Decizia civilă nr. 96/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2012)

R .

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA 1 CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 96/R/2012

Ședința publică din 13 ianuarie 2012

Instanța constituită din:

PREȘED.TE: A.-A. P.

JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ

I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.

S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanții P. V. și P. M., precum și recursul declarat de intervenienții G. N. și G. E. A., împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții C. E., F. I. S., M. C.-N., PRIN P., P. A. născută F., S. D., S. G., S. K. prin curator S. G. I., S. M., V. A. L., V. Z. Z., precum și pe intervenienții B. D. G., B. L. H. V., B. L. R. P., C. C. L. M., F. S. - A. Z. D. R., N. E., N. F., P. E. M. născută N., având ca obiect acțiune oblică - constatarea nulității absolute a contractului de donație și a contractului de schimb.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent P. V., asistat de avocat M. F.-L., care arată că o reprezintă și pe reclamanta recurentă P. M., conform împuternicirilor avocațiale de reprezentare care se află la f. 6 și 78 din dosar, pârâta intimată S. G., asistată de doamna avocat G. M., care arată că îl reprezintă și pe pârâtul intimat S. D., conform împuternicirii avocațiale de reprezentare care se află la f.

55 din dosar, reprezentantul intervenienților recurenți G. N. și G. E. A., avocat A. M. M., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 37 din dosar și reprezentanta pârâtului intimat B. D. G., avocat B. G. S., care arată că se prezintă în substituirea doamnei avocat B. L. I., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamanții P. V. și P. M., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este legal timbrat cu timbre judiciare mobile în valoare de 9 lei (f. 76) și cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.515 lei (f. 77).

Recursul declarat de intervenienții G. N. și G. E. A. a fost motivat, a fost comunicat părților adverse și este legal timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1050 lei (f.107) și cu timbre judiciare mobile, în valoare de 5 lei (f.

108).

S-a făcut referatul cauzei după care doamna avocat G. M., în calitate de reprezentantă a pârâților intimați S. D. și S. G., depune la dosar chitanța nr.

91/(...), care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 1.000 lei și împuternicirea avocațială nr. 91/(...), care atestă împrejurarea că a fostîmputernicită de către intimații S. D. și S. G., pentru redactarea și susținerea întâmpinării în dosarul nr. (...) al Curții de A. C.

Reprezentanta pârâtului intimat B. D. G., depune la dosar împuternicirea avocațială seria CJ/049908/b/(...), care atestă împrejurarea că pârâtul intimat B. D. G. a împuternicit-o pe doamna avocat B. L. I. să-l asiste și să-l reprezinte în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., precum și delegația de substituire din data de (...), care atestă împrejurarea că doamna avocat B. L. I. a împuternicit-o pe doamna avocat B. G. să se prezinte în substituirea sa, în dosarul anterior menționat.

Curtea constată că la data de (...), intervenienții recurenți G. N. și G. E.

A., prin intermediul domnului avocat A. M. M., au înregistrat la dosar un înscris, prin care învederează instanței că au observat că declarația de recurs formulată de aceștia a fost trimisă printr-o trimitere poștală simplă și nu printr-o trimitere poștală recomandată, iar trimiterea poștală simplă anterior arătată a fost efectuată de la O. P. nr. 1 F., cu sediul în com. F., sat F., str. A. Iancu nr. 235, jud. C., iar la acest înscris au anexat o copie conformă cu originalul de pe recipisa poștală aferentă trimiterii mai sus menționate.

De asemenea, Curtea constată că la data de (...), a fost înregistrată la dosar adresa nr. 15/(...), expediată prin poștă de către O. P. F., ce reprezintă răspunsul formulat de O. P. F. la adresa emisă de către instanță, prin care se arată că trimiterea expediată de dl. G. N. la 22 iunie 2011, a fost expediată ca o trimitere simplă, având în vedere că o trimitere recomandată se timbrează cu cel puțin 2,40 lei, însă pentru că era de 0,32 grame s-a taxat cu 2 lei, iar la trimiterile simple oficiul poștal nu le ține evidența.

De asemenea, Curtea constată că la data de (...), intervenienții recurenți G. N. și G. E. A., prin intermediul domnului avocat A. M. M. au înregistrat la dosar „. scrise";, în 3 exemplare, prin care solicită respingerea excepției tardivității formulării recursului declarat de către aceștia și, de asemenea, la aceeași dată, intervenienții recurenți G. N. și G. E. A., prin intermediul domnului avocat A. M. M. au înregistrat la dosar o cerere, în 3 exemplare, formulată în temeiul prevederilor art. 103 C., prin care solicită repunerea lor în termenul pentru formularea recursului împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...).

Instanța aduce la cunoștința părților prezente conținutul cererii de repunere în termenul de recurs, formulată de intervenienții recurenți G. N. și G. E. A. și pune în discuția reprezentantei reclamanților recurenți, a reprezentantei pârâților intimați S. D. și S. G. și a reprezentantei pârâtului intimat B. D. G. această cerere de repunere în termenul de recurs.

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu se opune admiterii cererii de repunere în termenul de recurs, formulată de intervenienții recurenți G. N. și G. E. A.

Reprezentanta pârâților intimați S. D. și S. G. solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, formulată de intervenienții recurenți G. N. și G. E. A., având în vedere pe de o parte că pe plicul depus la dosar apare litera „R"; urmată de un număr, ceea ce înseamnă că plicul depus de intervenientul G. N. la O. P. al com. F. a fost expediat ca o scrisoare recomandată, iar pe de altă parte împrejurarea că pentru o scrisoare simplă nu se emite nici un fel de recipisă, precum și împrejurarea că pe colțul recipiseidepuse la dosar de către reprezentantul intervenienților G. este înscrisă litera

„R"; și un număr, nefiind vorba de o scrisoare simplă, motiv pentru care, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 103 C. și, totodată, arată în cauză este prezentă excepția tardivității recursului formulat de intervenienții G. N. și G. E. A.

Reprezentanta pârâtului intimat B. D. G. arată că nu se opune admiterii cererii de repunere în termenul de recurs, formulată de intervenienții recurenți G. N. și G. E. A.

Curtea, în urma deliberării, în temeiul prevederilor art. 103 alin. 1, teza II

C., va respinge cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de intervenienții recurenți G. N. și G. E. A., întrucât nu este vorba despre o împrejurare mai presus de voința părților, care să-i fi împiedicat să formuleze cererea în termenul prevăzut de lege și, de asemenea, având în vedere împrejurarea că cererea de recurs a fost trimisă la Tribunalul Cluj printr-o scrisoare simplă și nu printr-o scrisoare recomandată.

Curtea pune în discuția părților prezente excepția tardivității recursului formulat de intervenienții recurenți G. N. și G. E. A.

Reprezentantul intervenienților recurenți arată că potrivit prevederilor art. 310 C. în cauză nu s-a făcut dovada că recursul declarat de părțile pe care le reprezintă nu a fost formulat în termen legal, iar cererea de recurs formulată de intervenienții G. N. și G. E. A., a fost depusă la O. P. F. în termen legal, motiv pentru care, solicită respingerea excepției tardivității recursului formulat de intervenienții G. N. și G. E. A.

Reprezentanta reclamanților recurenți și reprezentanta pârâtului intimat

B. D. G. lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.

Reprezentanta pârâților intimați S. D. și S. G. solicită admiterea excepției tardivității recursului formulat de intervenienții G. N. și G. E. A. și învederează instanței că pe plicul depus la dosar de către reprezentantul intervenienților recurenți, apare data de (...), astfel încât, chiar dacă ar fi luată în considerare această dată, recursul formulat de intervenienții G. N. și G. E. A., apare ca tardiv formulat, întrucât intervenienții G. N. și G. E. A. au primit hotărârea atacată la data de (...), așa cum rezultă din dovezile de comunicare a hotărârii care se află la f. 171 și 172 din dosarul nr. (...) al T.ui C.

Reprezentantul intervenienților recurenți arată că recipisa depusă la dosar reprezintă o chitanță, având în vedere împrejurarea că el personal a depus la O. P. F. mai multe scrisori la fel cu cea din prezenta cauză, iar pe chitanța, care atestă plata sumei pentru expedierea scrisorii, s-a scris

„destinatar"; și „expeditor";, tocmai ca pe recipisa pe care a depus-o la dosar, iar pe aceasta se vede limpede data de (...) și ștampila O.ui P. F..

Raportat la prevederile art. 310 C. și raportat la prevederile art. 104 C., reprezentantul intervenienților recurenți solicită instanței să considere că recursul formulat de intervenienții G. N. și G. E. A. a fost promovat în termen legal.

Cu privire la recursul declarat de reclamanții P. V. și P. M., Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, privind reanalizarea stării de fapt ca urmare a reanalizării probelor administrate în cauză, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C. au fost abrogate prin art. I pct. 111^{1șipct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 și, de asemenea, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității motivului de recurs invocat pentru prima dată în recurs, privind principiul conversiunii actului juridic, având în vedere că acest motiv nu a fost invocat și în fața instanței de apel, sau a instanței de fond, fiind invocat omiso medio.}

La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea dacă părțile prezente mai au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, părțile prezente arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă părților prezente, cuvântul asupra recursurilor, cu mențiunea ca odată cu concluziile pe fond aceștia să se refere și la excepțiile invocate din oficiu de către instanță.

Reprezentanta reclamanților recurenți învederează instanței că prin memoriul de recurs nu a invocat motive de netemeinicie a hotărârii atacate, ci a încercat ca raportat la cele invocate să se refere strict la motivele de recurs privind nelegalitatea hotărârii atacate, iar la pct. 2 al memoriului de recurs a făcut într-adevăr trimitere la studiul geotehnic, referindu-se la neaplicarea în cauză dispozițiilor art. 616 C., astfel încât, nu studiul geotehnic l-a supus atenției instanței de recurs, ci neaplicarea dispozițiilor art. 616 C. și, de asemenea, învederează instanței că prin memoriul de recurs a arătat că raportat la principiul conversiunii actului juridic, soluția instanței de apel nu este corectă, motiv pentru care, solicită respingerea excepțiilor inadmisibilității motivelor de recurs, invocate de către instanță din oficiu.

Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea propriului recurs așa cum a fost formulat, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că hotărârea instanței de apel nu este legală, deoarece a fost motivată pe prevederile L. nr. 3. privind exproprierea și având în vedere că acțiunea reclamanților a fost promovată ulterior apariției acestei legi, iar în speță nu sunt aplicabile prevederile L. nr. 3., deoarece reclamanții au arătat că imobilul în litigiu a devenit proprietatea S.ui Român încă din anul 1938, așa cum rezultă din Planul de împărțire.

În ceea ce privește celelalte critici din memoriu de recurs, reprezentanta reclamanților recurenți arată că a făcut referire la principiul conversiunii actului juridic, respectiv a făcut trimitere la autorizația pentru executare de lucrări de construire având în vedere donarea acelei porțiuni din strada proiectată, precum și momentul când s-a donat acea bucățică din strada proiectată, moment la care au devenit proprietari pe construcție intimații S. D. și S. G., care au preluat toate obligațiile ce revin în urma eliberării acelei autorizații pentru executare de lucrări de construire.

Instanța pune în vedere reprezentantei reclamanților recurenți să puncteze doar criticile referitoare la nelegalitatea hotărârii pronunțate de către instanța de apel.

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că anexă la contractul de donație a cărui nulitate absolută a solicitat a fi constatată, a fost certificatul de urbanism nr. 4044/(...), menționat în actul de donație și acesta e contextul încare în memoriul de recurs a făcut referire la principiul conversiunii actului juridic.

În concluzie, reprezentanta reclamanților recurenți arată că primul punct al memoriului de recurs este fondat, motiv pentru care, solicită admiterea acestuia și cu privire la cel de-al doilea punct al memoriului de recurs, arată că s-a menționat că în speță este vorba de un loc înfundat, cu privire la care, intimații S. au arătat că s-a cumpărat de către reclamanții P. o anume stare a imobilului și reclamanții P. au arătat că servitutea de trecere cu piciorul nu poate satisface nevoile de exploatare a unui fond, respectiv a parcelei lor și sub prisma art. 616 C., au reinvocat toate actele dosarului, motiv pentru care, apreciază că și cel de-al doilea punct al memoriului de recurs este fondat și solicită admiterea acestuia, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.

Reprezentantul intervenienților recurenți arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepțiilor inadmisibilității, invocate din oficiu de către instanță cu privire la recursul declarat de reclamanții P. V. și P. M. și solicită admiterea recursului formulat de acești reclamanți.

Reprezentanta pârâtului intimat B. D. G. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepțiilor invocate din oficiu de către instanță cu privire la recursul declarat de reclamanții P. V. și P. M. și solicită admiterea recursului formulat de acești reclamanți.

Reprezentanta pârâților intimați S. D. și S. G. solicită admiterea excepțiilor inadmisibilității, invocate din oficiu de către instanță cu privire la recursul declarat de reclamanții P. V. și P. M. și solicită respingerea recursului formulat de acești reclamanți, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanțelor pe care le-a depus la dosar.

Reprezentanta pârâților intimați S. D. și S. G. arată că reprezentanta reclamanților recurenți susține că a invocat principiul conversiunii actului juridic în temeiul art. 304 pct. 8 C., însă principiul conversiunii actului juridic nefiind invocat în fazele procesuale anterioare, nu putea fi invocat în fața instanței de recurs, iar în actele administrative privind imobilul în litigiu nu este vorba de un act nul.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, invocată din oficiu de către instanță cu privire la recursul declarat de reclamanți și raportat la susținerea reprezentantei reclamanților recurenți referitoare la împrejurarea că L. nr. 3. nu retroactivează, reprezentanta pârâților intimați S. D. și S. G., arată că instanțele anterioare au făcut referire la dispozițiile L. nr. 3. și la dispozițiile constituționale din 1965, întrucât aceste dispoziții legale sunt preluate în dispozițiile L. nr. 7., în art. 616 și 618 C., motiv pentru care, apreciază că instanța de fond și instanța de apel au făcut o aplicare corectă a dispozițiilor referitoare la exproprierea terenului pentru utilitate publică, iar motivul de nulitate a contractului de donație și a contractului de schimb arătate de reclamanți, nu poate fi reținut de către instanță.

Reprezentanta pârâților intimați S. D. și S. G. arată că la momentul dobândirii în proprietate a terenului în litigiu, reclamanții P. V. și P. M.trebuiau să-și rezolve problema drumului de servitute cu vânzătorul de la care aceștia au cumpărat terenul și, totodată, arată că prin crearea unei servituți așa cum au solicitat reclamanții, s-ar produce o încărcare a fondului aservit.

În replică, cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, reprezentanta reclamanților recurenți arată că situația fondului a fost cunoscută de reclamanți, însă la momentul cumpărării imobilului nu a fost aceeași ca în prezent, având în vedere că contractul de donație a fost întocmit ulterior promovării acțiunii reclamanților P.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 14360/(...), pronunț ată de Judec ător ia Clu j -Napocîn dosar nr. (...), s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții P. V. și P. M., în contradictoriu cu pârâții S. D. și S. G., F. I. S., S. K., prin curator S. G. I., M. C.-N. prin P., C. E., V. Z. Z., P. A. născută F. și V. A. L.; s-au respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții G. N. și G. E. A., N. F. și N. E., F. S. - A. Z. din R., B. L. H. V., B. L. R. P., C. C. L. M. și B. D. G.; au fost obligați reclamanții și intervenienții să achite pârâților S. D. și G. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:

„Sintetizând motivele de fapt și de drept care fundamentează acțiunea reclamanților și cererile de intervenție formulate în cauză, instanța a reținut că aceștia au susținut teza potrivit căreia terenul aflat în proprietatea pârâților S. a intrat în patrimoniul municipalității clujene, ca efect al exproprierii pentru cauza de utilitate publică și constituie domeniu public începând cu anul 1960 când, în baza planului de împărțire aprobat de S. P. al orașului C. s-a dispus crearea străzii Ion A., prin dezmembrarea terenurilor din zona în câte 3 parcele, urmând ca parcela din mijloc să devină str. Ion A., însă profitând de faptul că S. R. nu și-a înscris dreptul astfel dobândit în cartea funciară, pârâții, cu rea- credința, au încheiat contractele de donație și schimb ce fac obiectul prezentului litigiu, contracte care în aceste condiții sunt lovite de nulitate absolută deoarece terenul respectiv nu se află în circuitul civil.

În susținerea tezei probatorii sus-menționate, reclamanții și intervenienții au susținut că actele care fac dovada intrării terenurilor în litigiu în proprietatea S.ui R. sunt planul de împărțire aprobat de fostul S. P. al orașului C., în baza căruia s-a efectuat dezmembrarea imobilului cu nr. top 10122 înscris în CF 4624 C.-N., HCL C.-N. nr. 102/(...), PUD-ul pentru reamenajare și prelungire str. Ion A., aprobat prin HCL sus menționată și certificatele de urbanism cu nr. 1589/(...), nr. 1521/(...) și nr. 3447/(...) eliberate de pârâtul M. C.-N., prin organele sale de la acea vreme.

Potrivit celor susținute de reclamanți și intervenienți, aceștia s-au văzut nevoiți să promoveze cererile de fașă întrucât nici în prezent S. R. nu face niciun demers pentru reglementarea dreptului său de proprietate, fapt care este de natură a le prejudicia interesele.

Raportat la caracterul de acțiune oblică al cererilor formulate de reclamanți și intervenienți pentru petitele prin care se solicită constatarea nulității absolute a contractului de donație, constatarea nulității absolute a contractului de schimb, dezmembrarea parcelelor aferente terenului cu destinația de „. proiectată"; precum și cele având ca obiect rectificare CF și întabularea dreptului de proprietate al pârâtului M. C.-N. asupra imobilelor de sub nr. top 10122/3, parțial asupra nr. top 10121/2/2 și nr. top 10120/2, în urma operării exproprierii pentru cauză de utilitate publică, instanța a reținut că, potrivit disp art. 974 C.civ, creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale.

Pornind de la faptul că acțiunea oblică este acea acțiune în justiție pe care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept care aparține debitorului său, instanța a reținut că, așa cum în mod just au subliniat și pârâții S., reclamanții și intervenientii erau ținuți să facă atât dovada faptului că dreptul al cărui titular este M. C.-N. se afla în patrimoniul acestuia, cât și dovada faptului că între reclamanți și intervenienți, pe de-o parte și pârâtul de rândul M. C.-N., pe de altă parte, există un raport obligațional.

D. cuprinsul contractului de donație contestat, autentificat de BNP B. M. sub nr. 2277/(...) reiese că obiectul acestuia îl constituie imobilul înscris în CF nr. 4624 C.-N., sub nr. top 10122/3.

Verificand coala devolutivă a CF 4624 C.-N. instanța a reținut că imobilul cu nr. top. 10122/3 provine din dezmembrarea parcelei cu nr. top. 10122 în suprafața de 1.515 stjp care a constituit inițial proprietatea numiților R. I. și soția S. A. de sub B+l, 2, fiind apoi dobândit în anul 1942 de numiții G. I. și soția, proprietari tabulari sub B+5, 6.

La 28 martie 1961, urmare a decesului proprietarului G. I., moștenitorii acestuia și-au valorificat drepturile succesorale prin întabulare sub B+9- 11, printre moștenitori numărându-se și pârâta F. I. S., care este donatara din contractul de donație a cărui nulitate se solicită.

D. mențiunile efectuate sub B+12 reiese că la data de 13 aprilie 1961, la cererea coproprietarilor de sub B+9-11 imobilul cu nr top 10122 a fost parcelat în 5 parcele, în baza unui plan de împărțire aprobat de C. E. al S. P. C.

Toate cele 5 parcele rezultate în urma dezmembrarii, au rămas în proprietatea vechilor proprietari tabulari, inclusiv parcela cu nr top 10122/3 în suprafața de 55 stjp, care a fost reînscrisă în aceeași carte funciara, sub A+4, cu ramura de folosință „. pt strada proiectată Ion A.";.

Potrivit disp. art. 32 alin. 1 din DL nr. 1. „Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei";, iar potrivit dispozitiilor aliniatului nr. 2 din acelasi text de lege, ". un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există";.

Dispozițiile art. 32 din DL nr. 1. mai-sus menționat consacră așadar principiul forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară a dreptul real, potrivit căruia înscrierea în cartea funciară este exactă și este opozabilă erga omnes, neputând fi înlăturată decat printr-o rectificare, pentru motivele prevăzute de legea specială.

În speță, înscrierile din CF nr. 4624 C.-N. reliefează o proprietate privată continuă asupra terenului cu nr. top. 10122/3 până la momentul la careacesta a format obiectul contractului de donație contestat, neaflându-se nici un moment în proprietate publică.

Înscrierile din cartea funciară se coroborează cu alte probe scrise existente la dosarul cauzei, respectiv cu N. I. a F. I. de S.-S. E. I. C. F. nr.

62443/303/(...), în cuprinsul căreia se specifică textual că "referitor la propunerea de întabulare a străzii proiectată în favoarea M. o considerăm nerealistă. La o privire atentă, observăm că în fapt este vorba de mai multe parcele de teren care trebuiesc expropriate - cu excepția parcelei cu nr top

10119/2 care este proprietate de stat. E. se face doar cu dreaptă și prealabilă despăgubire, ori această despăgubire nu s-a făcut încă. Pentru exproprierile de interes public, legiuitorul a prevăzut cadrul legal în care acestea se pot realiza."

Cu referire la cadrul legal invocat prin nota internă sus-menționată, prin care se poate realiza exproprierea publică, instanța a reținut că potrivit disp. art. 481 C. civil nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauza de utilitate publică și primind o dreptă și prealabilă despăgubire, iar potrivit disp. art. 7 din L. nr. 213/1998, dreptul de proprietate publică se dobândește pe cale naturală, prin achiziții publice efectuate în condițiile legii, prin expropriere pentru cauza de utilitate publică, prin donație sau legate acceptate de G., C. J. sau de C. Local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public sau prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora pentru cauză de utilitate publică.

Față de modalitățile de dobândire a proprietății publice, expres și limitativ prevăzute de lege, mai-sus indicate, instanța a reținut că niciunul dintre actele invocate de reclamanți și intervenienți ca fiind acte doveditoare pentru realizarea în fapt a exproprierii terenurilor în litigiu pentru cauză de utilitate publică, în anii 60, nu constituie act apt să realizeze o expropriere a terenului care face obiectul actului de donație contestat, cu consecința trecerii acestuia în domeniul public.

Este adevărat că prin declarația autentică nr 6070/8 sept 1972 F. I., în scopul obținerii unei autorizații de construire, a făcut o ofertă de donație a parcelei cu nr. top. 10122/3 în favoarea S.ui R. însă această ofertă de donație nu a fost acceptată de S. R., astfel că nu s-au îndeplinit condițiile de fond și forma cerute de lege (D. nr. 4., art. 800 și urm/C.civ) pentru a se fi încheiat un contract de donație, terenul rămânând în continuare în proprietatea pârâtei.

Așa fiind, instanța a reținut că parcela cu nr. top. 10122/3 nu a făcut niciodată obiectul vreunei exproprieri, astfel că nu a intrat niciodată în domeniul public. Neintrând în domeniul public, urmează că la data încheierii contractului de donație contestat terenul se afla în circuitul civil și deci putea fi înstrăinat, astfel că susținerile reclamanților și ale intervenienților privind nulitatea contractului pentru cauza ilicită sunt neîntemeiate și au fost respinse ca atare.

Instanța a respins, de asemenea, ca fiind neîntemeiate și susținerile pârâtei F. I. în sensul că actul de donație este lovit de nulitate din cauza erorii în care s-a aflat în momentul încheierii lui, în sensul că nu a știut că terenul pe care-l donează are destinația de stradă proiectată. Astfel, pe lângă faptul că aceste susțineri au rămas nedovedite, instanța a reținut că eroarea invocată de pârâtă nu intră în categoria erorii obstacol, ci ar putea constitui cel mult oeroare-viciu de consimțământ, care constituie un motiv de nulitate relativă, putând fi invocat numai de acea parte al cărei interes a fost nesocotit/prejudiciat la încheierea actului juridic și care, prin ipoteză, în speță, ar fi donatarul terenului (pârâții S.) și nu donatarul (pârâta F. I.).

În ce privește terenul care face obiectul contractului de schimb contestat, instanța a reținut că acesta a fost înscris inițial în CF nr. 2783 C.-N., sub nr. top 10121 în suprafața totală de 867 stjp și a constituit proprietatea tabulară a soților D. I. și soția născută Endes E. (B+1-2) începând cu anul 1938. În anul

1943 soții D. au transmis imobilul numitilor F. I. și soția născută F. Gertrud care s-au întabulat sub B+3-4), iar la decesul acestora, imobilul sus-menționat a fost întabulat pe numele moștenitorilor lor (B+5 și urm).

La data de (...) coproprietarii sus-menționați și-au partajat imobilul cu nr top 10121 prin dezmembrarea acestuia în doua parcele cu nr. top nou 10121/1 și nr. top nou 10121/2, imobile care au fost apoi înstrăinate.

Imobilul cu nr. top. 10121/2 a avut suprafața de 1.785 mp și a fost transcris în CF nr. 1. C.-N..

Suprafața de 875 mp din acest teren a fost ulterior dobândită de pârâții S., în temeiul unui schimb de terenuri validat prin sentința civilă nr. 7. pronunțată de J. C.-N. în dosarul nr. 4783/2003, sentința prin care s-a dispus și dezmembrarea terenului cu nr. top. 10121/2, astfel că suprafața de 875 mp mai-sus menționată a dobandit nr. top. nou 10121/2/2, fiind înscrisă în CF

27035 C.-N. sub A+2.

D. cele mai-sus expuse reiese că și parcela cu nr. top. 10121/2/2, la fel ca și parcela cu nr. top. 10122/3, s-a aflat în mod continuu în proprietate privată, începând din anul 1938 (cel putin) și până în prezent.

Așa fiind, pentru aceleași considerente care au fost expuse mai sus cu privire la parcela nr. top. 10122/3 , instanta a reținut că nici terenul cu nr. top. 10121/2/2 nu a fost scos din proprietatea privată și trecut în proprietatea publică, astfel că nici cu privire la acest teren nu subzistă motivul de nulitate absolută invocat de reclamanți și intervenienți în privința contractului de schimb, cu atât mai mult cu cât acest contract a fost validat prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă.

În ceea ce priveste capătul de cerere formulat prin precizarea cererii de intervenție formulată de intervenienții G., prin care s-a cerut a se constata că pârâtul M. C.-N. ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, prin uzucapiunea de lungă durată, prin uzucapiunea de lungă durata asupra parcelelor cu nr top (...)1/(...)0/2, instanța a reținut că uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a proprietății, are ca efect dobândirea de către uzucapanți a dreptului de proprietate cu efect retroactiv, din chiar momentul începerii exercitării posesiei și respectiv că, față de disp. art. 1890 coroborat cu art. 1847/C. pentru a se putea constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani este necesară o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar în tot acest interval de timp, de către cel care invocă uzucapiunea.

În speță însă, așa cum s-a arătat mai sus, terenurile aflate în proprietatea pârâților S. s-au aflat în posesia și folosința continuă a proprietarilor tabulari, la dosar neexistând nicio probă din care să reiasă că ar fi îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru a se constata că ar fi operatuzucapiunea în favoarea pârâtului C. Local al M. C.-N., astfel că nici acest capăt de cerere nu este întemeiat.

În ceea ce privește cererile formulate de reclamanți și intervenienți în subsidiar, prin care aceștia au solicitat să fie obligați pârâții S. să le se permită accesul peste proprietatea lor, instanța a reținut următoarele:

Potrivit disp. art. 616/C. proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

Cu privire la condițiile în care se poate stabili servitutea de trecere, art. 617/C. dispune că "trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă din drum";, iar art. 618/C.civ dispune că "trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă";.

O prima concluzie care se desprinde din economia textelor de lege mai sus evocate este aceea că numai proprietarul al cărui loc este înfundat și care nu are nicio ieșire la calea publică poate solicita instituirea unei servituți de trecere pe terenul vecinului său, iar nu și cel care are ieșire la drumul public, însă în condiții mai împovărătoare.

O a doua concluzie care se desprinde este aceea că modul în care urmează a se stabili servitutea de trecere trebuie să protejeze atât dreptul proprietarului fondului dominant, cât și pe cel al proprietarului fondului aservit.

Pe de altă parte, în literatura de specialitate și în practica judiciară s-a statuat în mod constant că inexistența ieșirii la calea publică trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat, deoarece, în cazul în care înfundarea este rezultatul faptului sau al neprevederii proprietarului însuși, recerea nu mai poate fi cerută.

În speță, din răspunsurile date la interogatorii, din cercetarea efectuată la fața locului și din concluziile expertizelor efectuate în cauză, instanța a reținut că: - fondul reclamanților dispune de servitutea de trecere cu o lațime de 3 m peste parcela cu nr top 10120/1 din CF 25776 C. - aparținând numitului G. N., cu ieșire în str. E. G., nr. 50/A; fondul intervenienților G. dispune de servituatea de trecere cu piciorul peste imobilul aferent nr top

10112/1 cu ieșire în str. E. G., nr. 40, proprietatea numitei C. A. - fondul intervenientilor N. are acces la drumul public str. E. G. prin parcela cu nr top

10116/1, dreptul lor de servitute de trecere fiind înscris în CF; -fondul intervenientei F. "S.", A. Z. are acces direct la str. E. G., nr. 54; iar -fondul intervenienților B. și C. (în prezent fondul intervenientului B.) nu este loc înfundat în sensul legii, având front la strada.

Este adevărat că în zilele noastre orice proprietate poate fi utilizată mai comod și mai profitabil în conditiile în care dispune și de acces auto, acesta fiind un deziderat firesc și rezonabil. La fel de adevărat este însă și faptul că, stabilirea servituții nu trebuie să fie împovărătoare peste măsură pentru proprietarul fondului aservit.

Or, în speță, din probele administrate în cauza a reieșit că zona în care este amplasat fondul ce ar urma să fie aservit, respectiv proprietatea pârâților

S., este o zonă cu teren instabil, expusă alunecărilor de teren și respectiv că astfel de alunecări, unele chiar masive, au avut loc frecvent în ultimii ani.

Astfel, prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit și completat în cauză cu răspuns la obiecțiuni de expert Ș. C., acesta a achiesat la concluziile studiilor geotehnice efectuate în zonă, prin care s-a arătat că execuția unei căi de acces auto prin fața casei pârâților S. ar duce la apariția unor noi solicitări asupra versantului pe care se află amplasată construcția și că vibrațiile produse de circulația mijloacelor de transport ar produce tensiuni suplimentare, atât în construcție, cât și în masiv, ceea ce ar duce în timp la apariția de alunecări lente care ar afecta construcția.

Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu înscrisurile existente la dosar, mai exact cu adresa nr. 44941/446/(...) emisă de M. C.-N., D. T. S. S. C., din care rezultă că în zona adiacentă str. Ion A. e interzis accesul autovehiculelor de mare tonaj și respectiv cu nota internă nr. 62443/303/(...) a S.ui de E. I. C. F. din cadrul Primăriei C. din care rezultă că zona în litigiu nu mai prezintă interes pentru municipalitate, nefiind recomandată pentru construcții edilitare.

Față de considerentele mai-sus expuse instanța a respins și petitele formulate în subsidiar prin care s-a solicitat să fie obligați pârâții S. să le se permită reclamanților și intervenienților accesul auto peste proprietatea lor, iar în baza disp. art. 274 alin. 1/C. instanța a obligat reclamanții și intervenienții, căzuți în pretenții, să achite pârâților S. cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces civil, în cuantum de 800 lei reprezentand onorariu avocațial (f. 132 vol II)";.

Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at apel , în termen legal, pe de o parte,

recl amanț ii P. V. ș i soț ia P. M. , ș i in terv en ienț ii G. N. ș i G. E. A., iar pe de al tă

p ar te, p âr âț ii S. D. ș i S. G.

Pr in propr iul apel, re cl amanț ii P. V. ș i P. M.au solicitat instanței admitereaapelului în baza dispozițiilor art. 296 C., schimbarea în tot a sentinței civile nr.

14360/(...), pronunțată în dosar nr. (...) (nr. în format vechi 9341/2004) al J. C.-N., în sensul admiterii cererii acestora de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.

În motivarea apelului reclamanții arată faptul că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală. Instanța fondului, deși a reținut în motivare că au invocat în apărare HCL nr. 1., nu motivează de ce nu ține cont de existența acestei HCL, de PUD-ul pentru reamenajarea și prelungirea str. Ion A., certificatele de urbanism eliberate și autorizația acestora de construire.

Astfel, prelungirea str. Ion A. și implicit preluarea imobilelor ce o formează în patrimoniul mun. C.-N. este dovedită prin aceea că în cuprinsul

Autorizației pentru executare de lucrări nr. (...)/(...) pentru ridicarea unei case familiare obținută inițial de pârâta F. I. și soțul său F. V. și apoi preluată de pârâții S. D. și soția S. G. și în c.f. 4624 C. este menționată o condiție obligatorie, de „a amenaja str. Proiectată și a dona imobilul descris mai sus S.ui

Român".

Pârâta F. I. a efectuat această ofertă de donație care a fost implicit acceptată de S. R., care a efectuat dezmembrările necesare și a stabilit în c.f.

4624 C., nr. topo. 10122/3, sub A+4, destinația de teren pentru stradă proiectată.

Apoi, obiectul contractului de donație a cărui nulitate au solicitat a fi constatată a fost acela de „. pentru stradă proiectată", astfel cum era întabulat în c.f. În consecință, în mod evident contractul de donație dintre pârâții S. D. și soția S. G., pe de o parte și F. I., pe de altă parte, este lovit de nulitate absolută, terenul pentru stradă proiectată neputând face obiectul contractului de donație întrucât autorizarea construcției proprietatea pârâților S. a fost condiționată de amenajarea și continuarea acestei străzi.

În ceea ce privește motivarea instanței referitoare la apărările pârâtei F. I., instanța face o apreciere a susținerilor pârâtei contrar actelor de la dosar.

Între cauzele de nulitate absolută ale actului juridic este și nevalabilitatea obiectului actului juridic.

Referindu-se la convenții, art. 962 cod civil stabilește că „obiectul convenției este acela la care părțile sau numai una dintre ele se obligă". Prin urmare, obiectul actului juridic civil se definește ca fiind conduita părților stabilită prin acel act juridic, respectiv acțiunile sau inacțiunile la care părțile sunt îndreptățite sau la care sunt ținute.

Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic trebuie să îndeplinească mai multe condiții. Astfel, obiectul actului juridic trebuie să existe, trebuie să se afle în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, să fie posibil și să fie licit și moral.

Or, arată reclamanții faptul că terenul pentru strada proiectată nu putea face obiectul unei înstrăinări, fie și pe cale de donație, pentru a fi folosit apoi cu destinația de gradină și a opri continuarea străzii Ion A..

Iar această nevalabilitate a obiectului actului juridic este sancționată cu nulitate absolută.

Apoi, reclamanții arată că instanța fondului, în motivarea sentinței pronunțate nu are în vedere actele de care aceștia au înțeles să se folosească în probațiune, respectiv planul de împărțire aprobat de P. mun. C.-N. din anul

1938 și de asemenea nici faptul că parcela cu nr. topo. 10120/2 întabulată în c.f. 5259 C. în favoarea pârâtei P. A., născută F., are destinația de stradă proiectată, nefiind folosită de către pârâta proprietară de carte funciară (care de altfel este cu domiciliu necunoscut).

Nu în ultimul rând, instanța nu a avut în vedere faptul că în c.f. 3845 C. este întabulată parcela cu nr. topo. 10115/3, având sub C3 o sarcină încă din anul 1954, respectiv o servitute de trecere până la deschiderea străzii proiectate în favoarea imobilului cu nr. topo. 10113/3 peste terenul cu nr. topo. 10115/2.

În consecință, în analizarea temeiniciei și legalității cererii de chemare în judecată, instanța fondului nu se referă în niciun fel la situația juridică a imobilului creata încă din perioada anilor 1938, 1954 și ulterior prin PUD-ul pentru reamenajarea și prelungirea str. Ion A., aprobat prin H. nr. 102/(...), dar

și raportul obligațional creat de municipiul C.-N. prin acordarea către aceștia a Autorizației de construire nr. 285/(...), pe care sunt în imposibilitate de a o executa.

Astfel, consideră reclamanții faptul că o N. internă depusă la dosarul cauzei nu poate răsturna prezumția de legalitate a PUD-ului pentru reamenajarea și prelungirea str. Ion A., aprobat prin H. nr. 102/(...), acte care au fost adoptate urmare a unei vaste analize a situației tehnice și juridice din teren.

Învederează instanței reclamanții faptul că instanța de fond nu a ținut cont de forța probantă a H. nr. 102/(...) care a făcut obiectul analizei instanțelor de judecată, de contencios administrativ, aceasta fiind păstrată irevocabil, fiind legală și temeinică, așa cum rezultă din actele de la dosar.

În ceea ce privește cererea subsidiară de creare a unei servituți de trecere, o consideră reclamanții de asemenea legală și temeinică, motivarea instanței de fond de respingere a ei neavând un suport legal și probator, neanalizându-se apărările și învederările acestora.

Astfel, art. 616 Cod civil prevede ca: Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

În mod evident, aceasta exploatare a fondului trebuie să fie efectivă.

Servitutea de trecere cu piciorul în prezent existentă nu poate fi considerată efectivă, reclamanții deținând A. de construire nr. 285/(...) ce nu poate fi realizată pe o servitute de trecere cu piciorul.

Acesta este motivul care i-a determinat solicitarea creării unei servituți de trecere efective, accesibile, prin intermediul căreia să-și poată exploata proprietatea tabulară, considerând că cel mai util și mai puțin prejudiciabil ar fi ca această servitute să aibă traseul unei străzi deja proiectate încă din anii

1938, 1954 și de care s-a ținut cont și prin PUD-ul pentru reamenajarea și prelungirea str. Ion A., aprobat prin H. nr. 102/(...).

Referitor la S. geotehnic la care face trimitere instanța de judecată, arată că acea zonă este una dificilă, care a creat probleme și anterior, independent de admiterea sau respingerea cererii lor de chemare în judecată.

Prin propriul apel, in terven ienț ii G. N. și G. E. A.,au solicitat instanței casarea Sentinței civile nr. 1. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dos.civ. nr. (...) și reținând cauza spre judecare să se admită în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată , în sensul de a dispune constituirea unui drept de servitute de trecere cu atelajul și cu autovehicule în favoarea imobilului teren aparținând acestora și având nr. top. 10112/4 înscris în CF nr. 17018 a loc. C.-N. ca fond dominant, peste imobilele teren având nr. top.

10121/(...)(...)9, (...)4/2 ca fonduri aservite, pe o fâșie lată de 4 m.l., și să se dispună înscrierea în evidențele cărții funciare a acestui drept.

În motivare arată faptul că motivele sunt cele arătate în fața instanței de fond, prin precizarea de acțiune depusă la data de (...), cu următoarele precizări:

În ceea ce privește starea de fapt, intervenienții au calitatea de proprietari tabulari asupra imobilului teren și având nr. top. 10112/4 înscris în CF nr.

17018 a loc. C.-N., având destinația de teren pentru construcții.

Având în vedere destinația imobilului aflat în proprietatea lor, au efectuat demersuri pentru obținerea autorizației de construcție în vederea utilizării imobilului teren potrivit destinației sale și edificării unei locuințe unifamiliale pe acesta.

Imobilul teren are calitatea de fond dominant raportat la imobilul teren având nr. top. 10112/1 înscris în CF nr. 366 a loc. C.-N., asupra fondului aservit și în favoarea fondului dominant fiind instituit un drept de servitute de trecere pietonală.

Imobilul teren aflat în proprietatea acestora are, raportat la prev. art. 616 C. civ. calitatea de "loc înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publica", sens în care s-a instituit și dreptul de servitute de trecere pietonală mai sus arătat și a cărui menire este aceea de a asigura accesul imobilului teren arătat accesul la calea publică.

Așa cum rezultă din prevederile Certificatului de urbanism nr. 1521/(...), destinația din punct de vedere urbanistic a imobilului teren aparținând intervenienților este de "subzona locuințelor individuale și colective mici cu max. P+2E".

Pentru a afirma netemeinicia raționamentului instanței de fond, intervenienții au în vedere împrejurarea că necesitatea unui acces auto la proprietatea lor nu decurge doar din considerente de comoditate și profitabilitate așa cum în mod nejustificat a reținut instanța de fond.

Astfel, necesitatea asigurării accesului auto la imobilul teren aflat în proprietatea acestora se impune sub mai multe aspecte:

Pe de o parte, accesul auto se impune prin prisma necesității exploatării imobilului aflat în proprietate, potrivit destinației sale normale.

Astfel, destinația imobilului este aceea de teren de construcții, fiind apt din punct de vedere urbanistic pentru edificarea "locuințelor individuale și colective mici cu max. P-H2E", acesta fiind de altfel și scopul în care au achiziționat imobilul în discuție.

Este adevărat că la acest moment, pe imobil este edificată o construcție

"în soluție temporară și demontabilă, pe fundații de piatră cu pereții de lemn, acoperiș șarpantă învelit cu țiglă, compusă din: cameră, hol, târnaț", însă au achiziționat terenul pentru edificarea pe acesta a unei locuințe unifamiliale pe care să o poată exploata și utiliza cu regim de permanență și pentru o durată lungă de timp.

Ori edificarea unei locuințe unifamiliale nu este posibilă fără a avea un acces auto la imobilul teren pe care se urmărește edificarea construcției.

De asemenea, și imobilul construcție deja edificat pe imobilul teren are așa cum rezultă din actele depuse la dosar, un caracter provizoriu, fără a fi o construcție care să întrunească cerințele de siguranță în exploatarea pe o durată mai lungă de timp.

Ori lucrările de desființare a acestei construcții și de îndepărtare a materialelor rezultate sau respectiv lucrările de întreținere, amenajare și extindere a acesteia nu se pot efectua cu utilaje și materiale ce pot fi transportate cu spatele, urmare a exploatării servituții de trecere cu piciorul deja existente.

Acesta este și motivul pentru care, așa cum rezultă din copiile cărților funciare depuse la dosarul cauzei, atât construcția edificată la acest moment cât și servitutea de trecere cu piciorul constituită deja, au un caracter temporar, ambele fiind edificate și respectiv constituite numai provizoriu, până la asigurarea accesului carosabil de min. 4 m.l. lățime din circulația publică direct sau prin drept de servitute.

Este justă reținerea instanței de fond potrivit căreia stabilirea servituții nu trebuie să fie împovărătoare peste măsură pentru proprietarul fondului aservit.

În aceste condiții, apreciază că instanța de fond era ținută a avea în vedere nu numai interesul proprietarului fondului pretins aservit și consecințele păgubitoare ale aservirii fondului acestuia sub aspectul servituții de trecere, ci și consecințele păgubitoare la care este supus fondul pretins dominant în lipsa accesului la calea publică în lipsa acestei servituți.

Astfel că instanța de fond a greșit când a procedat la analiza problemei și a pronunțat hotărârea exclusiv prin prisma necesității ocrotirii intereselor proprietarilor fondului pretins a fi aservit.

În principal nu contestă faptul că zona în care este situat fondul asupra căruia au solicitat să fie amplasat drumul de servitute, este o zona particulară din punct de vedere al geotehnic, fiind o zonă expusă în particular alunecărilor de teren însă, nu poate fi contestat faptul că alunecările de teren frecvente - nu sunt decât rodul lipsei totale sau al unor amenajări geotehnice necorespunzătoare ale versantului pe care sunt situate imobilele teren în discuție.

Dar este adevărat și faptul că amenajarea drumului de acces la parcela aflată în proprietatea lor, urmare a constituirii servituții de trecere ce face obiectul prezentului dosar, nu va putea avea loc decât ca urmare a obținerii unei autorizații prin care autoritățile administrației publice locale să urmărească respectarea unui proiect tehnic care să vizeze inclusiv și în primul rând aspecte legate de structura de rezistență a acestuia și de consolidarea terenului afectat.

În aceste condiții, apreciază că efectuarea unor lucrări de amenajare și de consolidare a terenului aferent drumului de servitute solicitat nu poate avea decât un rol benefic inclusiv pentru fondul pretins aservit.

Solicită intervenienții a se avea în vedere că imobilul teren și imobilul construcție aflate în proprietatea lor sunt lipsite de acces auto la calea publică, având din acest punct de vedere calitatea de "loc înfundat" și singurul loc prin care se poate realiza accesul auto la acestea, este peste imobilul teren aparținând pârâților.

În lipsa accesului auto, imobilul acesta nu va putea fi folosit potrivit destinației sale și nu va putea fi nici administrat corespunzător acestei destinații.

Pr in propr iul apel, p âr âț ii S. D. ș i S. G. au solicitat instanței admitereaapelului, schimbarea în parte a hotărârii în sensul obligării reclamanților la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fața instanței de fond. U. a admiterii apelului, solicită obligarea în solidar a intimaților reclamanți și intervenienți la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de

500 lei.

În motivarea apelului pârâții arată faptul că S. civilă 1. este nelegală și nefondată având în vedere că a fost pronunțată cu încălcarea art.274 C., instanța de fond nevalorificând toate chitanțele reprezentând onorariu avocațial cu care aceștia au justificat cheltuielile de judecată avute în fața sa.

Având în vedere că prin hotărârea apelată au fost respinse în întregime atât acțiunea reclamanților cât și cererile de intervenție în interes propriu formulate în cauză, prin aplicarea corecta a dispozițiilor art. 274 C., reclamanții și intervenienții trebuiau să fie obligați la totalitatea cheltuielile de judecată pe care le-au justificat.

Astfel, în vol. I, pag. 132 exista chitanța cu nr.227/20 sept.2004, privind plata sumei de 800 lei (8.000.000 lei vechi) reprezentând onorariu avocat.

De asemenea, în vol. I, pag. 168 exista chitanța cu nr.272/25 oct.2004, privind plata sumei de 700 lei (7.000.000 lei vechi) cu titlu de onorariu avocațial, iar în vol. II, la pag.255 exista chitanța nr. 174/(...), privind plata sumei de 500 lei (5.000.000 Iei) cu titlu de onorariu avocațial, deci în total, aceștia au justificat cu titlu de onorariu avocațial suma de 2.000 lei (20.000.000 lei).

Văzând faptul că prin hotărâre reclamanții și intervenienții au fost obligați, să le achite doar suma de 800 lei, solicită să fie admis apelul să fie schimbată în parte hotărârea, obligând reclamanții și intervenienții în solidar la plata diferenței de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de (...) s-a d epus l a dos ar în tâmp in are d in p ar te a p âr ârț ilor S. D. ș i

S. G., solicitând instanței respingerea apelului formulat de reclamanții P. V. și

P. M. precum și a celui formulat de intervenienții G. N. și soția G. E. A. și pe cale de consecință solicită menținerea hotărârii apelate ca fiind legală și temeinică. De asemenea, solicită ca urmare a respingerii apelurilor, obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel.

În motivare arată faptul că temeinic și legal a statuat instanța de fond în argumentarea soluției sale că din probațiunea administrată în cauza rezultă fără echivoc faptul că nici reclamanții și nici intervenienții nu au făcut dovada că sunt îndeplinite cerințele legale impuse de disp.art.974 C. pentru exercitarea acțiunii oblice deoarece nu au făcut dovada faptului că dreptul al cărui titular este debitorul lor -în speță municipiul C.-N. - se află în patrimoniul acestuia pe de o parte, iar pe de altă parte că între acest pârât M. C.-N. ca debitor, reclamanți și intervenienții - creditori - ar exista un raport obligațional în virtutea căruia - creditorii pot exercita acțiunea oblică pentru a aduce în patrimoniul debitorului lor bunul ce face obiectul obligației.

Nicio probă a dosarului nu confirmă faptul că imobilele aferente nr.top.-

1o.122/3.1o.121/2/2 și 1o.120/2 ar fi intrat vreodată în patrimoniul statului - respectiv al M. C.-N., urmare a unei exproprieri pentru utilitate publica - cum au susținut apelanții.

Corect a reținut instanța de fond că imobilele proprietatea acestora, care constituie obiect al contractului de donație precum și al contractului de schimb a căror nulitate absolută s-a solicitat, nu au intrat niciodată în proprietate publică - aceste terenuri nefăcând obiectul unei exproprieri pentru utilitate publică dispusă prin lege și cu o justă despăgubire.

Instanța de fond a făcut o corectă și pertinentă analiză a situației proprietății în ce privește terenul litigios - în raport de probațiunea care a fost administrată în cauză din care rezultă în mod cert că obiectul contractului de donație îl constituie imobilul identificat în CF.4624 C. nr.top.l0l22/3.

D. înscrierile în CF. 4624 C., rezultă fară dubiu că, crearea parcelei cu nr.top.l0.122/3 s-a făcut din voința coproprietarilor, care și-au partajat proprietatea, această parcela rămânând în proprietatea tabulară a proprietarilor care au partajat terenul. Această situație tabulară coroborată cu conținutul notei interne nr. 62443/303/(...)- a fondului imobiliar de stat - S. evidență imobile carte funciară.

Susținerile făcute în apelul formulat de reclamanți că prin HCL 1., PUD- ul la care fac trimitere, precum și autorizațiile de executare de lucrări nr.(...)/(...), după cum nici prin A. de construire nr.285/(...) au făcut dovada trecerii terenului în domeniul public al M. C.-N. - nu pot fi primite - câtă vreme dobândirea unui drept de proprietate asupra unui imobil este strict și imperativ reglementat de lege - actele administrative respective nefiind apte să transfere un drept de proprietate imobiliar din patrimoniul unei persoane fizice în domeniul public al unității administrative, cum legal a statuat instanța fondului atunci când a decis că prezumția instituită de disp.art.32-33 din Lg.1. precum și disp.art.33/1 din Lg.7. nu a fost răsturnată. În consecință, obiectul donației - respectiv terenul aferent nr.top.10.122/3 - fiind în patrimoniul donatoarei la momentul încheierii contractului de donație - motivul de nulitate absolută invocat de reclamanți nu subzistă. Chiar dacă pârâta F. I. a făcut o ofertă de donație - către S. R. în anul 1972 prin declarație autentică - atâta vreme cât această ofertă nu a fost acceptată de stat în condițiile D.ui nr. 4. și nu s-a încheiat contractul de donație aferent pentru transferul dreptului de proprietate în favoarea statului - oferta respectivă este irelevantă sub aspectul litigiului prezent - iar susținerea din apel făcută de reclamanți că nulitatea absolută a donației este atrasă de lipsa obiectului donației în patrimoniul donatoarei este nefondată.

De asemenea soluția instanței de fond este legală și întemeiată și în ce privește situația imobilului aferent nr.top.l0.121 înscris inițial în CF.2782 C. teren care a făcut obiectul contractului de schimb imobiliar - validat prin sentința civilă nr.7450/2003.pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul civil nr.4783/I997.

D. înscrierile din cartea funciară rezultă în mod cert că nici acest teren nu a fost scos din proprietatea privată și inclus în proprietatea publică cum susțin reclamanții - astfel că legal instanța fondului a statuat că motivul e nulitate absolută invocat de reclamanți nu este prezent.

Potrivit disp.art.480 C. nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Pârâții invocă în susținerea celor redate art. 12, art. 44 pct. 2 din

Constituția din 1965 în vigoare la momentul partajării terenului, art. 7 din L.

213/1998.

În contextul legal - mai sus redat este mai mult decât evident că un imobil nu poate intra în domeniul public al statului sau unității administrative teritoriale decât prin căile legale reglementate de cadrul legislativ creat în acest scop.

În această situație - planul de împărțire invocat de reclamanți aprobat de fostul S. P. al orașului C. - plan făcut la cererea proprietarilor imobilelor din zona - prin care s-a creat actuala strada Ion A. sau HCL 102/(...) prin care s-a dispus prelungirea străzii Ion A., sau Certificatul de urbanism nr.3447/(...) emis pe seama intervenientului G. prin care ar fi fost dat acordul pentru prelungirea străzii Ion A. și de asemenea P. - acte administrative invocate de reclamanții apelanți P. în motivele de apel - sunt acte administrative - irelevante - prin ele însele, nu pot face transferul proprietății asupra unui imobil din patrimoniu privat în patrimoniul public.

Pârâții solicită a fi respinse și motivele de apel formulate cu privire la nelegalitatea și netemeinicia soluției instanței de fond asupra cererilor formulate în subsidiar, atât de reclamanți cât și de către intervenienții G.. În speță nu sunt prezente cerințele disp.art.616-618 C. privind stabilirea unei servituți de trecere deoarece în contextul dispozițiilor legale menționate numai proprietarul al cărui loc este înfundat și care nu are nicio ieșire la calea publică poate solicita instituirea unei servituți de trecere pe terenul vecinului său, iar nu și în cazul în care are ieșire la drum public, dar în condiții mai împovărătoare cum ar fi lungimea drumului sau acces îngreunat.

Pentru a da naștere la un drum de trecere, lipsa ieșirii la calea publică trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat.

Instanța de fond în mod corect a analizat situația din speță și prin prisma principiilor desprinse din literatura și practica judiciară în materia servituților de trecere care statuează că:" în cazul în care înfundarea este rezultatul faptei sau neprevederii proprietarului însuși, cum ar fi împărțeala unui loc ce nu era înfundat, între mai mulți proprietari, vânzarea fondului la mai mulți proprietari ori înfundarea se datorează faptei proprietarului care reclamă trecerea - trecerea nu ar mai putea fi cerută".

În acest context, s-a stabilit corect - că reclamanții P. precum și intervenienții G. - cu ocazia dobândirii parcelelor pe care le dețin în proprietate, și care s-au format prin parcelarea anterioară, nu au avut prevederea de a reglementa cu vânzătorul situația accesului la terenul cumpărat, cu atât mai mult cu cât au susținut și susțin că au cumpărat în scopul edificării de locuințe pe acest teren.

De fapt, reclamarea acestei servituți de trecere cu mijloace de transport auto pe o lățime de 4 ml, pe terenul proprietatea paraților s-a solicitat de reclamanți și intervenienți atunci când au fost conștienți că nu pot obține prelungirea străzii Ion A. - situație în care au făcut cererile subsidiare prin completările de acțiunea după aproape un an de dezbatere a cauzei în fața instanței de fond.

În zonă au avut loc alunecări masive de teren în decursul timpului - astfel numai în perioada august septembrie 2005 au avut loc 5 alunecări de teren aspect evidențiat atât de presa locală cât și de nota internă Nr.62443/3-

3/(...) a S.ui E. I. din cadrul Primăriei C.-N.. Acesta este motivul pentru care zona nu mai prezintă interes pentru municipalitate nefiind recomandată pentru construcțiile edilitare fiind încadrată în ZONA V - zonă de risc.

Situația descrisă a fost redată și de raportul de expertiză tehnică Ing.

Ciubotarencu Ș. și de expertiza geotehnică a prof. dr. ing. Augustin P.a, precum și planșele foto depuse la dosar, probe corect reținute de instanța fondului în sprijinul soluției sale.

La data de (...) intervenientul intimat B. D. G. a depus la dosar note de

șed inț ă, solicitând instanței respingerea apelului formulat de către pârâții S. D.

și S. G. ca fiind neîntemeiat, având în vedere faptul că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată în fața instanței de fond a fost justificată doar în cuantum de 800 lei nicidecum în cuantum de 1200 lei, cum în mod neîntemeiat s-a solicitat. De asemenea, solicită admiterea apelului formulat de apelanții intervenienți G. N. și G. E. A.

Tribunalul Cluj, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 2./( ...), pronunț ată în do s ar nr. (...), a admis apelul declarat de pârâții S. D. și S. G., împotriva Sentinței civile nr.

14360/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., pe care a schimbat-o în parte, în sensul obligării reclamanților și intervenienților să achite pârâților S.

D. și S. G. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță.

S-a respins apelul formulat de reclamanții P. V. și P. M., precum și apelul formulat de intervenienții G. N. și G. E. A. împotriva sentinței civile nr.

14360/(...) a J. C.-N..

Au fost obligați reclamanții P. V. și P. M. și intervenienții G. N. și G. E. A. să achite pârâților S. D. și S. G. cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1488 lei.

M.ivând apelurile, T. a reținut următoarele:

„În ce privește apelul declarat de pârâții S. D. și S. G. se constată că prin

S. civilă nr. 14360/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., au fost respinse atat acțiunea civilă principală, formulată de reclamanții P. V. și P. M. , cat și cererile de interventie în interes propriu formulate de intervenienții G. N. și G. E. A., N. F. și N. E., F. S.-A. Z. din R., B. L. H. V., B. L. R. P., C. C. L. M. și B. D. G..

Fundamentul obligației de plată a cheltuielilor de judecată rezultă din art. 274 C. proc. civ. care prevede că partea căzută în pretenții trebuie obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Așadar, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cat și cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul, deoarece este în culpă procesuală, determinând prin atitudinea sa în proces, aceste cheltuieli. Prin urmare, numai partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute de cealaltă parte.

În consecință, față de soluția adoptată și raportat la dispozițiile art. 274

C.pr.civ, reclamanții și intervenienții fiind în culpă procesuală, se impunea a fi obligați la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de către parații S. D.

și S. G. și nu numai la o parte dintre acestea, astfel cum a procedat prima instanță.

D. actele depuse în fața instanței de fond, rezultă că suma la care s-au ridicat cheltuielile de judecată efectuate de parații S. D. și S. G. , ocazionate de soluționarea cauzei în prima instanță a fost de 2.000 lei ,respectiv: 500 lei conform chitanței nr.227/(...), 700 lei conform chitanței nr.272/(...) -f.132,1689

Vol.I, și 800 lei potrivit chitanței nr.174/0(...) -f.255 Vol.II, toate reprezentand onorariu avocațial.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 C. tribunalul va admite apelul declarat de pârâții S. D. și S. G., împotriva Sentinței civile nr. 14360/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., pe care o va schimba în parte în sensul că va obliga reclamanții și intervenienții să achite pârâților S. D. și S. G. suma de 2.000 lei, chetuieli de judecată în primă instanță.

Asupra apelului declarat de reclamanții P. V. și P. M., tribunalul reține că aceștia au investit instanța cu o acțiune oblică prin care au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr.2277/0(...) de BNP B. M. precum și a contractului de schimb încheiat la data de (...) asupra imobilelor cu nr. topo 10122/3 și 10121/2/2, efectuarea unor operațiuni de CF, respectiv dezmembrare și rectificare, întabulareadreptului de proprietate al M. C.-N. asupra imobilelor cu nr. top10122/3, parțial asupra nr. top. 10121/2/2 și nr. top.10120/2, și obligarea paraților să permită accesul reclamanților peste imobilele cu nr. top10122/3, nr. top.

10121/2/2 și nr. top.10120/2,precum și accesul la utilități, argumentul principal în promovarea cererii fiind acela că terenul deținut de parații S. D. și S. G. este proprietatea M. C.-N., ca urmare a exproprierii pentru cauză de utilitate publică, respectiv în vederea creării străzii Ion A.. Întrucat S. R. nu și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, parații au încheiat cotractul de donație și pe cel de schimb menționate, care sunt lovite de nulitate absolută întrucat terenul obiect al celor două contracte nu se afla în circuitul civil.

Criticile formulate de reclamanți în apel se referă în primul rand la faptul că, instanța de fond, respingand acțiunea, nu a dat eficiența cuvenită actelor invocate în susținerea cererii, respectiv HCL nr.1. , a PUD-ului pentru reamenajarea și prelungirea străzii Ion A., a planului de împărțire aprobat de P.

M. C.-N. din anul 1938, a autorizației de construire nr. 285/(...) emisă în favoarea reclamanților , a înscrierilor din CF care atestă că destinația parcelelor rezultate în urma dezmembrărilor efectuate este aceea de „ stradă proiectată";, precum și a sarcinii înscrise în CF nr.3845 C. sub C3, mai precis, a servituții de trecere instituite pană la deschiderea străzii proiectate în favoarea imobilului cu nr. top 10113/3 peste terenul cu nr. top 10115/2, toate aceste documente dovedind împrejurarea că obiectul contractelor a căror anulare s-a solicitat, nu se afla în circuitul civil la momentul încheierii lor, consecința fiind nulitatea absolută a respectivelor convenții.

Contractul de donație autentificat sub nr.2277/0(...) de BNP B. M. vizează dobandirea de către parații apelanți S. D. și S. G., în calitate de donatari, a terenului înscris în CF nr.4624 C.-N. nr top. 10122/3, de la donatoarea F. I. S.

Aceasta din urmă a devenit proprietara terenului ca urmare a dezbaterii succesiunii defunctului G. Janos , conform înscrierii de sub B9-11 din CF, iar apoi a parcelării nr. top inițial, 10122, în 5 parcele distincte, între care și cea cu nr. top 10122/3 cu destinația ";teren pentru stradă proiectată în suprafață de

55 stj p";. Această parcelare s-a realizat , astfel cum rezultă din mențiunea de sub B 12-13, în baza planului de împărțire aprobat cu autorizația de împărțire din anul 1960 , eliberată de C. executiv al S. P. al orașului C. , toate cele 5 parcele fiind întabulate în favoarea foștilor proprietari tabulari, între care și donatoarea Fezst I. S.

În consecință, astfel cum corect s-a reținut de către prima instanță, înscrierile din cartea funciară atestă faptul că imobilul cu nr top. 10122/3 nu a trecut niciodată în proprietatea statului, ramanand în prorietatea privată a persoanelor menționate în cartea funciară.

Conform art. 30 din L. nr.7. privind cadastrul și publicitatea imobiliară, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, cât timp nu se dovedește contrariul.

Ori, în speță, apelanții reclamanți nu au făcut dovada susținerilor lor în ce privește dobândirea de către S. R., respectiv de M. C.-N., în vreunul dintre modurile de dobândire prevăzute de lege, a dreptului de proprietate asupra imobilului anterior menționat.

Astfel, pretinsa expropriere nu s-a realizat, dovadă în acest sens fiind , alături de înscrierile în cartea funciară, mențiunile cuprinse în N. internă a Direcției F. I. de S. - S. E. I., C. F. nr.62443/303/(...). D. acest din urmă document rezultă chiar și motivul pentru care exproprierea nu s-a mai efectuat, și anume, zona nefiind recomandată pentru construcții edilitare și de locuințe, porțiunea din strada Ion A. ce nu a mai fost realizată, nu a mai prezentat interes pentru municipalitate.

Contrar susținerilor apelanților reclamanți, instanța de fond a înlăturat argumentat actele invocate de aceștia în sprijinul tezei conform căreia terenul ar fi intrat în proprietatea publică a statului. În acest sens, în mod corect s-a arătat că respectivele documente, nu dovedesc realizarea exproprierii asupra terenului în litigiu de către stat, pentru cauză de utilitate publică ,.

A. de construire nr.285/(...) ca act administrativ individual, planul de împărțire din anul 1938 și PUD-ul pentru reamenajarea și prelungirea str. Ion

A., aprobat prin HCL nr.102/(...) , nu constituie acte apte să realizeze exproprierea și nu pot suplini un astfel de act.

Conform art.44 al.3 din Constituție, nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, dispoziții care se regăsesc în art.481 C. precum și în art.1 din L. nr.3..

Chiar dacă a existat o intenție de expropriere a terenului în litigiu, sens în care s-au făcut unele demersuri concretizate în actele invocate de către reclamanți, aceasta nu s-a mai finalizat, terenul nu a ieșit niciodată din proprietatea privată a proprietarilor tabulari succesivi, fiind folosit în mod neîntrerupt de către aceștia. Mai mult, nu există nicio decizie privind exproprierea, iar parații, proprietari ai terenului, nu au primit vreo despăgubire în vederea exproprierii.

Nu pot fi primite nici susținerile apelanților reclamanți în ce privește trecerea în proprietatea publică a statului a terenului în litigiu, ca urmare a donației efectuate de F. I. prin declarația autentică nr. 6070/(...).

Astfel cum în mod judicios a reținut prima instanță, din probele administrate rezultă cu evidență că nu au fost respectate cerințele legii vizând formalitățile ce trebuie îndeplinite în situația încheierii donației între absenți.

Astfel, niciunul din actele cauzei nu atestă că oferta făcută de F. I., în legătură cu donația imobilului ar fi fost acceptată de către donatar - S. român - în condițiile art. 814 alin. (1)-(2) din Codul civil.

Or, potrivit acestor texte, donațiunea nu obligă pe donator și nu va produce niciun efect decât din ziua în care va fi fost acceptată.

Ca atare, în acest context, împrejurarea că într-adevăr oferta de donație a fost întocmită în formă autentică, nu echivalează cu perfectarea actului, în condițiile în care nu s-a putut face dovada acceptării, nici prin înscrisul prezentat și nici printr-un act autentic posterior.

Cum susținerile reclamanților apelanți în ce privește trecerea terenului în litigiu în proprietatea publică a statului nu au fost confirmate de probatoriul administrat, nu poate fi reținută nici nulitatea contractului de donație pe motiv de nevalabilitate a obiectului actului juridic .

În privința contractului de schimb intervenit între parații S. D. și S. G., pe de o parte și S. G., reprezentant al minorului S. K., pe de ală parte, validatprin S. civilă nr.7. a J. C.-N., se reține că prin perfectarea acestuia, cei dintâi au devenit proprietari asupra imobilului teren în suprafață de 875 mp., având nr. top 10121/2/2.

D. înscrierile din cartea funciară rezultă că terenul a aparținut inițial, începând cu anul 1938, numiților D. I. și soția născută Endes E., iar prin transmisiuni succesive și apoi prin partaj, a revenit copermutantului S. K..

T. reține, astfel cum a statuat în mod corect instanța de fond, și în considerarea acelorași argumente ca și pentru imobilul cu nr. top. 10122/3, că nici cu privire la acest teren nu s-a făcut dovada trecerii lui în proprietatea publică a statului, imobilul fiind deținut în mod neîntrerupt de proprietarii persoane fizice, înscriși în cartea funciară.

Ca atare nu poate fi reținută nici nulitatea contractului de schimb pe motivul nevalabilității obiectului actului juridic.

Având în vedere considerentele expuse, tribunalul constată că nu sunt întemeiate criticile apelanților reclamanți sub aspectul soluției pronunțate de prima instanță asupra cererii principale.

În ce privește criticile formulate de către reclamanții apelanți asupra soluției de respingere a cererii lor subsidiare, de obligare a paraților S. D. și S. G. să le permită accesul peste proprietatea lor, acestea vor fi analizate odată cu apelul formulat de către intervenienții G. N. și G. E. A., întrucât vizează aceleași împrejurări.

T. reține că instanța de fond a făcut și sub acest aspect , o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.

D. interpretarea dispozițiilor art. 616,art. 617 ,art. 618 C. rezultă, ca cerință pentru crearea unei servituți, ca cel care pretinde instituirea ei, să fie deținătorul unui loc înfundat. Prin loc înfundat se înțelege acel teren care nu are ieșire la calea publică, textul susmenționat referindu-se la imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică. Cu toate acestea, textul își găsește aplicarea și în situația în care există o altă cale de acces, care însă prezintă grave inconveniente sau este periculoasă.

În speță, s-a dovedit faptul că imobilul proprietatea reclamanților beneficiază de o servitute de trecere cu lățime de 3 m peste parcela cu nr. Top

10120/1 din CF 25776 C., aparținând lui G. N., iar cel al intervenienților G. N.

și G. E. A., dispune de o servitute de trecere cu piciorul asupra imobilului cu nr. top 10112/1, proprietatea numitei C. A.

De principiu, așa cum a concluzionat și prima instanță, pretenția reclamanților și a intervenienților de a beneficia de acces auto la imobilele deținute în proprietate nu este excesivă.

Cu toate acestea, la stabilirea unei servituți de trecere trebuie să se țină seama și de interesele obiective și subiective ale proprietarului fondului aservit, în speță ale paraților S. D. și S. G., iar nu să se ia în considerare în mod precumpănitor sau exclusiv, interesul celui ce urmează a beneficia de dreptul de trecere.

În raport cu aceste rețineri, instanța de fond în mod corect a luat în considerare apărarea pârâților, întemeiată pe probatoriul administrat, în sensul că trecerea unor autovehicule în imediata apropiere a casei lor, le-ar putea produce mari pagube.

Expertiza judiciară întocmită de expert Ș. C., răspunsul acestuia la obiecțiuni, coroborate cu lucrările geotehnice realizate în zonă, atestă faptul că execuția unei căi de acces prin fața construcției existente, aparținând paraților, va duce la apariția unor noi solicitări asupra versantului în zona de susținere și vibrațiile produse de circulația de mare tonaj și solicitările transmise de mijloacele de transport vor produce tensiuni suplimentare atât în construcție cat și în masiv, ceea ce va duce la apariția de alunecări lente care vor afecta construcția.

Relevant de asemenea, este faptul că, în zona în care se află terenul asupra căruia se solicită instituirea servituții de trecere, au avut loc, chiar și în ultimii ani, alunecări de teren semnificative, astfel cum rezultă din notele de constatare nr. 35405/101/(...) și nr. 30938/101/(...) emise de C. local al mun. C.-N. - C. local pentru situații de urgență, iar autoritățile locale au adoptat măsuri de restricționare a circulației autovehiculelor de tonaj mare, dovadă fiind conținutul adresei nr. 44941/446/(...).

De altfel, instabilitatea terenului a fost și motivul pentru care municipalitatea nu a mai finalizat strada Ion A., astfel cum aceasta fusese preconizată, porțiunea nerealizată nemaiprezentând interes, zona nefiind recomandată pentru construcții edilitare și de locuințe, împrejurare relevată de adresa nr.62443/(...).

Pe de altă parte, tribunalul apreciază că starea de fapt reținută la acest moment s-ar putea schimba în viitor, în condițiile în care se vor identifica și pune în practică soluțiile tehnice constructive necesare asigurării stabilității versantului, astfel cum s-a arătat în concluziile expertului Ș. C., lucrări care presupun însă, implicarea mai multor specialiști și costuri semnificative.

Raportat la considerentele expuse, T. apreciază că sunt nefondate criticile apelanților reclamanți P. V. și P. M. precum și cele ale intervenienților G. N. și

G. E. A. , iar în temeiul art. 296 C., urmează să fie respinse ca nefondate apelurile declarate de aceștia împotriva Sentinței civile nr. 14360/(...) a J. C.- N..

Față de soluția adoptată, în temeiul art. 274 C. va obliga reclamanții P. V. și P. M. și intervenienții G. N. și G. E. A. să achite pârâților S. D. și S. G. cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1488 lei, reprezentând onorariu avocațial , conform dovezilor depuse la filele 52,53";.

Împotriva aces te i de c iz ii au decl ar at recu rs, în ter me n leg al, r ecl amanț ii P.

V. ș i P. M., solicitând ca, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C., coroborat cu art. 312

C., să se admită recursul, să se modifice în tot decizia recurată, în sensul admiterii apelului reclamanților, cu consecința admiterii cererii lor de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de apel a respins apărările reclamanților, privind motivele de nulitate absolută a convențiilor menționate în petitele cererii de chemare în judecată, apreciind că nu a existat o expropriere conform dispozițiilor legale, și deci aceste convenții sunt legale având în vedere dispozițiile art. 30 din L. nr. 7., exproprierea contravenind Constituției, art. 480

C. și L. nr. 3..

În motivarea acestei teze instanța de apel a avut în vedere dispoziții neaplicabile în cauză, respectiv, L. nr. 7., deși potrivit art. 69 alin. 2 din L. nr.

7., aceasta nu este aplicabilă până la data finalizării lucrărilor de cadastru și aregistrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unei unități administrativ-teritoriale.

În ceea ce privește exproprierea, trebuie avute în vedere dispozițiile legale anterioare L. nr. 3., care nu are efect retroactiv.

Decizia instanței de apel este nelegală și prin modalitatea de interpretare a obiectului dedus judecății, reclamanții arătând că au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație dintre pârâții S. și pârâta F. I. - S., respectiv, a schimbului dintre pârâții S. și pârâții S., raportat la nevalabilitatea obiectului actului juridic.

Instanța nu a avut în vedere principiul conversiunii actului juridic, respectiv, nu a avut în vedere autorizația pentru executare de lucrări nr.

29981/1463/(...), eliberată pe numele pârâtei F. I. și a soțului său, și actele premergătoare ce au stat la baza acesteia, care au făcut referire la contractul de donație pe care F. I. îl făcuse anterior către S. Român, pentru suprafața de 55 stj.p., pentru strada proiectată Ion A., ca o condiție la eliberarea autorizației menționate, preluată de pârâții S.

Anexă la contractul de donație a cărui nulitate absolută au solicitat-o reclamanții, a fost și certificatul de urbanism nr. 4044/(...), conform căruia regimul economic, folosința actuală a imobilului este teren pentru stradă proiectată și teren pentru lărgirea străzii Racoczi (str. G. E. G.).

Raportat la principiul conversiunii actului juridic mai sus menționat, și la donația pe care F. I. a făcut-o anterior cu privire la această suprafață de teren către S. Român, în mod evident contractul de donație către pârâții S. este nul absolut din punct de vedere al nevalabilității obiectului, principiul conversiunii actului juridic însemnând că manifestarea unei voințe în cadrul unui act nul poate valora, independent de soarta acelui act, ca alt act juridic.

Deși nu există acceptarea donației expresă în formă autentică a S.ui

Român, privind suprafața de 55 stj.p., ce face apoi obiectul contractului de donație dintre F. I. și pârâții S., raportat la toate actele ulterioare ale S.ui Român, începând cu autorizația de construcție preluată de pârâții S., H. nr. 1., PUD-ul pentru reamenajarea și prelungirea străzii, a autorizației de construire nr. 285/(...), emisă reclamanților, toate acestea confirmă destinația acestei suprafețe de teren și implicit atrag nevalabilitatea obiectului donației către pârâții S.

Instanța de apel face trimitere la notele interne și la adresele actuale ale

Primăriei depuse în prezentul dosar, însă acestea sunt actuale, nu din anii

1938 - 1970 la care reclamanții au făcut trimitere, instanța de apel neluând în calcul toate aspectele juridice și toate actele pe care reclamanții le-au depus la dosarul cauzei.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară a reclamanților, de creare a unei servituți de trecere peste parcelele menționate în petitele acțiunii, hotărârea instanței de apel este nelegală, bazându-se pe existența servituții cu piciorul și pe concluziile raportului de expertiză geotehnică, făcând trimitere la art. 616

C., care prevede că exploatarea fondului trebuie să fie efectivă.

Servitutea de trecere cu piciorul existentă în prezent nu poate fi considerată efectivă, reclamanții deținând autorizația de construire nr.

285/(...), ce nu poate fi dusă la realizare pe o servitute de trecere cu piciorul. Acesta este motivul pentru care reclamanții au solicitat crearea unei servituțide trecere efective, accesibile, pe traseul unei străzi deja proiectate din anii

1938, 1954, și de care s-a ținut cont și prin PUD-ul pentru reamenajarea și prelungirea străzii Ion A., aprobat prin H. nr. 102/(...).

Așa cum reclamanții au învederat instanței cu ocazia ieșirii la fața locului, servitutea de trecere cu piciorul este impracticabilă, nedându-se aplicare dispozițiilor art. 616, art. 617 și art. 618 C.

Existând condiția obligatorie în CF nr. 4624 C. de a amenaja strada proiectată și a dona imobilul descris mai sus S.ui Român, și destinația sa de teren pentru stradă proiectată, evident că reclamanții au avut în vedere la cumpărarea imobilului toată această situație juridică a imobilului, astfel încât, nu pot fi limitați la accesul cu piciorul care ar echivala cu luarea unui drept de proprietate ce contravine dispozițiilor constituționale și C.E.D.O.

S. geotehnic a arătat că zona este una dificilă, care a creat probleme și anterior, însă toate aceste aspecte au fost avute în vedere în cadrul PUD- ului aprobat prin H. nr. 102/(...), precum și în momentul acordării autorizației de construire nr. 285/(...).

Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, p âr âț ii in timaț i S. D. ș i G.au solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat, cu motivarea că textul art. 304 pct. 8 C. nu este incident în cauză câtă vreme, recurenții susțin că s-ar fi interpretat greșit de către instanța de apel autorizația pentru executare de lucrări nr. 29981/1463/(...), certificatul de urbanism nr.

4044/(...), H. nr. 1., prin care a fost aprobat PUD-ul pentru reamenajarea și prelungirea străzii, și autorizația de construire nr. 285/(...), acte care, în opinia recurenților, în virtutea principiului conversiunii actului juridic, ar trebui apreciate de către instanță ca fiind valabile.

Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 304 pct. 9 C., câtă vreme, prezumția instituită de art. 32, art. 33 prin D.-lege nr. 1. reluată de art. 33 alin.

1 din L. nr. 7. nu a fost răsturnată.

Chiar dacă F. I. a făcut o ofertă de donație în anul 1972 către S. Român, prin declarația autentică, atâta vreme cât această ofertă nu a fost acceptată de stat în condițiile D.ui nr. 4., și nu a fost încheiat contractul de donație autentic pentru transferul dreptului de proprietate în favoarea statului, este evident că oferta de donație este irelevantă sub aspectul litigiului prezent.

Prin prisma L. nr. 213/1998 este evident că imobilul în litigiu nu a intrat în domeniul public al statului sau al unității administrativ-teritoriale.

În speță, nu sunt prezente cerințele prevăzute de art. 616-618 C., câtă vreme terenul reclamanților nu este loc înfundat și câtă vreme la momentul la care au dobândit acest teren reclamanții nu au avut prevederea de a reglementa cu vânzătorul lor situația accesului la terenul cumpărat.

Recur su l reclaman ților P. V. și P. M. es te n ef on dat.

Cu pr iv ire l a mo tivul de recurs pr in c are se invoc ă pr inc ip iul convers iun ii actelor juridice.

În ceea ce privește motivele de recurs prin care se invocă principiul conversiunii actelor juridice, respectiv, faptul că în virtutea acestui principiu, deși nu există acceptarea expresă a donației făcută de către F. I. în favoarea S.ui Român pentru suprafața de 55 stj.p., totuși această donație ar fi valabilă și ar atrage implicit nevalabilitatea obiectului donației către pârâții S., Curtea, din oficiu, la termenul de judecată din data de (...), a invocat excepțiainadmisibilității invocării pentru prima dată a acestui principiu prin cererea de recurs, excepție care urmează să fie admisă, în temeiul art. 294 alin. 1 C. rap. la art. 316 C.

Nicăieri în fața primei instanțe, în termen procedural, în condițiile art. 132 rap. la art. 134 C., recurenții de astăzi nu au învestit instanța cu o cerere având ca obiect valorificarea principiul conversiunii actelor juridice în litigiul pendinte.

Art. 129 alin. final C., și care constituie o consacrare încetățenită a principiului disponibilității, prevede în mod imperativ că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Conform art. 294 alin. 1 C., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Este știut faptul că apelul este devolutiv, în sensul că el readuce în discuția instanței superioare toate chestiunile de fapt și de drept care au fost dezbătute în fața primei instanțe și au fost rezolvate prin hotărârea acesteia, hotărâre care face obiectul apelului.

În principiu, deci, apelul provoacă o rejudecare a fondului litigiului, însă, efectul devolutiv al apelului este limitat prin două reguli, exprimate în adagiile latine tantum devolutum quantum appellatum (adică nu se devoluează decât ceea ce s-a apelat) și tantum devolutum quantum iudicatum (adică nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat).

Cea de a doua limitare a efectului devolutiv al apelului exprimă ideea că nu se poate devolua în apel decât ceea ce s-a judecat la fondul cauzei, și aceasta, pentru a se asigura respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și prevenirea exercitării abuzive a apelului. Cu alte cuvinte, în apel nu se pot face „. noi";.

În concluzie, apelul nu repune în discuție decât ceea ce s-a judecat în fața primei instanțe.

În acest sens, art. 294 alin. 1 C. proc. civ. prevede că, „în apel nu se pot schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi";.

Textul citat vizează, așadar, elementele esențiale ale acțiunii civile și ale judecății în primă instanță, iar legea instituie, în textul citat, tocmai principiul inadmisibilității modificării elementelor menționate.

Cu privire la aceste elemente esențiale ale acțiunii civile se impun totuși unele precizări, după cum urmează :

În primul rând, este de observat că art. 294 alin. 1 C. proc. civ. are în vedere inadmisibilitatea schimbării în apel a calității părților, noțiunea de calitate fiind folosită de acest text legal nu numai într-un sens strict procesual, ci și cu importante conotații de drept material.

Obiectul cererii evocă pretenția dedusă judecății. Și sub acest aspect legea nu îngăduie schimbarea, în niciun mod, a pretențiilor deduse în fața primei instanțe. Orice schimbare în acest sens ar conduce la privarea părților de beneficiul celor două grade de jurisdicție.

În fine, legea declară inadmisibilă și schimbarea cauzei în apel, prin cauză înțelegându-se temeiul juridic al acțiunii.

O altă limitare importantă pe care o impune art. 294 C. proc. civ., se referă la inadmisibilitatea cererilor noi în instanța de apel, din această perspectivă impunându-se a se determina conținutul sintagmei „. noi";.

Interpretarea pe care trebuie să o dăm textului este aceea că interdicția vizează acele cereri prin care se urmărește valorificarea unor pretenții direct în fața instanței de apel, deci cu excluderea primului grad de jurisdicție, ceea ce, evident, este inadmisibil.

Doctrina mai veche a precizat că cerere a nouă este aceea care diferă de cea originară prin obiectul ei, prin calitatea pe care părțile și-o atribuie, prin cauza ei și chiar prin întinderea pretențiilor, respectiv, aceea care tinde la o condamnare care n-a fost solicitată în fața primei instanțe (Em. D., codul de procedură civilă adnotat, ed. a III - a, Ed. Librăriei Socec, B., 1921, pg. 493; M.G. Constantinescu, Considerații privitoare la unele probleme de procedură civilă, B., 1942, pg. 32; I. D., T. de procedură civilă, Ed. C., ediția a II -a , 2007, vol. II, pg. 180).

Conținutul conceptului de „. noi"; în apel a fost subsumat de doctrină la toate actele de procedură care au natura unei cereri de chemare în judecată și care se raportează cu necesitate la introducerea unor noi pretenții de către părți în faza judecății în apel. În acest sens au fost apreciate ca cereri noi în apel, intervenția principală, cererea reconvențională, cererea de chemare în garanție, cererea de chemare în judecată a altei persoane etc..

Art. 316 C. prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.

Cu alte cuvinte, toate argumentele care susțin inadmisibilitatea, întemeiată pe art. 294 alin. 1 C., a schimbării cauzei juridice a acțiunii, a obiectului acesteia, a calității părților, ori a formulării de cereri noi în apel, se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu contravin dispozițiilor procedurale aplicabile în recurs.

D. coroborarea textelor legale mai sus citate, se desprinde cu evidență faptul că în instanța de apel și în instanța de recurs nu se pot invoca niciun fel de cereri care nu au făcut obiectul dezbaterii în fond, nu se poate schimba calitatea părților, cauza acțiunii sau obiectul cererii de chemare în judecată, orice altfel de demers apărând ca inadmisibil.

Așa fiind, Curtea constată că cererea reclamanților recurenți, prin care se invocă pentru prima dată în recurs principiul conversiunii actelor juridice, reprezintă o cerere nouă în recurs, în sensul celor anterior expuse, fiind deci inadmisibilă prin prisma art. 316 C. rap. la art. 294 alin. 1 C.

Drept urmare, în privința acestui motiv de recurs, Curtea va admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și pusă în discuția contradictorie a părților la termenul de judecată din (...).

Cu privire la motivele de recurs de netemeinicie.

Departe de a cuprinde doar critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere parțială a succesiunii actelor administrative care, în opinia recurenților, nu au fost corect analizate și cenzurate de către instanța de apel, cu trimitere la o parte a probațiuniiadministrate în cauză, respectiv, note interne, adrese ale Primăriei, studiu geotehnic, cercetarea la fața locului, etc.

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 111^{1din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din L. nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.}

În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

În recurs pot fi analizate doar strict motivele de nelegalitate dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.

Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție invocată din oficiu de către instanță și pusă în discuția contradictorie a părților la termenul de judecată din (...).

Pe cale de consecință, Curtea urmează să admită excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs de netemeinicie.

Cu pr iv ire l a res tul mo tivelor de recur s, pr in c are se inv oc ă nul itate a

don aț ie i d in tre F. I. ș i p âr âț ii S.

Reclamanții recurenți au susținut, prin recursul pe care l-au promovat, că donația dintre F. I. și pârâții S. este nulă absolut, din punct de vedere al nevalabilității obiectului, nevalabilitatea obiectului decurgând din aceea că anterior F. I. făcuse o oferă de donație cu privire la suprafața de 55 stj.p. teren în favoarea S.ui Român, în opinia recurenților, fiind irelevant că această ofertă de donație nu a fost acceptată expres în forma autentică de către S. R.

Starea de fapt reținută de primele două instanțe, și care nu mai poate fi schimbată în recurs, relevă faptul că printr-o declarație autentificată sub nr.

6070/(...), F. I., în scopul de a obține o autorizație de construire, a făcut o ofertă de donație în favoarea S.ui Român cu privire la parcela cu nr. top

10122/3, parcelă care nu a făcut niciodată obiectul vreunei exproprieri și care nu a intrat niciodată în domeniul public, întrucât, oferta de donație nu a fost niciodată acceptată de S. Român în condițiile prevăzute de D. nr. 4., coroborat cu art. 801 și urm. C.

Art. 813 C. prevede în mod expres că donația este un contract solemn, nefiind valabilă decât dacă este încheiată în formă autentică.

Potrivit art. 814 C., oferta de donație trebuie, de asemenea, să fie făcută în formă autentică, însă, ea nu obligă pe donator și nu va produce niciun fel de efect, decât din ziua în care va fi fost acceptată.

La rândul ei, și acceptarea trebuie să fie făcută tot în formă autentică, înainte de moartea donatorului, în acest sens dispunând și prevederile art. 814 alin. 2 fraza I C.

În cazul în care, din diferite motive, părțile nu se află simultan de față la încheierea contractului de donație, ester posibil ca realizarea acordului de voință să se facă succesiv, prin emiterea mai întâi a ofertei de donație în formă autentică, urmată de acceptarea ofertei, făcută tot în formă autentică, la o dată ulterioară.

Presupunând că oferta de donație nu a devenit caducă și că ea a fost acceptată de către donatar în formă autentică, contractul de donație nu este încă totuși perfectat decât din punctul de vedere al donatarului, întrucât, potrivit art. 814 alin. 2 fraza a II-a C., donația acceptată nu are efect decât din ziua în care a fost notificată donatorului. De abia la acest moment ea devine obligatorie pentru ambele părți, cu forța de lege prevăzută de art. 969 alin. 1 C., pentru convențiile legal făcute.

Mai mult decât atât, în cazul donațiilor făcute statului, D. nr. 4. prevedea în mod expres care anume sunt organele abilitate să accepte donațiile în numele acestuia, respectiv, miniștri, conducătorii organelor sau instituțiilor centrale de stat sau consiliilor locale, după caz.

În plus, D. nr. 4. prevedea necesitatea unei autorizări a donației, care, deși este un element exterior condițiilor de validitate a donației prevăzute de art. 948 C., se adaugă acestor condiții astfel încât, absența acestei autorizări, chiar dacă au fost întrunite toate celelalte condiții de validitate prevăzute de art. 948 C., nu transferă proprietatea în favoarea donatarului.

În speță, starea de fapt reținută de primele două instanțe evidențiază faptul că oferta de donație făcută de F. I. cu privire la nr. top 10122/3 în favoarea S.ui Român nu a fost niciodată urmată de o acceptare autentică din partea S.ui Român, în condițiile cerute de art. 814 C., coroborat cu D. nr. 4..

În consecință, nu se poate reține încheierea valabilă a contactului de donație între F. I. și S. Român cu consecința scoaterii acestui teren din circuitul civil, așa cum nefondat susțin reclamanții recurenți.

Atâta vreme cât s-a aflat în circuitul civil, în sensul pretins de art. 963

C., acest teren putea forma obiect al contractului de donație autentificat sub nr. 2277/0(...), încheiat între F. I. și pârâții S. D. și G. (f. 28 dosar fond), acest contract de donație îndeplinind toate condițiile de validitate impuse de art. 948

C. și art. 801 și urm. C.

Celelalte motive afirmativ de nulitate a contractului de donație dintre F. I.

și S., decurgând din modul în care au fost emise autorizația pentru executare de lucrări nr. 29981/1463/(...), respectiv, actele premergătoare ce au stat la baza încheierii contractului de donație, și care sunt acte de natură administrativă, nu sunt de natură să atragă nulitatea contractului de donație în condițiile art. 948 C., câtă vreme, legalitatea unor astfel de acte administrative poate fi cenzurată doar pe calea L. contenciosului administrativ.

M.ivele de recurs prin care se invocă nulitatea contractului de donație pe motiv că anexele la acest contract au fost greșit interpretate de către instanță - certificatul de urbanism nr. 4044/(...), PUD-ul, H. nr. 1., autorizația de construire nr. 285/(...) -, sunt, de asemenea, nefondate, pe de o parte, întrucât, actele administrative pot fi cenzurate sub aspectul legalității lor doar încondițiile L. contenciosului administrativ, iar pe de altă parte, eventuala interpretare eronată a acestor anexe în niciun caz nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 8 C., respectiv, nu echivalează, așa cum nefondat susțin recurenții, cu o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății ori cu schimbarea naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile art. 304 pct. 9 C., respectiv, greșita aplicare a Legilor cărților funciare, câtă vreme, art. 30 din L. nr. 7. reprezintă practic o reproducere a dispozițiilor art. 32 alin. 1 din D.-lege nr. 1., text legal care consacră principiul forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară, precum și opozabilitatea erga omnes a acestei înscrieri.

Nu se impunea a se analiza în cauză nici incidența L. nr. 3., nici a vreunei alte legi de expropriere, câtă vreme, în speță, nu a intervenit o expropriere a terenului care să fi contravenit dispozițiilor art. 480 C., ori dispozițiilor constituționale, care reglementează proprietatea și garantarea acesteia.

Drept urmare, Curtea constată că aceste motive din recursul reclamanților se impun a fi respinse ca nefondate.

Cu pr iv ire l a mo tivu l de recurs prin c ar e se invoc ă înc ălc ar e a de c ătre instanț ă a preveder il or ar t. 616 ș i ur m. C.

Pentru stabilirea unei servituți de trecere în condițiile art. 616 și urm. C., este necesar ca imobilul pentru care se solicită stabilirea unei astfel de servituți să fie un loc înfundat, respectiv, să nu aibă niciun fel de ieșire la calea publică.

Așa cum prevede art. 616 C., prin loc înfundat se înțelege acel fond care nu are nicio ieșire la calea publică, însă practica judiciară a lărgit noțiunea de loc înfundat, statuând că art. 616 C. se referă nu numai la imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, dar și la acele situații în care deși există o astfel de ieșire, ea ar reprezenta inconveniente grave sau ar fi periculoase pentru proprietarul fondului dominant.

Pentru a da naștere la un drept de trecere, lipsa ieșirii la calea publică trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat ( a se vedea în acest sens C.S.J. Secția Civilă, Decizia nr. 2617/1991, în Dreptul nr. 7/1992, pag. 78, Decizia nr. 2275/1991, în Dreptul nr. 8/1992, pag. 85); tot practica judiciară a statuat în sensul că în cazul în care înfundarea este rezultatul faptului sau neprevederii proprietarului însuși, trecerea nu ar mai putea fi cerută (C.S.J. Secția Civilă, Decizia nr. 572/1990, în Dreptul nr. 1/1991, pag.

68-69).

În speță, din ansamblul probațiunii administrate în fața primei instanțe,

și pe baza căreia prima instanță a stabilit starea de fapt ca cauzei, stare de fapt menținută de instanța de apel și care nu mai poate fi schimbată în recurs, rezultă că fondul reclamanților dispune de o servitute de trecere cu o lățime de

3 m peste parcela cu nr. top 10120/1, din CF nr. 25776 C., aparținând numitului G. N., astfel încât, nu se poate reține caracterul de loc înfundat al acestui teren, în sensul pretins de art. 616 C.

Drept urmare, Curtea constată că în cauză s-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor ar. 616 și urm. C., impunându-se respingerea acestui motiv din recursul reclamanților ca nefondat.

Susținerea recurenților, în sensul că prin neacordarea servituții de trecere în modalitatea solicitată, echivalează cu o încălcare a dreptului lor deproprietate și contravine dispozițiilor constituționale și C.E.D.O., intră de asemenea sub incidența art. 294 alin. 1 coroborat cu art. 316 C.

Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul reclamaților P. V. și P. M..

Împ o tr iv a dec iz ie i T .ui C. nr. 2./(...) au dec alr at recurs ș i in terv en ienț ii G. N.

ș i E. A., l a d ata de (. ..), solicitând admiterea recursului în temeiul art. 304 pct.

8 și 9 C., cu consecința admiterii cererii lor de intervenție astfel cum a fost formulată, în sensul constituirii unei servituți de trecere auto în favoarea imobilului proprietatea intervenienților, potrivit destinației sale normale (f. 39,

41).â

P âr âț ii S. D. ș i G. au sol ic itat pr in în tâmp in are a f or mul ată , respingerea recursului intervenienților ca tardiv, în temeiul art. 301 C., având în vedere că decizia recurată le-a fost comunicată la (...), iar recursul a fost înregistrat la data de (...) (f. 102).

Recur su l in terven ienț ilor G. N. și G. E . A. es te tard iv.

Potrivit art. 301 C., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speță, în absența oricărei dispoziții legale care să dispună altfel, termenul de recurs era de 15 zile de la data comunicării deciziei T.ui C., cu intervenienții G., decizie care a fost comunicată cu cei doi intervenienți la data de 06 iunie 2011 , conform dovezilor de comunicare aflate la filele 171, 172 dosar apel.

Recursul a fost înregistrat la Tribunalul Cluj, așa cum pretinde art. 302

C. - conform căruia recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă -, la data de 28 septembrie 2011, deci, cu depășirea evidentă a termenului legal de recurs de 15 zile reglementat de art. 301 C.

La memoriul de recurs a fost anexat un plic poștal pe care a fost aplicată ștampila poștei ce purta data de 22 iunie 2011 (f. 38, f. 38/A), dată care se prezumă a fi data depunerii la poștă a plicului conținând recursul intervenienților.

Însă, Curtea constată că această dată, a depunerii la poștă a recursului, nu poate fi luată în considerare pentru a justifica depunerea în termen legal a recursului la oficiul poștal, întrucât, acest plic nu a fost predat recomandat oficiului poștal, fiind un plic poștal simplu.

Curtea a procedat la efectuarea de verificări la O. poștal F., de unde a fost expediat acest plic (f. 82, 109-111, 112, 128, 129, 130 dosar recurs), pentru a se stabili dacă a fost vorba despre o scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau despre o trimitere poștală simplă, răspunsul O.ui poștal F., confirmat de altfel și de către reprezentantul intervenienților, fiind în sensul că a fost o trimitere poștală simplă.

Art. 104 C. prevede că „actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui";.

În consecință, plicul prin care afirmativ ar fi fost expediat prezentul recurs către Tribunalul Cluj, nefiind predat recomandat în termen la oficiul poștal, nu poate face dovada înregistrării în termen a recursului pârâtei.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 301 C. raportat la art. 104 C., Curtea urmează să respingă ca tardiv recursul intervenienților.

În temeiul art. 274 C., rap. la art. 1169 C., reclamanții recurenți P. V. și

M. vor fi obligați să plătească intimaților S. G. și D. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs, aferente contractului de asistență juridică nr. 66/(...), având ca obiect redactare și susținere întâmpinare, sumă justificată prin chitanța de plată nr. 66/(...) (f. 54, 55).

În temeiul art. 274 C., rap. la art. 1169 C., intervenienții recurenți G. N. și E. A. vor fi obligați să plătească intimaților S. G. și D. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, aferente contractului de asistență juridică nr.

91/(...), având ca obiect redactare și susținere întâmpinare, sumă justificată prin chitanța de plată nr. 91/(...) (f. 137, 138).

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P. V. și P. M. și respinge ca tardiv recursul declarat de intervenienții G. N. și E. A., împotriva deciziei civile numărul 2. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.

Obligă pe numiții recurenți P. V. și P. M. să plătească intimaților S. G. și

D. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Obligă pe recurenții G. N. și G. E. A. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea intimaților S. D. și S. G.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2012.

PREȘED.TE JUDECĂTORI

A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.

Red.CMC/dact.MS

2 ex./(...)

Jud.fond: M. Lazăr

Jud.apel: D.I. Tașcă/M. Oncică-S.

GREFIER A.-A. M.

← Decizia civilă nr. 3251/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 71/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Decizia civilă nr. 96/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 96/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă