Decizia civilă nr. 81/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 81/A/2012
Ședința data de 14 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTOR: M. C. V.
GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta S. V. M. împotriva sentinței civile nr. 328 din 06 aprilie 2012,pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C. și A. N. PENTRU R. P. B., având ca obiect legea 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de pe la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prim motivele de apel, reclamanta apelantă S. V. M. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al. 2 cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 328 din 06 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul
Cluj s-a admis excepția inadmisibilității.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de reclamanta S. V.
M., împotriva pârâților S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și A. N. pentru R.
P. B..
Pentru a pronunța această sentință tribunalul analizând excepția inadmisibilității a reținut că prin D. de restituire nr. 2. I. 2006 P. municipiului Dej a restituit în natură în favoarea reclamantei terenul înscris în C.F. nr. 2666 nr. topo 1060/1 și 1060/2/2/4 în suprafață de 416 mp., aprobându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcție demolat și diferența de teren în suprafață de 1084 mp., imobil expropriat situat în Dej, strada E. T. nr. 93.
Împotriva acestei dispoziții reclamanta a formulat plângere care a fost admisă în parte de către Tribunalul Cluj prin S. civilă nr. 4. I. 2007 pronunțată în dosarul nr. (...), în sensul dispunerii restituirii în natură a terenului în suprafață de 1500 mp. și acordării despăgubirilor pentru construcția expropriată și demolată în sumă de 116.688 Ron, conform unei expertize judiciare.
H. a fost modificată în apel doar în ceea ce privește restituirea în natură, așa cum rezultă din D. civilă nr. 2. S. 2008 pronunțată în dosar nr. (...) de
Curtea de A. C.
Prin demersul judiciar inițiat, reclamanta a solicitat obligarea S.ui R. prin
Ministerul Finanțelor Publice și a A. N. pentru R. P. la plata sumei de 116.688 lei
și dobânda legală aferentă calculată de la momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective, invocând faptul că procedura prevăzută de T. VII al legii nr. 2. este imprevizibilă și nesigură.
În ședința publică din data de 06 A. 2012 tribunalul a invocat excepția inadmisibilității raportat la D. de recurs în interesul legii nr. XXVII/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T.
VII al L. nr. 2., îndreptate direct împotriva statului, pe temeiul dreptului comun, sunt inadmisibile.
Din motivarea acestei decizii se reține că atâta timp cât există o procedură specială, persoanele îndreptățite nu se pot prevala de dreptul comun și nu se poate invoca încălcarea jurisprudenței C.E.D.O din moment ce S. R. a fost obligat după pronunțarea hotărârii pilot în cauza M. Atanasiu și alții împotriva R.iei ca în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, să ia măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate, statului trebuind să i se lase o marje largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și punerea lor în aplicare.
Totodată, în privința accesului liber la justiție s-a statuat că judecătorul național nu poate înlătura o lege specială sub pretextul că nu corespunde C. europene ci este obligat să o aplice.
Față de cele ce preced, tribunalul a respins ca inadmisibilă acțiunea atât împotriva statului cât și împotriva A. N. pentru R. P..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. V. M. solicitând admiterea apelului, casarea în întregime a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare a arătat că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei și s-a pronunțat doar pe excepția ridicată de S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice de inadmisibilitate a acțiunii invocându-se procedura specială de reparație, reglementată de L. 2., situație în care instanța de fond admițând excepția inadmisibilității acțiunii, nu a mai intrat în cercetarea fondului.
Situația este nelegală pentru că s-a luat în considerare D. I.C.C.J. nr.
XXVII/2011 care a stabilit că acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII al L. nr. 2., îndreptate împotriva statului pe temeiul dreptului comun sunt inadmisibile.
Prin această sentință s-au încălcat disp. art. 20 din Constituția R.iei privind drepturile și libertățile cetățenilor.
S-a dovedit de instanța de fond că există neconcordanțe între L. specială 2. și Convențiile Europene, astfel că se impune atragerea răspunderii S.ui R. prin organele sale cu atribuții directe în procedura de restituire, respectiv Ministerul
Finanțelor Publice și A. N. pentru restituirea proprietăților.
D. nr. XXVII/2011 a I.C.C.J. nu este izvor de drept și ca atare nu poate fi considerată mai presus de reglementările internaționale, de C. E. în materie și practica I.C.C.J.
Intimata A. N. pentru R. proprietăților prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea reține considerentele ce urmează:
Curtea de A., potrivit celor reținute de Curtea E. a D. O., care a statuat, prin H. din 12 mai 2009 în Cauza Ernewein și alții împotriva Germaniei și prin H. din 2 februarie 2010 în Cauza Klaus și Iouri Kiladze contra Georgiei, constată cădispozițiile C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu impun statelor membre nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor. Totodată, instanța de la S. are o jurisprudență constantă în sensul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. nu garantează dreptul de a dobândi un bun (H. din 23 noiembrie 1983 în Cauza Vander Mussele contra Belgiei, H. din 9 octombrie 2003 în Cauza Slivenko contra Letoniei, H. din 18 februarie 2009 în Cauza Andrejeva contra Letoniei). Referindu- se la problema restituirii bunurilor confiscate de către stat, aceeași Curte a stabilit că nu se poate interpreta că ar exista vreo obligație generală a statului de a restitui proprietăți care au fost expropriate înainte de ratificarea C. ori că ar exista posibilitatea impunerii unor restricții asupra libertății statelor de a stabili scopul și condițiile oricărei restituiri către foștii proprietari. (H. din 28 septembrie
2004 în Cauza Kopecký contra Slovaciei, H. din 4 martie 2003 în Cauza Jantnercontra Slovaciei, D. asupra admisibilității din 13 decembrie 2005 în
Cauza Bergauer și alții contra Cehiei).
Mai trebuie menționată și H. CEDO din 12 octombrie 2010 în Cauza M. Atanasiu și alții împotriva R.iei, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 778 din (...).
Trebuie reținut pct. 142 din aceași hotărâre care arată că „Prin urmare, Curtea apreciază că transformarea într-o "valoare patrimonială", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, a interesului patrimonial ce rezultă din simpla constatare a ilegalității naționalizării este condiționată de întrunirea de către partea interesată a cerințelor legale în cadrul procedurilor prevăzute de legile de reparație și de
epuizarea căilor de atac prevăzute de ac este legi ." și pct. 164 „Așa cum art. 1 din
Protocolul nr. 1 nu garantează un drept de a dobândi bunuri, el nu le impune statelor contractante nicio restricție cu privire la libertatea lor de a stabili domeniul de aplicare a legilor pe care le pot adopta în materie de restituire a bunurilor și de a alege condițiile în care acceptă să restituie drepturile de proprietate persoanelor deposedate [Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983, § 48, seria A nr. 70; Slivenko împotriva Letoniei (dec.) [MC], nr.
48.321/99, § 121, CEDO 2002-II, și Jantner, menționată mai sus, § 34]."
Prin urmare se recunoaște posibilitatea instituirii unei proceduri obligatorii și ca o consecință necesitatea urmării acestei proceduri și doar a acesteia.
C. ce reiese din ansamblul motivării Cauza M. Atanasiu și alții împotriva R.iei este că statul trebuie să facă efectivă procedura de despăgubire și că în această procedură statele se bucură de o anumită marjă de apreciere (pct. 166), că puterile publice sunt obligate să reacționeze în timp util (pct. 168), iar autoritățile naționale trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere, nu numai pentru a alege măsurile care să reglementeze raporturile de proprietate din țară, ci și pentru a avea la dispoziție timpul necesar pentru punerea lor în aplicare (pct. 172).
Art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garantează un drept la o compensație integrală în orice circumstanțe, o compensație numai parțială nefăcând privarea de proprietate nelegitimă eo ipso în toate cazurile (pct. 175).
Conform art. 1 din Protocolul nr. 1, statul are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv orice drepturi la despăgubire consfințite de lege - și de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative (pct. 174.).
Curtea de apel reține că dacă nu se poate garanta un drept la o compensație integrală în orice circumstanțe, atunci o recunoaștere a despăgubirii chiar și în circumstanțele speței este o compensație parțială iar dacă statul are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv orice drepturi la despăgubire consfințite de lege atunci nu poate fi obligat tocmai la acordarea unei astfel de despăgubiri.
Curtea E. mai reține că este imperativ ca statul să ia de urgență măsuri cu caracter general, care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză (pct. 228).
Acest just echilibru se referă și la sarcina foarte importantă pe care legislația în materie de bunuri imobile naționalizate o impune bugetului de stat (pct. 227).
Prin urmare a adăuga la această sarcină nu este un argument care să ducă la admiterea prezentei acțiuni mai ales că în aceași hotărâre a Curții Europene se prevede că plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității (pct. 235), ținând seama că măsura solicitată de reclamantă este opusă măsurii plafonării sau eșalonării.
Nu se neagă de către Curtea de A., după cum rezultă și din cele expuse de Curtea E., că procedura de restituire este lentă și s-a constatat ineficiența sistemului de restituire și în special întârzierea înregistrată în procedura de plată a despăgubirii dar acest aspect duce doar la obligarea statului la a face eficient sistemul de despăgubiri iar nu la obligarea unei despăgubiri pentru neîndeplinirea acestei obligații care în final nu ar duce decât la înfrângerea echilibrului între diferitele interese în cauză (pct. 228), prezenta acțiune a reclamantului nefiind o acțiune prin care procedura de despăgubire să fie făcută efectivă.
Chiar și aici, în Cauza Atanasiu, nu se admite posibilitatea unor acțiuni de drept comun pentru stabilirea unor despăgubiri pentru neacordarea despăgubirilor, ci din contră se acceptă o marjă mare de manevră a statului cu privire la alegerea măsurii de despăgubire. C. ce reiese din această decizie este doar că statul trebuie să facă efectivă procedura de despăgubire. Or a obliga statul la plata unei sume de bani nu poate fi încadrată în măsurile de „. cât timp în Cauza Atanasiu se face vorbire de plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă de timp.
Or, plata uno ictu nu este o astfel de măsură de realizare a echilibrului între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității și nu se încadrează deloc în spiritul Cauzei Atanasiu.
Nu în ultimul rând amintim incidența în cauză a deciziei nr. 27/2011 a
Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii, prin care s- a stabilit că acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII al L. nr. 2., îndreptate direct împotriva S.ui R., întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Protocolul nr. 1 și ale art. 13 din C. E. a D. O., sunt inadmisibile. Această decizie este obligatorie în ce privește dezlegarea problemelor de drept, pentru instanțe, potrivit art. 3307alin. 3 Cod procedură civilă, și nu contravine C. Europene a D. O., pentru motivele expuse mai sus ce reies din Cauza Atanasiu. Nu este posibilă plata pe calea dreptului comun a despăgubirilor stabilite în procedura specială reglementată de T. VII al L. nr. 2., modificată și completată prin O. nr. 8., în speță creanța fiind stabilită în favoarea reclamantei prin procedura L. nr. 1. și a L. nr. 2., stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite cu titlu de măsuri reparatorii în echivalent revine exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform T.ui VII al L. nr. 2., în acest sens dispunând și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. L.. Prin urmare, procedura este exclusivă iar nu alternativă, iar nefiind alternativă nu permite stabilirea despăgubirilor într-o altă procedură decât în cea indicată de lege. În temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă cât și al art. 282 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamanta S. V. M. împotriva sentinței civile numărul 328 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...) pe care o va menține. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S. V. M. împotriva sentinței civile numărul 328 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...) pe care o menține. D. este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 14 septembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER I. D. C. M. C. V. A. B. Redactat de I., dactilografiat de S. În 4 ex., la data de (...) Judecător fond - T. O.C., Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 5109/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2723/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
