Decizia civilă nr. 1267/2013. Reparare prejudiciu eroare judiciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1267/R/2013
Ședința publică din 21 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 722 din 19 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA
GENERALĂ A F. P. C., având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La data de 21 martie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimatului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 7 martie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 14 martie 2013 și ulterior pentru data de 21 martie 2013.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. 3956/117/_, reclamantul M.
D. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la despăgubiri în sumă de 49.989 lei, reprezentând indemnizație primar pentru perioada_ -_, pentru repararea prejudiciului cauzat prin arestare abuzivă și nelegală și erori judiciare și rectificarea cărții de muncă pentru intervalul respectiv, cu vechime în muncă, 40.000 euro reprezentând daune pentru arestarea preventivă pe 30 de zile de un procuror care nu avea calitatea de magistrat și tratament inuman și degradant, 1.700.000 euro prejudiciu cauzat pentru terenul cumpărat în suprafață de 17 ha, 2000 euro reprezentând daune morale, materiale ș.a, 21.544 lei prejudiciu reprezentând cheltuielile efectuate cu cercetarea penală și procese și 20.000 lei reprezentând cheltuieli pachete cu alimente și haine, la vizite, la penitenciar, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că, prin sentința civilă nr. 1006/_, pronunțată de Judecătoria Gherla a fost numit în funcția de primar al comunei Geaca pentru mandatul din 2000-2004, așa cum rezultă din cartea de muncă, fiind suspendat din funcție în baza ordinului nr. 447/_ pe o perioadă de 30 zile în baza mandatului de arestare preventivă nr. 91/_ ,
iar prin ordinul nr. 486/_ a fost suspendat pe o perioadă nelimitată de timp, reluându-și activitatea ca primar abia în_ .
A fost suspendat din funcția de primar întrucât, la data de_, a fost arestat preventiv pe o perioadă de 30 zile prin mandatul de arestare nr. 91/_ și ordonanța din_, fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 326/P/2002, înregistrat la Judecătoria Gherla, fiind eliberat prin biletul de liberare nr. 1450386/2003 la data de_ prin revocarea arestării, dispusă prin adresa nr. 1946/_, emisă de C. de A. Craiova - Secția Penală.
Reclamantul a mai arătat că, din rechizitoriul nr. 326/P/2002, prin care a fost trimis în judecată, s-au făcut o serie de disjungeri ulterior datei arestării preventive, care au fost soluționate, în etape, în diverse dosare, redând istoricul acestor dosare, dându-se soluții de achitare, de încetare a procesului penal, scoatere de sub urmărire penală și de condamnare.
A apreciat că sunt întrunite prevederile art. 5 alin. 4 și art. 504 și următoarele C. pr. pen. deoarece a fost lipsit de libertate ilegal și pe nedrept în condițiile în care n-au existat nici un fel de date suficiente că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorului și expertului, n-au existat nici un fel de date care să justifica temerea că va săvârși din nou alte infracțiuni și nu s-a dovedit că ar fi săvârșit o infracțiune cu pedeapsa mai mare de 2 ani și existența vreunui pericol pentru ordinea publică.
În timpul arestului preventiv a decedat tatăl său, cererea de întrerupere temporară a arestului fiind respinsă, fiind un tratament inuman, degradant să nu lași un fiu la înmormântarea părintelui.
În ultimele 3 luni de detenție i s-a încălcat dreptul de a avea un pat, fiind cazați 3 persoane la 2 paturi, a fost îmbrăcat în ținută penală chiar și la termenele procesului, a fost obligat la începerea și executarea unei pedepse la care nu a fost condamnat niciodată, la care se adaugă condițiile de mizerie și altele, expunându-se disprețului public.
De asemenea, a fost exclus din PNL, fiind reprimit în filiala județeană
C. abia în_, iar la alegerile locale nu a mai intrat în turul 2, fiind poreclit de opoziție cu termenul de pușcăriaș.
A concluzionat prin aceea că, în mod cert, pentru arestarea preventivă luată ilegal are dreptul la repararea pagubei.
Primul ciclu procesual
Prin sentința civilă nr. 508/_, admițându-se excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârât și excepția inadmisibilității invocate de reprezentanta M. ui P., s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. D. împotriva pârâtului S. R. prin M. F. publice ca prescrisă pentru daunele decurgând din arestarea nelegală și ca inadmisibilă pentru cele decurgând din achitarea sa.
Prin Decizia civilă nr. 284/A/_ pronunțată de C. de A. C. în același dosar, s-a admis în parte apelul declarat de reclamant împotriva sentinței menționate care a fost desființată în parte, în ceea ce privește dispoziția referitoare la admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerea acțiunii pe acest temei și, în aceste limite, a fost trimisă cauza pentru rejudecare pe fond la Tribunalul Cluj, menținându-se sentința în ceea ce privește respingerea acțiunii în despăgubiri pentru achitare ca inadmisibilă, urmare a admiterii excepției inadmisibilității.
Decizia a fost menținută de către Î.C.C.J., prin respingerea recursului declarat de pârâtul S. R. prin M. F. potrivit Deciziei nr. 2310/_ .
Drept urmare, cauza a fost înregistrată sub un număr nou de dosar, respectiv 9843/117/_, la Tribunalul Cluj.
Al doilea ciclu procesual
Prin sentință civilă nr. 722 din 19 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în rejudecare, acțiunea reclamantului M. D. împotriva pârâtului S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a fost respinsă ca neîntemeiată.
Așa cum rezultă din motivarea deciziei civile nr. 284/2011 a Curții de
A. C., prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare, legalitatea măsurii arestării preventive a fost definitiv analizată abia cu ocazia pronunțării Deciziei penale nr. 329/_ de C. de A. Craiova, în dosarul o penal nr._ .
Prin această decizie, s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată reclamantului a duratei arestării preventive de la data de_ până la data de_, aceasta fiind, deci, hotărârea penală prin care s-a statuat asupra duratei arestării preventive a reclamantului.
Conformându-se îndrumărilor date de către instanța de apel în primul ciclu procesual, menținute de instanța de recurs, tribunalul a constatat că pretențiile rămase în discuție sunt cele care decurg din arestarea pretins nelegală a reclamantului.
Astfel, potrivit art. 504 alin. (2) C. pr. pen., "are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea in mod nelegal.
(4) Are drept la repararea pagubei suferite si persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei";.
Raportat la starea de fapt invocată de către reclamant, tribunalul a apreciat că pretențiile sale se grefează pe două aspecte: respectiv unul decurgând din măsura revocării arestării preventive prin Decizia penală nr. 1651/_ pronunțată în dosar nr. 1946/P/2003 și achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 109 din Legea 18/1991 prin sentința penală nr. 1090/2008 dată de Judecătoria Craiova în dosar nr._ menținută sub acest aspect de Tribunalul Dolj prin Decizia penală nr. 356/2009 și de
C. de A. Craiova prin Decizia nr. 329/2010.
În ceea ce privește primul aspect, în literatura de specialitate s-a apreciat că, și în situația revocării arestării preventive, persoana în cauză poate solicita despăgubiri, dacă această măsură a fost luată în mod nelegal.
Or această măsură a fost revocată, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei menționate, pe considerentul că inculpatul este arestat în cauză de peste un an și cinci luni, iar celelalte infracțiuni au impus aplicarea de pedepse până la un an închisoare, fiind grațiate parțial, așa încât se impune revocarea măsurii încetând parțial temeiurile prevăzute de art. 148 lit. h) C. pr. pen., ce au impus luarea acesteia.
Cu alte cuvinte, instanța de judecată nu a constatat nelegalitatea măsurii luate, ci a constatat doar că pe viitor nu se mai impune această măsură, cauza urmând a fi soluționată în rejudecare pentru alte infracțiuni.
Drept urmare, această măsură nu a fost nelegală raportat strict la revocare și alte motive de nelegalitate nu au fost invocate.
Referitor la cel de-al doilea aspect, și anume acordarea de daune avându-se în vedere că a fost arestat nelegal pentru o infracțiune pentru care s-a dispus achitarea pe considerentul că a fost dezincriminată, tribunalul constată că, într-adevăr, prin ordonanța dată în dosarul nr. 326/P/2002 de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj în data de_ ,
s-a dispus arestarea preventivă a reclamantului și pentru fapta prevăzută de art. 109 din Legea 18/1991.
Din această perspectivă a achitării pentru dezincriminare, reclamantul nu este îndreptățit la obținerea unor despăgubiri, atâta timp cât dezincriminarea faptei a survenit de-abia la momentul anului 2005, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 privind modificarea și completarea Legii 18/1991 prin care a fost abrogat art. 109 din această lege, deci cu mult după revocarea măsurii arestării.
Rezultă, așadar, că măsura arestării a fost luată în condițiile în care fapta respectivă prevăzută de Legea 18/1991 era incriminată ca infracțiune, subzistând încadrarea acesteia ca faptă penală până la momentul revocării, așa încât politica statului de dezincriminare a unei fapte nu poate conferi caracterul de arestare nelegală.
De altfel aceeași rațiune stă la baza alin. 4 a art. 504 C. pr. pen. stabilindu-se îndreptățirea la daune doar a celui care a fost privat de libertate și după intervenirea dezincriminării.
Recursul
Reclamantul a declarat apel împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului cauzei și recurs împotriva sentinței finale, solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, de către un alt complet de judecată, cu completarea corespunzătoare a probațiunii.
Calificarea căii de atac
Împotriva încheierilor premergătoare judecății poate fi declarată aceeași cale de atac cu aceea împotriva hotărârii act final al judecății, așa cum rezultă din disp. art. 282 și 299 Cod proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 725 alin. 3 Cod proc. civ., hotărârea judecătorească poate fi atacată cu calea de atac prevăzută de legea în vigoare la data pronunțării ei.
Deși, în primul ciclul procesual, hotărârea primei instanțe era susceptibilă de apel, la data pronunțării sentinței în al doilea ciclu procesual, conform dispozițiilor art. 2821alin. 1 Cod proc.civ., așa cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 26 din Legea nr. 202/2010, hotărârile asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale sunt susceptibile numai de recurs.
Așadar, calea de atac, atât împotriva încheierilor premergătoare fondului, cât și împotriva sentinței pronunțată de tribunal este recursul.
Motivele de recurs
În motivarea recursului său, reclamantul învederează că judecătorul fondului era obligat să se abțină de la soluționarea cauzei, pentru că știa că în persoana sa exista motivul de recuzare prev. de art. 27 pct. 7 Cod proc.civ., în primul ciclu procesual spunându-și părerea cu privire la pricina care se judecă, prin sentința civilă nr. 508/2011, prin care a respins acțiunea ca prescrisă, respectiv ca inadmisibilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, arestarea reclamantului a fost nelegală, așa cum rezultă din înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată, greșit interpretate de prima instanță.
În realitate, reclamantul a fost scos de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 10 și 12 din Legea nr. 87/1994, prin rechizitoriul procurorului, din mandatul de arestare rezultând că a fost arestat și pentru această infracțiune.
Prin ordonanța procurorului din_, a fost scos de sub urmărire penală și pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții prev. de art. 215
alin. 1, 2 și 3 C. pen., precum și pentru cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., fapte pentru care, de asemenea, a fost arestat.
Prin decizia penală nr. 448/A/2004 a Tribunalului C., secția penală, reclamantul a fost achitat pentru infracțiunea de utilizare cu rea credință a bunurilor societății în interes personal, prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, precum și pentru cea de delapidare prev. de art. 2151alin. 1 C. pen, recursul P. ui fiind respins ca nefondat.
Prin decizia penală nr. 1651/2003, s-a reținut că a fost arestat pentru o faptă de abuz în serviciu în forma calificată prev. de art. 2481C. pen, fără a exista prejudiciu.
Prin sentința penală nr. 1090/2008, a fost schimbată încadrarea juridică faptei, din infracțiunea prev. de art. 246 C. pen, raportat la art. 248
C. pen. în infracțiunea prev. de art. 246 C. pen, pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani, grațiată, dispunându-se achitarea pentru fapta prev. de art. 109 din Legea nr. 18/1991 și încetarea procesului penal pentru faptele prev. de art. 290, art. 289, art. 248, art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 40 din Legea nr. 82/1991, ca urmare a intervenirii prescripției speciale.
Prin decizia penală nr. 356, s-a dispus încetarea procesului penal și pentru faptele prev. de art. 246 și 291 C. pen și art. 9 din Legea nr. 86/1994, tot ca urmare a intervenirii prescripției speciale.
Privarea de libertate a fost nelegală, așa cum rezultă din hotărârile amintite, dintre care, prin decizia penală nr. 1651/2003, s-a dispus și măsura revocării arestului preventiv, astfel că, la data pronunțării deciziei penale nr. 329/2010 prev. art. 148 lit. d, e și h C. proc. pen, nu au fost incidente în cauză, neputându-se aplica vreo pedeapsă.
În condițiile în care nu a fost condamnat, măsura arestării este nelegală, impunându-se casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probațiunii, pentru stabilirea cuantumului prejudiciului.
Întâmpinarea din recurs
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că în mod corect a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului primei instanțe, iar, conform considerentelor hotărârii, măsura arestării preventive a fost una
legală.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 3041 Cod proc. civ., ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește compunerea completului de judecată sub aspect calitativ, prin încheierea civilă nr. 191/_, în mod corect a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului formulată de reclamant, întrucât, în realitate, reclamantul a invocat un motiv de incompatibilitate, cel prevăzut de art. 24 alin. 1 C. pr. civ., respectiv că același judecător a pronunțat sentința și în primul ciclu procesual. Motivul de incompatibilitate este nefondat, pentru că, în acel ciclu procesual, cauza a fost soluționată pe excepție, motivul trimiterii spre rejudecare fiind judecarea fondului în ceea ce privește măsura arestării preventive, or, pe fond, judecătorul primei
instanțe nu s-a pronunțat. Este adevărat că reclamantul a invocat și motivul privind antepronunțarea, prevăzut de art. 27 pct. 7 C. pr. civ., însă nici acesta nu este fondat, deoarece considerentele sentinței pronunțate în
primul ciclu procesual vizează soluționarea excepțiilor și nu a fondului cauzei, neprejudecând fondul pentru a se putea vorbi de o posibilă antepronunațare. Așadar, încheierea premergătoare fondului prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulată de reclamant este legală și temeinică, recursul reclamantului fiind nefondat sub acest aspect.
În ceea ce privește hotărârea act final al judecății, așa cum a reținut și prima instanță, reclamantul a fost arestat în baza ordonanței și mandatului de arestare preventivă nr. 91/20 iunie 2002 emis de procurorul de la P. de pe lângă Tribunalul Cluj pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, respectiv a infracțiunilor prev. de art. 290, art. 289, art. 291, art. 215 alin. 1,2,3 C. pen., art. 109 din Legea nr. 18/1991, art. 248 C. pen, art. 246 raportat la art. 248/1 C. pen, art. 9, 12 și 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen, totul cu aplicarea art.
33 lit. a C. pen.
Reclamantul a invocat faptul că măsura a fost nelegală, împrejurare recunoscută și de instanța penală prin hotărârea de revocare a ei, precum și pentru faptul că, pentru majoritatea faptelor, reclamantul a fost, fie achitat, fie s-a dispus încetarea procesului penal, fie, chiar condamnat fiind, a fost grațiat.
În realitate, așa cum corect a reținut și instanța de fond, revocarea măsurii arestării pe parcursul procesului penal nu s-a datorat faptului că instanța penală, respectiv C. de A. Craiova, a apreciat că luarea măsurii a fost nelegală, ci pentru că reclamantul, inculpat în acel dosar, era cel care declarase recursul și cauza a fost trimisă spre rejudecare pe fond, pentru ca instanța de trimitere să cerceteze cea mai gravă infracțiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv aceea de abuz în serviciu în formă calificată. Întrucât, pentru celelalte infracțiuni, pedepsele aplicate până în acel moment erau de până la 1 an, fiind parțial grațiate și inculpatul era deja arestat de 1 an și 5 luni, pentru a nu i se agrava situația în propria cale de atac, s-a dispus revocarea măsurii, încetând parțial temeiurile prevăzute de art. 148 lit. h) C. pr. pen., ce au impus luarea acesteia (f. 62 dosar curte).
În rejudecare, deși a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 246 rap. la art. 248 ind. 1 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., prin sentința penală nr. 1090/_ a Judecătoriei Craiova, reclamantul a fost condamnat la 2 ani închisoare, adică o perioadă mai îndelungată decât măsura arestării (de 1 an și 5 luni).
Este adevărat că, în apel, așa cum rezultă din decizia penală nr. 356/_ a Tribunalului Dolj, s-a dispus încetarea procesului penal și pentru această infracțiune, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, însă aceasta nu a lăsat fără suport retroactiv măsura arestării, care, raportat la data luării ei, a fost legală.
În rezumat, reclamantul a fost arestat pentru mai multe infracțiuni, pentru unele fiind achitat ca urmare a intervenirii dezincriminării, pentru altele încetând procesul penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Măsura arestării a fost dispusă anterior intervenirii acestor împrejurări și reclamatul nu a solicitat continuarea procesului penal, așa cum îi permitea art. 13 C. pr. pen., pentru a se dispune achitarea pentru vreunul dintre motivele prev. de art. 10 lit. a)-e) C. pr. pen. [În aceste circumstanțe, măsura arestării a fost una legală raportat la momentul dispunerii ei, nefiind lăsată fără suport în mod retroactiv, pentru că nu s-a dispus achitarea ca urmare a vreunei cereri de continuare a procesului penal. Este adevărat că pentru infracțiunea dezincriminată, ar fi aplicabile
dispozițiile art. 504 alin. 4 C. pr. pen., însă doar în cazul în care arestarea s- ar fi dispus doar în temeiul faptei dezincriminate ulterior arestării și ar fi continuat și după de dezincriminarea faptei. În realitate, așa cum s-a arătat deja, reclamantul a fost arestat pentru mai multe fapte, subzistând motivele de arestare pentru alte fapte pentru care a fost condamnat pe parcursul procesului penal, care a încetat ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 722 din 19 octombrie 2012 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
A. | C. A. | A. C. | ANA I. C. B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. fond: O.C. T.
| ← Decizia civilă nr. 4603/2013. Reparare prejudiciu eroare... | Decizia civilă nr. 3466/2013. Reparare prejudiciu eroare... → |
|---|
