Decizia civilă nr. 1010/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1010/R/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Judecător O. R. G. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea contestației formulate de contestator P. F. A., contestator B. ANA, împotriva Deciziei civile nr. 761/R/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., privind și pe intimat C. L. DE F.
F. C. N., intimat C. J. DE F. F. C., având ca obiect fond funciar_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
reprezentantul contestatorilor avocat D. N. Lipsă fiind:
contestator Reclamant - B. ANA,
intimat Pârât - C. J. DE F. F. C.
intimat Pârât - C. L. DE F. F. C. N.
contestator Reclamant - P. F. A. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că prezenta contestație a fost comunicată și este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru.
Reprezentantul contestatorilor arată că nu mai are alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației, anularea deciziei atacate cu consecința admiterii în întregime a recursului și a cererii introductive de instanță, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 761/R/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., s-a respins ca nefondat recursul declarat de P. F. A. și
ANA împotriva sentinței civile nr. 8556/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost menținută în totul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că recurenții critică hotărârea primei instanțe susținând că a procedat la o greșită interpretare a drepturilor substanțiale deduse judecății prin dezvoltarea unor raționamente false, critici care nu sunt fondate având în vedere probele de la dosar.
Astfel, din copia cererii de reconstituire formulată de către P. F. A. înregistrată sub nr. 89376/2011 în baza Legii 247/2005, rezultă fără îndoială că acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol în suprafață de 0,4 ha și pădure cca. 3 ha, teren înscris sub nr. top
21914, precizând că anexează CF 17940, iar din copia cererii înregistrate sub nr. 83880/204 din_ rezultă de asemenea că B. ANA a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,4148 ha teren agricol și 3,32 pădure, precizând că anexează următoarele acte: VF 20817, 20773, 20409 și 17985. ( f.9-10 dosar fond).
Tribunalul a apreciat că în mod corect a reținut prima instanță faptul că nu s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul înscris în CF 17940, nr. top 22404, la a cărui reconstituire susțin recurenții că sunt îndreptățiți. Astfel, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 8 al.3 din Legea 18/1991, potrivit cărora " stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea titlului de proprietate …";. Susținerea recurenților în sensul că în mod greșit nu s-a luat în considerare faptul că la dosarul de fond funciar s-a depus copia cărții funciare nr. 17940 C., nu poate fi reținuta întrucât această carte funciară a fost depusă, așa cum s-a specificat în cererea formulată de P. F. A., referitor la dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat de sub nr. top 21914 și nicidecum cu privire la terenul inscris sub nr. top 22404.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul în temeiul art. 312 C. pr.civ., a respins ca nefondat recursul formulat și a menținut hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație în anulare reclamanții B. Ana și P. F. A., solicitând anularea Deciziei civile nr. 761/2013 și admiterea în întregime a recursului, cu consecința admiterii cererii introductive: obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților cu privire la terenul în suprafață de 4457 mp, înscris în CF nr. 2. (nr. vechi. 17940) C. -N., nr.top. 22404; obligarea pârâtei C. locală la punerea în posesie a reclamanților prin atribuirea în natură a imobilului identificat mai sus; obligarea pârâtei C. județeană la efectuarea demersurilor pentru eliberarea titlului de proprietate aferent imobilului identificat mai sus, fără cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 318 teza I) A) și B); 319 alin. 2 teza II C.pr.civ.
În motivare se arată că judecata a fost rezultatul unei greșeli materiale, unei omisiuni a instanței de recurs, care analizând hotărârea instanței de fond nu a observat că cererile de reconstituire a dreptului de proprietate cuprindeau toate suprafețele solicitate, chiar dacă la cererea formulată de B. Ana nu s-a anexat extrasul de carte funciară pentru terenul solicitat.
Cu privire la cererea formulată de P. F. A. instanța nu a sesizat că acesta a solicitat prin cerere reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 4000 mp. -fapt care dovedește că a inclus și suprafața terenului prevăzut cu nr. top.22404. Instanța de recurs a considerat că solicitarea dumnealui s-ar referi doar la nr. 21914, fără a observa că acest teren este în suprafață de 710 mp., iar la data preluării de către CAP avea doar 2700 mp. iar nu 4000 așa cum s-a solicitat prin cerere. Acest teren face în fapt obiectul Legii nr. 10/2001 fiind trecut in proprietatea Statului Român.
Instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate de reclamanți.
Prin motivele de recurs a invocat faptul că instanța de fond a procedat la o greșită interpretare a drepturilor substanțiale deduse judecății, și ca atare a considerat că extrasul de carte funciară de la fila 180 este o dovada irefragabilă că reclamanții au solicitat doar anumite terenuri, nu și terenul care face obiectul prezentului litigiu, cu toate că din întreg probatoriul este fi administrat a rezultat că acțiunea este întemeiată, situația juridică reală este pe deplin dovedită, cele două comisii fiind vinovate de nesoluționarea conformă a cererilor de reconstituire.
Așa cum a arătat și în fața instanței de fond și prin motivele de recurs cei doi reclamanți au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparținut autorilor lor, anterior cooperativizării.
Cererea înregistrată cu nr. 83880/304/25 nov. 2005- B. Ana și
Cererea înregistrată sub nr. 89376/304/_ P. F. A.
In cererea reclamantei B. Ana se arată că solicită o suprafață de teren agricol de 1,4148 Ha, suplimentar față de suprafața de 3,1850 mp. asupra căruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin cele două titluri arătate, și suprafața de 0,59 pășune composesorală (titlu de proprietate comun). In cererea lui P. F. A. s-a solicitat teren agricol de 0,4 ha care îl include si pe cel de la Costa Mare prevăzut cu nr. C. top. 22404, motiv pentru care a depus copia cărții funciare 17940.
Ana a depus cererea cu privire la terenul agricol referindu-se la o suprafață globală, în temeiul art. 9 din Legea nr. 8/1991- modificată prin Legea nr. 247/2005. În conformitate cu acest text de lege, actele doveditoare se puteau depune si ulterior la comisia locală. Consideră că indiferent de faptul că s-a depus sau nu dovada in fața comisiei, este evident că în suprafața globală solicitată este inclusă si suprafața de 4457 mp., iar din extrasul de carte funciară rezultă fără putință de tăgadă că acest teren a aparținut autorului lor Costin G. . Mai mult, din expertiza tehnică depusă în cauză rezultă că terenul este liber, nu a fost atribuit altor persoane, fapt care face posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente.
O regulă de bază a Legii nr. 18/1991, derivată din afirmarea principiului restitutio in integrum, a fost și este aceea de a permite, până la data soluționării cererilor de reconstituire să facă dovada dreptului de proprietate, chiar prin depoziții de martori, în situația în care alte probe nu puteau fi produse. Actul administrativ cu caracter normativ care reglementează acest principiu este H.G. nr. 890/2005, care prevede că în cazul în care, nu numai că se găsesc dovezi ulterioare cu privire la o suprafață cerută, ci și în situația în care se găsesc suprafețe mai mari decât cele solicitate, i se restituie în întregime fostului proprietar, chiar în situația în care nu era cerut.
In cazul în care după înregistrarea cererii, fostul proprietar prezintă probe doveditoare înainte de punerea în posesie, pentru suprafețele mai mari avute în proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga suprafață dovedită (art. 11 alin. 8 din HG nr. 890/2005).
locală avea obligația să procedeze la soluționarea cererii în termenele stabilite și să constate că prin cerere s-a solicitat o suprafață de 1,41 ha teren arabil, iar o dată cu verificarea suprafețelor solicitate și dovedite să constate că s-a solicitat o suprafață mai mare decât cea pentru care s-au depus extrasele de carte funciară, și astfel să ia în considerare și noua dovadă depusă. Este evident că în sensul legii și a actului normativ indicat mai sus, termenul de depunere a dovezilor cu privire la suprafețele solicitate este unul foarte bine stabilit de lege: momentul punerii în posesie. Ori comisia locală nu numai că nu a făcut dovada că s-ar fi procedat la punerea în posesie cu privire la suprafața globală solicitată, dar nu a făcut dovada că ar fi soluționat cererea depusă. Față de aceste prevederi și văzând termenele stabilite de lege pentru depunerea dovezilor, dovada dreptului de proprietare se putea face chiar pentru
prima dată în fața instanței de judecată.
P. F. A. a solicitat prin cererea cu nr. de mai sus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 4000 mp. -fapt care dovedește că a inclus și suprafața terenului prevăzut cu nr. top.22404.
Instanța de recurs a considerat că solicitarea dumnealui s-ar referi doar la nr. 21914, fără a observa că acest teren este în suprafață de 710 mp., iar la data preluării de către CAP avea doar 2700 mp. iar nu 4000 așa cum s-a
solicitat prin cerere. Acest teren face în fapt obiectul Legii nr. 10/2001 fiind trecut in proprietatea Statului Român.
Intimatele, legal citate, nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 318 Cod pr. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație in anulare, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de recurs.
Legiuitorul nu a arătat in concret care sunt acele erori materiale la care se referă art. 318 Cod pr. civ., insă literatura și practica judiciară au arătat constant că in sfera acestei noțiuni sunt avute in vedere acele greșeli care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Au fost socotite astfel de greșeli materiale in sensul art. 318 Cod pr. civ., respingerea recursului ca tardiv, in raport cu data înregistrării la instanță, neobservându-se plicul atașat recursului, din care rezulta că acesta a fost depus la poștă recomandat in termenul legal, anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată, anularea greșită a recursului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate, deși la dosar se afla procura dată legalității, și altele asemenea.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare iar nu greșeli de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
In opinia tribunalului, contestatoarea nu invocă greșeli de fapt involuntare, dintre cele care intră in sfera disp. art. 318 Cod pr.civ., ci critică modul in care instanța de recurs a interpretat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamanți, și anume concluzia desprinsă de instanță din cuprinsul acestora, in sensul că nu a fost solicitată stabilirea dreptului de proprietate cu privire la terenul prev. cu nr. top. 22404.
Or, așa cum a am arătat mai sus, pe calea contestației in anulare nu pot fi invocate greșeli de apreciere a probelor.
Nu se regăsește in cauză nici cel de-al doilea motiv vizat de art. 318 Cod pr.civ, căci instanța a răspuns tuturor motivelor de recurs invocate de reclamanții recurenți.
Contestatorii invocă faptul că prin motivele de recurs au arătat că instanța de fond a procedat la o greșită interpretare a drepturilor substanțiale deduse judecății, și ca atare a considerat că extrasul de carte funciară de la fila 180 este o dovada irefragabilă că reclamanții au solicitat doar anumite terenuri, nu și terenul care face obiectul prezentului litigiu, iar acest motiv a rămas necercetat de către instanță.
Instanța a analizat acest motiv de recurs, insă a găsit întemeiată concluzia primei instanțe, iar ceea ce critică contestatoarea nu este omisiunea instanței de recurs de a cerceta acest motiv, ci interpretarea și valoarea probatorie dată de instanța de recurs cererii de reconstituire și extrasului de carte funciară.
Acest tip de critici nu pot forma obiectul unei contestații in anulare.
Pentru motivele arătate, văzând disp. art. 319 Cod pr.civ., instanța va respinge contestația in anulare dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii B. Ana și P.
F. A., împotriva Deciziei civile nr. 761/R/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2013.
Președinte, C. -V. B. | Judecător, C. -A. C. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, C. -S. Ș. |
Red.dact.C.B./C.Ț.
_
| ← Decizia civilă nr. 503/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 3825/2013. Fond funciar → |
|---|
