Decizia civilă nr. 2601/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2601/R/2012
Ședința publică din 25 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., precum și recursul declarat de reclamantele S. J., L. E. și M. E. I., împotriva sentinței civile nr. 111 din 07 februarie 2012 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantelor recurente, doamna avocat R. S., care depune la dosar împuternicire avocațială pentru redactarea recursului și pentru reprezentarea recurentelor, lipsă fiind reclamantele recurente personal și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ambele recursuri au fost formulate și motivate în termen legal și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că se poate proceda la judecarea cauzei, având în vedere că prin memoriul de recurs (f. 3 verso din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ., fiind de prezumat că nu se va prezenta la dezbateri.
Curtea constată că recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. a fost comunicat doar reclamantei recurente S. J., însă toate reclamantele recurente sunt reprezentate de către doamna avocat R. S.
Reprezentanta reclamantelor recurente arată că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a se comunica reclamantelor recurente L. E. și M. E. I. motivele de recurs formulate de pârât, având în vedere că a intrat în posesia acestor motive de recurs și, totodată, arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantelor recurente asupra celor două recursuri care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta reclamantelor recurente solicită admiterea recursului declarat de reclamantele S. J., L. E. și M. E. I., în principal, solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj-Secția civilă, ca instanță competentă, iar în subsidiar, solicită modificarea în parte a sentinței recurate și, pe cale de consecință, admiterea în totalitate a acțiunii introductive de instanță, în sensul obligării P.ui M. C.-N. să emită o dispoziție privind acordarea de despăgubiri bănești în favoarea reclamantelor, reprezentând contravaloarea imobilului teren situat în com. S., înscris inițial în CF nr. 553 S., cu nr. topo. 701, 702/1, 702/2, 702a/1, 702/3 și 705 în suprafață de 33,23 iug.
și 4416 stj.p, în cuantumul de 31.001.606 lei, stabilit prin raportul de expertiză efectuat de ing. Ș. M. R., având în vedere că instanța de fond a pronunțat o hotărâre în cauză, fără a face referire la cuantumul despăgubirilor și a încălcat principiul disponibilității prevăzut de art. 129 alin. 6 C.pr.civ., sancțiunea fiind prevăzută în art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
Reprezentanta reclamantelor recurente susține motivele de recurs așa cum au fost formulate și învederează instanței că notificarea a fost formulată de reclamante în anul 2001, iar acum suntem în anul 2012 și dacă P. mun. C.-N. nu înțelege să emită o dispoziție conform celor solicitate de reclamante, acestea nu-l pot obliga să emită dispoziția, deoarece instanța de fond nu face nici o mențiune în cuprinsul considerentelor hotărârii recurate cu privire la cuantumul despăgubirilor.
Reprezentanta reclamantelor recurente consideră că P. mun. C.-N. face doar o propunere, iar instanța de judecată poate stabili care este cuantumul despăgubirilor care se cuvin reclamantelor.
De asemenea, reprezentanta reclamantelor recurente solicită respingerea recursului declarat de pârâtul P. mun. C.-N., având în vedere că prin întâmpinarea care se află la f. 43 din dosarul instanței de fond, acesta arată că se opune admiterii acțiunii, prin urmare, atâta vreme cât a fost admisă în parte acțiunea reclamantelor, pârâtul poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 111 din 07 februarie 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C.UI LOCAL AL M. C.-N. - C. PENTRU A. L. 1..
S-a respins cererea de chemare în judecata formulata de reclamanți împotriva paratului C.ui Local al M. C.-N. - C. pentru A. L. 1. ca fiind formulata împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele S. J., L. E., M.
E. I. în contradictoriu cu P. M. C.-N. și, în consecință, s-a constatat ca reclamantele sunt îndreptățite la masuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, cu privire la dreptul de proprietate asupra la cotei de 1. parte din imobilul în natura teren în suprafața de 32,23 iugăre și 4416 stj p., despăgubiri stabilite în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a drepturilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv cf. T.lui VII din L. nr. 2..
Pârâtul P. M. C.-N. a fost obligat să plătească reclamantelor suma de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecata parțiale, respingându-se restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, potrivit art.21 alin.4 din L. nr.1. „în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea in natura sau prin echivalent către persoana îndreptățita se face prin dispoziția motivata a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului B., ori, după caz, a președintelui consiliului județean " .
Ca atare, P. care reprezintă comuna sau orașul, în speța Municipiul C.-N., are calitate procesuala pasiva în litigiile având ca obiect anularea dispozițiilor emise în baza L. nr. 1., având în vedere si dispozițiile art. 26 al 4 din L. nr. 1., care se refera la conduita procesuală care trebuie adoptată, în cazul în care acesta dispoziție este atacata in justiție de persoana îndreptățită.
In speță, instanța de fond a constatat că P.ui M. C.-N. are obligația emiterii dispoziției privind soluționarea notificării formulate de către reclamanți si ca atare acesta are calitate procesuala pasivă.
In consecință, instanța de fond a considerat ca excepția invocata de pârâtul
C. Local al M. C.-N. este întemeiată și a admis-o, respingând acțiunea reclamantului ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă .
Trecând la soluționarea acțiunii, din actele si probele de la dosar, instanța de fond a reținut că prin notificarea nr. 1908/(...) reclamanții au solicitat restituirea în natura a imobilului teren situat in comuna S., înscris în CF nr. 553
S., nr. topo 701, 702/1, 702/2, 702a/1/702/3 si 705 în suprafața de 33,23 iugăre si 4416 stjp . (.f62 dosar fond)
In urma adreselor efectuate către primarul M. C.-N. - C. pentru A. L. 1., s-a comunicat instanței faptul ca până la acest moment nu a fost soluționata notificarea, aceasta fiind suspendata până la soluționarea prezentului dosar.
Din copia colii funciare nr. 553 S., rezulta că asupra nr. topo. 701, 702/1,
702/2, 702a/1, 702/3 și 705 , sub B7 este înscris dreptul de proprietate asupra cotei de 1. în favoarea defunctei M. E. (născută V.s). (f.19-26 dosar fond).
Potrivit adresei nr. 185209/304/(...), imobilul mai sus descris a fost anterior preluării de către S. Roman, în baza L. reformei Agrare nr. 187/1945, proprietatea văduvei M. I., imobil teren împărțit si ulterior atribuit ca loc de casa în favoarea noilor împroprietăriți (f.172 dosar fond), situație în care temeiul legal aplicabil în speța îl constituie dispozițiile art.2 lit. h din L. nr. 1..
Conform raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de dl. expert B. C., care a fost încuviințata de instanța de fond în condițiile în care nu a fost contestata si nu s-a solicitat efectuarea unei expertize judiciare de către pârât, doar suprafața de 7.686 mp. este în prezent liberă de construcții, din suprafața totală de 207.092 mp., însă suprafața de teren de 7.686 mp. nu poate fi restituita în natură reclamanților, deoarece se află în proprietatea altor persoane.
Imobilele din litigiu au fost si evaluate conform raportului de expertiza efectuat de ing. S. M. R., la suma de 31.001.606 lei.(f 128-145).
In ceea ce privește calitatea reclamanților de persoane îndreptățite, instanța de fond a reținut ca din copia actelor de stare civila si a certificatelor de moștenitor anexate la dosar rezulta ca S. I. este moștenitoare a proprietarei tabulare, M. Edit nasc V., în calitate de nepoata de soră, care a decedat la data de (...), având ca moștenitori pe S. V. si M. E. I., iar S. V. a decedat la data de (...), reclamantele S. J., L. E. având calitatea de moștenitoare a acestuia. (f.10-17 dosar fond).
Art. 1 alin. 1 din L. nr. 1., consacra principiul restituirii în natura al imobilelor preluate abuziv de stat, iar în cazul în care această măsură nu este posibilă, se dispun masuri reparatorii în echivalent, principiu care rezida si din conținutul dispozițiilor art. 10 din L. nr. 1., dispozițiile alin. 1 raportat la art. 18 din lege, fiind incidente în prezenta cauza.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 si art. 10 alin. 10 din L. nr. 1., în situațiile în care restituirea în natura nu este posibilă se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent care vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investita cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus arătate rezulta că măsura reparatorie prin echivalent constând în despăgubiri se stabilesc si se aduc laîndeplinire în condițiile reglementate prin T. VII al L. nr. 2. si N. M. de aplicare aprobate prin H. nr. 1..
Ținând seama de considerentele de fapt si de drept mai sus arătate, instanța de fond a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată în parte, în sensul că a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, cu privire la dreptul de proprietate asupra la cotei de 1. parte din imobilul în natura teren în suprafață de 32,23 iugăre și 4416 stj.p., despăgubiri stabilite în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a drepturilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv cf. T.lui VII din L. nr. 2..
Pârâtul P. M. C.-N. a fost obligat să plătească reclamantelor suma de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecata parțiale, reprezentând onorariu expertiza si onorariu avocațial, proporțional cu admiterea în parte a acțiunii, respingând restul pretențiilor.
Prin încheierea civilă nr. 270 din data de (...) a T. C., pronunțată în dosarulnr. (...), s-a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.
111/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul civil nr. (...), formulată și precizată de petentele S. J., L. E. și M. E. I.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin sentința civila nr. 111/(...) pronunțata de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele S. J. , L. E., M. E. I. în contradictoriu cu P. M. C.-N. și în consecință s-a constat ca reclamantele sunt îndreptățite la masuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, cu privire la dreptul de proprietate asupra la cotei de 1. parte din imobilul în natura teren în suprafață de 32,23 iugăre și 4416 stj p., despăgubiri stabilite în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a drepturilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv cf. T.lui VII din L. nr. 2..
In susținerea cererii precizate de completare a dispozitivului se susține faptul ca instanța a omis sa se pronunțe asupra cererii de obligare a pârâtului la emiterea dispoziției de despăgubiri, susținere care nu a putut fi reținută având în vedere considerentele Deciziei nr. 20/2007 pronunțată de I. în recursul în interesul legii potrivit căreia, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite, or în prezenta cauza instanța a soluționat în fond acțiunea prin hotărârea a cărei completare se solicită.
In ceea ce privește înscrierea cuantumului despăgubirii solicitate, în sumă de 31.001.606 lei, conform raportului de expertiza, instanța a apreciat că stabilirea îndreptățirii la despăgubirii conform T.lui VII din L. nr. 247/ 2005 si nu pentru suma mai sus arătată ar putea constitui motiv de recurs, neputând fi apreciată ca o omisiune în înțelesul dispozitiilor art. 2821C.pr.civ, întrucât în cazul în care s-ar admite cererea formulat s-ar modifica hotărârea pronunțată. Ținând seama de considerentele mai sus arătate, tribunalul a respins cererea ca fiind neîntemeiată. Împotriva acestei sentinței, pârâtul P. M. C.-N. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, pârâtul a învederat că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 274 C.pr.civ. deoarece a analizat notificarea nr. (...) prin care numiții S. V. și M. E. I. au solicitat restituirea în natură a imobiluluiteren înscris în C.F. nr. 114 S., în suprafață totală de 21 jug. 5613 stjp. dispunând în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din L. nr. 1. și ale art. V din T.l I a L. nr. 2. transmiterea dosarului constituit în baza notificării către C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C.-N. întrucât imobilul solicitat intră sub incidența acestor dispoziții legale. Mai mult, pârâtul a învederat instanței de fond că procedura de soluționare administrativă este suspendată până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile în prezenta cauză. Prin urmare, în mod nelegal tribunalul a apreciat că pârâtul este în culpă procesuală și l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expertiză și onorariu avocațial. În acest sens, pârâtul invocă dispozițiile Deciziei nr. 493/(...) a Curții Constituționale precum și jurisprudența C., cu titlu general, prin care s-a statuat că onorariile avocațiale urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. În subsidiar, pârâtul solicită aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ. și reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată. În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ. Împotriva aceleiași sentințe reclamantele S. J., L. E. și M. E. I. au declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare T. C., iar în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii în totalitate a acțiunii introductive de instanță prinobligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții privind acordarea despăgubirilor bănești în cuantum de 31.001.606 lei reprezentând contravaloarea imobilului teren situat în S. și înscris inițial în C.F. nr. 553 S., precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, reclamantele au învederat că prin hotărârea atacată s-a încălcat principiul disponibilității prevăzut de art. 129 alin. 6 C.pr.civ., fiind incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ. În speță, reclamantele arată că au demarat prezentul litigiu pentru a sancționa refuzul pârâtului de a soluționa notificarea formulată în anul 2001 în temeiul L. nr. 1. de către reclamanta M. E. I. și tatăl celorlalte reclamante. D. tribunalul a constatat calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu, nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantelor de a obliga P. mun. C.-N. să emită dispoziție în acest sens, astfel încât instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut și a omis a se pronunța asupra a ceea ce s-a cerut, vătămarea reclamantelor fiind mai mult decât evidentă, practic prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, ceea ce atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Instanța de fond nu a motivat respingerea cererii reclamantelor de a se acorda despăgubiri bănești în cuantum de 31.001.606 lei stabilit prin expertiza de evaluare efectuată de exp. Ș. M. R. Prin raportare la art. 26 din L. nr. 1., instanța de judecată are competența de a stabili cuantumul despăgubirilor bănești, fără a se aduce atingere T.lui VII din L. nr. 2., deoarece pârâtul nu face altceva decât să propună C. Centrale pentru stabilirea despăgubirilor cuantumul stabilit prin hotărâre judecătorească. Cu alte cuvinte, instanța de judecată nu se subrogă atribuțiilor C. Centrale competente privind stabilirea cuantumului despăgubirilor, iar nemotivarea hotărârii echivalează cu nepronunțarea asupra fondului cauzei. Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea, în temeiul art. 3041C.pr.civ., reține următoarele: I. Referitor la recursulreclamantelor, Curtea constată că princererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.3706/117/(...), reclamantele au solicitat în contradictoriu cu pârâții P. mun.C. Npoaca și C. local al mun. C. N., obligarea pârâtului de rândul I să emită dispoziție privind acordarea de despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea imobilului teren situat în com. S., înscris inițial în CF nr.553, cu nr. top. 701, 702/1, 702/2, 702 a/1, 702/3 și 705, în suprafața de 33,23 iugăre si 4416 stjp., cu motivarea că deși au depus notificarea nr. 1908/(...), pârâtul nu a înțeles să formuleze un răspuns, iar nerezolvarea notificării are valoarea unui refuz de acordare a imobilului care se impune a fi cenzurat de către instanța de judecată. Asupra imobilelor terenuri cu nr. top. 701, 702/1, 702/2, 702 a/1, 702/3 și 705 înscrise în CF nr. 553 S., sub A+3-8, a fost înscris sub B7 dreptul de proprietate asupra cotei de 1. în favoarea defunctei M. E. (născută V.s), cu titlu de drept succesiune (f.19-26, f.184-191 dosar fond). Ulterior, prin încheierea de CF nr.412/(...), înscrisă sub B24,25, s-a menționat că în baza adresei nr.84/(...) a Inspectoratului Cadastral C., imobilele de sub nr.ser. A+3-8 se dezlipesc din această cf. și se împart conform schiței de la dosar, după care apoi se transcriu în cf. noi înființate cu nr.1581-1857 în favoarea împroprietăriților, așa cum se arată în încheierea de mai sus, iar această cf. fiind fără obiect se sistează. Potrivit adresei nr. 185209/304/(...) emisă de P. mun. C. N., Serviciul Revendicări, Fond funciar și Registru agricol, proprietar tabular, anterior preluării de către statul român, în baza legii de reformă agrară nr.187/1945, era numita văduva lui M. I. (Ieromus), născută V.s Edit, în cotă de 1. parte, drept de proprietate dobândit prin moștenire, imobile terenuri împărțite și ulterior atribuite ca loc de casă în favoarea noilor împroprietăriți (f.172 dosar fond). Prin notificarea expediată sub nr. 1908/(...) prin intermediul BEJ C. M., numitul S. V. C. și reclamanta M. E. I., în calitate de moștenitori legali ai defunctei M. Edit, au solicitat restituirea în natura a imobilului teren situat in comuna S., înscris în CF nr. 553 S., nr. topo 701, 702/1, 702/2, 702 a/1/, 702/3 si 705, în suprafața de 33,23 iugăre si 4416 stjp (f.6 dosar fond). Proprietara tabulară M. Edita a decedat la data de (...), iar moștenitoarea acesteia este numita S. I., în calitate de nepoată de soră, așa cum reiese din certificatul de deces și certificatul de moștenitor nr.S.802/(...) eliberat de N. de S. J. C., anexate la f.11-13 din dosarul de fond. Numita S. I. a decedat la data de (...), iar potrivit certificatului de moștenitor nr.8/(...) emis de BNP R. M. F., moștenitorii defunctei sunt S. V. C. și reclamanta M. E. I., în calitate de descendenți (f.10 dosar fond). Reclamantele L. E. și S. J. sunt moștenitoarele defunctului S. V. C., decedat la data de (...), conform certificatului de moștenitor nr.101/(...) emis de B. J. și T. (f.14-15-dosar fond). Având în vedere că imobilele în litigiu au fost preluate de statul român în baza legii de reformă agrară nr.187/1945 în mod legal prima instanța a stabilit că în speța a operat o preluare abuzivă a acestora în conformitate cu prevederile art. 2 alin.1 lit. h din L. nr. 1. potrivit cărora, în sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la 6 alin. (1) din L. nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificarile si completarile ulterioare. Totodată, tribunalul a statuat în mod legal, prin corecta aplicare a dispozițiilor art.4 alin.2 și alin.3 din L. nr.1., că reclamantele au calitatea depersoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent reglementate de acest act normativ pentru imobilele preluate în mod abuziv. Motivul de recurs al reclamantelor vizând faptul că tribunalul a încălcat principiul disponibilității prevăzut de art. 129 alin. 6 C.pr.civ., fiind incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ., în sensul că reclamantele au suferit o vătămare întrucât prin hotărârea atacată instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de obligare a pârâtului P. mun. C. N. la emiterea unei dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, lăsând nesoluționat fondul cauzei, în opinia Curții nu este întemeiat pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare. Astfel, prin adresa nr.62780/(...), C. pentru aplicarea L. nr.1. a transmis Camerei agricole, în original, dosarul intern cu nr. de ordine 2034 (care conține 22 de file) privind revendicarea în baza L. 1., a terenului situat în comuna S., înscris în CF nr.114 S., nr.top.617, 620, 631, 634 și 637 (f.46 dosar fond). Ulterior, prin nota internă nr.120173/304.1/(...), s-a comunicat S. J. C., faptul că notificarea nr.1907/(...), formulată în temeiul L. nr.1. de numiții S. V. C. și M. E. I., a fost transmisă în original, împreună cu actele aferente, C. municipale de fond funciar, prin adresa nr.62780/(...) (f.45, f.47-49 dosar fond). In urma adreselor efectuate către P. M. C.-N. - C. pentru A. L. 1., s-a comunicat instanței de fond faptul ca notificarea reclamantelor nu a fost soluționata, aceasta fiind suspendata până la soluționarea prezentului dosar. Conform art.25 alin.1 și alin.7 din L. nr.1., în termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura, iar prevederile alin. (1)-(6) sunt aplicabile si dispozitiilor emise de primari ori, dupa caz, de presedintii consiliilor judetene potrivit art. 21 alin. (4). Art.26 alin.1 din același act normativ stabilește că, daca restituirea in natura nu este posibila, detinatorul imobilului sau, dupa caz, entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii este obligata ca, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, in termenul prevazut la art. 25 alin. (1), sa acorde persoanei indreptatite in compensare alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in situatiile in care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că în cazul în care unitatea deținătoare sau entitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin 25 alin.1 și 26 alin.1 din L. nr. 1., de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, ca instanța învestită cu cerere de chemare în judecată a persoanelor îndreptățite să evoce fondul și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură. Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime. În acest sens, s-a pronunțat și Î. prin D. nr. X. martie 2007 publicată în M.O. nr.764/(...), prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a statuat că „ În aplicarea dispozițiilor 26 alin. (3) din L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate";, decizie care este obligatorie pentru instanțe potrivit art. 3307alin.4 C.pr.civ. O astfel de soluție se impune și pentru că, în îndeplinirea atribuției de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de acordare a măsurilor reparatorii prin restituirea în natură a imobilului, judecătorul are a chibzui și asupra eficienței soluției pe care o adoptă, în timp ce retrimiterea cauzei la unitatea deținătoare a imobilului pentru emiterea unei decizii/dispoziții ar putea conduce la prelungirea nejustificată a procedurii de restituire. Ca urmare, în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin nr. 1., atribuția instanței judecătorești de a soluționa prezenta cerere de chemare în judecată nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a dispune emiterea unei alte decizii/dispoziții, ci impune ca, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitată în această materie prin vreo dispoziție legală, să dispună în mod direct asupra restituirii în natură a imobilului ce face obiectul litigiului sau a măsurilor reparatorii prin echivalent. De altfel, reluarea procedurilor cu caracter administrativ ar contraveni și principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care R. a devenit parte. În consecință, tribunalul soluționând pe fond notificarea reclamantelor, nu a încălcat principiul disponibilității ci, din contră, a constatat că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea masurilor reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei de 1. parte din imobilul teren în suprafața de 32,23 iugăre și 4416 stjp., înscris în CF nr.553 S.. De asemenea, prin soluționarea notificării reclamantelor pe fond, acestea nu pot invoca nicio vătămare în drepturile lor materiale sau procesuale deoarece nu se reia din nou procedura administrativă și eventual, ulterior, procedura jurisdicțională, ceea ce ar fi dus într-adevăr la încălcarea principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil. Motivul de recurs referitor la faptul că instanța de fond nu a motivat respingerea cererii reclamantelor de a se acorda despăgubiri bănești în cuantum de 31.001.606 lei stabilit prin expertiza de evaluare efectuată de expert Ș. M. R., în opinia Curții nu este fondat. Contrar susținerilor reclamantelor recurente, prima instanță a motivat care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a admis în parte cererea reclamatelor, arătând în mod expres că din interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. 2 si art. 10 alin. 10 din L. nr. 1. rezulta că măsura reparatorie prin echivalent constând în despăgubiri se stabilește si se aduce la îndeplinire în condițiile reglementate prin T. VII al L. nr. 2. si N. M. de aplicare aprobate prin H. nr. 1.. În materia regimului juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 statul a decis că restituirea în natură și acordarea măsurilor reparatorii au loc în condițiile impuse de L. nr. 1. și de L. nr. 2.. Prin L. nr. 2. au fost aduse o serie de modificări de substanță L. nr. 1., în special în ceea ce privește natura măsurilor reparatorii ce se cuvin persoanei îndreptățite și procedura de stabilire și acordare a acestora. Astfel, potrivit art. I pct. 1 referitor la art. 1 alin. (2) din L. nr. 1., măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit acestei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. S.a cuantumului despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (6) și (7) din T.l VII al L. nr. 2., se face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de C. C. de S. a D. care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acesta poate face obiectul de analiză al instanței de contencios administrativ doar după ce despăgubirile au fost stabilite prin decizie de C. C. de S. a D. Cu privire la acest aspect trebuie subliniat că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibilă cu limitările acceptate de C. ale dreptului de acces la o instanță, aspect reamintit în hotărârea-pilot pronunțată în recenta Cauză M. Atanasiu și alții împotriva României (paragraful 115). Prin urmare, exigențele coerenței și certitudinii statuate de C. în jurisprudența sa în ceea ce privește adoptarea măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv impun autorităților statale, inclusiv celor judiciare, să respecte regulile adoptate prin legi speciale pentru restituirea în natură sau aplicarea de măsuri reparatorii. II. Referitor la recursul pârâtului P. mun. C. N., Curtea apreciază că motivulde nelegalitate reglementat de art.304 pct.8 C.pr.civ. invocat de pârâtul recurent trebuie să precizeze în mod concret care este actul pretins denaturat de către instanța de judecată și în ce constă denaturarea lui, o simplă afirmație făcută în acest sens nefiind suficientă pentru a decide modificarea hotărârii recurate. Denaturarea actului înțelesului actului juridic are loc atunci când concluziile instanțelor de fond deduse din interpretarea actului sunt în mod evident eliminate și contrazise prin sensul clar și vădit neîndoielnic al termenilor și conținutului actului interpretat. Prin urmare, Curtea constată că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ. a fost invocat de reclamant în mod formal, fără ca acesta să dezvolte în vreun mod critica de nelegalitate raportat la vreun act juridic pretins interpretat greșit de către instanța de fond astfel încât Curtea se află în imposibilitatea verificării hotărârii atacate din această perspectivă, considerent pentru care sentința recurată urmează a fi analizată în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. Curtea constată că, prin întâmpinarea înregistrată la data de (...), pârâtul a arătat că se opune admiterii acțiunii reclamantelor cu privire la obligarea sa la emiterea dispoziției solicitând respingerea acțiunii cu motivarea că prin adresa nr.62780/(...), în conformitate cu dispozițiile art.8 alin.1 din L. nr.1. și ale art. V din T.l I al L. nr.2., C. pentru aplicarea L. nr.1. a transmis spre soluționare C. locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. N. notificarea nr.1907/(...), formulată în temeiul L. nr.1. de numiții S. V. C. și M. E. I. privind revendicarea în baza L. 1., a terenului situat în comuna S., înscris în CF nr.114 S., nr.top.617, 620, 631, 634 și 637 (f.43-44 dosar fond). Este de remarcat că notificarea nr.1907/(...), formulată în temeiul L. nr.1. de numiții S. V. C. și M. E. I. privind revendicarea în baza L. 1., a terenului situat în comuna S., înscris în CF nr.114 S., nr.top.617, 620, 631, 634 și 637 nu face obiectul prezentei acțiuni civile. Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. În considerarea textului de lege evocat mai sus, cheltuielile de judecată efectuate de părți vor fi suportate în final de partea care cade în pretenții, adică de acea parte care a pierdut procesul, obligarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa procesuală a părții. Conform art. 275 C.pr.civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. În cauză, obligația P.ui municipiului C.-N., aceea de a proceda la soluționarea notificării expediată sub nr. 1908/(...) prin intermediul BEJ C. M., prin care numitul S. V. C. și reclamanta M. E. I., în calitate de moștenitori legali ai defunctei M. Edit, au solicitat restituirea în natura a imobilului teren situat in comuna S., înscris în CF nr. 553 S., nr. topo 701, 702/1, 702/2, 702 a/1/, 702/3 si 705, în suprafața de 33,23 iugăre si 4416 stjp, prin emiterea unei dispoziții motivate, trebuia îndeplinită într-un timp determinat, înăuntrul termenului reglementat prin art. 25 alin. 1 din L. nr. 1., republicată, și anume 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depunerea actelor doveditoare. Faptul că până în prezent pârâtul nu a soluționat notificarea mai sus arătată demonstrează, fără putință de tăgadă, culpa procesuală exclusivă a P.ui municipiului C.-N. Critica pârâtului recurent referitoare la incidența în cauză a prevederilor art.274 alin.3 C.pr.civ. privitoare la reducerea cheltuielilor de judecată întrucât suma de 1240 lei nu reprezintă un cuantum rezonabil nu este întemeiată. Astfel Curtea constată că instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului și a dispus obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1240 lei, deși reclamantul a solicitat și a dovedit efectuarea cheltuielilor de judecată în sumă 2222 lei reprezentând onorariul cuvenit expertului și 1240 lei reprezentând onorariul avocațial (f.74, f.174, f.279, f.380). Soluția primei instanțe în privința soluționării petitului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. În cauză, suma de 1240 lei achitată de reclamante pentru onorariul avocatului ales întrunește aceste cerințe, respectiv a fost în mod real plătită, , o astfel de cheltuială era absolut necesară pentru soluționarea acțiunii, raportat la complexitatea acesteia și la munca efectivă îndeplinită de avocat, iar cuantumul acestuia este unul rezonabil. Prin urmare, în mod justificat și cu respectarea dispozițiilor legale mai sus arătate, prima instanță a obligat pârâtul la plata acestor cheltuieli de judecată. Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea, în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.3041C.pr.civ., nefiind incidente niciunul dintre motivele de recurs invocate, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele S. J., L. E. și M. E. I., precum și recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 111 din 07 februarie 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele S. J., L. E. și M. E. I. și recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 111 din 07 februarie 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 25 mai 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. GREFIER, A.-A. M. Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: F. S.B..
| ← Decizia civilă nr. 528/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Încheierea civilă nr. 4181/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
