Decizia civilă nr. 1542/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1542/R/2012
Ședința publică din 30 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: I.-D. C. JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 2. din 11 ianuarie 2012 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat G. M.-E., având ca obiect L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, domnul avocat N.-P. L., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriul de recurs (pe verso-ul f. 4 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condițiile prevăzute de art. 242 alin. 2 C., motiv pentru care, se presupune că reprezentantul pârâtului recurent nu se va prezenta la dezbateri.
Curtea constată că la data de (...), reclamantul intimat, prin intermediul domnului avocat N.-P. L., a înregistrat la dosar o întâmpinare, în
2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, precum și judecarea cauzei în lipsa lui de la dezbateri, în conformitate cu art. 242 alin. 2 C., la care a fost anexată chitanța ce atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1.000 lei și împuternicirea avocațială nr. 26/(...), care atestă împrejurarea că reclamantul intimat l-a împuternicit pe domnul avocat N.-P. L., pentru redactarea întâmpinării, pentru consultații juridice, pentru formularea de cereri și pentru a-l reprezenta în dosarul nr. (...) al C. de A. C.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului intimat pentru a pune concluzii pe recursul declarat de pârât.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că recursul declarat de pârâtul P. mun. C.-N. vizează cheltuielile de judecată în ansamblul lor și apoi cuantumul cheltuielilor de judecată și, totodată, arată că recursul este nefondat, pentru că pârâtul P. mun. C.-N. s-a aflat în culpă procesuală, iar instanța de fond în mod corect l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că acesta trebuia să-și îndeplinească obligația de a emite dispoziția pentru restituirea în natură a cotei din apartament ce revine reclamantului și stabilirea de despăgubiri pentru acea cotă.
De asemenea, reprezentantul reclamantului intimat arată că din anul
2004 până în anul 2010 a durat un proces pentru emiterea dispoziției anterior arătate, dar nici după această perioadă, pârâtul P. mun. C.-N. nu a emis o dispoziție legală, ci o dispoziție care a trebuit contestată și astfel reclamantul a fost supus la alte cheltuieli de judecată.
De asemenea, reprezentantul reclamantului intimat arată că potrivit prevederilor art. 274 și 275 C., pârâtul recurent se află în culpă procesuală
și trebuie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În ce privește critica referitoare la cuantumul onorariului de avocat, reprezentantul reclamantului intimat arată că această cauză a impus un studiu din partea avocatului, iar cuantumul onorariului de avocat a fost unul minimal și s-a raportat la minimul prevăzut de Baroul Cluj, având în vedere că după ce s-a greșit acea dispoziție emisă de P. mun. C.-N., în cauză s-a formulat recurs și astfel reclamantului G. M.-E. i s-a creat nu doar un prejudiciu în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, ci și un prejudiciu de timp pentru că s-a întârziat punerea în executare a hotărârii instanței de fond.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 22 din 11 ianuarie 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. M. V., G. F. E. O. și C. LOCAL AL M. C.-N. și s-a respins plângerea față de acești pârâți în baza excepției.
S-a admis excepția lipsei de interes față de cererea reclamantului pentru cota de 3. parte din apartamentul nr. 1 și pentru cota de 3. parte din terenul înscris sub A+3, înscris în CF 11280 C., respectiv 1. C. ce aparține pârâtelor G. M. V. și G. F. E. O.
S-a admis în parte plângerea formulată în baza Legii 1. de către reclamantul G. M.-E. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N. și în consecință s-a modificat D. nr. 5144/2011 emisă de către pârâtul P. M. C.- N. în sensul că dispune restituirea în natură a cotei reclamantului de 3. parte din apartamentul nr. 1 și stabilirea de despăgubiri pentru cota reclamantului de 3. parte din terenul înscris sub A+3, înscris în CF 11280
C., respectiv 1. C.
S-a respins plângerea sub celelalte aspecte, iar pârâtul P. M. C.-N. a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată
1500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în baza art.137 C.pr.civ, cu privire la excepțiile invocate, pârâtele G. M. V. și G. F. E. O. sunt lipsite de capacitate procesuală pasivă, având în vedere că acestea sunt titulare de drepturi proprii în raport cu dispoziția atacată,nemulțumirile acestora față de această dispoziție fiind valorificate pe calea unei plângeri separate pe rolul instanțelor de judecată.
Prin urmare, față de aceste pârâte, instanța de fond a respins plângerea în baza excepției lipsei calității procesuale pasive.
Tot lipsit de capacitate procesuală pasivă este și pârâtul C. Local C.-
N., calitate procesuală pasivă având în cauză doar pârâtul P. M. C.-N., prin urmare și față de pârâtul C. Local C.-N. plângerea s-a respins în baza excepției lipsei calității procesuale pasive.
Față de excepția lipsei de interes a pârâtului pentru cota de 3. parte, instanța de fond a reținut că și această excepție este întemeiată, această cotă aparținând pârâtelor, reclamantul neavând un raport juridic față de cota menționată.
Prin urmare plângerea s-a respins în baza excepției lipsei de interes pentru o cotă de 3. parte.
Sub aspectul fondului, tribunalul a reținut că într-adevăr în dispoziția atacată nu se face referire nici la apartamentul nr. 1 din imobilul în litigiu și nici la terenul aferent apartamentelor ce nu mai pot fi restituite în natură.
Nici D. nr. 153/2004 care s-a modificat prin dispoziția atacată nu conține referiri la apartamentul nr. 1, respectiv la teren.
Prin urmare, instanța a apreciat că soluționarea notificării de către pârâtul P. M. C.-N. nu a fost făcută în mod complet.
Potrivit situației juridice a imobilului care rezultă din adresa nr.
140397/451/(...) a Direcției de P. a M. C.-N., apartamentul nr. 1 este un spațiu cu altă destinație închiriat Asociației Pentru protecția și Ajutorarea
handicapaților Motori C., contract valabil până la data de (...).
Potrivit aceleiași adrese, apartamentele nr. 2, 3, 4, 5, 7, 9, 10, 11, au fost vândute către foștii chiriași, rămânând în proprietatea Statului Român, apartamentele nr. 1, 6 și 8.
Prin D. nr.153/2004 apartamentele nr.6 și 8 au fost restituite în natură.
În plus, potrivit dispoziției atacate care a modificat D. nr. 153/ 2004 , s-a propus acordarea de despăgubiri în temeiul T.ui VII din L. 247/2005 pentru apartamentele vândute, însă din dispoziție lipsește mențiunea referitoare la teren, despăgubirile fiind necesare a fi acordate atât pentru apartamente cât și pentru terenul aferent care a rămas în proprietatea
Statului Român.
La fel este și situația apartamentului nr. 1, care nu se regăsește în nici una din dispozițiile emise cu privire la imobil, prin urmare, având în vedere că acesta se găsește încă în proprietatea Statului Român, s-a impus restituirea în natură către foștii proprietari.
Cu privire la cota ce se impune a fi avută în vedere atât la stabilirea de despăgubiri, cât și la restituirea în natură, s-a menționat că reclamantul este îndreptățit doar la o cotă de 3. parte, pentru cealaltă cotă de 3. parte, instanța reținând că aceasta este proprietatea pârâtelor G. M. V. și G. F. E.
O. care au promovat la rândul lor acțiune, aceasta fiind pe rolul T. C. cu nr.
(...), restul cotei aparținând unui alt proprietar.
Prin urmare în baza art. 26 al 3 din L. 1., instanța de fond a admis plângerea formulată în parte și a dispus restituirea în natură a cotei de 3. parte din apartamentul nr. 1 și stabilirea de despăgubiri pentru cota de 3. parte din terenul înscris sub A+3, înscris în CF 11280 C., respectiv 1. C., respingând plângerea sub celelalte aspecte.
În baza art. 274 C.pr.civ, instanța de fond a obligat pârâtul P. M. C.-N. la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată 1500 lei constând în onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe pârâtul P. M. C.-N., a declarat recurs, întermen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul exonerării pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a învederat instanței că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică întrucât restituirea în natură a cotei de
3. parte din apt. nr. 1 a imobilului situat în Calea Dorobanților nr. 17-19 s-a stabilit prin dispoziția nr. 1.097/(...) emisă de P. mun. C.-N. care a fost contestată, pronunțându-se următoarele hotărâri judecătorești: sentința civilă nr. 1.040/(...) a T. C., în dosarul nr. (...), decizia civilă nr. 3. a C. de A. C. în dosarul nr. (...) și decizia civilă nr. 6415/(...) a Î.C.C.J.
Cu privire la dispoziția de obligare a pârâtului la plata sumei de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, aceasta trebuie să aibă ca temei culpa procesuală a pârâtului. În speță, emiterea dispoziției contestate reprezintă, în fapt, o transpunere în procedura administrativă a dispozițiilor sentinței civile nr. (...) pronunțată în dosarul nr. (...), rămasă irevocabilă, dispoziția fiind emisă în mod corect.
Pe de altă parte, ca urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, cheltuielile de judecată puteau fi acordate doar în cuantum de o treime din suma solicitată, proporțional cu ponderea din cererea de chemare în judecată, astfel că tribunalul ar fi trebuit să acorde eficiență art. 274 alin.
3 C., în sensul reducerii cuantumului acestor cheltuieli, având în vedere gradul redus de dificultate al cauzei, munca prestată de avocat, acțiunea soluționându-se la primul termen de judecată.
Reclamantul intimat G. M.-E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat precum și obligarea recurentuluila plata cheltuielilor de judecată în recurs (f. 18-20).
În susținerea poziției procesuale, intimatul a arătat că, chiar dacă instanța de fond a admis doar în parte cererea de chemare în judecată, a modificat doar procentual pretențiile reclamantului, culpa procesuală și greșeala în nerespectarea legii i-a aparținut în întregime recurentului.
În condițiile în care desfășurarea procesului înseamnă un ansamblu de acte premergătoare redactării cererii de chemare în judecat (mai multe întâlniri și discuții cu reclamantul, studierea actelor, documentare legislativă, redactarea cererii de chemare în judecată, reprezentarea în fața instanței de judecată, dar și taxele și impozitele datorate din onorariul perceput) suma percepută cu titlu de onorariu avocațial în prezenta cauză a fost una minimă.
În drept, se invocă dispozițiile art.312 C.
În probațiune, pârâtul recurent a depus copii de pe următoarele înscrisuri: dispoziția de restituire și de acordare a dreptului de folosință special nr. 1.097/(...); referat în baza procesului-verbal încheiat în ședința din (...); sentința civilă nr. 1.040/(...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...); decizia civilă nr. 328/A/(...) a C. de A. C. decizia civilă nr. 6415/(...) a Î.C.C.J., pronunțate în același dosar.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea, în temeiul art. 3041C., reține următoarele:
Astfel, prin notificarea formulată de reclamantul G. M.-E. împreună cu moștenitorii celorlalți foști proprietari tabulari, înregistrată sub nr.2869/(...) la BEJ S. M., s-a solicitat restituirea în natură a imobilului cuprins în CFnr.11280. A+1, nr.top.4867,nr.top.4870/2, construcții și teren, situate în C. N., calea Dorobanților nr.17-19 (f.7-8 dosar fond).
Prin D. nr.153/(...) emisă de P. mun. C. N. s-a dispus restituirea în natură a cotei de 6. parte din apt.nr.6 și din apt.8 cu pic înscrise în CF col. nr.1. și CF ind. nr.1..
Această dispoziție a fost contestată de reclamant astfel că prin sentința civilă nr.1054/(...) a T. C. pronunțată în dosarul nr.(...), s-a stabilit în favoarea reclamantului G. M.-E. dreptul la măsuri reparatorii în conformitate cu procedurile prevăzute de T. VII, cap.V din L. nr.247/2005, cu privire la apt. pentru care s-au încheiat contracte de vânzare cumpărare (f.16-20 dosar fond).
Ulterior, prin D. nr.5144/(...) emisă de P. mun. C. N., atacată în prezenta cauză, s-a dispus modificarea art.5 al Dispoziției nr.153/(...) s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. nr.247/2005, pentru cota de 6. parte di apartamentele înstrăinate în baza Legii nr.112/1995, respectiv: apt.nr.2, apt.nr.3, apt nr.
4, apt.nr.5, apt. nr.7, apt.nr.9, apt.nr.10, apt.nr.11, înscrise CF col. nr.1. și
CF ind. nr.1. situate în mun. C. N., Calea Dorobanților, nr. 17 - 19, în favoarea reclamantului G. M.-E. și a numitelor G. M. V. și G. F. E. O. (f.5 dosar fond).
Prin urmare, în mod legal și corect tribunalul a reținut că în dispoziția atacată nu se face referire nici la apartamentul nr. 1 din imobilul în litigiu și nici la terenul aferent apartamentelor ce nu mai pot fi restituite în natură și de asemenea, nici D. nr. 153/2004 care s-a modificat prin dispoziția contestată nu conține referiri la apt.nr. 1, respectiv la teren astfel că soluționarea notificării de către pârâtul P. M. C.-N. nu a fost făcută în mod complet motiv pentru care a admis în parte plângerea și a dispus restituirea în natură a cotei de 3. parte din apt.nr. 1 și stabilirea de despăgubiri pentru cota de 3. parte din terenul înscris sub A+3, înscris în CF 11280 C., respectiv 1. C., respingând plângerea sub celelalte aspecte.
Prin D. de restituire și de acordare a dreptului de folosință special nr.
1.097/(...) emisă de P. mun. C.-N. s-a dispus restituirea în natură a cotei de
½ parte din apt.nr. 6 și din apt.nr. 8 din imobilul - construcție înscris în C.F.col. nr. 1. și C.F. ind. nr. 1., iar asupra cotei de ½ parte din terenul construit aferent apartamentelor mai sus descrise și asupra cotei de ½ parte din cota de 1. mp. teren, cu nr. top. 4867/2, înscris în C.F. nr. 11280, din imobilul situat în Calea Dorobanților, nr. 17 - 19, s-a acordat dreptul de folosință special în favoarea lui D. F., D. F. și D. B. (f.8-9).
Prin sentința civilă nr. 1.040/(...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a admis în parte plângerea formulată de reclamanții D. F. și D. B., s-a anulat în parte dispoziția nr. 1.097/(...) în sensul că pârâtul a fost obligat să modifice dispoziția atacată în sensul restituirii în natură și a cotei de ½ parte din apt. nr. 1 din imobilul situat în mun. C.-N., Calea Dorobanților, nr. 17 -
19 și în sensul acordării dreptului special de folosință și asupra terenului aferent cotei din apt.nr.1. S-au menținut dispozițiile actului atacat cu privire la restituirea cotei de ½ din apt.nr.6 și 8 din același imobil și cu privire la dreptul de folosință asupra terenului aferent. S-a stabilit dreptul reclamanților de a beneficia de măsuri reparatorii în condițiile T.ui VII din L. nr. 247/2005 pentru cota de ½ din celelalte 11 apt. din imobil și pentru cota de ½ parte din terenul înscris inițial în C.F.nr. 11280, sub nr. top. 4867, în suprafață de 627 stjp. (f.9-10).
Această sentință a fost schimbată în parte ca urmare a admiterii apelului reclamanților D. B. și D. F., prin decizia civilă nr. 328/A/(...) a C. de A. C., dosar nr. (...), în sensul că s-a dispus restituirea în natură și a cotei de ½ parte din apt.nr.1, cu nr.top. 4867/I/1 compus din 3 camere (birou), în suprafață utilă de 89,73 mp. înscris în C.F.ind.nr. 1., cu pic. de 8,4. înscrise în C.F.col.nr. 1., precum și cota de ½ parte din teren rămas în proprietatea Statului Român de 1. parte, înscris sub A+3, cu nr. top. 4867/2 în C.F.nr.
11280 și cota de ½ parte din terenul aferent apt.,6 și 8 înscrise în C.F.col.nr.
1., menținându-e restul dispozițiilor sentinței apelate (f.11-12).
Hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, prin decizia nr.
6415/(...) a Î.C.C.J., dosar nr. (...), ca urmare a respingerii recursului declarat de reclamanții D. B. și D. F. prin decizia nr. 6415/(...) a Î.C.C.J., dosar nr. (...) (f.13-14).
În opinia C. înscrisurile prezentate de pârât nu sunt în măsură să justifice exonerarea de culpă procesuală întrucât acestea vizează cota parte de imobil care revine celorlalte persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de L. nr.1..
Potrivit art. 274 alin. 1 C., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În considerarea textului de lege evocat mai sus, cheltuielile de judecată efectuate de părți vor fi suportate în final de partea care cade în pretenții, adică de aceea parte care a pierdut procesul, obligarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa procesuală a părții.
A.. 3 a aceluiași text legal statuează că, judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Conform prevederilor art. 275 C., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
În speță, pârâtul P. mun. C.-N. a înregistrat la data de (...) întâmpinare prin care a solicitat instanței de fond respingerea cererii de chemare în judecată, în principal pe excepția autorității de lucru judecat și în subsidiar, ca nefondată, cu consecința menținerii dispoziției atacate ca fiind legală și temeinică astfel încât textul legal evocat nu este aplicabil în cauză (f.56-58 dosar fond).
Reclamantul G. M.-E. a dovedit cuantumul cheltuielilor de judecată, respectiv 1.500 lei cu titlu de onorariu avocațial prin depunerea chitanței nr.
98/(...) emisă de C. avocațial av. N. P. L. (f.52 dosar fond).
Faptul că notificarea reclamantului nu a fost soluționată în mod complet până la data introducerii prezentei acțiuni civile, (...), dovedește fără echivoc culpa exclusivă a P.ui municipiului C.-N.
Critica pârâtului referitoare la incidența în cauză a prevederilor art.274 alin.3 C. privitoare la reducerea cheltuielilor de judecată întrucât suma de 1500 lei nu reprezintă un cuantum rezonabil nu este întemeiată deoarece Curtea apreciază că soluția primei instanțe în această privința este în concordanță cu jurisprudența C. Europene a Drepturilor Omului care a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
În cauză, suma de 1500 lei achitată de reclamant pentru onorariul avocatului întrunește aceste cerințe, respectiv a fost în mod real plătită, , o astfel de cheltuială era absolut necesară pentru soluționarea acțiunii, iar cuantumul ei este rezonabil raportat la complexitatea cauzei și munca îndeplinită de avocat, neavând relevanță împrejurarea că acțiunea a fost soluționată la primul termen de judecată.
Prin urmare, în mod justificat și cu respectarea dispozițiilor legale mai sus arătate, prima instanță a obligat pârâtul la plata acestor cheltuieli.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art.3041C., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C.- N., împotriva sentinței civile nr. 22 din 11 ianuarie 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca fiind legală și temeinică. În conformitate cu dispozițiile art. 316 raportat la art. 274 alin. 1 C., Curtea va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimatului G. M.-E. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial dovedit prin chitanța anexată la f. 21 din dosar. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 22 din 11 ianuarie 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului G. M.-E. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 30 martie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ A.-A. M. GREFIER, Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: M. T..
| ← Sentința civilă nr. 86/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 459/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
