Decizia civilă nr. 297/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 297/R/2013 Ședința publică din 27 iunie 2013 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: S. I. ,judecător
JUDECĂTOR: N. C. JUDECĂTOR: I. C. GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanții G. V. și G. Ana împotriva sentinței civile nr.192 din 29 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect revendicare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanții recurenți, avocat Bradea Teodora, pârâtul intimat S. Z. personal și asistat de avocat Rădăcină Sergiu, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care :
Reprezentantul reclamanților recurenți, avocat Bradea Teodora depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, în cuantumul stabilit la termenul anterior, aspect față de care instanța constată faptul că recursul este legal timbrat.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat sau incidente de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de invocat, instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul în dezbaterea recursului, reprezentantul reclamanților recurenți, avocat Bradea Teodora solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează; cu obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, sens în care depune 3 chitanțe (f. 26-28).
Reprezentantul pârâtului intimat S. Z., avocat Rădăcină Sergiu solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate prin întâmpinare, pe care le reiterează; cu obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, sens în care depune chitanța cu seria RS nr. 7 din _
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr.192 din 29 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții G.
V. și G. ANA împotriva pârâților SOS Z., S. M., SA, S. ANA-M. și S. M. -Z., și s-a admis cererea reconvențională a pârâtului SOS Z. :
S-a dispus anularea contractului de vânzare autentificat la BNP Viorel Leah sub numărul 384/_ și a actului adițional al acestuia autentificat la același birou notarial sub numărul 2274/_ încheiat între pârâții S. M., pârâții SA, S. Ana-M. și S. M. Z., în calitate de vânzători și reclamanți, în calitate de cumpărători, având ca obiect terenul în suprafață de 5.200 mp identificat prin tarlaua 108/2, parcela 19, având categoria de folosință arabil, situat în ridul Râtul Jos, având ca vecinătăți la N-S. Marton, la E-pârâu, la S-Pal Francisc și la V-drum județean;
S-a dispus radierea din CF 25130 (fost 1103 N) Nușeni-V. a dreptului de proprietate al reclamanților dobândit în baza contractului autentic de vânzare și a actului adițional al acestuia menționate la punctul 1 al dispozitivului;
S-a dispus partajarea imobilului teren în suprafață de 5.200 mp înscris în TP nr. 571561/2008, identificat prin tarlaua 108/2, parcela 19, având categoria de folosință arabil, situat în ridul Râtul Jos, având ca vecinătăți la N-S. Marton, la E-pârâu, la S- Pal Francisc și la V-drum județean, în două loturi egale de câte 2.600 mp fiecare, unul în favoarea pârâtului reclamant reconvențional Sos Z., iar celălalt în favoarea moștenitorilor lui Sos Marton;
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului reclamant reconvențional Sos Z. cu privire la terenul în suprafață de 2.600 mp, având categoria de folosință arabil, identificat prin număr cadastral 88/1, conform tabelului de mișcare parcelară de la fila 140 a dosarului al raportului de expertiză tehnică extrajudiciară topografică efectuat în cauză de către O. Bruj Guțiu;
Au fost obligați reclamanții să recunoască dreptul de proprietate al pârâtului reclamant reconvențional Sos Z. cu privire la imobilul teren în suprafață de 2.600 mp identificat prin nr. cadastral 88/1, să-i predea posesia cu privire la imobilul menționat și să se abțină pe viitor de orice act de tulburare în exercitarea acesteia.
Au fost obligați reclamanții în solidar la plata către pârâtul reclamant reconvențional Sos Z. a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În favoarea lui Sos A., în calitate de moștenitor al defunctului Sos Ștefan, a fost emis de către comisia județeană TP 58059/2002 cu privire la suprafața de 2 ha și
9.052 mp teren, din care face parte și cea de 5.200 mp având categoria arabil, identificată prin tarlaua 108/2, parcela 19, din ridul Râtul Jos, (f. 133).
După decesul lui Sos A., persoana în favoarea a fost emis titlul, dreptul de proprietate cu privire la această suprafață de teren de 5.200 mp, identificată prin numărul cadastral 88 din CF 1103/N Nușeni-V., a revenit în baza CM 21/2002 (certificat care nu a fost depus la dosarul cauzei) pârâților S. M., SA, S. Ana-M. și S. M. Z., așa cum rezultă din coala evolutivă a cărții funciare depuse la dosarul cauzei (f. 5).
Prin contractul de vânzare autentificat la BNP Viorel Leah sub numărul 384/_ și prin actul adițional al acestuia autentificat la același birou notarial sub numărul 2274/_ (f. 24-25) S. M., pârâții SA, S. Ana-M. și S. M.
Z., au vândut lui G. V., căsătorit, terenul în suprafață de 5.200 mp identificat prin tarlaua 108/2, parcela 19, având categoria de folosință arabil, situat în ridul Râtul Jos, având ca vecinătăți la N-S. Marton, la E-pârâu, la S-Pal Francisc și la V-drum județean, cu prețul de 15.600.000 lei achitat în întregime.
Dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 5.200 mp teren cu identificarea arătată mai sus, dobândit inițial, precum și transmiterea succesivă a acestuia, au fost
înscrise în cartea funciară, mai întâi, în favoarea lui Sos A., în baza TP 58059/2002, apoi, în favoarea pârâților S. M., SA, S. Ana-M. și S. M.
Z. în baza certificatului de moștenitor 21/2002 și, în final, în favoarea reclamanților
G. V. și G. Ana în baza contractului autentic de vânzare-cumpărare numărul 384/_ .
Prin SC 414/2007 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul_ s-a dispus anularea TP 58059/2002, precum și a procesului verbal de punere în posesie nr. 1522/_ emise pe numele defunctului Sos A., pentru suprafața de teren de 2 ha și 9.052 mp situată în hotarul localității V. . S-a dispus obligarea comisiei locale să procedeze la întocmirea noului proces-verbal de punere în posesie pentru aceeași suprafață în favoarea defuncților Sos I. și Sos M., în calitate de moștenitori ai lui Sos Ștefan și obligarea comisiei județene la emiterea noului titlu în favoarea celor două persoane. S-a reținut în considerentele acestei hotărâri că în mod greșit a fost reconstituit dreptul de proprietate lui Sos A., în calitate de nepot al defunctului Sos Ștefan, atâta vreme cât formulaseră cereri de reconstituire Sos I. și Sos M. (tatăl defunctului Sos A. ), frații defunctului Sos Ștefan (f. 18-20).
Comisia județeană s-a conformat hotărârii instanței și a procedat la emiterea noului titlu, 571561/2008, pentru suprafața de teren de 2 ha și 9.052 mp, din care face parte și suprafața în litigiu de 5.200 mp, cu aceeași identificare, tarlaua 108/2, parcela 19, în favoarea lui Sos Ianos și Sos Marton (f. 134).
Cererea reclamanților, astfel cum a fost ea modificată ulterior, prin care aceștia solicită menținerea contractului autentic numărul 384/_ în temeiul căruia au dobândit prin cumpărare de la pârâții S. M., SA, S. Ana-M. și S. M.
Z. dreptul de proprietate cu privire la terenul în litigiu, înscris în noul TP nr. 571561/2008, cu explicația că acest drept a fost transmis celor patru pârâți prin moștenire după defunctul Sos A., care, la rândul lui, l-a primit cu același titlu de la defunctul său tată, Sos M., nu poate fi primită. Aceasta pentru unicul motiv că TP nr. 571561/2008 a fost emis la data de_ (f. 134), ulterior încheierii contractului autentic, condiții în care vânzătorii nu-și pot justifica calitatea de proprietari prin acest titlu.
Dar vânzătorii din contractul autentic numărul 384/_ nu-și mai pot justifica calitatea de proprietari nici pe TP 58059/2002 care, așa cum s-a arătat, a fost anulat. Având în vedere principiul din materia nulității actului juridic civil potrivit căruia anularea actului inițial (primar) va atrage și anularea actelor juridice subsecvente (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis), instanța a reținut că acest contract autentificat la BNP Viorel Leah sub numărul 384/_, împreună cu actul adițional autentificat la același birou notarial sub numărul 2274/_, nu mai poate fi menținut, astfel că l-a anulat cu consecința radierii din cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților.
Contractul autentic nu poate fi menținut nici dacă s-ar recunoaște pârâților S.
M., SA, S. Ana-M. și S. M. Z. calitatea de moștenitori față de Sos Marton, persoana înscrisă în noul titlu, pentru același motiv: noul titlu nu exista la data încheierii contractului.
În cauză a fost efectuată de către O. Bruj Guțiu o expertiză tehnică extrajudiciară topografică (f. 128-141) prin care a fost identificat imobilul în litigiu, au fost stabilite posesorii faptici, categoria de folosință și suprafața și a fost întocmit tabelul de mișcare parcelară cu propunerea partajare și intabulare, în două variante,
astfel: Varianta 1 (f. 140): 1) nr. cadastral 88/1; suprafața 2.600 mp; categoria de folosință arabil; proprietar Sos Z., moștenitorul lui Sos Ianos (I. ) și 2) nr. cadastral 88/2 suprafața 2.600 mp; categoria de folosință arabil; proprietari moștenitorii lui Sos Marton (fără ca aceștia să fie menționați); Varianta 2 (f. 179): nr. cadastral 88 suprafața 5.200 mp; categoria de folosință arabil; proprietari G. V. și G. Ana. S-a mai reținut de către expert că terenul în suprafață de 5.200 mp, identificat prin tarlaua 108/2, parcela 19, este înscris în CF 25130 (fost 1103 N) Nușeni-V., număr cadastral 88.
În condițiile în care art. 676 C. civ. instituie ca regulă partajarea în natură a bunului comun, și doar în mod excepțional atribuirea lui către unul dintre proprietari, cu plata de către acesta a unei sulte, sau vânzarea bunului, instanța a adoptat prima variantă a expertului și a dispus partajarea terenului în litigiu în două loturi egale de câte 2.600 mp fiecare, unul în favoarea pârâtului reclamant reconvențional Sos Z., fiul lui Sos Ianos (f. 21-22), iar celălalt în favoarea moștenitorilor lui Sos Marton (de reamintit că reclamanții nu au invocat cu privire la terenul în litigiu un drept de proprietate dobândit prin moștenire după Sos Marton, ci, un drept de proprietate dobândit cu titlu de cumpărare de la pârâții S. M., SA, S. Ana-M. și S.
M. Z. ) și, în temeiul art. 896 C. civ., a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului reclamant reconvențional Sos Z., astfel dobândit.
De asemenea, a obligat reclamanții să recunoască dreptul de proprietate al pârâtului reclamant reconvențional Sos Z. cu privire la imobilul teren în suprafață de 2.600 mp identificat prin nr. cadastral 88/1, să-i predea posesia cu privire la imobilul menționat și să se abțină pe viitor de orice act de tulburare în exercitarea acesteia.
Pârâtul reclamant reconvențional Sos Z. a solicitat cheltuieli de judecată în sumă totală de 4.840 lei constând în onorariu avocat de 4.000 lei și cheltuieli de transport în sumă de 840 lei (f. 182). Instanța a reținut că la dosar au fost depuse în copie două chitanțe care dovedesc încasarea onorariului de avocat în sumă de 4.000 lei (f. 183), dar nu au fost dovedite cheltuielile cu transportul, condiții în care ele nu au fost incluse în cheltuielile de judecată pe care reclamanții, părți căzute în pretenții, urmează să le achite pârâtului reclamant reconvențional.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții G. Wilhelm și G. Ana
, solicitând admiterea recursului casare sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Totodată s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune a reclamantului reconvențional în a solicita anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 384/2002.
În motivarea recursului s-au susținut în esență următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a susținut că este o excepție absoluta care poate fi invocata de către oricare dintre părți chiar si de instanța din oficiu, în orice moment al pricinii, chiar direct in căile de atac. Așa cum se poate observa ,contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită a fost încheiat în dala de 15 martie 2002. Cererea reconvențională prin care se solicita anularea acestuia a fost formulata in 13 noiembrie 2007,deci după scurgerea unui timp de 5 ani si 8 luni de la încheierea contractului. Astfel,este evident ca reclamantul a depășit termenul prevăzut de art. 3 rap. la art.2 din decretul
167/1958 ( chiar cu adagiul prev. de art. 9),astfel ca acțiunea promovata de acesta este prescrisa.
Pe fondul cauzei s-a învederat că defunctului Sos A. - antecesorul pârâților i s-a reconstituit dreptul de proprietate si i s-a eliberat titlul de proprietate nr.58059/2002 cu privire la terenul in suprafața de 2 ha 9052 mp cu care a fost pus in posesie prin procesul-verbal de punere in posesie nr. 43 din 29 februarie 2002. Prin certificatul de moștenitor nr. 21/2002 eliberat de notarul public Viorel Leah, aceste imobile au fost incluse in masa succesorala a def. Sos A. si atribuite moștenitorilor acestuia .respectiv paraților S. M., SA, S. Ana-M. si S. M. Z. . În calitate de moștenitori si proprietari pârâții au vândut reclamanților - recurenți G.
V. si Ana terenul in suprafața de 5200 mp identificat prin tarla 108/2 parcela I9.teren înscris ulterior in CF 1103/N nr. cadastral 88.încheind in acest scop contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notar public Viorel Leah sub nr. 384 din 15 martie 2002.In baza acestui contract. dreptul reclamanților a fost înscris in CF 25130 Nușeni.
Prin acțiunea in revendicarea ce formează obiectul prezentului dosar reclamanții au chemat in judecată pe pârâtul Sos Z. solicitând obligarea acestuia la recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra terenului in litigiu si obligarea acestuia la plata de despăgubiri civile(c/val. recoltei însușite). Pârâtul Sos Z. a formulat întâmpinare si acțiune reconvențională solicitând respingerea acțiunii reclamanților ca urmare a anularii contractului de vânzare-cumpărare nr. 384/2002 prin care reclamanții au cumpărat de la parați imobilul in litigiu.
Considerentele invocate de prima instanța in favoarea soluției adoptate sunt pertinente daca ne limităm la pârâți pentru că aceștia sunt moștenitori legali ai persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilelor in litigiu. Reclamanții sunt persoane străine si dezinteresate care nu știau si nici nu erau datoare sa cunoască situația familiala a persoanelor implicate in procedura de reconstituire a dreptului de proprietate si a devoluțiunii succesorale privitoare la aceste terenuri, atâta vreme cât vânzătorii dețineau titlu de proprietate.
În anul 2002 reclamanții au cumpărat terenul in suprafața de 5200 mp de la succesorii legali ai def. Sos A. căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate in baza L. 18/1991 si i s-a eliberat TP nr. 58059/2002 . Ei erau cumpărători de bună credință care s-au încrezut in actele de proprietate ale vânzătorilor (titlul de proprietate si certificatul de moștenitor), au semnat un contract autentic de vânzare- cumpărare si și-au înscris dreptul de proprietate in cartea funciara. De unde era sa știe reclamanții in anul 2002 ,ca peste 5 ani, in anul 2007,un terț pe nume Sos Z. va promova un proces in urma căruia titlul de proprietate al vânzătorilor va fi anulat ? Aceasta sentință nu le este opozabila pentru că ei nu au fost părți in acel proces ca urmare a faptului că reclamantul Sos Z. a avut grija sa nu-i împrocesueze pentru a nu se putea apăra.
Fiind dobânditori de buna-credința, cumpărând terenul in litigiu printr-un contract de vânzare-cumpărare autentic si încrezându-se in cuprinsul cârtii funciare,
.reclamanții au dobândit dreptul de proprietate in temeiul art. 32 si 33 din L. 115/1938. De altfel, aceasta teza a fost si este de actualitate, fiind preluata si de disp. art.901 cod civil nou.
În susținerea demersului lor, recurenții au invocat teoria aparentei . În virtutea acesteia in cazul aparenței, buna-credință nu mai este necesar a fi dublată și de alte
condiții, cum este justul titlu, deoarece justul titlu este înlocuit prin eroarea comună, denumita în literatura juridic bună-credința colectivă. Dacă un terț de bună-credință ( in speța reclamanții) încheie un act cu persoana ce se pretinde si este cunoscută de toată lumea ca fiind titularul dreptului (in speța ,parații S. ). actul respectiv este declarat valabil și opus cu succes titularului adevărat. în aceasta situație, eroarea comuna este creatoarea unui drept ( error communis facit jus).
In lumina acestei teorii - respingând excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor acestui articol în raport cu dispozițiile art.44 al in. 1. 2 și 3 din Constituția revizuita a României, precum și din primul Protocol adițional (art. 1) la Convenția Europeana care garantează dreptul de proprietate privata. - Curtea Constituțională a statuat ca interesul subdobânditorului de bună-credință trebuie să fie preferat in raport cu interesul adevăratului proprietar, ca urmare a aplicării principiului ocrotirii bunei-credințe si al adagiului error communis facit jus.
Recurenții au reiterat principiul relativității convențiilor, potrivit căruia art.973 din vechiul Cod civil prevede ca "convențiile n-au efect decât intre părțile contractante", iar art. 969 al aceluiași cod stabilește ca, "convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante". În considerarea acestui principiu de drept va trebui sa admitem că reclamantul reconvențional Sos Z. nu are calitatea de a solicita anularea unui contract (nr.1384/2002) in care nu a fost parte si care nu-i este opozabil. Admițând acțiunea reconvențională si dispunând anularea acestui contract de vânzare-cumpărare .instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegala, cu încălcarea prevederilor legale sus-amintite (art.973 si 969 Vechiul Cod Civil ) aplicabile potrivit adagiului tempus regit actum.
Dispunând anularea (iar nu constatarea nulității) contractului de vânzare- cumpărare nr. 384/2002 este evident ca, în concepția instanței de fond, contractul in cauza este lovit de nulitate relativa. Așa fiind și având in vedere reglementările legale privind nulitatea relativă, s-a susținut că hotărârea recurată este nelegala deoarece fiind vorba de nulitate relativa, acțiunea in anulare nu putea fi promovata decât de părțile contractuale, or, reclamantul reconvențional Sos Z. este terț si ca atare nu are calitatea legala de a promova o astfel de acțiune. Mai mult, acțiunea in anulare este prescriptibila in termenul de 3 ani, excepție absolută care se putea invoca si din oficiu ,in temeiul art. 18 din Decr. 167/1958. Contractul s-a încheiat in 2002 ,iar acțiunea a fost promovata in 2007. Aceasta teză este preluată si de noul Cod civil prin art. 897 al.2.
Acceptând ipotetic motivarea hotărârii instanței de fond, acceptând de asemenea că in urma anularii primului titlu de proprietate .imobilele in litigiu au devenit coproprietatea paraților si a reclamantului reconvențional Sos Z. in câte ½ parte, s-a reliefat că sentința recurată rămâne nelegala, impunându-se casarea ei cu trimitere spre rejudecare in temeiul art.312 al.3 Cod pr.civ.
Reclamantul reconvențional Sos Z. a solicitat ,in final, partajarea in 2 loturi egale numai a terenului in suprafață de 5200 mp (tarlaua 108 parcela 19). Instanța de fond a acceptat in mod nelegal aceste cereri ale reclamantului reconvențional și în final, a dispus partajarea acestui teren si atribuirea loturilor formate paraților.
Acest mod de soluționare în opinia recurenților este eronat si nelegal întrucât cu aceasta cerere privind partajarea tuturor terenurilor reclamanții au investit instanța prin precizarea de acțiune din data de_, penultimul petit, unde explicațiile inserate intre paranteze înlătura orice echivoc. Aceasta cerere nu a fost "onorata" prin
raportul de expertiza efectuat în cauză, motiv pentru care s-au efectuat obiecțiuni pentru termenul din_ care nu au fost încuviințate.
Fără a-și motiva soluția instanța de fond a respins acest capăt de cerere, alături de cel privind completarea masei succesorale după def. S. Marton deși acestea au fost legal timbrate, dovedite prin titlul de proprietate si certificat de moștenitor.
S-a mai învederat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul ca părțile sunt coproprietarii terenurilor in suprafața totala de 2 ha si 9052 mp cu privire la care li s-a reconstituit dreptul de proprietate antecesorilor lor prin TP nr. 571561/2008. Cu privire la toate aceste terenuri părțile au devenit coproprietari prin moștenire după antecesorii lor Sos Marton si Sos I. . Este de principiu ca in situația în care coproprietatea rezulta din succesiune, partajarea trebuie să privească toate aceste imobile pentru a se asigura partajarea in natură si formarea unor loturi care sa corespunda exigentelor art.741 in vechiul Cod civil si 673/1 si urm. Cod proc.civ.. Prima instanță a încălcat aceste prevederi, a acceptat in mod nelegal cererea tardiv formulata de către paratul reclamant reconvențional la termenul de judecata din 28 februarie 2012 si a dispus ca partajul sa privească doar terenul de 5200 mp (restul terenurilor urmând a rămâne in indiviziune).
Prima instanța trebuia sa respingă modificarea acțiunii reconvenționale formulata tardiv la termenul din 28 februarie 2012 si pe cale de consecința să dispună partajarea tuturor imobilelor ce constituie coproprietatea de câte ½ parte ,prin formarea in natura a doua loturi egale si cu respectarea exigentelor art.741 Cod civil vechi coroborate cu disp. art. 673/1 si urm. Cod pr.civ. În lotul paraților Sos trebuia inclus in întregime terenul in suprafața de 5200 mp (tarlaua 108/2 parcela 19) întrucât acest teren a fost înstrăinat de parați reclamanților cu mult înainte de declanșarea acestui litigiu, iar reclamanții l-au folosit pana la momentul in care au fost tulburați de paratul reclamant reconvențional.
Deoarece instanța de fond nu a procedat in acest unic mod legal, hotărârea pronunțata este nelegala, impunându-se casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea de noi probe, respectiv probatoriu testimonial pentru a dovedi cine a folosit terenul in litigiu, refacerea expertizei in sensul de a se supune partajului toate imobilele, cu formarea a doua 2 loturi egale valoric insa in lotul paraților vânzători sa se propună atribuirea terenului in suprafața de 5200 mp, pentru a se pronunța pe anumite probleme nesoluționate, cum ar fi excepția lipsei calității procesuale active formulata de către paratul reclamant reconvențional (încheierea de ședința din data de 28 februarie 2012) sau proba cu audierea martorului Solcan L. (încheierea de ședința din 3 aprilie 2012).
Intimatul Sos Z., legal citat, a depus la dosar întâmpinare
(f.18 și urm.), prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
În motivarea întâmpinării s-au susținut în esență următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune recurentul a omis din vedere regula juridică potrivit căreia "dreptul la acțiune pentru valorificarea pretențiilor patrimoniale legate de un act nul începe sa se prescrie de la data rămânerii definitive a hotărârii organului de jurisdicție prin care s-a constatat nulitatea absoluta sau a fost declarata nulitatea relativa a actului respectiv" . Ori, in speță, sentința civila nr. 414/2007 a Judecătoriei Beclean (prin care s-a dispus anularea TP 58059/2002, titlu pe care s-a fundamentat contractul de vânzare
cumpărare a cărui anulare am solicitat-o), s-a pronunțat in iunie 2007, așadar anterior cu numai 5 luni înaintea înregistrării cererii reconvenționale a intimatului prin care a solicitat anularea. Raportat la datele spetei este limpede ca acesta nu puteam solicita anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat in 2002, anterior desființării titlului de proprietate care a stat la baza acelui contract - conform actului său adițional ulterior (de la fila nr. 25). Acesta a așteptat să vadă deznodământul final al procesului, si, abia ulterior dupa ce T.P. nr. 58059/2002, a fost anulat definitiv si irevocabil, in același an 2007, deci in termenul legal de prescripție de 3 ani am solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare subsecvent in temeiul principiului fundamentat pe adagiul: "REZOLUTO IURE DANTIS REZOLVITUR IUS ACCIPIENTIS".
În ceea ce privește motivul de recurs vizând eroarea comună, s-a învederat că aceasta are în vedere convingerea lipsită de îndoială pe care și-au format-o majoritatea oamenilor sau membri unei colectivități, ca o anumita persoana este titularul dreptului respectiv (drept de proprietate, drept de creanța, drept de moștenire, etc), pe când in realitate acea persoana nu era -sau nu mai era- titularul dreptului respectiv. Daca un terț de buna credință, încheie un act cu persoana ce se pretinde si e cunoscuta de toata lumea ca fiind titularul dreptului, actul respectiv e declarat valabil si e opus cu succes titularului adevărat (literatura juridica si teoria citează cu titlu de exemple cazuri celebre in care s-a ridicat problema anularii actelor încheiate de un notar neinvestit prin jurământ, sau a unui executor public ce nu mai deținea legal acea calitate, sau a unui presupus ofițer de stare civila, etc). Doar in aceasta situație eroarea comuna e creatoare de drept -error comunis facit ius.
Ori in speță există o situație complet diferita, respectiv in anul 2002 contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat in temeiul unui T.P. absolut valabil, dar care ulterior a fost desființat printr-o hotărâre judecătoreasca. La acea dată recurenții nu erau proprietari aparenți, după cum nici subsemnatul nu eram proprietarul real. Dar principalul element specific al "erorii comune", este acela ca ea operează exclusiv intr-o situație care nu s-a schimbat din punct de vedere juridic, ulterior descoperirii adevăratei stări de fapt. Ori in speța noastră situația juridica a imobilului in litigiu s-a modificat totalmente ulterior, odată cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești (s.c. 414/2007) care a statuat definitiv, irevocabil si -mai ales- executoriu, ca acel T.P. a fost nelegal, dispunându-se desființarea lui integrala si emiterea unui nou T.P. legal.
Pe cale de consecința, in speță avem de a face in principal cu punerea in executare a dispozitivului unei hotărâri judecătorești, respectiv cu efectele subsecvente erga omnes ale acestei hotărâri in plan juridic, aspecte care in nici un caz nu au de-a face cu chestiunea "erorii comune" invocata de recurenți.
S-a invocat principiul legiferat la art. 1254 C. Civil pentru contracte (1)
"Contractul lovit de nulitate sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat;"
(2) "Desființarea contractului atrage in condițiile legii si desființarea actelor subsecvente", care este valabil pentru orice fel de act juridic civil.
S-a mai precizat că excepția lipsei calității procesuale active este nefondată. Acțiunea reconvențională a fost pornită ulterior pronunțării sentinței 414/2007 care a anulat T.P ce-a stat la baza contractului recurenților. Într-adevăr aceasta excepție ar fi fost fondata daca pârâtul reclamant reconvențional ar fi atacat contractul anterior acelei sentințe. După iunie 2007 - data pronunțării sent. 414/2007, în care acesta a fost parte - reclamant, si cu atât mai mult după emiterea noului T.P. in care am
devenit cotitular de drept, calitatea sa procesuală de a solicita anularea actului de vânzare făcut in detrimentul subsemnatului - prin nesocotirea flagranta a dreptului meu de coproprietate s-a activat .
Intimatul a susținut că în mod absolut legal si justificat a restrâns cadrul procesual cu privire la obiectul material al cauzei civile doar la suprafața de 5.200
m.p. revendicata de recurenți, întrucât in legătura cu celelalte parcele nu exista nici un diferend sau litigiu. Cu privire la aceasta restrângere, reclamanții recurenți nu au avut la data respectiva nici o poziție contrară, si strict legal nu aveau calitatea procesuala sa emită vreo pretenție referitoare la alte terenuri din titlul respectiv, decât parcela de 5.200 m.p. - obiect al contractului lor de vânzare-cumpărare. Drept consecință, solicitarea de casare a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare este nefondată.
Ceilalți intimați, legal citați
, nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat apărări scrise la dosar.
Recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare
.
Reclamanții recurenți au investit instanța de fond cu o acțiune în revendicare și pretenții civile, cu privire la imobilul înscris în cf nr. 11031 Nușeni, nr. cadastral 88, teren arabil în suprafață de 5200 mp.
Ulterior cererea de chemare în judecată a fost întregită (f.43), reclamanții solicitând a se constatat că potrivit Legii nr.18/1991 defuncților S. Ianos și S. Marton li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 2 ha 9052 mp teren, să se constate că în masa succesorală a defunctului S. Marton se cuprinde cota de ½ din aceste terenuri, singurul moștenitor fiind fiul acestuia, defunctul S.
A. ; să se constate că potrivit certificatului de moștenitor nr.21/2002 cota de ½ parte din imobile revine în întregime pârâților S. M., SA, S. Ana M. și S. Marin Z. ; să se dispună partajarea judecătorească a imobilelor înscrise în TP nr. 571561/2008 prin atribuirea suprafeței de 5200 mp teren arabil către pârâții menționați, și să se constate că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 384/_ reclamanții au cumpărat de la pârâții S. M., SA, S. Ana
M. și S. Marin Z. suprafața de 5200 mp teren.
Pârâtul intimat S. Z., a formulat la rândul lui acțiune reconvențională (f.15), prin care a solicitat să constate că tatăl său, Sos I., a dobândit un drept de proprietate prin reconstituire cu privire la terenul în suprafață de 5.200 mp, situat în localitatea V.
, așa cum rezultă din SC 414/2007 a Judecătoriei Beclean prin care s-a dispus anularea TP 58059/2002 eliberat în mod greșit în favoarea lui Sos A. și emiterea unui nou titlul de proprietate în favoarea tatălui său, Sos I., și a unchiului său, Sos Marton, și să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate cu privire la acest teren, cu titlu de moștenire; să se dispună anularea vânzării intervenite între S. M., SA, S. Ana-M. și S. M. Z., pe de o parte, și reclamanți, de cealaltă parte cu privire la terenul în suprafață de 5.200 mp cu identificarea arătată; să se dispună radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate înscris în favoarea defunctului SA, mai apoi, a moștenitorilor acestuia și, în final, în favoarea reclamanților.
Ulterior pârâtul reclamant reconvențional și-a precizat cererea (f.69) solicitând partajarea tuturor terenurilor din titlul de proprietate evocat, învederând că
între moștenitori a existat un partaj amiabil, concretizat în folosința exercitată asupra terenurilor cuprinse în titlul de proprietate, încă din perioada 1993-1994.
În final, reclamantul reconvențional și-a restrâns cererea de partaj, solicitând încetarea stării de indiviziune doar cu privire la terenul în litigiu de 5200 mp (f.153) și și-a întregit cererea cu un petit de revendicare în ceea ce privește parcela ce urma să-i fie atribuită din acest teren(f.158).
Față de nici unul dintre actele de completare, precizare, restrângere, reclamanții, pârâți reconvenționali, nu s-au opus, astfel că și-au exprimat acordul tacit la modificarea limitelor investirii instanței, fapt permis de natura dispozitivă a prevederilor art. 132 alin.1 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește precizarea acțiunii introductive de la fila 114, tribunalul constată că aceasta vizează toate terenurile supuse partajului, fiind în sarcina instanței să verifice până unde se întinde calitatea procesuală activă a reclamanților în această privință.
Prin urmare, chiar dacă pârâtul reclamant reconvențional și-a restrâns cererea, instanța de fond a rămas investită cu cererea de partajare a tuturor terenurilor înscrise în titlu, iar tribunalul reține critica referitoare la încălcarea de către instanța de fond a limitelor legale ale investirii sale ca fiind fondată.
Examinând hotărârea atacată, raportat la probele cerute și respectiv dispuse din oficiu, la apărările formulate în cauză, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat soluția fără a cerceta pe deplin capetele de cerere cu care s-a considerat a fi investită.
Astfel, pârâtul reclamant reconvențional a solicitat audierea martorului Solcan
L. (f.161), însă instanța a prorogat de două ori termenul de soluționare a cererii (f.170), fără a mai dispune asupra acesteia. De asemenea, la termenul de judecată din 23 octombrie 2012 (f.170) instanța de fond a dispus din oficiu proba cu interogatoriul reclamantului, probă ce nu s-a mai administrat și nici nu s-a revenit asupra ei.
Prin hotărârea pronunțată, instanța s-a rezumat la expune sumar starea de fapt reținută, fără a analiza susținerile vizând existența unui partaj amiabil, concretizat în folosința exercitată asupra terenurilor cuprinse în titlul de proprietate în discuție, fără a motiva de ce a înlăturat apărarea reclamanților pârâți reconvenționali referitoare la calitatea lor de dobânditori de bună credință a imobilului (unul dintre principiile nulității actelor juridice civile este cel al anulării actului subsecvent, însă acest principiu comportă unele excepții, cum este situația subdobânditorului cu titlu oneros și de bună credință a unui bun imobil), de ce a anulat în întregime contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 384/2002, cu toate că jumătate din terenul vândut a rămas în patrimoniul vânzătorilor ( știut fiind că vânzarea bunului indiviz nu este nulă ci doar afectată de condiția suspensivă a revenirii bunului în patrimoniul vânzătorului).
Cum în cauză nu s-au administrat probele necesare și utile cauzei, nu s-au verificat toate pretențiile deduse judecății coroborat cu apărările formulate în cauză, practic nu s-a cercetat fondul pricinii, tribunalul constată că hotărârea nu îndeplinește exigențele impuse de art. 261 din codul de procedură civilă și este lovită de nulitate, fiind imposibilă verificarea legalității și temeiniciei soluției pronunțate. Drept consecință în temeiul prevederilor art. 312 alin.3 și 5 din Codul de procedură civilă,
se va admite recursul, se va casa hotărârea, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În rejudecare, se va rezolva excepția prescripției dreptului material la acțiunea în anularea contractului promovată de reclamanții reconvenționali, cu stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul și verificarea situației folosinței asupra terenurilor obiect al acestuia, cu eventualele consecințe juridice ce decurg din aceasta, se va soluția cauza pe fond, în limitele investirii instanței, cu administrarea tuturor probelor necesare verificării pretențiilor și apărărilor invocate în cauză.
Totodată se vor avea în vedere și toate celelalte argumente invocate în recurs, care, dat fiind motivul de casare reținut, nu au mai putut fi analizate de instanța de control judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanții G. Wilhelm și G. Ana, ambii domiciliați în D. str. S. nr. 123 jud. Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 192 din 29 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe de fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
S. I. | N. | C. | I. | C. M. | D. |
Red./Tehnored. S.I. 2 ex _
Jud. fond:Z. D.
| ← Decizia civilă nr. 2/2013. Revendicare imobiliară | Încheierea civilă nr. 312/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
