Decizia civilă nr. 2/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/R
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. M. B.
JUDECĂTORI: W. D.
P. G.
GREFIER: Roman M.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de reclamantul Bu- zură G. domiciliat în B., str. Al. I. Cuza, nr. 2, jud. M. și de pârâtul D.
I. domiciliat în Vișeu de Sus, str. B., nr. 25, jud. Maramureș, împotriva sen- tinței civile nr. 1189 din_ pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus în dosa- rul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul re-
clamant B. G. asistat de avocat P. M. R., prezent recurentul- pârât D. I. asistat de avocat Ț. George, lipsă fiind intimații Hazotă
G., T. T., B. A., B. R. și H. Gheorghe.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta recurentului B. G., avocat P. M. R. depune la dosar chitanța reprezentând plata taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul recurentului-pârât D. I., avocat Ț. George arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta recurentului B. G., avocat P. M. R. solicită admiterea recursului formulat de reclamantul B. G., casarea sentinței civile nr. 1189/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus și trimiterea cauzei spre
rejudecare instanței de fond având în vedere că aceasta avea obligația să calculeze taxa judiciară de timbru pentru fiecare reclamant în parte. Susține că reclamantul a dus o sumă de bani avocatului, iar acesta nu s-a mai prezentat în instanță. Consideră că sunt motive de ordine publică. Solicită respingerea recursului declarat de pârâtul D. Ș. . În situația admiterii recursului declarat de reclamant nu solicită cheltuieli de judecată pentru casare.
Reprezentantul recurentului-pârât D. I., avocat Ț. George solicită admiterea recursului declarat de pârâtul D. Ș. pentru motivele invocate în motivele de recurs, cu cheltuieli de judecată în sumă de 10 lei reprezentând contravaloarea transportului și depune la dosar bonul fiscal nr.39. Solicită respingerea recursului declarat de reclamantul B. G., arată că în încheierea de ședință este consemnat că reclamantul B. G. a fost prezent și a știut de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1189 din 17.V.2012 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus s-a admis excepția insuficientei timbrări a acțiunii invocată de instanță din oficiu și în consecință s-a anulat ca insuficient timbrată cererea având ca obiect revendicare imobiliară formulată de reclamanții H. G. ,
B. A., B. R., B. G., H. G. în contradictoriu cu pârâții T.
T. și D. I. . Pârâții au fost obligați la 200 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se reține că în conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, prealabil judecării fondului acțiunii, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit art.20 al.1 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, republicată, taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat, iar potrivit aliniatelor 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea acestei obligații de plată până la termenul stabilit sancționându- se cu anularea acțiunii sau a cererii.
În prezenta cauză s-a stabilit o taxă de timbru judiciar în valoare de 9763,5 lei și 5 lei timbru judiciar, așa cum prevede art. 2 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.3 din O.G.32/1995 privind timbrul judiciar, sumă necontestată de reclamanți.
Deși reclamanților li s-a acordat un termen pentru a achita diferența taxei judiciare de timbru și a aplica timbrul judiciar aferent, fiindu-le comunicate, atât lor cât și reprezentantei acestora, suma și sancțiunea ce intervine în cazul neîndeplinirii acestei obligații, nu s-au conformat.
Văzând aceasta, precum și concluziile reprezentantului pârâților cu privire la excepția insuficientei timbrării a acțiunii, instanța a dat eficiență art. 20 al.3 din Legea 146/1997, anulând acțiunea reclamanților, ca insuficient timbrată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs B. G. și D. I. .
B. G. a solicitat admiterea recursului cu motivarea că, apărătorul ales Iusco V. nu l-a înștiințat că până la termenul din data de 17.V.2012 trebuie să timbreze acțiunea. Știind că are apărător ales nu s-a mai prezentat în instanță.
D. I. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și înlăturarea din dispozitiv a reducerii onorariului și în consecință acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei în fața instanței de fond.
În motivarea recursului se arată că critică reducerea onorariului avocațial. Conform contractului de asistență judiciară, onorariul pentru acest proces a fost fixat la 800 lei, adică mai puțin cu 10% din taxa judiciară de timbru. Taxa a fost stabilită la 9744 lei. Cu toate acestea a solicitat suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată tocmai în considerarea faptului că procesul nu a fost timbrat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
La primul termen de judecată de la instanța de fond din 19 IV.2012, în prezența recurentului B. G. care a fost asistat de către apărătorul ales, instanța de judecată a pus în vedere acestuia, sub sancțiunea anulării cererii ca insuficient timbrată să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 9763,5 lei.
Neconformându-se acestei dispoziții în mod corect s-a anulat cererea reclamanților ca insuficient timbrată conform dispozițiilor art. 20 al. 3 din Legea 146/1997. Pe cale de consecință se va respinge recursul declarat de B.
G. .
În privința recursului promovat de recurentul D. I. se apreciază a fi întemeiat, urmând a fi admis în temeiul dispozițiilor art. 312 și art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, modificarea în parte a sentinței judecătoriei în sensul că reclamanții vor fi obligați la 500 lei cheltuieli de judecată în loc de 200 lei în fond în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D. I. în contra sentinței civile nr. 1189 din 17.V.2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus, județul M., pe care o modifică în parte în sensul că obligă pe reclamanți să plătească pârâtului 500 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge recursul declarat de B. | G. contra aceleiași sentințe. | |
Obligă pe intimatul B. G. | să plătească recurentului D. I. | 100 |
lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 9 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
P. M. B. , | W. | D. | , P. G. | Roman M. |
Red. P.G./_
T. red. R.M./_
J. ecător la fond - V. F. F.
| ← Decizia civilă nr. 811/2013. Restituire metale prețioase | Decizia civilă nr. 297/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
