Decizia civilă nr. 5297/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 5297/R/2011
Ședința publică din 16 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., precum și recursul declarat de pârâtul M. C.-N., PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 7. septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr. (...), privind și pe reclamantul intimat G. C. I., precum și pe pârâta C. L. DE A. A L. NR. 1. DIN C. C. LOCAL AL M. C.-N., având ca obiect plângere la L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ambele recursuri au fost formulate și motivate în termen legal, au fost comunicate părții adverse și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat G. C. I. personal, lipsă fiind reprezentanții pârâților recurenți și reprezentantul pârâtei intimate.
Curtea constată că prin memoriile de recurs (f. 2 verso și f. 3 verso din dosar), pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), reclamantul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursurilor care formează obiectul prezentului dosar ca fiind lipsite de temei legal și menținerea în totalitate a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, precum și judecarea cauzei în lipsa lui de la dezbateri.
Reclamantul intimat arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantului intimat pentru a pune concluzii pe cele două recursuri care formează obiectul prezentului dosar.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursurilor care formează obiectul prezentului dosar ca fiind lipsite de temei legal și menținerea în totalitate a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7. septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr. (...), s-a respins cererea de chemare în judecată față de pârâta C. locală de aplicare a L. nr. 1. C.-N. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată modificată și completată formulată de reclamantul G. C. I. împotriva pârâților P. municipiului C.-N. și M. C.-N.
S-a stabilit în favoarea antecesoarei reclamantului, defuncta G. P., dreptul la măsuri reparatorii în echivalent în temeiul L. nr. 1. in principal prin compensare cu alte bunuri sau servicii si in subsidiar prin acordarea de despăgubiri in condițiile titlului VII din L. 247/2005 pentru suprafața de
617 mp din imobilul cu nr. top. 3381/10/2 înscris inițial in CF 520 C. si pentru suprafața de 932 mp din imobilul cu nr. top. 3381/12/1 înscris inițial in CF 520 C., ambele transcrise in favoarea Statului R., situate administrativ in C. N., str. Septimiu Albinii nr. 103 si 101.
S-au respins restul pretențiilor.
Pârâții au fost obligați în solidar să plătească reclamantului suma de
1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în termenul de depunere a notificărilor prevăzut de L. 1. mama reclamantului defuncta G. P. a solicitat masuri reparatorii pentru două imobile înscrise în CF 520 C. respectiv imobilele cu nr. top. 3381/9 în suprafața de 1 iugar și 171 stjp și imobilul cu nr. top. 3381/12 în suprafața de 347 stjp proprietatea tabulara a antecesorilor săi S. I. si soția născuta Gombos M. (f. 5 dosar judecătorie ).
Conform certificatului din același dosar reclamantul și tatăl sau numitul G. S. sunt moștenitorii lui G. P.
G. S. a depus un înscris sub semnătura privata prin care arata ca este de acord că orice beneficiu ce se va acorda in urma notificării formulate de defuncta sa soție să revină exclusiv reclamantului.
T. a apreciat ca în speța persoana îndreptățita la masurile reparatorii prevăzute de L. 1. este persoana care a formulat notificarea în calitate de moștenitor al foștilor proprietari urmând ca după intrarea acestora în patrimoniul acestei persoane aceste bunuri să fie supuse dreptului comun inclusiv din perspectiva includerii lor în masa succesorala printr-un certificat de moștenitor suplimentar.
Defuncta G. P. este conform certificatului de calitate de moștenitor aflat la f. 49 coroborat cu actele de stare civila (ce indica domiciliul identic cu cel din certificatul de calitate de moștenitor) moștenitoare a proprietarilor tabulari din CF 520 C. defuncții Stupar I. si soția născuta Gombos M. in calitate de fiica.
Alături de antecesoarea reclamantului mai figurează ca si moștenitori ai acelorași proprietari tabulari și S. Pavel și S. I. în calitate de fii.
Acești moștenitori sau succesorii lor nu au formulat in temeiul L. 1. decât o singura notificare, notificare pentru care s-a emis dispoziția nr.
11638/2007 a P.ui M. C.-N. si prin care s-a restituit în echivalent suprafața de 293 mp și construcțiile expropriate ținând cont de despăgubirile primite la expropriere din imobilul ce are în prezent nr. top. 3381/10/2 în suprafața de totala de 910 mp.
Întrucât aceasta dispoziție nu a fost atacata nici de către reclamant urmează ca la soluționarea cererii reclamantului sa se aibă în vedere aceasta dispoziție.
Totodată tribunalul a reținut că pentru restul imobilelor pretinse de către G. P. nici un alt succesor nu a solicitat restituirea lor in temeiul L. 1.urmând ca antecesoarea reclamantului să beneficieze de prevederile art. 4 alin. 3 din L. 1. privind dreptul de acrescământ.
Conform copiei CF in extenso aflata la f. 31-35 asupra imobilului care inițial a avut nr. top. 3381/9 gradina in str. Septimiu Albinii nr. 67 in suprafata de 1 iugh si 171 stjp au fost proprietari antecesorii reclamantului, S. I. si soția născuta Gombos M..
Conform înscrierilor de sub B 6-10 in iulie 1944 acest imobil a făcut obiectul unei dezmembrări și a unui contract de schimb. A. acest imobil a fost dezmembrat in imobilul cu nr. top. 3381/11 in suprafața de 1391 stjp și imobilul cu nr. top. 3381/10 în suprafața de 377 stjp.
Imobilul cu nr. top. 3381/11 în suprafața de 1394 stjp a făcut obiectul schimbului imobiliar fiind transcris în CF 1431 în favoarea M. C. N. In schimbul lui s-a primit imobilul cu nr.top. 3381/12 în suprafața de 347 stjp.
Având în vedere prevederile art. 1, 2 din L. 1. rezulta ca o parte din imobilul inițial respectiv imobilul cu nr. top. 3381/11 nu intră sub incidenta acestei legi făcând obiectul unui contract de drept comun încheiat anterior perioadei de referință a legii.
Restul părții din imobilul ce a avut inițial nr. top. 3381/9 respectiv imobilul cu nr.top., 3381/10 și imobilul primit în schimb având nr. top.
3381/12 au făcut obiectul unei preluări în patrimoniul Statului Român în anul 1968 conform înscrierilor de sub B 11-12.
Conform acestor înscrieri din aceste doua imobile s-au preluat doua suprafețe respectiv suprafața de 910 mp având nr. top. nou 3381/10/2 si suprafața de 1187 mp având nr. top. nou 3381/12/1.
Restul imobilelor au fost transcrise în CF 40109 C. și au rămas în proprietatea familiei.
In cuprinsul decretului de expropriere 3. contrar mențiunilor din cartea funciara rezulta ca s-a expropriat doar casa și 293 mp pentru care s-au și stabilit despăgubiri.
In realitate suprafața de teren expropriata a fost mult mai mare așa cum s-a arătat mai sus și cum rezulta din înscrierile în cartea funciara.
Rezulta așadar ca aceste doua suprafețe de teren (notificarea vizează doar terenurile) preluate în anul 1968-1969 în baza decretului de expropriere - 293 mp - și în fapt - restul terenului - intră sub incidenta L. 1. si pot fi restituite antecesoarei reclamantului în temeiul art. 1,2,4 10,11 din
L. 1. cu scăderea suprafețelor deja restituite.
Așa cum s-a arătat mai sus din dispoziția emisă pentru cealaltă notificare formulata pentru imobilul cu nr. top. 3381/10/2 s-a restituit în echivalent cu scăderea despăgubirilor suprafața de 293 mp indicata în decretul de expropriere. R. așadar o suprafața de 617 mp preluata în fapt, pentru care doar antecesoarea reclamanților a formulat notificare și care poate fi restituita.
Din imobilul cu nr. top. 3381/12/1 în suprafața de 1187 mp s-a restituit în temeiul L. 1/2000 suprafața de 255 mp rămânând de restituit suprafața de 932 mp preluata în fapt, pentru care doar antecesoarea reclamantului a formulat notificare și care poate fi restituita.
Din actul aflat la dosar rezulta ca aceste terenuri nu sunt libere fiind în zona sistematizata și ocupate parțial de construcții și parțial de spații verzi, trotuare, alei acces, acces auto la punctual T. de intervenție neputând fi restituite în natură.
Pentru ele pot fi însa acordate masuri reparatorii în echivalent. Reclamantul a solicitat in principal compensarea acestora cu bunuri sau alte servicii.
Așa cum rezulta din actele de la dosar prin hotărârea C. Local al mun. C.-N. s-a stabilit o lista a imobilelor ce pot fi acordate în compensare în temeiul L. 1. în executarea unor hotărâri judecătorești ce obliga la atribuirea de imobile in compensare.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse tribunalul în temeiul art. 1, 2, 4, 9, 10, 11 din L. 1. a admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. M. C.-N. și M. C.- N. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului în ceea ce privește acordarea de despăgubiri bănești precum și exonerarea de la plata cheltuielilor dejudecată.
În motivarea recursului critică hotărârea instanței de fond în ceea ce privește măsura compensării deoarece aceasta este posibilă dacă există bunuri și servicii disponibile a fi acordate în compensare. A. este evocată clar o posibilitate, respectiv o normă permisivă și nu una imperativă de obligare la acordare în compensare în măsura în care există bunuri disponibile.
Prin urmare, dispoziția cuprinsa în art. 26 din L. nr. 1., republicata, cu modificările ulterioare, instituie pentru unitatea deținătoare o obligație de mijloace si nu o obligație imperativa.
Având în vedere faptul ca instanța de fond nu s-a pronunțat in mod concret asupra compensării cu unul din bunurile aflate pe lista bunurilor disponibile în înțelesul L. 1., pusa la dispoziție de către recurentă, iar municipalitatea nu dispune de alte bunuri în acest sens, considera ca singura măsura reparatorie posibil a fi acordata în cauza este cea a despăgubirilor, în temeiul Titlului VII din L. 247/2005.
Apoi, în speța, având în vedere ca imobilul revendicat se situează intr- o zona sistematizata, unica soluție de urmat este, cea a acordării de masuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile Titlului VII din L. 247/2005.
In acest sens invoca prevederile art. 11, alin. 4 din L. 1.: "In cazul în care lucrările pentru care s-a dispus expropriere a ocupa funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil."
Invederează de asemenea ca, în ceea ce privește cheltuielile de judecata în cuantum de 1500 lei la care, în mod eronat sunt obligați în solidar pârâții pe fondul cauzei, invocă dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din (...), publicata în Monitorul oficial nr. 583 din (...).
A., Curtea Constituționala a reținut ca, prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesara cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica, daca a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de către instanța, hotărârea judecătoreasca fiind cea prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
In sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului care, investita fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai în măsura încare constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil. Ori, în prezenta cauza, nu consideră că suma de
1500 lei, cheltuieli de judecată în prima instanța este una rezonabila, având în vedere faptul ca recurenta a fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii, iar cererea de chemare în judecata nu a fost admisa în întregime astfel încât, solicită instanței de recurs, exonerarea pârâților de la plata cheltuielilor de judecată în tot sau în parte, în temeiul prevederilor art. 274 și urm. Cod proc. civila.
Reclamantul G. C. I. prin întâmpinare (f.9) a solicitat respingerea recursurilor și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Ambii recurenți au formulat critici identice, prin urmare considerentele prin care li se va răspunde sunt în aceași măsură identice.
Se critică hotărârea instanței de fond în ceea ce privește măsura compensării deoarece aceasta ar fi posibilă, în opinia recurenților, dacă există bunuri și servicii disponibile a fi acordate în compensare. A. este evocată o posibilitate, respectiv o normă permisivă și nu una imperativă de obligare la acordare în compensare în măsura în care există bunuri disponibile, dispoziția cuprinsa în art. 26 din L. nr. 1., republicata, cu modificările ulterioare, instituie pentru unitatea deținătoare o obligație de mijloace si nu o obligație imperativa.
Curtea nu poate primi o astfel de critică deoarece potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 1. „În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. M. reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferenteimobilelor preluate în mod abuziv."
Prin urmare măsurile reparatorii prin echivalent constau încompensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, fără a se stabili vreo criteriu de preferință pentru vreuna dintre măsurile reparatorii în echivalent.
Reclamantul este îndreptățit a solicita oricare dintre cele două măsurireparatorii în echivalent, atunci când restituirea în natură nu este posibilă,dat fiind că în cazul în care i s-ar refuza măsura reparatorie prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii atunci o astfel de măsură reparatorie nu ar fi și efectivă, or finalitatea legii este tocmai ca actele reparatorii să fie efective, să compenseze imposibilitatea restituirii în natură a imobilului. Alegerea măsurii reparatorii prin echivalent aparține persoanei îndreptățite dat fiind că dacă ar fi lăsată doar la îndemâna unității deținătoare aceasta ar face arbitrarie incidența acestei măsuri.
Chiar dacă pârâții nu au elaborat o listă cu bunurile în compensare aceasta nu înseamnă că nu dispun de bunuri în acest sens, dat fiind că există bunuri în proprietatea privată a municipiului, după cum reiese și din poziția exprimată prin actul de la fila 233 dosar fond, cum că aceste bunuri urmează a fi stabilite din lista cu bunurile aflate în proprietate privată depusă la filele 234-328.
Dacă imobilul revendicat se situează intr-o zona sistematizata, masurile reparatorii în echivalent, pot consta în oricare din măsurilereparatorii în echivalent, nu doar în despăgubiri ci și în acordarea de bunuri în compensare potrivit art. 11, alin. 4 din L. 1..
Cât timp reclamantul nu a solicitat la fond identificarea unui bun sauserviciu în concret ci doar simpla menționare a măsurii reparatorii atunci acțiunea a fost admisă în aceste limite, având în vedere principiul disponibilității, chiar dacă prin decizia nr. XX din 2007 instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond acțiunea persoanei îndreptățite, dar aceasta sub condiția ca o astfel de solicitare să existe, ceea ce nu este cazulîn speță.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în cuantum de 1500 lei, acestea au fost în mod corect acordate iar cuantumul acestora a fost redus la jumătate, dat fiind că reclamantul a solicitat suma de 3000 lei menționată în chitanța depusă la instanța de fond (fila 354) iar instanța de fond a acordat jumătate din cuantumul acestora, motivând corect acordarea în funcție de valoarea pretențiilor admise, după cum prevede art. 276 Cod procedură civilă.
Cuantumul acestora se justifică, fiind în acord cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, care este dată de cauză în sine, cuantum onorariului acordat fiind rezonabil, dat fiind obiectul cauzei, plângere la L.
1., numărul de 7 termene în cursul cărora s-a judecat cauza, probele administrate, poziția exprimată de apărătorul reclamantului față de acestea, volumul mare de acte depuse la dosar.
Chiar dacă recurenta a fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii, aceasta variantă cu care era de acord era cea propusă de C. de aplicare e L. nr. 1., care nu era concretizată într-o dispoziție emisă în temeiul L. nr. 1., dispoziție care trebuia oricum emisă în termen de 60 de zile potrivit art. 25 alin. 1 din L. nr. 1..
Or, notificarea fiind înregistrată în (...), până la pronunțarea sentinței au trecut aproape 10 ani, adică 3650 de zile în loc de 60 de zile, iar notificarea nu a fost soluționată, astfel că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 275 Cod procedură civilă care prevăd că „Paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca a fost pus in întârziere înainte de chemarea in judecata.", pârâții fiind în întârziere dat fiind că potrivit art. 1079 alin. 2 pct. 3 Cod civil, în forma aplicabilă raporturilor dintre părți, „. este de drept in întârziere: … 3. când obligația nu putea fi îndeplinita decât in un timp determinat, ce debitorul a lăsat sa treacă.", or termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. 1 din L. nr. 1. este tocmai un astfel de termen. O. pârâților la plata cheltuielilor de judecată s-a făcut în solidar având în vedere raporturile dintre aceștia prin prisma atribuțiilor lor și pentru că unul trebuia să soluționeze notificarea iar celălalt are bunurile cu privire la care s-a solicitat compensarea în patrimoniu.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursurile, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304
Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul P. M. C. N. și, respectiv, de pârâtul M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 7. septembrie
2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr. (...), pe care o menține în tot.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - M. A.A. - Tribunalul Cluj
GREFIER A.-A. M.
| ← Decizia civilă nr. 5029/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2011/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
