Decizia civilă nr. 1003/2013. Restituire metale prețioase
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA Nr. 1003/2013
Ședința publică de la 16 Octombrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător F. S. B. Judecător Ana-SS Grefier G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent T. M., recurent SA E. împotriva Sentinței civile nr. 19779/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, intimat S. R. PRIN BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,
intimat S. R. PRIN M. F. P., având ca obiect restituire metale prețioase.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul T. personal, reprezentanta intimatei BNR, consilier juridic D. Florian, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța reține că prezenta cale de atac este declarată în termen legal, motivată, comunicată.
La data de 15 octombrie 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar din partea recurentului un înscris, la care s-a anexat procura juridică dată de recurenta SA E. în favoarea recurentului T. M. și extras de pe minuta sentinței civile nr. 724/1955, dosar 167/1991.
Se comunică aceste înscrisuri cu reprezentanta intimatei BNR, care depune la rândul său delegație de reprezentare.
Instanța constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de T. M. în nume propriu și în numele numitei SA E., iar la termenul de judecată din_, în fața instanței de fond T. M. a arătat că se prezintă doar în calitate de mandatar pentru SA E. . Astfel, instanța pune în discuție acest aspect.
Recurentul T. M. confirmă cele constatate de instanță.
Instanța reține de asemenea, că recursul este declarat de T. M. în nume propriu și în calitate de mandatar a reclamantei S. .
Instanța pune în vedere mandatarului recurentei să indice valoarea bunurilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, în vederea determinării căii de atac.
Recurentul arată că valoarea este de 70.000 lei.
Reprezentanta intimatei arată că nu se poate pronunța cu privire la valoarea indicată ci doar se poate raporta la gramul de aur.
Instanța raportat la valoarea indicată, constată că recursul este calea de atac corectă.
Având în vedere mențiunea recurentului T. că se prezintă doar în calitate de mandatar a reclamantei S., instanța invocă și pune în discuție excepția lipsei calității procesuale în declararea recursului în nume propriu.
Recurentul T. M. arată că a declarat recurs în nume propriu pentru că și el îl poate moșteni pe verișorul mamei sale.
Reprezentanta intimatei arată că T. M. nu are calitate procesuală, sens în care solicită admiterea excepției.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului declarat de SA
E. .
Întrebat fiind de către instanță, mandatarul recurentei arată că nu are studii juridice, astfel că instanța constată că nu poate pune concluzii pe recurs.
Mandatarul recurentei arată că nu solicită amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 19779/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis excepția tardivității introducerii cererii, invocată de către pârâta Banca Națională a României și în consecință: s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SA
E. în contradictoriu cu pârâții Banca Națională a României și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice ca tardivă. S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a S. ui român prin Ministerul Finanțelor Publice, formulată de pârâta Banca Națională a României.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 26 alin. 1 din O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în R. ia, persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase și pietre prețioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau își au sediul, până la data de 31 decembrie 2009.
Prin urmare, pentru recuperarea metalelor prețioase preluate abuziv, precum este și cazul expus de către reclamantă, legea a instituit un termen limită, de decădere, în cadrul căruia persoanele îndreptățite au putut formula cereri pentru restituirea acestora. Actul normativ mai sus arătat este o lege specială în raport de prevederile dreptului comun în materia revendicărilor, și prin urmare, potrivit principiului lex speciali derogat
generali (o lege speciala deroga de la legea generala), aceasta va avea întâietate, reglementând situația specială a restituirii metalelor prețioase preluate abuziv într-o manieră care nu apare ca fiind incompatibilă cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, de vreme ce potrivit art. 103 Cod de procedură civilă neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, constatând depășirea termenului limită pentru formularea cererii de chemare în judecată, 31 decembrie 2009,
instanța va admite excepția tardivității cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind tardiv formulată.
Faptul că cererile anterioare formulate de către reclamantă au fost respinse de către instanțe prin admiterea excepțiilor nu prezintă relevanță în cauză. Astfel, instanța a reținut că mai întâi în dosarul nr. 206/2004 acțiunea formulată de reclamantul T. M. a fost respinsă pentru lipsa calității procesual active a reclamantului, iar în dosarul nr. 13288/2006 cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta SA E. a fost respinsă prin sentința civilă nr. 8861 pronunțată la_ prin admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei Banca Națională a României, chemată în judecată în nume propriu (f. 50-51), soluția fiind menținută prin decizia civilă nr. 240/A/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj la_ . Or, de la data la care s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesual pasive a pârâtei Banca Națională a României, chemată în judecată în nume propriu, reclamanta avea posibilitatea să introducă o altă cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu S. R. reprezentat prin Banca Națională a României, astfel cum s-a menționat în decizia civilă nr. 240/A/2007 pronunțată la_, însă reclamanta a stat în pasivitate
introducând o nouă cerere de chemare în judecată la data de_, cu depășirea termenului prev. de art. 26 alin. 1 din OUG 190/2000.
De asemenea, raportat la cererea formulată de reprezentantul reclamantei, respectiv ca în situația în care instanța a admis excepția tardivității, în baza Legii nr. 221 din 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 să dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea T. ului C., instanța a reținut că această cerere este neîntemeiată. Aceasta întrucât în ședința publică din_ reprezentantul reclamantei a precizat că acțiunea este întemeiată pe prev. OUG 190/2000, aspect consemnat în încheierea de ședință (fila 42). Astfel, instanța a reținut că reclamanta nu poate să modifice temeiul juridic al cererii de chemare în judecată cu ocazia
formulării concluziilor asupra excepției tardivității introducerii cererii de chemare în judecată și condiționat de soluția dată asupra excepției.
Instanța a arătat că potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221 din 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cererile întemeiate pe acest act normativ sunt imprescriptibile, sunt scutite de taxă de timbru, iar competența de soluționare aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată și se judecă în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, astfel că reclamanta are posibilitatea să
introducă o nouă cerere de chemare în judecată în fața T. ului C. .
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a S. ui român prin Ministerul Finanțelor Publice formulată de către pârâta Banca Națională a României instanța a rețiut că potrivit art. 60 alin. 1 din codul de procedură civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire";. Din aceste dispoziții rezultă că soluția cererii de chemare în garanție depinde de soluția dată cererii principale. Cum cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca tardivă, iar pârâta Banca Națională a României nu a căzut în pretenții, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a S. ui român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs T. M. și SA
E.,
solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
În motivare se arată că ilegalitatea confiscării rezultă chiar din sentința penală nr. 2637/1959. În această hotărâre se recunoaște proveniența legală a bunurilor confiscate respectiv cumpărarea lor în 1941. achizițiile sunt menționate în cuprinsul hotărârii judecătorești, iar măsura
introducerii confiscării în această hotărâre s-a făcut pentru a se lua o oarecare legalitate. În dosarul judecătoriei 206/2004 BNR confirmă confiscarea aurului și că este în posesia sa.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale a numitului T.
M. în declararea recursului, excepție pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată a fost formulată de T. M. atât în nume propriu cât și a lui SA E. .
La termenul de judecată din_ (f. 21), prezent în fața instanței reclamantul T. a declarat că nu pretinde nici un drept asupra sumei de bani reprezentând contravaloarea aurului confiscat, acționând în prezentul proces doar în calitate de mandatar al celeilalte reclamante.
Instanța a luat act de această poziție, a dispus rectificarea citativului în senusul de a nu mai fi menționat ca și reclamant și T. M., prin hotărârea atacată instanța nemaipronunțându-se cu privire la această parte. În limitele stabilite se poate aprecia că T. M. nu are calitate procesuală activă în declararea recursului întrucât el nu este parte în proces, hotărârea de fond nepronunțându-se și față de el. Doar părțile din
proces justifică calitate procesuală în declararea recursului.
Ca urmare a admiterii excepției instanța va respins recursul declarat de T. M. împotriva Sentinței civile nr. 19779/2012 ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, instanța îl va respinge pentru următoarele considerente:
Soluția instanței de fond are în vedere excepția tardivității excepție invocată de către pârâta BNR.
În fața instanței de recurs criticile au fost formulate dosar în legătură cu fondul pretenției, fără ca prin acestea să se aducă vreo critică în legătură cu soluția excepției.
În fața instanței de recurs nu pot fi analizate decât criticile în legătură cu soluția instanței de fond.
Atingerea tangențială în cuprinsul motivelor a faptului că dispozițiile OUG 190/2000 așa cum a fost modificată nu sunt incidente, nu este suficientă în aprecierea că soluția este greșită.
Raportat la temeiul legal reținut de instanța de fond, în mod corect s-a apreciat că față de momentul introducerii de chemare în judecată termenul prevăzut de art. 26 alin. 1 din OUG 190/2000 este împlinit iar cererea formulată tardivă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de SA E. împotriva Sentinței civile nr. 19779/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a lui T. M. .
Respinge recursul declarat de T. M. împotriva Sentinței civile nr. 19779/2012 ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de SA E. împotriva Sentinței civile nr. 19779/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2013.
Președinte, D. T. | Judecător, F. S. B. | Judecător, Ana-SS |
Grefier, G. -C. Ț. |
Red.dact.D.T./C.Ț.
2 ex/_
Jud.fond.M. C. F.
| ← Decizia civilă nr. 300/2013. Restituire metale prețioase | Decizia civilă nr. 811/2013. Restituire metale prețioase → |
|---|
