Decizia civilă nr. 70/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 70/A/2011
Ședința publică din 26 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR
M.-C. V.
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare, după recalificare, apelul declarat de reclamanta P. G.-C. B., împotriva sentinței civile nr. 4255 din 16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta P. O. B., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal, la făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei-apelante P. G.-C. B., preot paroh M. Constantin, lipsă fiind reprezentantul pârâtei-intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 12 ianuarie 2011 reclamanta-apelantă a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, potrivit mențiunilor din citație
A.ul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Se constată de asemenea că la data de 25 ianuarie 2011, pârâta- intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător.
Față de cererea de amânare, reprezentantul reclamantei-apelante pune concluzii în sensul respingerii acesteia, arătând că a avut la dispoziție suficient timp pentru a-și pregăti apărarea.
Verificând instanța constată că intimata a primit citația la data de 8 ianuarie 2011, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 8 din dosar, iar până la termenul de azi, a avut la dipoziție mai mult de 15 zile, pentru a-și angaja un apărător și pentru a-și pregăti apărarea, motiv pentru care, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de aceasta.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul reclamantei-apelante susține apelul așa cum a fost formulat în scris, în principal solicită admiterea acestuia, cu consecința schimbării sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
La întrebarea instanței, dacă din punct de vedere al competenței cauza a fost corect soluționată de către Tribunalul Sălaj, reprezentantul reclamantei-apelante arată că în opinia sa, în mod corect a fost judecată cauza în primă instanță de către Tribunalul Sălaj.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4255 din 16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de P. G. C. B., în contradictoriu cu B. O. B. P. O. B. și s-a luat act de renunțare la cererea privind rectificarea CF. nr.41 top.47.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, potrivit mențiunilor din cartea funciară nr. 41 B. casa și terenul aferent au aparținut inițial Bisericii greco-catolice iar în anul 1948 s-au intabulat în favoarea Bisericii ortodoxe române în baza D.ui nr. 1..
Conform prevederilor art. 36 din D. nr. 1. averea cultelor dispărute sau a căror recunoaștere a fost retrasă - aparține statului.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 34 pct. 1 din
Decterul-Lege nr.115/1938.
Potrivit acestuia, rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii se va cere de orice persoană interesată dacă înscrierea sau titlul în temeiul căreia s-au săvârșit nu au fost valabile.
Prin D. Lege nr. 9/1989 a fost abrogat D. nr. 358/1948 iar prin L. 4. s-a abrogat și D. nr. 1.; prin urmare, ambele acte normative în temeiul cărora s-a făcut notarea în CF și-au pierdut valabilitatea.
În opinia tribunalului, cele două decrete au produs efecte în toată perioada în care au fost în vigoare iar prin abrogare, efectele produse în trecut, nu au fost anulate. Abrogarea produce efecte pentru viitor, iar nu și pentru trecut.
În realitate, obiectul prezentului litigiu este o casă parohială; potrivit depozițiilor martorilor audiați în cauză, această construcție a fost edificată în anii 1953-1954. De asemenea și potrivit mențiunilor din registru agricol, construcția a fost ridicată în anul 1954 și aparținea cultului ortodox, singur oficial la acea dată.
Prin urmare, nu tribunalul nu a putut reține apărarea formulată de reclamantă potrivit căreia construcția îi aparține.
Reclamanta a solicitat rectificarea cărții funciare și revenirea la situația anterioară anului 1948. O asemenea cerere nu este admisibilă atâta vreme cât imobilul în discuție nu era ridicat la acea dată.
S-a mai susținut că în cauză nu există titlul în baza căruia a operat rectificarea în cartea funciară ori potrivit prevederilor D.ui 115/1938 există posibilitatea ca acordul de voință la transferul proprietății să fie înlocuit prin decizia autorității administrative așa cum s-a întâmplat în prezenta cauză.
Pe de altă parte, acțiunea în rectificare este o acțiune accesorie, care se grefează pe o acțiune principală de constatare a nulității unui înscris. În prezenta cauză, reclamantul nu a formulat o astfel de cerere și, prin urmare, cererea sa nu este admisibilă nici sub acest aspect.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamanta P. G.-catolică
B., solicitând instanței modificarea sentinței în sensul admiterii acțiuniicum a fost formulată. În subsidiar, s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1488 lei.
Reclamanta a învederat instanței că intabularea Bisericii Ortodoxe B. s-a făcut fără să existe un înscris care să stea la baza înscrierii în cartea funciară, s-a arătat că în fața instanței de fond s-a solicitat să i se pună învedere pârâtei să depună înscrisul în baza căruia și-a înscris dreptul de proprietate în Cf 41 B.
Terenul în litigiu a aparținut apelantei, iar în ceea ce privește construcția, a fost edificată cu materiale de construcție proprietatea cultului greco-catolic însă construcția a fost ridicată în anul 1954 când cultul greco-catolic era desființat oficial.
Temeiul invocat de reclamantă era art. 34 din D. - lege nr. 115/1938, respectiv rectificarea unei intabulări sau înscrieri se poate cere de orice persoană interesată dacă înscrierea sau titlu în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile.
În cazul de față, titlul pârâților lipsește, motiv pentru care, reclamanta apreciază că nu are nevoie de un capăt de cerere prin care să se constate nulitatea unui înscris.
Au fost invocate dispozițiile art. 37 din D. - lege nr. 1., arătând că potrivit acestei legi, titlul de care s-ar fi putut prevala pârâta era o sentință prin care s-ar fi constatat pierderea dreptului de proprietate al reclamantei. D. această sentință nu există, nu există nici un titlu valabil. S-a mai invocat faptul că reclamanta nu a fost despăgubită pentru preluarea imobilului.
În ședința publică din (...) reprezentantul reclamantei a învederat instanței că valoarea obiectului cererii este de 101.000 lei. Raportat la această valoare, curtea a recalificat calea de atac ca fiind apel și nu recurs având în vedere dispozițiile art. 282 Cod proc.civ.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de apel invocate,curtea constată că apelul este fondat, urmând a fi admis pentru următoareleconsiderente:
P. G.-catolică B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. O. B. rectificarea CF 41 B., nr. top 41, casă și grădină în suprafață de 8133 mp și revenirea la situația anterioară.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul în litigiu a fost proprietatea Bisericii G.-catolice fiind preluat fără titlu, deoarece nu a fost respectată procedura prevăzută de D. nr. 1.. Potrivit acestei proceduri, trecerea credincioșilor de la un cult religios la alt cult religios trebuia constată printr-o sentință judecătorească. Prin hotărâre se constata și pierderea de drept a unei părți din patrimoniul cultului părăsit, proporțională cu numărul credincioșilor care au părăsit cultul respectiv și acea parte proporțională din patrimoniu se strămută în patrimoniul cultului adoptat credincioși. Apoi, s-a solicitat rectificarea cărții funciare în baza D.ui-lege nr. 115/1938.
Din modul cum a fost motivată acțiunea rezultă că reclamanta a formulat o acțiune în revendicare a imobilului deoarece nu s-a respectat procedura de trecere de la un cult la alt cult urmată de rectificarea cărții funciare însă această chestiune nu a fost clarificată de instanța de fond. D. în considerente instanța de fond a arat că acțiunea în rectificare este o acțiune accesorie care se grevează pe o acțiune principală și în prezenta cauză reclamanta nu a formulat o astfel de cerere, a analizat și legalitatea actul normativ prin care bunurile aparținând cultului greco-catolic au trecut în patrimoniul bisericii ortodoxe.
Considerentele reținute sunt contradictorii deoarece deși se respinge acțiunea în rectificare motivându-se că acțiunea în rectificare este o acțiune accesorie grevată pe o acțiune principală care însoțește dreptul subiectivlezat sau vătămat de înscrierea nevalabilă, totuși în considerente se rețin argumente care ar putea fi analizate numai în cazul unei acțiuni în revendicare.
Apoi, pârâta a invocat faptul că construcția edificată pe parcela top 41 înscrisă în CF 41 B., a fost construită în 1954, însă nu au fost administrate probe prin care să se stabilească cu certitudine persoana juridică care a edificat construcția, anul edificării acesteia. Instanța de fond a reținut depozițiile martorilor potrivit cărora casa a fost edificată în 1954, însă fiind vorba de un imobil curtea apreciază că dovada construirii de către pârâtă trebuie făcută cu înscrisuri. De asemenea era necesar să se verifice dacă construcția care apare înscrisă în CF 41 B. mai există sau a fost demolată și este edificată noua construcție, afirmativ de către pârâtă, împrejurări care puteau fi dovedite numai printr-o expertiză de specialitate.
Având în vedere că nu a fost clarificat obiectul acțiunii și nu au fost administrate probe pentru verificarea susținerilor părților curtea apreciază că nu a fost soluționat fondul cauzei.
Prin urmare, în temeiul art. 297 C.Pr.Civ. va admite apelul declarat de reclamanta P. G.-catolică B. împotriva sentinței civile nr. 4255 din 16 septembrie 2010 a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va desființa și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe. În rejudecare instanța va administra probațiunea necesară clarificării raporturilor juridice dintre părțile litigante.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de reclamanta P. G.-C. B. împotriva sentinței civile nr. 4255 din 16 septembrie 2010 a T.ui S., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M. C. V. T. A. N. M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
5 ex/(...)
Jud.primă instanță: R.M.P.
| ← Decizia civilă nr. 232/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 262/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
