Decizia civilă nr. 35/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 35/A/2011
Ședința publică din 20 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-PRIN D. împotriva sentinței civile nr.
818 din 6 octombrie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații B. S. N. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de plata taxei judiciare și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta P.ui de pe lângă
C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea apelului declarat de către pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că prin deciziile C. C. nr. 1. octombrie 2010 și 1538/21 octombrie
2010, s-a constatat neconstituționalitate prevederilor legale ce constituie temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 818 din 6 octombrie 2010 a Tribunalului C., a fost admisă acțiunea civilă promovată de către reclamanta B. S. N. în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pârâtul fiind obligat la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1500 euro, reprezentând despăgubiri morale acordate în temeiul L. nr. 2..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, potrivit actelor de stare civilă depuse în probațiune, reclamanta este fiica defunctului B. I..
Conform Sentinței nr.14/1971 a Tribunalului Militar C., tatăl reclamantei a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de propagandă împotriva orânduirii socialiste, faptă prevăzută de art.166 C. la o pedeapsă de 8 ani închisoare. S-a reținut, prin sentința de condamnare, căantecesorul reclamantei, în calitate de membru al cultului Martorii lui J. a participat la întâlniri la care s-a propagat ideea că orânduirile socialiste, statele și organele guvernamentale socialiste sunt creații ale satanei care până în anul 1975 vor fi nimicite. Acesta a fost arestat preventiv la data de
11 decembrie 1970, ulterior durata arestului preventiv fiind dedusă din pedeapsă.
Conform Adresei nr.16/71 din 9 iulie 1976 rezultă că pedeapsa aplicată tatălui reclamantei a fost grațiată.
Rezultă că s-a executat efectiv o pedeapsă cu închisoarea de 5 ani și
7 luni, între 11 decembrie 1970 - 5 iulie 1976.
Așa cum rezultă din actele existente la dosarul C., în cursul detenției tatăl reclamantei a fost de mai multe ori pedepsit.
Condamnarea pentru fapta săvârșită de către tatăl reclamantei constituie de drept o condamnare politică, în sensul art.1 alin. 2 lit. j din L. nr.2..
Prin urmare, în raport de această condamnare, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de dispozițiile L. 2. și să obțină despăgubiri morale.
Față de condamnările invocate de reclamantă pentru săvârșirea infracțiunii de insubordonare, instanța a apreciat că pentru acestea nu se pot acorda despăgubiri morale în temeiul L. 2., împărtășind punctul de vedere al pârâtului exprimat prin întâmpinare în sensul că nu poate fi considerată ca fiind o condamnare politică întrucât nu se încadrează în criteriile prevăzute de L. nr. 2. .
Infracțiunea pentru care a fost condamnat tatăl reclamantei, respectiv infracțiunea de insubordonare, nu poate fi considerată ca fiind o infracțiune politică deoarece activitatea reținută prin hotărârea de condamnare ( refuzul de a îmbrăca haina militară, de a pune mâna pe armă, de a depune jurământul militar) nu se circumscrie dispozițiilor OUG 214/1999, neavând drept scop situațiile prevăzute la literele a)- e) ale textului.
Potrivit art.1 alin. 1 și 2 din L. nr. 2., și art. 5 alin. 1 lit. a și alin. 1¹ din lege, astfel cum a fost modificat prin OUG 6., instanța a apreciat că reclamanta în calitate de moștenitoare de gradul I a fostului condamnat, defunctul B. I. condamnat pentru infracțiuni care constituie de drept condamnări cu caracter politic potrivit art.1 din L. nr.2., este îndreptățită să beneficieze de despăgubiri în valoare orientată spre limita inferioară prevăzută de lege pentru suferințele provocate tatălui său prin condamnare, datorită duratei pedepsei, a consecințelor negative pe plan fizic și psihic ale condamnării. Antecesorul reclamantei a beneficiat de prevederile D.-lege nr.1., până la deces în 10 martie 2006, prin urmare instanța a ținut cont de această despăgubire parțială și a stabilit în favoarea reclamantei în baza art.5 lit. a pct. 2 din L. nr.2. o despăgubire în valoare de 1.500 euro.
Î mpotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel p ârâtul,solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului său, pârâtul învederează că, prin decizia nr.
1358/(...), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prev. art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L. nr. 2., dispozițiile declarate ca fiind neconstituționale încetându-și efectele după expirarea termenului de 45 dezile în care legiuitorul putea să pună de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile constituției.
Reclamanta intimată nu a depus întâmpinare, dar prezentă fiind latermenul din 20 ianuarie 2011, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la
dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1 Cod proc.civ., curtea apreciază căacesta este fondat din considerentele ce urmează a fi expuse.
Aceasta, deoarece suportul daunelor morale solicitate de reclamantă îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 6., or aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr. 1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), dată de la care s-a împlinit termenul de 45 de zile prev. de art. 147 din Constituția României în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, o astfel de excepție nu a fost ridicată, însă a fost admisă într-un alt dosar, ceea ce a făcut inadmisibilă sesizarea C. C. în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din L. nr. 47/1992, decizia C. nr. 1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în primă instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Nu se pune problema nici a încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr.
1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constată în sensulacordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamanta nu este îndreptățită la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit de antecesorul ei în urma condamnării cu caracter politic, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., va admite apelul pârâtului și va schimba sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.818 din 6 octombrie
2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că respinge acțiunea civilă exercitată de reclamanta B. S. N. împotriva pârâtului S. român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect daune morale în temeiul L. nr. 2...
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
ANA I.
A. A. C.
C. B.
Red. CAA dact. GC
5 ex/(...)
Jud. primă instanță: M. T.
| ← Decizia civilă nr. 262/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 198/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
