Decizia civilă nr. 3163/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 3163/R/2011
Ședința publică din 22 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta B. D. împotriva sentinței civile nr. 486 din 24 mai 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE - D. G. A F. P. C. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 12 august 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. S., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Se constată că prin motivele de recurs recurenta a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței obiect al acestuia ca fiind temeinică și legală.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr. 4. mai 2011 pro nunțată de Tribunal ul Cluj , afost respinsă cererea precizată formulată de către reclamanta B. D. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin D. nr.
1358/(...) a C. Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din (...) și intrată în vigoare la aceeași dată s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C., într-o serie de dosare aflate pe rolul T. C. - Secția civilă și s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilateacestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. Constituționale „D. prin care se constată neconstituționalitatea … a unei dispoziții dintr-o lege … în vigoare, este definitivă și obligatorie";.
În atare situație, solicitarea de acordare a daunelor morale, în temeiul textului de lege declarat neconstituțional, nu poate fi primită, aceeași soartă având și cererea formulată pe temeiul dreptului comun, raportat la motivarea deciziei menționate.
Astfel, din cuprinsul acestei decizii, tribunalul a reținut faptul că, așa cum s-a statuat în jurisprudența acestei instanțe, „atât Parlamentul cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională în considerentele și în dispozitivul prezentei decizii";.
De asemenea, C. a avut în vedere și faptul că „nu poate exista decât o obligație <morală> a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate";, „C. Europeană a D. O. a statuat… că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nici o obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor";.
Din această perspectivă, C. a concluzionat că „în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă nu ar exista vreo obligație a statului de a le acorda și, cu toate acestea, legiuitorul român de după 22 decembrie 1989 a adoptat 2 acte normative, D. Lege nr. 1. și Legea nr. 221/2009, având același scop";.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională a Ungariei, stabilind că măsura compensării prevăzută de legislația internă, care reglementa acordarea de despăgubiri pentru daune morale persoanelor condamnate politic în perioada comunistă, nu este luată pe baza existenței unei obligații legale, care-și are izvorul în trecut, ci statul a acordat aceste compensații în echitate, astfel încât nicio persoană nu poate avea un drept substanțial la despăgubiri pentru daune morale.
Instanța constituțională a mai avut în vedere faptul că „prin adoptarea art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 nu s-ar putea susține că persoanele în cauză ar putea avea o <. legitimă> (astfel cum este consacrată în jurisprudența constată a C. E. a D. O.) la acordarea despăgubirilor morale întrucât, așa cum a statuat instanța de la S. … atunci când există o dispută asupra corectei aplicări a legii interne și atunci când cererile reclamanților sunt respinse în mod irevocabil de instanțele naționale, nu se poate vorbi despre o <. legitimă> în dobândirea proprietăților";. În acest sens, a fost citată o cauză în care o dispoziție de lege referitoare la obținerea compensațiilor a fost anulată pe calea exercitării controlului de constituționalitate al acesteia, ceea ce a dus la concluzia C. E. a D. O. că reclamanții nu au putut dobândi o <. legitimă> în obținerea compensațiilor respective.
Rezultă, așadar, din cele menționate anterior, că, în opinia C.
Constituționale, S. R. nu poate fi considerat persoană răspunzătoare de prejudiciile cauzate condamnaților politici și celor care au fost supuși măsurilor administrative cu un asemenea caracter, nefiind aplicabile, astfel, prevederile art. 998-999 C. civ. Implicit, nici celelalte condiții ale antrenării răspunderii civile delictuale nu sunt îndeplinite.
Față de cele ce preced, tribunalul a respins cererea formulată.
Î mpotriva acestei sentinț e, a declarat în termen legal recurs reclamanta, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului ei, reclamanta invocă următoarele motive: a) Împrejurarea că deciziile C. Constituționale nu pot fi aplicate cauzelor aflate pe rolul instanțelor la data pronunțării lor, pentru că ar însemna să se încalce principiul neretroactivității legii civile și al egalității în drepturi, prev. de art. 15 și 16 din Constituția R.iei, deoarece o cauză trebuie soluționată raportat la legea în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, care este aplicabilă pe tot parcursul procesului, iar durata cauzelor nu depinde de părți, altminteri s-ar aplica un tratament juridic diferențiat unor persoane aflate în situații juridice egale, în condițiile în care persoanelor care au exercitat cereri de chemare în judecată anterior pronunțării deciziei C. Constituționale li s-ar aplica sau nu această decizie în funcție de momentul soluționării cererii lor de către instanțe, raportat la momentul soluționării excepției de neconstituționalitate. b) Respingerea acțiunii încalcă art. 6 din Convenția Europeană a D. O. privind dreptul la un proces echitabil și art. 1 alin. 1 din Protocolul 1, întrucât reclamanta avea cel puțin o speranță legitimă la acordarea unei sume de bani pentru repararea prejudiciului moral, în condițiile în care exista un fundament legal pentru această solicitare și o jurisprudență a instanțelor în acest sens.
În plus, chiar și după pronunțarea deciziei C. Constituționale, C. de
A. O. a admis astfel de acțiuni, divergența jurisprudențială la nivelul curților de apel, în măsura în care acestea soluționează cauzele în recurs, reprezentând o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la
dispozițiile art. 304 1 Cod proc.civ., curtea apreciază că acesta nu estefondat, din considerentele ce urmează a fi expuse. Referitor la motivul privind discriminarea, nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. Constituționale, de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei, iar admiterea ei lasă fără suport legal, nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională, în măsura în care ar fi fost pronunțată o astfel de hotărâre anterior admiterii excepției. Nu se pune problema încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constantă în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor,instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile. Împrejurarea că o altă curte de apel a pronunțat hotărâri irevocabile dând o dezlegare diferită aceleiași probleme de drept nu este de natură să ducă la admiterea acțiunii doar pe temeiul încălcării art. 6 din Convenția Europeană a D. O., jurisprudența neunitară fiind rezolvată în temeiul art. (...) Cod proc.civ., prin pronunțarea deciziei nr. 12/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, în sensul că, „urmare a deciziilor C. Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial";. Hotărârea obiect al recursului a fost pronunțată la data de 24 mai 2011, astfel că cererea de chemare în judecată a reclamantului nu era soluționată definitiv la data pronunțării deciziilor C. Constituționale, astfel că deciziile C. Constituționale îi sunt aplicabile, lăsând acțiunea sa fără suport juridic. În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea, PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. D. împotriva sentinței civile nr. 486 din 24 mai 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. A. A. C. ANA I. C. B. Red. CAA dact. GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: O.C. T.
| ← Decizia civilă nr. 12/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4758/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
