Decizia civilă nr. 225/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 225/R/2012
Ședința publică din 20 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P. JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ
I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 778 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. E.-I., pe intervenienții intimați S. J.-R. și L. E., precum și pe pârâtul intimat C. LOCAL AL M. C.-N., având ca obiect L. nr. 1..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 13 ianuarie 2012, care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 778 din 28 septembrie 2011 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta M. E.-I., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., în temeiul Legii nr. 1..
S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele S. J. R. și L. E., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., în temeiul Legii nr. 1..
S-a anulat în parte D. nr. 3998/(...), emisă de P. municipiului C.-N., respectiv art. I-IV și s-a stabilit dreptul reclamantei și a intervenientelor la acordarea despăgubirii în sumă de 225.569 lei, în condițiile Titlului VII din L. nr. 247/2005, pentru imobilul revendicat, situat în municipiul C.-N., str. Republicii nr. 11, teren-curte în suprafață de 327 mp. cu nr. top. 912/2, înscris în C.F. nr. 2771 C.-N..
S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții precum și acțiunea față de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N., ca fiind înaintă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. V. C. ca fiind înaintată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.
Pârâtul P. M. C.-N. a fost obligat să plătească în favoarea reclamantei
și a intervenientelor cheltuieli de judecată în sumă de 3.400 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin D. nr. 3998/(...) emisă de pârâtul P. municipiului C.-N., s-a modificat art. 1 al Dispoziției nr. 1306 din 27 martie 2006, astfel: „Se restituie în natură terenul-curte în suprafață de 327 mp. cu nr. top. 912/2, înscris în C.F. nr. 2771, situat în C.-N., str. Republicii nr. 11, în favoarea reclamanților S. V.-C. și M. E.-I. (art. I). În conformitate cu art. II al dispoziției, pe terenul curte care se restituie cu nr. top. 912/2 se asigură servitute de trecere în favoarea deținătorilor construcțiilor.
Tribunalul a reținut de asemenea că în conformitate cu art. V al dispoziției s-a modificat art. 2 al Dispoziției nr. 1306 din 27 martie 2006 după cum urmează: „Se propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din legea nr. 247/2005, pentru apartamentele din construcția situată în C.-N., str. Republicii nr. 11, nr. 1,
2, 3, 4, 5 și 6, cu părțile indivize comune; terenul construit aferent acestora în suprafață de 224 mp., precum și terenul în suprafață de 500 mp.
Prin D. anterior emisă în temeiul Legii nr. 1., având nr. 1306/(...) (f.
222-223), a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat la adresa menționată mai sus, înscris în C.F. nr. 2771 cu nr. top. 912, deoarece imobilul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 (art. 1). Conform art. 2 al dispoziției, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor - Titlul VII al Legii nr. 247/2005 -, pentru imobilul descris.
Tribunalul a reținut de asemenea că imobilul înscris în C.F. nr. 2771
C. (f. 30-33) a fost compus din construcția edificată pe terenul cu nr. top.
912, având suprafața de 292 stj.p. Ulterior, după trecerea în proprietatea S. Român și în administrarea Sfatului P.ular al orașului C. în baza Decretului nr. 92/1950, construcția a fost împărțită în 6 apartamente și s-a operat transcrierea în C.F. nr. 1. C. împreună cu terenul aferent construcției în suprafață de 224 mp., având nr. top. 912/1 (f. 34).Apartamentele menționate au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 în favoarea chiriașilor, iar litigiul promovat de reclamanți pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a fost respins irevocabil prin D. civilă nr. 6287/(...), pronunțată în dosarul nr. 4521/2002 al Înaltei Curți de C. și Justiție (f. 45-46).
Potrivit Notei întocmite de C. tehnică pentru aplicarea Legii nr. 1. (f.
36) pe parcela cu nr. top. 912/2 se află 3 garaje din tablă, cu caracter demontabil, edificate în baza Autorizației nr. 14998/(...), și aleile de acces, în spatele acestora edificându-se curtea interioară a imobilului construcție. S-a constatat de asemenea că pe parcela cu nr. top. 9. s-a edificat un imobil construcție cu regim de înălțime P+3E și se află aleile pietonale de acces.
Rezultă din cele expuse că în favoarea reclamanților a fost restituit în natură doar terenul curte în suprafață de 327 mp., grevat de servitute în favoarea proprietarilor apartamentelor, pentru restul imobilului, respectiv cele 6 apartamente și terenul aferent în suprafață de 224 mp., precum și pentru terenul în suprafață de 500 și construcția P+3E, reclamanților li s-a stabilit dreptul la despăgubiri.
Pentru identificarea terenului examinat, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie. Conform raportului întocmit de ing. V. V. (f. 112-128) existența ca imobil funciar distinct a nr. top. 912/2 (înscris în C.F. nr. 2771 C.) și atribuirea acestuia în natură reclamanților nu este posibilă deoarece imobilele înscrise în C.F. colectivă nr. 1. cu nr. top. 912/1 și C.F. colectivă nr. 60104 devin nefuncționale, suprafața de 327 mp. restituită în natură fiind indispensabilă imobilelor menționate.
Chiar dacă L. nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, instituie prevalența restituirii în natură a imobilelor revendicate, principiu consacrat și în Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.
1., aprobate prin H. G. nr. 2., față de situația concretă a imobilului, așa cum rezultă din cele ce preced, instanța apreciază că se impune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
Pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului în litigiu a fost încuviințată o expertiză tehnică judiciară de către un expert atestat ANE.R. Conform raportului întocmit de ing. T. M. (f. 106-112), valoarea de circulație a terenului este de 162 euro/mp, respectiv 52.974 euro pentru suprafața de
327 mp., echivalentul în lei fiind de 225.569 lei la data întocmirii raportului.
Constatările expertului evaluator au fost în sensul că folosința actuală a imobilului este de curte. Pe teren au fost identificate 3 garaje din tablă, pe latura estică a acestuia. Prin forma sa și dimensiunile pe care le are, terenul este în momentul de față neconstruibil, putând fi folosit doar ca și curte, alei de acces sau amplasarea unor construcții provizorii, cum ar fi garajele demontabile.
Pentru considerentele expuse și în temeiul prevederilor Legii nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta M. E.-I. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N., în temeiul Legii nr. 1. și a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele S. J. R. și L. E. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N., în temeiul Legii nr. 1., și în consecință, a anulat în parte D. nr. 3998/(...), emisă de P. municipiului C.-N., respectiv art. I-IV.
În temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005, instanța de fond a stabilit dreptul reclamantei și a intervenientelor la acordarea despăgubirii în sumă de 225.569 lei, în condițiile Titlului VII din L. nr. 247/2005, pentru imobilul revendicat, situat în municipiul C.-N., str. Republicii nr. 11, teren-curte în suprafață de 327 mp. cu nr. top. 912/2, înscris în C.F. nr. 2771 C.-N..
Față de împrejurarea că instanța a stabilit dreptul reclamantei și al intervenientelor la despăgubiri și în lumina celor statuate de Înalta Curte de
Casație și Justiție prin D. nr. X., s-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții.
Acțiunea față de pârâtul C. local al municipiului C.-N., a fost respinsă ca fiind înaintă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În acest sens, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, acesta neavând atribuții reglementate de actul normativ incident în cadrul procedurii de restituire a imobilelor.
Față de reclamantul S. V. C. acțiunea a fost respinsă ca fiind înaintată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.
În baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., pârâtul P. municipiului C.-N., a cărui culpă procesuală este dovedită, a fost obligat să plătească în favoarea reclamantei și a intervenientelor cheltuieli de judecată în sumă de 3.400 lei, reprezentând onorarii experți și onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul P. M. C.-N. a declarat recurs, întermen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii și pe cale de consecință, menținerea dispoziției nr. 3998/(...) emisă de P. mun.C.-N. ca fiind temeinică și legală.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că potrivit dispozițiile Legii nr. 1. și ale H.G. nr. 2., restituirea în natură a imobilelor revendicate apare ca fiind prevalentă față de celelalte măsuri reparatorii prin echivalent.
În cuprinsul Legii nr. 1. nu există nicio dispoziție care să oblige comisiile de retrocedare la restituirea unor terenuri construibile, cu atât mai mult cu cât este vorba de vechiul amplasament al terenului.
Din concluziile raportului de expertiză nu rezultă argumente care să justifice nerestituirea imobilului în litigiu în natură, astfel încât dispoziția atacată este legală și temeinică și a fost dată cu respectarea art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9 din L. nr. 1..
H. atacată este nelegală și datorită faptului că instanța de fond, deși a admis în parte cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție în interes propriu, a acordat în întregime cheltuielile de judecată fără nicio cenzură, astfel încât, în opinia recurentului, acestea trebuiau acordate doar proporțional.
Reclamanta intimată M. E.-I. și intervenientele intimate S. J.-R. și L. E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat și obligare pârâtului recurent la plata cheltuielilor dejudecată (f.12-14).
În susținerea poziției procesuale, intimatele au arătat că potrivit art. 10 din L. nr. 1., imobilele revendicate se restituie în natură doar dacă acestea nu au fost demolate, în cazul construcțiilor sau dacă acestea nu sunt ocupate, în cazul terenurilor, la momentul notificării. În speță, terenul restituit în natură este afectat de o servitute de trecere, deși din raportul de expertiză rezultă că acesta este legat funcțional de celelalte două imobile desprinse din imobilul cu nr.top.912 (respectiv 9. și 9.), astfel încât aceste imobile devin nefuncționale în ipoteza restituirii în natură a terenului litigios.
Pe de altă parte, pârâtul recurent a fost de acord cu concluziile raportului de expertiză, iar prin înscrisul depus la dosarul de fond a arătat că nu are obiecțiuni la expertiză.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea, în temeiul art. 3041C.pr.civ., reține următoarele:
Astfel, asupra imobilului înscris în C.F. nr. 2771 C., A+1, compus din construcția edificată pe terenul cu nr. top. 912, având suprafața de 292 stj.p a fost înscris sub B1 dreptul de proprietate în favoarea numitei M. E., născ.V.s (f. 30-33, dosar fond).
Ulterior, în baza Decretului nr. 92/1950, imobilul mai sus arătat a trecut în proprietatea S. Român și în administrarea Sfatului P.ular al orașului C. și a fost întabulat prin încheierea de CF nr.181 conex. cu nr.7253/(...).
Reclamanta M. E.-I. și intervenientele S. J. R., L. E., succesoarele defunctului S. V. C. sunt moștenitoarele fostei proprietare tabulare, așa cum rezultă din certificatele de moștenitor depuse la dosar (f.5-7; f.157, dosar fond).
După preluarea imobilului de către S. Român, construcția a fost împărțită în 6 apartamente și s-a operat transcrierea în C.F. nr. 1. C. împreună cu terenul aferent construcției în suprafață de 224 mp., având nr. top. 912/1 (f. 34, dosar fond).
Apartamentele menționate au fost înstrăinate în temeiul Legii nr.
112/1995 în favoarea chiriașilor, iar litigiul promovat de reclamantă pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a fost respins irevocabil prin D. civilă nr. 6287/(...), pronunțată în dosarul nr.
4521/2002 al Înaltei Curți de C. și Justiție (f. 45-46, dosar fond).
Prin D. nr. 1306/(...) s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat la adresa menționată mai sus, înscris în C.F. nr. 2771 cu nr. top. 912, deoarece imobilul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995
(art. 1). Conform art. 2 al dispoziției, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor -
Titlul VII al Legii nr. 247/2005 -, pentru imobilul descris, cu motivarea că imobilul a fost înstrăinat în baza legii nr.112/1995 (f. 22-23, dosar fond).
Prin D. nr.3998/(...) emisă de pârâtul P. municipiului C.-N., s-a modificat art. 1 al Dispoziției nr. 1306 din 27 martie 2006, astfel: „Se restituie în natură terenul-curte în suprafață de 327 mp. cu nr. top. 912/2, înscris în C.F. nr. 2771, situat în C.-N., str. Republicii nr. 11, în favoarea reclamanților S. V.-C. și M. E.-I. (art. I). În conformitate cu art. II al dispoziției, pe terenul curte care se restituie cu nr. top. 912/2 se asigură servitute de trecere în favoarea deținătorilor construcțiilor (f.9-10, dosar fond).
Potrivit Notei întocmite de C. tehnică pentru aplicarea Legii nr. 1. care a stat la baza emiterii dispoziției atacate, pe parcela cu nr. top. 912/2 se află
3 garaje din tablă, cu caracter demontabil, edificate în baza Autorizației nr.
14998/(...) și aleile de acces, în spatele acestora edificându-se curtea interioară a imobilului construcție. S-a constatat de asemenea că pe parcela cu nr. top. 9. s-a edificat un imobil construcție cu regim de înălțime P+3E și se află aleile pietonale de acces (f. 36, dosar fond).
Din înscrisurile mai sus menționate rezultă că în favoarea reclamantei și intervenientelor, în calitatea lor de moștenitoare a defunctului S. V. C., a fost restituit în natură doar terenul curte în suprafață de 327 mp., grevat de servitute în favoarea proprietarilor apartamentelor, pentru restul imobilului, respectiv cele 6 apartamente și terenul aferent în suprafață de 224 mp., precum și pentru terenul în suprafață de 500 și construcția P+3E, reclamanților li s-a stabilit dreptul la despăgubiri.
Pentru identificarea terenului examinat, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie. Conform raportului întocmit de ing. V. V. existența ca imobil funciar distinct a nr. top.
912/2 (înscris în C.F. nr. 2771 C.) și atribuirea acestuia în natură reclamanților nu este posibilă deoarece imobilele înscrise în C.F. colectivă nr. 1., cu nr. top. 912/1 și C.F. colectivă nr. 60104, cu nr.top.9., devin nefuncționale, suprafața de 327 mp. restituită în natură fiind indispensabilă imobilelor menționate (f. 112-128, dosar fond).
Prin cererea înregistrată la data de (...), pârâtul P. mun. C. N. a arătat că identificarea imobilelor de către expertul V. V. este corectă, atât sub aspectul amplasamentului cât și din punct de vedere cadastral, iar concluziile cu privire la folosința terenului sunt corecte astfel încât nu înțelege să formuleze obiecțiuni față de raportul de expertiză (f.153, dosar fond).
Motivul de recurs invocat de pârât referitor la prevalența restituirii în natură a imobilului în litigiu, în opinia Curții nu este întemeiat din considerentele care urmează a fi expuse.
Conform art.1 alin.1 și alin.2 din L. nr.1., imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi. In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. M. reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
Art.7 alin.1 din același act normativ statuează că, de regula, imobilele preluate in mod abuziv se restituie in natura, iar art.9 dispune că, imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini.
Potrivit art.26 alin.1 din legea nr.1., daca restituirea in natura nu este posibila, detinatorul imobilului sau, dupa caz, entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii este obligata ca, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, in termenul prevazut la art. 25 alin. (1), sa acorde persoanei indreptatite in compensare alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in situatiile in care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita.
Din interpretarea acestor texte legale reiese că imobilele preluate în mod abuziv de stat, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și nerestituite, se restituie, de regulă, în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, prin compensarea cu alte bunuri sau servicii ori prin acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in situatiile in care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita.
Chiar dacă L. nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, instituie prevalența restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, principiu consacrat și în Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 1., aprobate prin H. G. nr. 2., față de situația concretă a imobilului litigios, așa cum rezultă din ansamblul probelor administrate, instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că se impune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent și nu restituirea în natură întrucât acesta nu este liber de „. sarcini"; în sensul art.9 din lege, ci este afectat de servitute de trecere în favoarea deținătorilor construcțiilor fiind legat funcțional de celelalte imobile terenuri desprinse din imobilul cu nr.top 912, respectiv, nr.top.912/1 și nr.top.9., acestea devenind nefuncționale în ipoteza restituirii în natură.
Pe de altă parte, pârâtul recurent a recunoscut implicit starea de fapt mai sus expusă fiind întrucât a arătat că identificarea imobilelor de către expertul V. V. este corectă, atât sub aspectul amplasamentului cât și din punct de vedere cadastral, iar concluziile cu privire la folosința terenului sunt corecte astfel încât nu a înțeles să formuleze obiecțiuni față de raportul de expertiză întocmit în cauză.
Motivul de recurs al pârâtului referitor la nelegalitatea soluționării petitului privind acordarea cheltuielilor de judecată, în opinia Curții, nu este întemeiat.
Astfel, conform prevederilor art. 274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În considerarea textului de lege evocat mai sus, cheltuielile de judecată efectuate de părți vor fi suportate în final de partea care cade în pretenții, adică de aceea parte care a pierdut procesul, obligarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa procesuală a părții.
Contrar susținerilor pârâtului recurent, cheltuielile de judecată la care acesta a fost obligat nu au fost acordate de tribunal fără nicio cenzură. Este adevărat că prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta M. E.-I. și a admis în parte cererea de intervenție în interespropriu formulată de intervenientele S. J. R. și L. E., în sensul anulării în parte a dispoziției atacate și a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții precum și acțiunea față de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N., ca fiind înaintă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, însă soluția dată acestor petite a fost determinată de aplicarea în speță a dispozițiilor Deciziei nr. X. a Înaltei Curți de C. și
Justiție dată în recursul în interesul legii, care este obligatorie pentru instanțele de judecată conform art.3307alin.4 C.pr.civ. Având în vedere culpa procesuală a pârâtului, care a fost pe deplin dovedită în fața primei instanțe, în mod legal cu respectarea art.274 alin.1 C.pr.civ., tribunalul a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.400 lei, reprezentând onorarii experți și onorariu avocațial (f.100-101, f.104, f.124-125, f.130, f.154-155, f.166-167 dosar fond). Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.3041C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 778 din 28 septembrie 2011 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține, ca fiind legală și temeinică. În conformitate cu prevederile art.316 raportat la art.274 alin.1 C.pr.civ. și art.1169 C.civ., Curtea va respinge cererea reclamantei și intervenienților de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, ca nedovedită. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 778 din 28 septembrie 2011 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Respinge cererea reclamantei și intervenienților de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, ca nedovedită. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. GREFIER, A.-A. M. Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: E.L..
| ← Decizia civilă nr. 1699/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2596/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
