Decizia civilă nr. 10/9. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.10 9/R/2013 Ședința publică din data de 6 martie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. -L. B., judecător
JUDECĂTOR: G. -C. F. , președinte secție JUDECĂTOR: R. -I. B.
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanta SC P. S. împotriva sentinței civile nr.12722/2012, pronunțată la data de_ de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta-recurentă avocat Moruțan I. n Alin cu împuternicire avocațială la dosar și pentru pârâtul-intimat M. S. se prezintă avocat Gorea Greta L. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâtul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la dosarul cauzei s-a depus, la data de_, prin serviciul de registratură, întâmpinare de către pârâtul-intimat M. S., prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în două exemplare.
Un exemplar de pe întâmpinare s-a comunicat reprezentantul recurentei.
Reprezentantul recurentei, avocat Moruțan I. n Alin, depune la dosar chitanțe privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Tribunalul constată că recursul declarat a fost în termen legal formulat, a fost motivat, legal timbrat și necomunicat cu intimatul M. S. .
Reprezentanta intimatului, avocat Gorea Greta L. învederează instanței că a lecturat cererea de recurs de la dosar.
Reprezentantul recurentei depune la dosar practică judiciară și un exemplar de pe cererea de chemare în judecată a pârâtului M. S. ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B. și menționează că în dosarul respectiv nu s-au administrat nici un fel de probe până la acest termen de judecată.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constatând că nu sunt cereri prealabile soluționării recursului, apreciază cauza în stare de judecată și dispune dezbaterea recursului dând cuvântul reprezentanților părților în susținere.
Reprezentantul recurentei, avocat Moruțan I. n Alin, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate în scris și pe care le susține în ședință, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, obligarea pârâtului M. S. să permită trecerea pe terenul proprietatea sa, de la calea publică la imobilul recurentei, pentru a avea accesul în hala de depozitare și birouri și desființarea lucrărilor executate care au scopul de a bloca accesul, pentru a se restabili situația anterioară blocării accesului, până la soluționarea dosarului nr._, având ca obiect servitute de trecere, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta pârâtului-intimat, avocat Gorea Greta L., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare și pe care le susține în ședință, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, sens în care depune la dosar chitanță justificativă.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr.12722/2012, pronunțată la data de_ de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._ a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de a se permite reclamantei trecerea pe terenul pârâtului și desființarea gardului edificat de acesta din urmă pentru a avea acces reclamanta la hala proprietatea sa până la soluționarea dosarului nr. 12._ formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta SC P. S. , în contradictoriu cu pârâtul M. S. .
A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârât în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, a reținut următoarele :
Prin cererea sa, reclamanta a solicitat pe cale de ordonanță președințială a i se permite trecerea pe terenul pârâtului și desființarea gardului edificat de acesta din urmă pentru a avea acces la hala proprietatea sa până la soluționarea dosarului nr. 12._ . Procedura ordonanței președințiale, reglementată de prevederile art. 581-582 Cod procedură civilă, presupune îndeplinirea a 3 (trei) condiții :
urgența ;
măsura luată de instanță să aibă caracter vremelnic ;
condiția de a nu prejudeca fondul.
Legiuitorul prezumă că există urgență când măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cum în speță nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile în care legiuitorul prezumă că există urgență și cum reclamanta nu a dovedit în nici un fel urgența măsurii, instanța a apreciat că cererea acesteia este inadmisibilă pe cale de ordonanță președințială pentru considerentele ce se succed.
Astfel, lipsa folosinței adecvate a halei respective poate fi compensată prin acordarea de daune în condițiile dreptului comun ce ar consta în acoperirea prejudiciului cauzat de imposibilitatea reclamantei de a utiliza hala sa de producție, astfel încât nu se poate reține îndeplinirea condiției referitoare la urgența permiterii accesului reclamantei la hala în cauză prin trecerea pe terenul pârâtului, fiind evident că produsele aflate în acea hală nu sunt unele perisabile.
Totodată, instanța remarcă faptul că în speță, pe de o parte, nu avem de-a face cu păstrarea unui drept, reclamanta nesolicitând vreun drept de servitute, ci doar luarea unei măsuri provizorii prin care s-ar fi permis accesul său pe terenul pârâtului pe o perioada determinată (n.red. fiind îndeplinită condiția vremelniciei măsurii dispuse de instanță), iar pe de altă parte, nu suntem nici în ipoteza de prevenire a unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, fiind precizat anterior faptul că reclamantei i se poate repara eventualul prejudiciu cauzat de gardul edificat de pârât prin acordarea de daune în condițiile dreptului comun. În acest context, condiția urgenței nu este îndeplinită.
Mai mult, solicitarea de a se desființa gardul edificat de pârât nu poate fi apreciată ca fiind una ce are caracter vremelnic, fiind greu de crezut că odată desființat gardul pârâtului, s-ar mai putea reveni la situația anterioară, măsura devenind astfel una cu caracter definitiv.
Instanța nu a fost învestită cu soluționarea vreunei cereri având ca obiect servitutea de trecere, astfel că nu va analiza în nici un fel susținerile părților sub acest aspect, fiind nerelevante aceste susțineri în actualul cadru procesual, urmând ca pe fondul cauzei să se stabilească dacă se impune constarea sau instituirea unui drept de servitute și, dacă este cazul, suprafața de teren ce ar fi cea mai indicată pentru o asemenea servitute.
Față de cele expuse, instanța a respins cererea formulată ca inadmisibilă, reclamanta având la îndemână calea dreptului comun pentru valorificarea pretențiilor sale.
În fine, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă., instanța a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârât în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de ordonanță președințială așa cum a fost formulată,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a susținut faptul că sentința atacată este neîntemeiată, motivele pe care se sprijină sun contradictorii și străine de natura pricinii, iar instanța a interpretat greșit actul
juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul vădit și lămurit al acestuia, astfel că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a mai reliefat faptul că reclamanta este proprietara terenului și construcțiilor înscrise în CF 59789 (nr. CF vechi 2580) B. și 59791 (nr. CF vechi 2580) B., situate în B., str. Agronomului, nr. 29B, jud. B. -Năsăud, care se învecinează pe două din laturi cu terenul pârâtului care are destinația de drum. Aceasta a achiziționat terenul în anul 2004, iar construcțiile au fost finalizate ulterior în baza Autorizației de construire nr. 233/16121 din_ . La data achiziției imobilelor de către reclamantă, a fost informată de lichidatorul vânzătoarei că drumul nu este de vânzare, dar că are dreptul de a-l utiliza. Pentru acest motiv, a executat proiectul necesar executării lucrărilor de construire și l-a depus spre autorizare, fiindu-i eliberată Autorizația de construire arătată.
Conform proiectului și autorizației, imobilul proprietatea reclamantei are prevăzut accesul direct în și din drumul existent care în prezent este proprietatea pârâtului. Aceasta susține că a aflat de schimbarea proprietarului drumului în urmă cu ceva vreme și a avut discuții cu pârâtul, solicitându-i să-i vândă o cotă de drum deoarece accesul din și în imobilul proprietatea sa nu se poate face decât pe drumul existent. Reclamanta susține că acesta a asigurat-o că vor ajunge la o înțelegere, dar până în prezent nu s-a realizat, astfel că a fost nevoită să formuleze cererea de chemare în judecata care face obiectul dosarului nr._ .
Întrucât pârâtul a înțeles să îi blocheze accesul în imobil, activitatea comercială a societății reclamante este grav afectată, fiind în imposibilitate de a recepționa marfa de la furnizori și de a livra marfa la clienți. Singura ieșire la calea publică este pe proprietatea pârâtului, iar acesta a edificat gardul care îi blochează reclamantei accesul, fără autorizație din partea Primăriei.
Astfel în ceea ce privește paguba iminentă, reclamanta arată faptul că este în imposibilitate de a se aproviziona cu materie primă și de a livra produsele finite și mărfurile, astfel că întreaga activitate a societății este blocată. În situația în care aprovizionarea și livrarea nu se mai pot efectua, societatea înregistrează pierderi zilnice, fiind nevoită să restrângă activitatea și să concedieze personalul și de asemenea să plătească despăgubiri pentru neexecutarea contractelor în derulare. Așa cum s-a putut observa la cercetarea locală societatea recurentă desfășoară activități comerciale care necesită aprovizionare și livrare de produse finite, iar prin blocarea accesului la hala de producție și depozitare reclamanta înregistrează pierderi zilnice fiindcă nu se poate recepționa materia primă și nici livra marfa către client. Chiar dacă produsele aflate în hală nu sunt perisabile acestea nu pot fi valorificate, în consecință prejudiciul societății este iminent, iar mai mult, prin nerespectarea clauzelor contractuale ar atrage rezilierea contractelor avute și discreditarea societății în relațiile comerciale.
A mai susținut și faptul că sunt întrunite toate condițiile admiterii cererii, respectiv aparența dreptului, justificarea unui interes legitim, caracterul vremelnic și neprejudicierea fondului, pentru prevenirea unei pagube iminente și păstrarea dreptului ce s-ar putea păgubi prin întârziere. Caracterul vremelnic și neprejudicierea fondului reies din faptul că măsurile solicitate a fi luate sunt pentru o durată determinată, până la soluționarea dosarului nr._ în care se vor lamuri toate aspectele privitoare la accesul în și din imobilul reclamantei.
În drept, s-au invocat prevederile art.304 pct.7,8,9 și art.581 Cod procedură civilă, asrt.755 și urm. Codul civil.
Recursul declarat a fost legal timbrat.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată f.13- 15.
În motivare s-a arătat că instituirea unei servituți de trecere chiar provizorie, necesită cercetări asupra fondului cauzei, fiind necesar să se verifice dacă reclamanta are sau la dispoziție cale de acces spre imobilul său, ceea ce nu se poate realiza pe calea ordonanței președințiale. Din aceleași rațiuni nu se poate desființa nici gardul de împrejmuire a proprietății intimatului fiindcă o asemenea măsură nu este vremelnică ci definitivă. Contrar susținerilor recurentei rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de instanță că reclamanta are cale de acces în incinta imobilului la ambele capete ale clădirii, astfel că cererea nu îndeplinește condiția esențială a măsurii urgente. Având în vedere aceste aspecte, în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite niciuna dintre condițiile impuse de art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă pentru a putea fi
admisă cererea de ordonanță președințială, respectiv urgența, vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului cauzei.
În drept, s-au invocat prevederile art. 312, art.115-118 Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă casarea ori modificarea sentinței atacate, motiv pentru care recursul promovat va fi respins ca nefondat potrivit argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Tribunalul examinând actele și lucrările existente la dosar, arată că în cauză, contrar aserțiunilor recurentei nu sunt îndeplinite toate condițiile impuse de art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă pentru a putea fi admisă cererea de ordonanță președințială, respectiv urgența și neprejudecarea fondului cauzei, fiind realizată cerința vremelniciei întrucât măsurile solicitate de reclamantă urmau a fi luate doar până la soluționarea dosarului nr._ .
În ce privește cerința urgenței, tribunalul reliefează faptul că aceasta este incidentă în situațiile indicate de lege, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Pentru a se verifica incidența acestor situații, tribunalul arată că trebuie realizat un examen sumar al raporturilor litigioase dintre părțile litigante și că verificând înscrisurile depuse de părțile litigante la dosar, precum și procesul verbal întocmit de prima instanță cu ocazia cercetării la fața locului f.75-76, se poate reține faptul că reclamanta ar mai avea posibilități de acces la imobilul hală ce-i aparține, chiar dacă ar trebui realizate anumite lucrări în acest scop, ceea ce conduce la concluzia că măsura solicitată nu are caracter urgent, adică nu se impune obligarea pârâtului nici să permită trecerea pe terenul acestuia și nici să desființeze gardul edificat fiindcă pretinsa pagubă potențială invocată de reclamantă nu este ireparabilă, mai ales în condițiile după cum s-a reliefat aceasta poate avea acces la imobilul hal și dintr-un alt loc decât cel din vecinătatea imobilului pârâtului. Argumentele recurentei privind cauzarea unor probleme contractuale determinate de nelivrarea mărfurilor realizate nu pot atrage admiterea cererii de ordonanță președințială, atât timp cât nu este o singură cale de acces, respectiv cea solicitată peste terenul cumpărat de pârât, accesul în hală poate fi realizat nu doar trecând peste imobilul intimatului.
Nici cerința neprejudecării fondului cauzei nu este întrunită în speță, fiindcă aceasta presupune ca pentru luarea măsurii solicitate de reclamantă aparența dreptului să fie în favoarea recurentei, ori după cum s-a explicat, examinând sumar situația existentă în cauză, aparența este în favoarea intimatului, atât timp cât reclamanta ar putea avea cale de acces și din altă parte decât dinspre imobilul învecinat aparținând pârâtului. Mai trebuie reliefat și faptul că măsura solicitată de reclamantă de desființare a gardului edificat de intimatul pârât ar presupune o analizare pe fond a raporturilor litigioase între părți pentru a se stabili cert dacă accesul în hala deținută de recurentă se poate realiza numai prin locul unde este edificat gardul, ceea ce nu este posibil în această procedură, fiindcă o asemenea măsură odată dispusă este definitivă, cel mult ulterior s-ar realiza un alt gard pe același amplasament, acest lucru urmând a fi realizat în dosarul de fond.
În ce privește practica judiciară depusă la dosar de recurentă, tribunalul reliefează faptul că, pe de o parte, aceasta nu constituie izvor de drept în alte cauze, putând fi reținută în luarea unei hotărâri de altă instanță în măsura în care situația este similară și argumentele juridice sunt convingătoare, iar pe de altă parte, situația din acest dosar este diferită, fiindcă în dosarul în care s-a pronunțat Curtea de apel Constanța drumul de acces era comun și nu exista altă cale de acces, ori în speță imobilul pe care există drumul de acces solicita de reclamantă aparține în exclusivitate pârâtului, fiind astfel înscris în cartea funciară, iar reclamanta poate avea și altă cale de acces.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează ca în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.12722/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul, față de soluția respingerii recursului, reține că recurenta se află în culpă procesuală, motiv pentru care aceasta va fi obligată să plătească intimatului pârât suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat achitat potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.26.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC P. S. , cu sediul în B., cartier U., H. 14, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.12722/2012 a Judecătoriei
B., pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă recurenta reclamantă să plătească intimatului M. S. , cu domiciliul în B., str.
P. I. nr. 26, sc. B, ap. 13, județul B. -Năsăud, suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
M. | L. B. G. | C. | F. | R. | I. B. L. D. |
MLB// 2ex.// 07 martie 2013 Jud. fond O. CV.
| ← Decizia civilă nr. 284/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 148/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
