Decizia civilă nr. 306/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.306/R/_
Ședința publică din data de 14 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. JUDECĂTOR: C. -A. C. GREFIER: D. B.
S-au luat spre examinare recursurile promovate de recurentele C. L. DE F.
F. ȘI A. A L. A C. V., PRIN P., C. J. DE F. F. ȘI A. A L., PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 3788 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda privind și pe intimatul F. S. E., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru recurenta C. locală de fond funciar de aplicare a Legii 18/1991 a comunei V., în substituirea reprezentantei acesteia, avocat Procopet Verginia, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.6), avocat V. R., cu delegație de substituire depusă la dosar (f.15), lipsă fiind reprezentantul intimatului, avocat Szasz Endre Lorand, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.14).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că în data de_ intimatul a înregistrat la dosar întâmpinare în recurs (f.11,12).
T. ul comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei recurentei C. locală de fond funciar de aplicare a Legii 18/1991, reprezentanta acesteia, arătând că a luat act de conținutul întâmpinării și nu solicită termen pentru studiu. Arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe recurs.
T. ul comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei recurentei C. locală de fond funciar de aplicare a Legii 18/1991, avocat V. R. solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, pentru motivele invocate, fără cheltuieli de judecată în recurs.
T. ul reține cauza spre soluționare.
T. UL Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3788 din_ pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Turda a admis acțiunea civila formulată de către reclamantul F. S.
E. în contradictoriu cu pârâții Comsia L. de fond funciar V. si C. J. de fond funciar C., și în consecință:
A constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 1676/1340/_ în ceea ce privește tarla 42, parcela 13, cu destinația arabil, în suprafață de 3 ha 2200 mp, care în realitate este tarla 41, parcela 13, cu destinația arabil, în suprafață de 3 ha 2200 mp;
A obligat pârâta C. locală de fond funciar V. să întocmească documentația necesară eliberării unui nou titlu de proprietate și pârâta C. J. de fond funciar C. să emită un nou titlu de proprietate în favoarea aceleiași
titulare în cuprinsul căruia să fie evidențiat terenul arabil in suprafata de 3 ha 2200 m.p. ca fiind situat in tarla 41, parcela 13.
A obligat pârâtele la plata sumei de 1200 în favoarea reclamantului reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr. 1676/1340/_, s-a reconstituit în favoarea numitei S. di I. dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 3 ha 2200 m.p. teren arabil situat în extravilanul com. V., tarla 42, parcela 13.
În ceea ce priveste calitatea procesuala activa a reclamantului F. S. E., instanta a reținut ca acesta a formulat cererea in calitate de mostenitor al titularei titlului de proprietate, calitate ce rezulta din actele de stare civilă depus ela dosar., respectiv certificatul de mostenitor nr. 34/2007 eliberat de B.N.P. M. D. A.
S., aflat la fila 4 din dosarul nr._ al Judecatoriei Turda, atasat la prezentul dosar.
La emiterea tilului de proprietate nr. 1676/1340/_, s-a mentionat in mod gresit ca parcela 13 in suprafata de 3 ha 2200 m.p. este situata in tarla 42, cand in realitate aceasta parcela este situata in tarla 41, aspect ce rezulta din adresa emisa de catre P. ia com. V., aflată la fila 7 din dosar.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 18/1991, republicată, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare prin măsurători, stabilirea vecinătătilor pe baza schiței amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile. Potrivit art. 36 alin. 1 din HG nr. 890/2005, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale; care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor,
C. judeteană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa 20.
Față de cele de mai sus, este evident că erorile din titlul de proprietate provin din faptul că documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate a fost greșit întocmită în ceea ce privește amplasamentul terenului din litigiu. Acest fapt este confimat implicit de poziția de neopunere a pârâtei C. locală de fond funciar V., precum si de continutul adresei de la fila 7.
Prin adresa nr.10603/_ (fila 33), Oficiul de publicitate și cadastru imobiliara C. a confirmat că asupra parcelei 13 din tarla 42, indicata ca fiind corecta, nu a fost identificat nici un alt titlu de proprietate. În consecință, se exclude posibilitatea vătămării altor persoane în drepturile lor prin emiterea unui nou titlu de proprietate în cuprinsul căruia să fie îndreptate eroarea strecurata în cel a cărui anulare se solicită.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată și în baza dipozițiilor art III, alin. 1, lit. a din Legea 169/1997, conform cărora sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, instanța urmează să admită acțiunea, conform dispozitivului hotărârii.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și reținând că pârâtele au căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală, astfel că au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți în sumă de 1200 lei reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs în termenul legal pârâta C.
L. de F. F. și A. a Legii 18/1991 a C. V. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii reclamantului privind obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, ca fiind neîntemeiată.
În motivare recurenta pârâtă arată faptul că, în speța, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 teza finala C.pr.civ., respectiv hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșita a legii.
Totodată, este incident si art. 304 ind.1 C.pr.civ., recursul fiind declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, astfel încât nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța urmând sa examineze cauza sub toate aspectele.
Apreciază recurenta ca dispoziția instanței de judecata privind obligarea acesteia la plata sumei de 1.200 lei in favoarea reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial, este rezultatul aplicării greșite a legii, in speța a prevederilor art. 274 si următoarele Cod de Procedura Civila.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 274 C.Pr.Civ «partea care cade in pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuieli de judecata«, acordarea cheltuielilor de judecata fundamentându-se pe culpa procesuala a părții care a pierdut procesul.
Or, in prezenta cauza apreciază ca nu poate fi reținuta culpa sa procesuala, câtă vreme a recunoscut pretențiile reclamantului, or în lipsa culpei procesuale nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecata.
Un alt argument pentru care nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată este acela că nu are personalitate juridica, nici patrimoniu propriu, neavând buget propriu de venituri si cheltuieli. C. locala de fond funciar deține exclusiv calitatea de autoritate administrativa, astfel cum prevede art. 52 alin. 1 al Legii nr. 18/1991, legea conferindu-i legitimare procesuala activa sau pasiva, după caz.
De asemenea, în conformitate cu prev. art. 1 si art. 2 OG nr. 69/2001, modificata si completata prin OUG nr. 24/2001 si Legea nr. 389/2002, aprobata prin Legea nr. 228/2001:
"Art. 1. - Finanțarea acțiunilor legate de aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata, si a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata, si ale Legii nr. 169/1997, se asigura din fondurile alocate anual cu aceasta destinație Ministerului Agriculturii, Alimentației si Pădurilor prin legea bugetului de stat.
Art. 2. - Ministerul Agriculturii, Alimentației si Pădurilor repartizează lunar fondurile prevăzute la art. 1 oficiilor județene de cadastru agricol si organizarea teritoriului agricol și inspectoratelor silvice teritoriale pentru controlul aplicării regimului silvic, care răspund de angajarea si efectuarea cheltuielilor potrivit destinațiilor aprobate, precum si de recepția lucrărilor executate si decontate."
Prin urmare, dispozițiile legale suscitate stabilesc in mod clar care sunt autoritățile responsabile cu efectuarea cheltuielilor ocazionate de aplicarea legilor fondului funciar, printre acestea nefiind prevăzuta C. locala de fond funciar.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 21 alin. 3 ale Legii 500/2002 privind finanțele publice "ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare care le- au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate si in condițiile stabilite prin dispozițiile legale";.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs în termen și pârâta C.
J. pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată asupra Terenurilor
prin P., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, in sensul exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată .
În motivare, recurenta pârâtă arată că sentința atacată este nelegală pentru motivul prev. de art. art. 304 pct.9 Cod proc. civ, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv art. 5 din Regulamentul aprobat prin H.G. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, și a Ordinului Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și publicitate Imobiliară nr. 621/_ privind scrierea titlurilor de proprietate de către oficiile de cadastru și publicitate imobiliară, modificat și completat prin Ordinul nr. 881/_ este atributul
O.C.P.I, acte normative din cuprinsul cărora rezultă că stabilirea amplasamentului terenurilor și punerea in posesie sunt in atribuția comisiilor locale iar verificarea amplasamentului menționat in schițele înaintate de comisia locală și completarea titlului de proprietate sunt atribuții ale O.C.P..
C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. nu are personal specializat în vederea efectuării expertizelor încuviințate de către instanțele judecătorești sau formulării unui puncte de vedere pertinente față de expertizele extrajudiciare depuse în probațiune și nici nu deține baza de date (registre, planuri parcelare, hărți, etc) în vederea identificării amplasamentelor, motiv pentru care nu se poate reține culpa procesuală a acesteia în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului.
Emiterea de către C. județeană a unui titlu de proprietate este condiționată de îndeplinirea de către comisia locală a unor obligații stabilite de legiuitor în sarcina acesteia, obligații care se definitivează prin punerea în posesie și întocmirea documentației necesare emiterii titlului de proprietate.
Din considerentele expuse mai sus rezultă lipsa culpei Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., or in lipsa culpei procesuale nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În plus, comisiile județene nu au personalitate juridică, având doar atribuții administrativ-jurisdicționale.
Într-adevăr, chiar dacă prin Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat faptul că prevederile art. 274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile celor două comisii de fond funciar, precizează faptul că nu are personalitate juridică și nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, iar legiuitorul nu a stabilit și modalitatea concretă de plată a unor eventuale cheltuieli de judecată.
Concepția legiuitorului potrivit căreia comisiile acționează din "oficiu" exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 274 C. proc. Civ., deoarece cel obligat la o diligentă funcțională, nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii.
Așadar, din practica judiciară a unor instanțe de judecată din țară reiese în mod clar ideea că nu se poate reține culpa Comisiei județene în sensul prevederilor art. 274 C. proc. civ., în litigiile având ca obiect plângerea formulată în condițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 rep., cu modificările și completările ulterioare, aceasta analizând, conform atribuțiilor sale prevăzute de lege, propunerile făcute de C. locală cu privire la modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate, aceasta neputând fi în culpă în ceea ce privește modul de reconstituire a dreptului de proprietate, procedând doar la analiza documentației întocmită și înaintată de către C. locală după ce a fost verificată de către O.CP.I. C. .
Pentru a se stabili dacă plata cheltuielilor de judecată urmează a se face în mod egal, proporțional sau solidar, se va ține seama de poziția în proces a fiecărei părți și de natura raportului juridic soluționat, astfel încât fiecare parte să fie obligată numai la plata cheltuielilor pe care le-a provocat după felul raportului de drept dintre ei.
Deci, obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu Comisiile locale de fond funciar nu poate fi dispusă și în cazurile în care culpa aparține în exclusivitate acesteia.
Intimatul F. S. E. a formulat întâmpinare la recursurile declarate de pârâte, solicitând respingerea acestora ca nefondate și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente in cauză, tribunalul constată netemeinicia recursurilor declarate în cauză, având în vedere următoarele considerente:
Câtă vreme litigiul de față a fost generat de modalitatea deficitară în care cele două Comisii de F. F., recurente în cauză, și-au desfășurat atribuțiile legale, completând eronat actele de reconstituire a dreptului de proprietate emise pe seama antecesoarei reclamantului, culpa procesuală a acelor două comisii de fond funciar este înafara oricărui dubiu.
Recurenta C. J. pentru Stabilirea drepturilor de proprietate pretinde că nu este în culpă procesuală întrucât nu are atribuția întocmirii titlurilor de
proprietate, această sarcină revenind potrivit legii Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C. .
Articolul 6 din H.G. 890/2005, ce enumeră atribuțiile comisiilor județene, contrazic insă această apărare.
ART. 6
Comisiile judetene si a municipiului B. esti au urmatoarele atributii principale:
organizeaza instruirea comisiilor comunale, orasenesti si municipale si asigura distribuirea legilor, a prezentului regulament, a hartilor si planurilor la zi, precum si a altor materiale necesare pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii acestora;
asigura indrumarea si controlul comisiilor comunale, orasenesti si municipale prin desemnarea pe comune, orase si municipii a membrilor din comisia judeteana;
verifica legalitatea propunerilor inaintate de comisiile comunale, orasenesti si municipale, in special existenta actelor doveditoare, pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestora;
solutioneaza contestatiile formulate impotriva masurilor stabilite de comisiile locale;
valideaza sau invalideaza propunerile comisiilor comunale, orasenesti sau municipale, impreuna cu proiectele de delimitare si parcelare;
emit titlurile de proprietate pentru cererile validate;
solutioneaza cererile de reconstituire a dreptului de proprietate a comunelor, oraselor si municipiilor pentru terenurile forestiere;
analizeaza propunerile comisiilor locale de revocare a titlurilor de proprietate eliberate in conditiile art. 27 alin. (2)^2 din legea nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, verifica temeinicia acestor propuneri si hotarasc in consecinta;
identifica terenurile atribuite ilegal si sesizeaza prefectul, care va promova actiuni in constatarea nulitatii absolute pentru cazurile prevazute la art. III din Legea nr.169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare;
analizeaza lunar evolutia cauzelor in justitie in care comisia judeteana respectiv comisia Municipiului B. esti este parte si decide asupra masurilor ce trebuie luate;
atribuie si dispun delimitarea in teren, completarea proceselor-verbale de punere in posesie a comunelor, oraselor si municipiilor pentru terenurile forestiere proprietate publica ce le revin;
preiau si analizeaza cererile depuse in conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere in cazul persoanelor care solicita reconstituirea dreptului de proprietate privata pe raza teritoriala a mai multor localitati din judet; in aceste cazuri comisia judeteana va indeplini, in mod corespunzator, si atributiile prevazute la literele b), c), d) si h) de mai sus;
exercita orice alte atributii ce le revin potrivit prevederilor legale si prezentului regulament.
Susținerea recurentei nu poate fi primită, căci și dacă sarcina completării efective a titlurilor de proprietate aparține O.C.P.I, atribuțiile comisiei județene prev. la art. 6 lit.
a) și e) din H.G. 890/2005 impuneau pârâtei recurente să verifice legalitatea propunerilor făcute de comisia locală, pe baza planurilor parcelare.
Or, dacă recurenta C. J. și-ar fi îndeplinit corespunzător obligația verificării temeiniciei și legalității actelor de stabilire a dreptului de proprietate emise în speță, ar fi putut să repereze eroarea strecurată, evitând nașterea litigiului de față.
Recurenta C. L. se prevalează de lipsa sa de opoziție la admiterea acțiunii, care o plasează în situația prevăzută de art. 275 C. proc. civ., în care este exonerată de la plata cheltuielilor de judecată.
Susținerea recurentei nu poate fi primită în contextul în care lipsa ei de opoziție a fost pur formală, în lipsa unui demers efectiv al Comisiei locale de a propune Comisiei Județene modificarea datelor de amplasament a terenului cuprinse în titlul de proprietate, demers care era la îndemâna sa.
Așadar, în lipsa unei acțiuni benevole a pârâtei efectuată în scopul remedierii situației create, înaintarea litigiului de față de către reclamant era singura variantă posibilă.
Argumentul adus de recurente în sensul că sunt lipsite de personalitate juridică, de patrimoniu propriu și de conturi proprii venituri și cheltuieli, în lipsa cărora nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, este vădit neîntemeiat, în condițiile în care legiuitorul, cunoscând statutul juridic al celor două comisii de fond funciar, statut care nu s-a modificat de-a lungul vremii, prin Legea 247/2005 a introdus în textul art. 52 din Legea 18/1991 aliniatul 3 potrivit căruia dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. sunt aplicabile.
Prev. art. 1 si art. 2 OG nr. 69/2001, modificata si completata prin OUG nr. 24/2001 si Legea nr. 389/2002, aprobata prin Legea nr. 228/2001 de care se prevalează recurenta C. L. V. nu sunt incidente in cauză, sumele puse in sarcina sa fiind cheltuieli de judecată, nu cheltuieli legale de aplicarea legilor fondului funciar.
Împrejurarea că suma pusă in sarcina recurentei C. L., cu titlu de cheltuieli de judecată ,nu a fost inclusă in bugetul de cheltuieli instituției, privită prin prisma dispozițiilor art. 21 alin 3 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, nu poate constitui un impediment la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, căci suma trebuie să fie prevăzută in buget la momentul punerii in executare a sentinței.
Pentru considerentele arătate, motivele de recurs invocate de cele două pârâte au fost găsite nefondate, și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C. proc. civ., recursurile celor două Comisii de Fiind F. vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 C. proc. civ., recurentele vor fi obligare să plătească reclamantului F. S. E. suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial achitată prin chitanța aflată la fila 16 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de C. L. DE F. F. ȘI A. A LEGII 18/1991 A C. V., C. J. DE F. F. ȘI A. A LEGII 18/1991
PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 3788 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatului F. S. E. suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2013.
PREȘEDINTE, C. -V. B. | JUDECĂTOR, V. G. | JUDECĂTOR, C. -A. C. |
GREFIER, D. B. |
Red.C.V.B./Tehn.D.B. /2 ex./ Martie 2013 Judecător fond: A. L. P.
RED./DACT./CB/CȘ_ /2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 729/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 353/2013. Fond funciar → |
|---|
