Decizia civilă nr. 5029/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5029/R/2011
Ședința publică din 02 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 717 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. N.-A., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.
221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul intimat și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată lipsa părților și lasă cauza la a doua strigare pentru a da reclamantului intimat și reprezentantului pârâtului recurent posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul intimat și reprezentantul pârâtului recurent.
C. constată că prin memoriul de recurs (f. 2 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, C. constată că reclamantul intimat, prin intermediul domnului avocat C. C., a expediat prin poștă o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost înregistrată la dosar în data de (...), întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, la care a fost anexată împuternicirea avocațială nr. 101/(...), care atestă împrejurarea că reclamantul intimat l-a angajat pe domnul avocat C. C. pentru redactarea și susținerea întâmpinării în recurs.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
C. constată că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C., pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că acțiunea reclamantului a fost înregistrată la Tribunalul Cluj în data de (...), iar toate textele de lege privind acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009 erau în vigoare la acea dată, iar ulterior a fost publicată în Monitorul Oficial, D. nr. 1358/(...) a C. C. a R.iei, astfel încât, reclamantul nu are culpă procesuală.
Având în vedere aspectele arătate anterior, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. apreciază că recursul pârâtului este nefondat, motiv pentru care, solicită respingerea recursului și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 717 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la petitul de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul M. N. A. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. a județului C. în ce privește capătul de cerere referitor la constatarea caracterului politic al condamnării defunctului M. N..
S-a respins ca fiind prescrisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul M. N. A. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri morale .
Pârâtul a fost obligat să achite reclamantului suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în ceea ce privește legitimarea procesuală activă a reclamantului M. N.-A., aceasta se justifică prin faptul că este descendent al persoanei condamnate M. N., decedat la data de (...), astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei coroborate cu S. penală nr. 5/(...) a T.ui Militar C., rămasă definitivă prin D. nr. 292/(...) a T.ui Militar al Regiunii C. III.
În această calitate, legea îi conferă legitimarea necesară în vederea formulării și susținerii prezentei acțiuni, conform art. 5 alin. 1 al Legii nr.
221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că prin S. penală nr.5 din (...) a
T.ui Militar C., tatăl reclamantului a fost condamnat la 6 ani închisoare corecțională, 5 ani interdicție corecțională, confiscarea totală a averii și degradarea militară pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prev. de art. 209 pct. 2 lit. a C.p., art. 58, 59 pct. 2-4 C.p., art. 25 pct. 6
C.p. și art. 456 CJM.
În considerentele sentinței de condamnare, s-a reținut că în anul
1953, cu ocazia unor discuții avute cu căpitanul Voicu Dumitru, inculpatul
M. N., a făcut aprecieri negative la adresa ofițerilor din aparatul politic și cu privire la starea de disciplina din armata, iar în decembrie 1957 a afirmat, fata de același ofițer, că evenimentele contrarevoluționare din R.P. Ungaria s- ar fi produs datorita faptului că muncitorii ar fi trăit greu, a denigrat modul de viata și tehnica din țările socialiste și a adus calomnii primului secretar al CC al PCUS și persoanelor din conducerea statului.
De asemenea, s-a mai reținut, că în discuțiile avute în perioada 1957-
1959, cu maiorul Bardar V., inculpatul M. N. l-ar fi îndemnat pe acesta să nu se înscrie în partid, ar fi afirmat că, spre deosebire de SUA, în țara noastră sunt multe persoane fără serviciu, că presa nu ar relata adevărul despre viața muncitorilor, că nu ar fi justificată încadrarea unităților cuofițeri politici și s-a exprimat în mod calomnios în legătura cu modul de promovare a cadrelor de conducere în U. S.
Din Biletul de eliberare nr. 2. emis de F. 0319 G. rezultă că M. N. a fost depus (arestat) la (...) și eliberat la (...). Perioada detenției a fost, deci, de 4 ani, 10 luni și 30 zile.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din L. nr. 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art. 209 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.
48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește petitul de constatare a caracterului politic al condamnării, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din L. nr. 221/2009 persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. 2 pot solicita instanței să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. 3. Cererea poate fi introdusă după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul din circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.
Or, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. a, din L. nr. 221/2009 condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art. 209 constituie de drept condamnări cu caracter politic. În consecință, în condițiile în care condamnarea suferită de antecesorul reclamantului intră în categoria celor care constituie de drept condamnări cu caracter politic, instanța a apreciat că nu se impune constatarea acestui caracter, cererea reclamantului în fiind respinsă.
Cu privire la petitul de despăgubiri, conform art. 5 alin. 1 lit. a din lege, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada
6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul D.-lege nr. 1. privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.
Prin Deciziile nr. 1. și nr. 1358/2010 publicate în M.Of al R.iei nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a G. nr. 6. pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009, precum și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a reținut că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele.
După declararea caracterului neconstituțional a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/2009 reclamantul a precizat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 998 Cod civil.
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, tribunalul apreciază că potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani.
Totodată, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât și pe cel care este obligat la repararea lui.
Reclamantul și antecesorul acestuia a cunoscut elementele impuse de textul legal examinat pentru promovarea acțiunii. Chiar dacă o asemenea acțiune ar fi fost lipsită de succes în timpul regimului comunist, instanța a apreciat că dreptul la acțiune a devenit efectiv începând cu data de 1 ianuarie 1990, odată cu schimbarea regimului comunist, în acest sens fiind
și jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție (de ex. decizia nr. 3769/2007, pronunțată în dosarul nr. (...), Secția civilă și de proprietate intelectuală).
De altfel, prin adoptarea D. L. nr. 1. și intrarea acestuia în vigoare la 9 aprilie 1990, s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-au acordat și o îndemnizație lunară pentru fiecare an de detenție precum alte drepturi .
În aceste condiții, dacă antecesorul reclamantului, în viață la acea dată, aprecia că drepturile acordate prin acest act normativ sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciului suferit avea posibilitatea să solicite acordarea de daune morale pentru condamnarea politică suferită.
Nu poate fi luat în considerare ca moment de început al termenului de prescripție data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009, întrucât caracterul ilicit, prejudiciul, precum persoana care răspunde au fost cunoscute și puteau fi invocate încă din anul 1990, așa cum s-a reținut anterior.
În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a cursului prescripției, tribunalul apreciază că termenul de 3 ani de când reclamantul cunoștea sau trebuia să cunoască prejudiciul și putea acționa în cunoștință, expirase la data promovării prezentei acțiuni.
Raportat la aceste considerente, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru petitul de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri, cu titlu de prejudiciu moral, cu consecința respingerii ca prescris a acestui capăt de cerere.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată.
Ceea ce a generat prezentul litigiu a fost apariția Legii 221/2009, prin care unor categorii de persoane, în care se încadrează și reclamantul, li s-a creat convingerea la nivel intelectiv, a posibilității obținerii unor despăgubiri pentru traumele suferite în perioada regimului comunist, or, ulterior, imposibilitatea acordării acestora a fost determinată de intervenția uneia dintre părțile în litigiu, respectiv pârâtul S. R., prin invocarea și ulterior admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. 221/2009.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs S. R. prin MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE solicitând admiterea recursului, modificarea în parte asentinței cu consecința respingerii acțiunii reclamantului și în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei.
În motivarea recursului a arătat că potrivit art. 274 C.proc.civ. „partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată";.
Atâta vreme cât pârâtul nu a căzut în pretenții, nu se poate vorbi în mod legal de o culpă procesuală care îi încumbă acestuia, și ca atare, nu poate în mod legal să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată, deoarece simpla cădere în pretenții implică ideea de culpă procesuală, legea necerând vreun element în plus.
Reclamantul M. N. A. prin întâmpinare (f. 7-8) a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. I pct. 1 din OUG nr. 6. au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1. a C. C. dar pe perioada cât a fost în vigoare au produs efecte și au conferit calitate procesuală activă reclamanților.
Prin decizia nr. 1358/2010 Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 pct. 1 lit. a din L. nr. 221/2009 sunt neconstituționale.
Față de aceste considerente C. de A. reține că nu poate fi primit motivul de recurs ce vizează cheltuielile de judecată dat fiind că, și în urma dispariției temeiului legal al acțiunii, S. este în culpă procesuală dat fiind că acesta a provocat existența prezentului proces, introducerea acțiunii și modificarea ei, fiind datorată apariției Legii nr. 221/2009 iar dispariția acestui temei legal nu se datorează în nici o măsură reclamantului, ci doar S.ui care trebuie să răspundă pe tărâmul culpei procesuale prin acordarea cheltuielilor de judecată la fond și în apel.
Dat fiind că există în mod mai mult decât evident o culpă a legiuitorului care a bulversat din nou sistemul judiciar prin edictarea unui act normativ ce a fost declarat neconstituțional și a născut pentru persoanele ce au formulat acțiuni doar speranțe care s-au dovedit nefondate prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale, se cuvine ca statul să suporte măcar plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304
Cod procedură civilă.
Cererea intimatului M. N. A. pentru obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs va fi respinsă deoarece nu s-a făcut dovada efectuării și a cuantumului acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 717 din
(...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Respinge cererea intimatului M. N. A. pentru obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. CONȚ I. D. C. A.-A. P.
GREFIER A.-A. M.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - O. S. M. - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 4890/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5297/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
