Decizia civilă nr. 579/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 579/R/2012
Ședința publică din data de 10 februarie 2012
Instanța constituită din: Președinte : V. M.- reședintele Curții de A. C
Judecători : D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
A. C. Grefier : S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. C.-N. PRIN P. împotriva deciziei civile nr.5./(...),pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.
(...), privind reclamantul Q. G. J. și pârâta D. ANA, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, pârâtul recurent, prin cererea depusă la dosar face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de
11 lei achitată prin OP nr. 127/(...) și a timbrului judiciar aferent în valoare de
0,30 lei, recursul fiind astfel legal timbrat.
Pârâtul recurent prin memoriul cuprinzând motivele de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, în consecință admiterea recursului .
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. (...) reclamantul G. J. Q. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D. Ana si M. C.-N. prin P. să se constate nulitatea absolută a actului adițional nr. 3 la contractul de inchiriere nr.
4182/(...) încheiat între părți; sa fie obligată pârâta D. Ana la predarea folosințeiapartamentului nr. 5 din C.-N. str. M. nr. 19 și evacuarea acesteia dinapartament; cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 10996/(...) pronunțata în dosar nr. (...) al
Judecătoriei C.-N. a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată dereclamantul G. J. Q. în contradictoriu cu pârâții M. C.-N. prin P. și D. A. s-aconstatat nulitatea absolută a actului adițional nr. 3 la contractul de închiriere nr.
4182/(...) încheiat intre D. S. și M. C.-N. prin P. a fost obligată pârâta D. S. la predarea folosinței apartamentului nr. 5 din C.-N. str. M. nr. 19 jud. C.; s-a dispus evacuarea pârâtei D. S. din apartamentul nr. 5 din C.-N. str. M. nr. 19 jud. C.; s-a dispus obligarea pârâților, în solidar la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant în cuantum de 526,12 lei reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Apartamentul cu nr. 5 face parte din imobilul construcție situat în C.-N. pe str. M. nr. 19. Cu privire la acest imobil, între reclamant și P. M. C.-N. a avut loc litigiul obiect al dosarului nr. (...) al T.ui C. Prin sentința civilă nr.
456/(...) a T.ui C., pronunțată în acest dosar (f. 20-23 fond) s-a admis acțiunea reclamantului și s-a dispus obligarea P. la restituirea în natură a apartamentului nr. 5 odată cu alte apartamente situate în acest imobil. Sentința a fost menținută prin D. nr. 9.(...) a Curții de A. C. (f. 15-19 dosar fond).
Examinând înscrisurile din dosarul nr. (...) acvirat, instanța de fond a reținut că P. a formulat recurs împotriva deciziei Curții de A., dar recursul nu a avut că obiect soluția referitoare la emiterea dispoziției de restituirea apartamentului. Mai mult, în data de (...) cu cursul judecării recursului de către înalta Curte de C. și Justiție, P. mun. C.-N. a recunoscut expres dreptul reclamantului la restituirea în natură a apartamentului nr. 5 din imobilul situat în C.-N. str. M. nr. 19. D. nr. 9.(...) a fost casata în parte cu trimitere spre rejudecare prin decizia nr. 5205/(...) a înaltei Curți de C. și Justiție , dosarul fiind înregistrat sub nr. (...) pe rolul C. de A. C.
Se reține că soluția de obligare a P. la emiterea dispoziției de restituire a apartamentului nr. 5 nu a făcut obiectul casării. În plus, la data pronunțării deciziei nr. 5205/(...) a I., P. M. C.-N. se conformase deja hotărârilor anterior menționate ale T.ui C. și Curții de A. Guj, prin emiterea dispoziției de restituire la data de (...). Imobilul apartament nr. 5 din C.-N. str. M. nr. 19 a fost predat în posesie reclamantului la data de (...) conform protocolului de predare preluare depus la filele nr. 11,12 din dosar. Se retine că deși predarea preluarea s-a făcut efectiv la data de (...) protocolul a fost redactat și înregistrat sub nr. 877/45 în data de (...).
Intre Consiliul local al M. C.-N. și pârâta D. Ana s-a încheiat Contractul de închiriere nr. 4182/(...) la data de (...) având că obiect imobilul apartament nr. 5 din C.-N. str. M. nr. 9. Termenul închirierii a fost stabilit de părți între (...) și (...). La data de (...) între pârâtul M. C.-N. prin P. și pârâta D. Ana s-a încheiat actul adițional nr. 3 prin care s-a prelungit contractul de închiriere pe o perioadă de 5 ani, respectiv între (...)-(...). Actul s-a justificat de părțile contractante în temeiul Legii nr. 114/1996, OUG nr. 40/1999, HG nr.
1275/2000, OUG nr. 44/2009, Legii nr. 241/2001, HG nr. 310/2007.
Având în vedere că D. Curții de A. nr. 9..(...) a rămas irevocabilă cu privire la obligarea P. de a dispune restituirea apartamentului nr.5, dat fiind că
P. a recunoscut dreptul reclamantului la restituire în cursul judecării recursului Ia data de (...) și s-a conformat emițând dispoziția de restituire la data de (...), instanța constată că încheierea actului adițional nr. 3 la contractul de închiriere nr. 4. în data de (...) reprezintă o conduită abuzivă a pârâtului M. C.-N. Din cele de mai sus reiese în mod clar că pârâtul M. C.-N. cunoștea situația juridica a imobilului, iar dreptul de proprietate al reclamantului era recunoscut și opozabil pârâtului la data de (...).
Este adevărat că dispoziția de aprobare a restituirii constituie dovada dreptului de proprietate conform art. 25 al. 4 din L. nr. 1.. Insa, în situația de față imobilul nu a fost retrocedat că urmare a constatării îndreptățirii reclamantului de către P. M. C.-N. în urma parcurgerii procedurii reglementatede L. nr. 1., ci în urma verificării legalității acestei proceduri în fața instanței de judecată, în temeiul art. 26 din L. nr. 1.. În aceasta situație instanța reține că titlul reclamantului îl constituie hotărârea judecătorească irevocabilă, în speță decizia nr. 9.(...) a Curții de A. rămasă irevocabilă cu privire la acest aspect. În interpretarea dată de pârât, momentul dobândiri dreptului de proprietate al reclamantului ar fi lăsat la discreția aceleiași autorități (P.) care, deoarece a omis să soluționeze sau a soluționat inițial nelegal notificarea reclamantului, a determinat intervenția instanței de judecată. O astfel de interpretare nu poate fi acceptată, față de prevederile art. 480 C civ. art. 44 din Constituția României și Protocolul 1 din Convenția E. a Drepturilor Omului. Susținerile pârâtului referitoare la momentul înscrierii dreptului reclamantului în cartea funciară, nu prezintă relevanță raportat la momentul redobândirii dreptului de proprietate, deoarece acest drept era deja opozabil M. C.-N. (parte în dosarul (...)) iar efectul înscrierii în CF este opozabilitatea.
Prin urmare, la data de (...), data încheierii actului adițional, reclamantul
M. C.-N. pierduse dreptul de proprietate asupra imobilului, acest drept fiind recunoscut în favoarea reclamantului. Dat fiind că actul s-a încheiat de o persoană care nu avea calitatea de proprietar la momentul contractării, în temeiul art. 968 C civ. instanța a constatat existența cauzei ilicite care atrage constatarea nulității actului adițional nr. 3 la contractul de închiriere nr.
4182/(...).
Astfel, față de situația juridica a actului adițional, având în vedere efectele retroactive ale nulității, se va reține că la data când s-a emis dispoziția de restituire (...), respectiv la data când imobilul a fost în sfârșit predat reclamantului, (...), nu se afla în derulare un contract de închiriere cu privire la apartamentul nr. 5 din str. M. nr. 19 mun. C.-N. De aceea, dispozițiile art. 12-
13 din L. nr. 1., care fac trimitere a prevederile OUG nr. 40/1999 privind masurile de protecție a chiriașilor nu sunt aplicabile în cazul de față.
Prin decizia civilă nr. 5. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.
(...) s-a respins apelul declarat de către pârâtul M. C.-N. prin P. împotriva Sentinței civile nr. 10996/(...) pronunțata în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., pe care a menținut-o în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Din cuprinsul motivelor de apel reiese că apelantul încearcă să se prevaleze de împrejurarea că, deși titlul executoriu in baza căruia a emis dispoziția de restituire în natură a apartamentului nr. 5 exista din (...) a executat cu întârziere obligația cuprinsă în acesta și anume, la data de 9 august 2010.
Or, nimeni nu se poate prevala de propria sa culpă pentru obținerea unui drept, inadmisibilitatea invocării propriei culpe constituind un principiu de drept demult consacrat.
Dispozițiile art. 25 alin. 4 din L. 1., care atribuie dispoziției de restituire valoarea de act autentic și dovadă a proprietății numai după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, îi vizează pe terți și nu pe părțile raportului de restituire, acestea având cunoștință despre actul de restituire mai înainte de înscrierea în cartea funciară a dispozițiilor acesteia.
Or, M. C.-N., fiind unitatea deținătoare a imobilului respectiv, a fost parte în procedura de restituire, a avut cunoștință despre obligația restituirii impusăde pe cale judiciară, și nu se poate prevala de omisiunea înscrierii dreptului dobândit de către reclamanți în cartea funciară.
În mod corect a reținut prima instanță că la momentul încheierii actului adițional M. C.-N. nu mai avea calitatea de proprietar al imobilului pentru a dispune de el în sensul închirierii.
De altfel, în speță, data închirierii inițiale-(...)- este ulterioară formulării notificării de către reclamanți, ceea ce face aplicabile dispozițiile art. 21 alin. 5 din L. 1..
Astfel fiind, cu atât mai mult, prelungirea unui contract de închiriere încheiat în aceste condiții apare ca nelegală.
Dispozițiile din OUG 14/1999 privitoare la protecția chiriașilor sunt aplicabile in cazul contractelor de închiriere valabile, nu a celor lovite de nulitate, cum este in cazul de față.
Nu au fost acordate părților cheltuieli de judecată, întrucât apelantul fiind căzut in pretenții, nu este îndreptățit la obținerea acestora, iar intimatul nu a făcut dovada acestor cheltuieli până la închiderea dezbaterilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. C.-N. prin viceprimar cu atribuții delegate de primar solicitând modificarea deciziei pronunțate de Tribunalul Cluj în sensul admiterii apelului și respingerii ca nefondată a cererii de chemare în judecată.
În motivare s-a arătat că soluția instanței este nefondată având în vedere că prin sentința civilă nr. 4., menținută de Curtea de A. C. prin decizia nr. 9., instanța a anulat dispoziția nr. 1376/2003 a P. municipiului C.-N., obligând pe acesta să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură apartamentul nr. 5. Noua dispoziție cu nr. 4844 a fost emisă la data de (...), reclamantul intabulându-și dreptul de proprietate în CF în baza acesteia și nu a hotărârii judecătorești.
Conform art. 25 alin. 4 din L. nr. 1. dispoziția face dovada proprietății persoanei îndreptățite, rezultând deci că reclamantul a redobândit dreptul de proprietate, iar pârâtul l-a pierdut la data de (...).
Actul adițional atacat de către reclamant a fost încheiat la data de (...), punerea în posesie a noului proprietar făcându-se prin protocolul de predare- preluare nr. 877/(...), dată la care municipiul a sistat încasarea contravalorii chiriei.
S-a mai arătat că municipiul a avut cel puțin calitatea de detentor precar al bunului de la momentul rămânerii definitive a dispoziției și până la punerea în posesie, punerea în posesie putându-se face doar ulterior intabulării dreptului de proprietate în CF.
Având în vedere că în conformitate cu prevederile Codului civil pentru încheierea unui contract de locațiune nu este necesar ca locatorul să fie proprietar al bunului pe care îl închiriază altuia, actul adițional contestat a fost încheiat în mod legal.
S-a mai precizat că în cuprinsul dispoziției s-a menționat că proprietarul, în speță reclamantul are obligația respectării art. 13 și 15 din L. nr. 1.. Deci și contractul de închiriere nr. 4. cât și actul adițional de prelungire a duratei au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În apărare, intimatul nu a formulat întâmpinare, depunând la dosar la data de (...) note de ședință prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În cuprinsul notelor de ședință s-a arătat că în mod corect s-a reținut de către instanța de apel că odată restituit în natură imobilul, entitatea obligată la restituire a pierdut dreptul de a mai exercita vreuna din prerogativele dreptului de proprietate. Sub acest aspect nu are relevanță juridică îndeplinirea sau neîndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
În ceea ce privește OUG nr. 40/1999 s-a arătat că în mod corect a reținut instanța de apel că acest act normativ ocrotește doar dreptul chiriașilor cu contract de închiriere legal, ori reclamantul nu avea nicio obligație de a încheia contract de închiriere, termenul de 5 ani pentru protecția chiriașilor expirând.
A fost anexată practică judiciară.
Analizând recursul declarat de pârâtul M. C.-N. împotriva deciziei civile nr.
5. din 16 nov.2011 a T.ui C., Curtea reține următoarele:
Decisiv în soluționarea cauzei, respectiv a recursului, este textul de lege avut în vedere la pronunțarea deciziei atacate, instanța de apel întemeindu-și soluția pe prevederile art. 21 alin. 5 din L. nr. 1., prevederi care stipulează că este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile notificate potrivit prevederilor prezentei legi, până la soluționarea procedurii administrative și după caz judiciare generate de prezenta lege, sub sancțiunea nulității absolute.
În speță contractul de închiriere a fost încheiat între M. C.-N. și D. Ana la data de (...), durata acestuia fiind până la data de (...), contractul fiind prelungit prin actul adițional încheiat la data de (...).
Este deci evident că acest contract a fost încheiat după data formulării notificării de către antecesorul reclamantului, notificare înregistrată sub nr.
272/(...), contractul fiind deci nul în temeiul prevederii din L. nr. 1. redate anterior, în vigoare la dat încheierii contractului, fiind vorba despre o nulitate absolută. În condițiile în care contractul de închiriere încheiat în anul 2006 este lovit de nulitate, aceeași sancțiune este aplicabilă și actului adițional încheiat în anul 2009, act adițional care face de fapt obiectul demersului judiciar inițiat de reclamant.
Se impune a se sublinia că în recurs nu se face nici o referire la art.21 alin.5 din L. nr.1. și nici nu se critică reținerea acestui text de lege de către instanța de apel, recursul fiind axat pe justificarea calității de proprietar a M. C.-N. la momentul încheierii actului adițional la contractul de închiriere sau în subsidiar de detentor precar.
Având în vedere analiza făcută mai sus, în baza căreia s-a reținut că în mod corect s-a apreciat de către instanța de apel că în cazul actului adițional la contractul de închiriere încheiat între pârâți este aplicabilă sancțiunea nulității absolute, Curtea apreciază că nu este oportună analizarea celorlalte critici din cererea de recurs, critici care de fapt au la bază prevederile OUG nr. 40/1999, act normativ care nu își găsește aplicarea în cazul concret dedus judecății, fiind vorba de un contract de închiriere care nu era în ființă la data intrării în vigoare a acestuia, contractul fiind oricum lovit de nulitate.
În ceea ce privește problema chiriașilor din imobilele retrocedate, prin numeroasele hotărâri pronunțate de Curtea E. a drepturilor Omului împotriva României raportat la prevederile O. nr.40/1999, respectiv cauzele Radovici și Stănescu împotriva României, Oancea împotriva României, Spanoche împotriva României, P.escu și Toader împotriva României, Pușcaș împotriva României, T.k împotriva României, Arsenovici împotriva României, s-a statuat constant că ingerința în dreptul de proprietate trebuie nu doar să urmărească un scop legitim conform interesului general ci și să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit prin orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile destinate să reglementeze folosința bunurilor unui individ. Tocmai acest lucru este exprimat de noțiunea de just echilibru ce trebuie păstrat între cerințele interesului general al comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale omului.
Curtea E. a mai statuat că interesele legitime ale colectivității cer într-un asemenea caz o repartiție echitabilă a sarcinii sociale și financiare pe care o presupun transformarea și reforma imobilelor din țară, însă această sarcină nu ar putea să se sprijine pe un anume grup social, indiferent de importanța pe care o au interesele unui alt grup sau ale colectivității în ansamblul său.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. C.-N. reprezentat prin viceprimar împotriva deciziei civile nr. 5. din 16 nov. 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca legală.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. instanța va obliga recurentul să plătească intimatului G. J. Q. suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. C.-N. reprezentat prin viceprimar împotriva deciziei civile nr. 5. din 16 nov.2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului G. J. Q. suma de
300 ( trei sute) lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. M. D.-L. B. A. C.
Grefier, S.-D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: M. T., C. V. Balint
Jud.fond: D. V. P.
| ← Sentința civilă nr. 80/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1534/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
