Decizia civilă nr. 198/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 198/A/2011
Ședința publică din data de 25 martie 2011
Instanța constituită din : Președinte : ANA I.
Judecător : A.- A. P. Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanții P. G. și P. I. împotriva sentinței civile nr. 875/(...),pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.(...), privind și pe pârâtul SC. H. SA, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședina publică din data de 18 martie 2011, când reprezentanta reclamanților apelanți a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 25 martie 2011, reclamanții apelanți au depus la dosar concluzii scrise.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 875/(...) a T.ui C. a fost respinsă acțiunea civilă promovată de către reclamanții P. G. și P. I. în contradictoriu cu pârâtul SC H. SA B., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, cu referire la excepția lipsei calității de reprezentant, a reprezentantului pârâtei H. SA că s-a depus la dosarul inițial din primul ciclu procesual delegația de reprezentare întocmită conform legii, astfel excepția invocată a fost respinsă ca nefondată.
În ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că imobilul în litigiu este în prezent în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, respectiv pârâta H. SA, așa cum s-a stabilit pe cale judecătorească, respectiv prin S. civilă nr. 3. a judecătoriei T. Din înscrisurile depuse în probațiune în dosarul din primul ciclu procesual(pârâta a dovedit că la data intrării in vigoare a
Legii 10/2001 era deja o societate privatizată.
Prin urmare, regimul juridic al imobilului în litigiu este guvernat de dispozițiile art. 29 din Legea nr.10/2001, situație în care, în mod evident, reclamantul ar fi trebuit să se judece cu instituția care a efectuat privatizarea conform alin. 3 din art. 29 al Legii 10/2001 și nu cu pârâta, cadrul procesual nefiind în mod corect constituit.
Conform indicațiilor C. de A. C., instanța a pus în discuția părților necesitatea de modificare a cadrului procesual, acordând două termene în acest sens, însă reprezentanta reclamanților a precizat în mod expres că refuză să-și extindă acțiunea.
În consecință, instanța a apreciat că în această situație, în raport de cadrul procesual existent acțiunea nu este admisibilă.
Față de această reținere a instanța nu a mai luat în considerare celelalte excepții sau apărări invocate de către părți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal reclamanții P. G. și P. I., solicitând în principal admiterea apelului așa cum este formulat, pentru motivele pe care le va dezvolta, iar în subsidiar, anularea sentinței civile nr. 875/(...), reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului apelanții au arătat că, la rejudecarea cauzei, instanța de fond nu a respectat dispozițiile Înaltei Curți de C. și Justiție în sensul de a soluționa acțiunea reclamantului pe fondul cauzei, încălcând astfel dispozițiile art. 315 alin. 1, 2, 3 Cod proc.civ., privind obligarea instanței de fond de administrarea de noi probe pertinente cauzei.
Cu privire la dispoziția dată de Curtea de A. C. prin decizia civilă nr.
5. prin care s-au dat dispoziții referitoare la lărgirea cadrului procesual față de A. conform Legii nr. 302/2009 apelanții au arătat că au refuzat lărgirea cadrului procesual pentru faptul că imobilul în litigiu nu a fost niciodată naționalizat, că pârâta nu a făcut dovada că ar fi transmis A.-ului în termen legal de 60 de zile notificările nr. 53/2002 și 58/2003, iar Legea nr.
302/2009 se referă exclusiv la măsurile reparatorii prin echivalent pentru persoanele prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr.10/2001, respectiv persoane fizice, asociați ai persoanelor juridice care dețineau imobile și alte active în proprietate la data preluării abuzive. Or, antecesorul lor a fost persoană fizică independentă și nu a fost niciodată acționar la Î. de S. C. T.
Examinând apelul declarat, curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5. mai 2003 a T.ui C. a fost respinsă acțiunea reclamantului P. N. împotriva pârâtului SC H. SA B. ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, a fost respinsă acțiunea reclamanților N. L. N. și N. A. M., ca urmare admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților și a fost respinsă lipsa calității lipsei calității procesuale active a reclamantului P. N.
Prin decizia civilă nr. 150/(...) pronunțată de Curtea de A. C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P. N., N. L. N. și N. A. împotriva sentinței civile nr. 5. mai 2003 a T.ui C..
Prin decizia nr. 8769 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în dosarul nr. 11006/2003 a fost admis recursul declarat de reclamantul P. N. și în consecință, a fost casată în parte decizia civilă nr. 1. a C. de A. C., iar cauza a fost trimisă T.ui C. pentru rejudecarea acțiunii formulată de reclamantul P. N.
Prin aceeași decizie au fost menținute dispozițiile deciziei și sentinței privitoare la reclamații N. L. N. și N. A. M. și a fost respins recursul declarat de reclamanții N. L. N. și N. A.
La pronunțarea acestei decizii Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că hotărârea nu are autoritate de lucru judecat, așa cum greșit s-a reținut prin decizia atacată și, în consecință, având în vedere că prin sentința pronunțată litigiul nu a fost soluționat în fond, se impune admiterea recursului declarat de reclamantul P. N. și trimiterea cauzei T.ui C. pentru rejudecarea acțiunii formulată de acesta.
În rejudecare, Tribunalul Cluj a pronunțat sentința civilă nr. 208/(...) prin care a admis excepția inadmisibilității acțiunii și în consecință, a respins acțiunea reclamantului P. N., continuată de moștenitorii P. G. și P. I. La pronunțarea acestei sentințe tribunalul a reținut că imobilul în litigiueste evidențiat în patrimoniul pârâtei SC H. SA, că la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, aceasta era deja o societate privatizată cu capital integral privat, astfel că, prin raportare la dispozițiile art. 29 din Legea nr.10/2001 măsurile reparatorii la care ar fi îndreptățiți reclamanții sunt numai despăgubirile în condițiile legii speciale propuse de instituția care a efectuat privatizarea, restituirea în natură a imobilului nefiind admisibilă.
Prin decizia civilă nr. 59/(...) a C. de A. C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admis în parte apelul declarat de reclamanți și în consecință, sentința civilă nr. 208/(...) a T.ui C. desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceluiași tribunal.
La pronunțarea acestei decizii curtea a reținut că la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 imobilul în litigiu era deținut de SC C. SA T., că sub aspectul naturii capitalului social al unității deținătoare, acesta era integral privat la data intrării în vigoare a legii, că se verifică ipoteza art. 29 din Legea nr.10/2001, ipoteză pentru care legea specială conferă competența pentru a propune măsuri reparatorii în echivalent unei alte persoane juridice decât unitatea deținătoare, și anume, instituției publice care a efectuat privatizarea, identificată a fi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care trebuia notificată.
Instanța a mai reținut că în condițiile în care reclamantul nu a chemat în judecată și instituția publică care a efectuat privatizarea, iar prima instanță nu a pus în discuția părților posibilitatea lărgirii cadrului procesual, prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă a rezolvat procesul fără cercetarea fondului cauzei, astfel că se impune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
În rejudecare, reclamanții prin mandatar au declarat în fața instanței că nu înțeleg să își extindă acțiunea față de Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului.
Soluția pronunțată de instanța de fond în condițiile în care reclamanții prin mandatar au refuzat să-și extindă acțiunea față de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este legală, pentru următoarele considerente:
Imobilul înscris în CF 2870 T., nr. top (...)/(...)/(...)/1, (...)/1/1 și
3285/2/2, casă și teren, situat în T. str. Ștefan cel mare nr. 34, a avut ca proprietar pe M. I.
În anul 1956, proprietarul tabular, încheie cu P. N. actul juridic denumit „. prin care se obligă să transmită acestuia întreaga sa avere mobilă și imobilă, în schimbul întreținerii.
La 5 februarie 2002, P. N. a notificat SC C. T. SA, prin executorul judecătoresc, solicitând restituirea imobilului înscris în CF 2870 T., iar la
10 martie 2003, o nouă notificare este trimisă și la SC H. SA B.
Imobilul în litigiu a fost preluat de S. Român, împrejurare stabilită prin decizia civilă nr. 1405 din 21 iunie 2002 a C. de A. C., devenită irevocabilă, în contradictoriu cu P. N. în sensul că a avut loc o preluare în fapt a imobilului folosit de către SC C. SA T., încă din anul 1948.
Reclamantul a solicitat instanței prin prezenta acțiune, în primul rând să se pronunțe cu privire la legalitatea titlului de preluare a imobilului.
Această analiză nu poate fi făcută în cadrul prezentului proces, pentru că nu se poate discuta valabilitatea ori nevalabilitatea trecerii imobilului în proprietatea statului, atâta vreme cât reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată S. Român.
Prin decizia civilă nr. 8769 din 3 noiembrie 2005 Înalta Curte de
Casație și Justiție a stabilit că reclamantul P. N. are calitatea de persoanăîndreptățită să ceară restituirea imobilului în litigiu în baza Legii nr.
10/2001.
La data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, imobilul era deținut de
SC C. T., care avea asupra terenului un certificat de atestare a dreptului de proprietate cu nr. 1. mai 1995. Mai mult, dreptul de proprietate al acestei societăți comerciale a fost recunoscut și prin decizia civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. 2630/2003, f. 34-38, opozabilă reclamantului P. N., care a avut calitatea de reclamant.
La aceeași dată a intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, unitatea deținătoare a imobilului era integral privatizată prin achiziționarea de către societatea deținătoare Holderhank Financiare Gloria Lta a pachetului majoritar de 70,13% din acțiunile SC C. SA T., iar lista actualizată a deținătorilor de acțiuni, la data de 28 februarie 1999 confirmă faptul că încă din anul 1999, S. Român nu era menționat între acționari.
Conform art. 29 din Legea nr.10/2001:
(1) Pentru imobilele evidențiate in patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul in care imobilele au fost înstrăinate.
(3) In situația imobilelor prevăzute la alin. (1) si (2), masurile reparatorii in echivalent se propun de către instituția publica care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile in mod corespunzător.
(4) In situația bunurilor imobile preluate cu titlu valabil, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administrației publice centrale sau locale, persoana îndreptățita va notifica organele de conducere ale acesteia. In acest caz, masurile reparatorii in echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de către entitatea investita potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin urmare, imobilul în litigiu face obiectul Legii nr.10/2001, reclamantul P. N., antecesorul reclamantului, are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, calitate în care a notificat unitatea deținătoare, care este o societate comercială privatizată în întregime, situație în care urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr.10/2001 și nu cele ale art. 21 din același act normativ.
În considerarea celor reținute, în două etape procesuale, instanțele de judecată au pus în vedere reclamanților necesitatea introducerii în cauză a
Autorității pentru Valorificarea Activelor S.ui. Mandatara reclamanților a declarat expres și cu ocazia rejudecării în fond a cauzei că „nu înțelege să își extindă acțiunea față de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului";.
Mandatarul reclamanților, persoană cu studii juridice, nu a înțeles să cheme în judecată A. pentru Valorificarea Activelor S.ui, deși i s-a pus în vedere și explicat necesitatea introducerii ei în cauză, în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești opozabilă față de aceasta.
În materie civilă, principiul disponibilității părților asupra cadrului juridic al acțiunii trebuie respectat, astfel că instanța de judecată, peste voința părților nu poate introduce în cauză, din oficiu, o persoană care nu a fost chemată în judecată, în condițiile art. 112 Cod proc.civ. A introduceîn cauză, din oficiu, în calitate de pârâtă A. pentru Valorificarea Activelor
S.ui, instanța ar încălca principiul disponibilității procesului civil.
Instanța apreciază că nu se impune nici trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea introducerii în cauză a Autorității pentru Valorificarea Activelor S.ui, având în vedere că, într-un prim ciclu procesual s-a dispus în acest sens, dar reclamanții au declarat în mod expres că nu înțeleg să-și extinde acțiunea și față de A. pentru Valorificarea Activelor S.ui.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul reclamanților P. G. și P. I. împotriva sentinței civile nr. 875 din 20 octombrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER ANA I. A. A. P. S. D. G.
Red. A.I. dact. GC
5 ex/(...)
Jud.primă instanță: M. T.
| ← Decizia civilă nr. 35/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința civilă nr. 24/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
