Decizia civilă nr. 3253/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3253/R/2012
Ședința publică din data de 27 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A.-T. N.
G.:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., împotriva sentinței civile nr.
700 din 18 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr.
(...), privind și pe reclamantul T. N., având ca obiect despăgubiri în baza
Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 26 iunie 2012, reclamantul-intimat a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs, pârâtul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. invocă excepția lipsei de interes a pârâtului în declararea recursului sub aspectul contestării acordării despăgubirilor, întrucât acțiunea reclamantului nu a avut ca obiect acordarea de despăgubiri. A. că se impune respingerea criticii privind constatarea caracterului politic al condamnării întrucât instanța de fond a făcut o judicioasă cercetare cu privire la acest aspect, precum și a criticii privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât în speță trebuie reținută culpa procesuală a pârâtului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 700 din 18 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...) a fost admisă acțiunea civilă precizată, formulată de reclamantul T. N. împotriva pârâtei S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
S-a constatat caracterul politic al măsurii administrative aplicate defunctului P. I., decedat la data de 28 februarie 1953 în localitatea N.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că bunicul reclamantei, numitul P. I. a fost urmărit de securitate și de miliție deoarece acesta era împotriva comuniștilor. Se ascundea tot timpul, iar în anul 1952 în timp ce lucra un teren în timpul nopții (deoarece ziua stătea ascuns) a fost prins și dus de securitate în localitatea C. S. A. a fost bătut și persecutat într-o asemenea măsură încât atunci când familia s-a dus să-l vadă nu l-au recunoscut.
De aici bunicul reclamantului a fost dus la canal, în N., dată de când familia nu a mai știut nimic de el. De abia în cursul anului 2002 membrii din familie au intrat în posesia certificatului de deces, de unde rezultă că defunctul P. I. a decedat la data de 28 februarie 1953 în localitatea N.
Potrivit dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea 221/2009: persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Instanța a apreciat că faptele descrise mai sus, se încadrează în textul de lege menționat, respectiv măsura administrativă luată față de numitul P. I. de a fi dus la canal, la N. în județul Constanța, loc unde a și decedat la puțin timp, pentru motivul că acesta s-a opus regimului comunist, poate fi considerată că are caracter politic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitândmodificarea în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului pârâtul a invocat decizia nr. 1358/(...) a Curții Constituționale, prin care s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Pârâtul a arătat că nu are posibilitatea de a calcula daunele morale suferite de reclamantă, acestea trebuie dovedite cu documente care să ateste realitatea lor, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Față de dispozițiile dreptului comun, pe temeiul răspunderii civile delictuale, pârâtul a arătat că dreptul la acțiune în despăgubiri este prescris, potrivit art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 3 din Decretul nr.
167/1958.
Pârâtul a arătat că din conținutul acțiunii și din înscrisurile depuse, nu se face dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru stabilirea caracterului politic al măsurii administrative dispuse față de antecesorul reclamantului.
S-a criticat totodată dispoziția de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, pe motiv că Ministerul Finanțelor Publice este o instituție publică și nu are prevăzute fonduri pentru plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată (f. 10), reclamantul a solicitat respingerea recursului, arătând că sunt străine de obiectul cauzei criticilevizând acordarea despăgubirilor, iar critica referitoare la greșita constatare a caracterului politic al măsurii dispuse față de antecesorul său este nefondată.
La termenul de judecată din (...) instanța din oficiu a invocat excepția lipsei de interes a pârâtului în privința susținerii motivului ce vizează acordarea despăgubirilor.
Analizând recursul formulat prin prisma excepției invocate din oficiu șia motivelor, curtea constată că acesta este parțial lipsit de interes, și parțial nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Critica vizând faptul că în urma pronunțării deciziei nr. 1358/2010 a
Curții Constituționale, acordarea daunelor morale nu mai este posibilă, precum și cea vizând prescripția dreptului la acțiune în despăgubiri pe temeiul răspunderii civile delictuale, sunt lipsite de interes, în condițiile în care singura cerere formulată de reclamant prin acțiunea introductivă a fost aceea de constatare a faptului că defunctul P. I., bunicul său, a suferit o condamnare cu caracter politic.
Aceste critici urmează a fi respinse ca lipsite de interes, raportat la obiectul litigiului dedus judecății.
Pe fondul cauzei, curtea constată că prin probațiunea administrată - certificatul de deces al numitului P. I., din care rezultă că decesul s-a produs în localitatea N., jud. Constanța, la data de (...) și probele testimoniale din care rezultă că bunicul reclamantului a fost ridicat de securitate în anul
1952, bătut, dus la C., în D., unde a rămas până la deces - reclamantul a făcut dovada că bunicul său a fost supus unei măsuri administrative cu caracter politic, în sensul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
În perioada anilor 1950 este de notorietate prigoana la care erau supuși cei care îndrăzneau să manifeste opoziție față de regimul politic totalitar, iar faptul că bunicul reclamantului a fost ridicat de securitate, în această perioadă de timp și dus la canal, unde a decedat, dovedește că acesta a fost supus unei măsuri cu caracter politic, astfel încât hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, fundamentată pe probațiunea administrată în cauză.
În condițiile în care în urma deciziei nr. 1358/2010 a Curții
Constituționale și a deciziei nr. 12/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, persoanele sau moștenitorii persoanelor care au suferit condamnări sau au fost supuse unor măsuri administrative cu caracter politic nu mai pot beneficia de despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit, recunoașterea caracterului politic al condamnării sau măsurii administrative reprezintă în prezent unica reparație morală. Pentru S. R. o astfel de reparație morală, pur onorifică, poate să nu însemne prea mult, însă pentru persoanele care au îndurat suferințe fizice și morale, pentru singura vină că s-au opus unui regim totalitar, precum și pentru urmașii acestora, o astfel de reparație prezintă importanță, motiv pentru care se impune admiterea cererii de constatare a caracterului politic al măsurii la care a fost supus antecesorul reclamantului.
Critica vizând faptul că pârâtul nu deține fonduri pentru plata cheltuielilor de judecată, este total nefondată, în condițiile în care fiind parte căzută în pretenții, datorează aceste cheltuieli în temeiul art. 274 alin.
1 Cod proc.civ.
Dat fiind că există o culpă a legiuitorului care a bulversat din nou sistemul judiciar prin edictarea unui act normativ ce a fost declarat neconstituțional și a născut pentru persoanele ce au formulat acțiuni doar speranțe care s-au dovedit nefondate prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale, pe principiul echității, curtea apreciază că statul trebuie să suporte plata cheltuielilor de judecată.
Văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 700 din 18 aprilie 2012 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
G.
T. D. M. C. V.
A.-T. N.
M. L.T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: G.P.
| ← Decizia civilă nr. 4136/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1712/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
