Decizia civilă nr. 104/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE N. 104/2013
Ședința publică de la 27 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, urmare recalificării căii de atac, apelul promovat de către reclamanții T. I. și T. ANA în contra Sentinței civile nr. 19675 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimata A. DE P. S. B. Z. N. 25 B, C. N., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul apelanților, avocat G. D. L., cu împuternicirea la dosar, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
La solicitarea instanței, reprezentantul apelanților arată că nu are alte cereri.
Așa fiind, T. ul declară închisă procedura probatorie și acordă cuvântul pe scurt asupra apelului.
Reprezentantul apelanților solicita admiterea apelului in sensul admiterii in întregime a acțiunii, astfel cum a fost modificată, fără cheltuieli de judecata.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 19675 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții T. I. și T. ANA, în contradictoriu cu pârâta A. DE P. S. B. Z., N. 25B, C. -N., și, în consecință:
A fost obligată pârâta să emită aviz favorabil în vederea schimbării destinației imobilului situat în C. -N., str. B. Z., nr. 25B, boxa nr. 1, din boxă în locuință, în caz contrar prezenta hotărâre va ține loc de aviz favorabil.
S-a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind constatarea de către instanță a faptului că pârâta refuză în mod nejustificat să își dea avizul în vederea schimbării destinației imobilului reclamanților situat în C. -N., str. B. Z., nr. 25B, boxa nr. 1.
S-a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere cu privire la înscrierea în CF nr. 19503-C1-U17 C. -N. a mențiunii schimbării destinației imobilului din boxă în locuință.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din extrasul de carte funciară atașat la dosar la fila 82, reiese că reclamanții
T. I. și T. Ana, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 6078 din _
, au dobândit cu titlu de proprietate, în cotă de 1/1, imobilul situat în C. -N., str. B. Z. nr. 25B, etaj demisol, boxa 1.
Cu privire la primul capăt de cerere având ca obiect constatarea de către instanță a faptului că pârâta A. de proprietari str. B. Z. nr. 25 B, C. -N., refuză în mod nejustificat să își dea avizul în vederea schimbării destinației imobilului reclamanților situat în C. -N., str. B. Z., nr. 25B, boxa nr. 1, instanța de fond l-a respins ca inadmisibil, pentru următoarele motive:
În conformitate cu prevederile art. 111 din C.pr.civ, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Astfel, dispozițiile acestui text de lege statuează că partea care are un interes poate să introducă o cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, legiuitorul specificând în alineatul al doilea o condiție suplimentară de admisibilitate, în sensul că o astfel de acțiune nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Sintagma "cererea nu poate fi primită"; nu poate conduce la ideea unei analizări pe fond a dreptului pretins în justiție, ci legiuitorul a urmărit să suprime această cale procedurală a acțiunii în constatare în toate acele situații în care partea are în mod concret, potrivit dispozițiilor legale aplicabile, posibilitatea unei acțiuni în realizare. Astfel în cauză, primul petit al cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți apare ca inadmisibil, în lumina dispozițiilor legale mai sus menționate.
Raportat la cel de al doilea capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei să emită avizul favorabil în vederea schimbării destinației imobilului situat în C. -N.
, str. B. Z., nr. 25B, boxa nr. 1 sau în caz contrar hotărârea să țină loc de aviz favorabil, instanța de fond a apreciat că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 42 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, schimbarea destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință față de destinația inițială, conform proiectului inițial al clădirii cu locuințe, se poate face numai cu avizul comitetului executiv și cu acceptul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării.
Din răspunsurile la interogatoriul administrat pârâtei, instanța de fond a reținut că deși proprietarii de apartamente învecinate pe plan orizontal și vertical cu imobilul proprietatea reclamanților și-au dat acordul în vederea schimbării destinației (răspunsul la întrebarea nr. 2 din interogatoriu - fila 87), precum și tabelul nominal depus la dosar la fila 7, comitetul executiv a refuzat emiterea avizului în vederea schimbării destinației imobilului din boxă în locuință (răspunsul la întrebarea nr. 5 - fila 88), motivat prin simplul fapt că pârâta nu dorește schimbarea destinației (răspuns la întrebarea nr. 6 - fila 88).
În consecință, având în vedere că, pentru schimbarea destinației imobilului situat în C. -N., str. B. Z., nr. 25 B, boxa nr. 1, din boxă în locuință, reclamanții au nevoie de avizul favorabil din partea Comitetului Executiv din cadrul
A. de proprietari str. B. Z. nr. 25 B, C. -N., care a refuzat, în mod nejustificat, emiterea acestuia, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la emiterea avizului favorabil în vederea schimbării destinației imobilului situat în C.
-N., str. B. Z., nr. 25B, boxa nr. 1, din boxă în locuință sau, în caz contrar, hotărârea instanței va ține loc de aviz favorabil.
În ceea ce privește ultimul capăt de cerere având ca obiect înscrierea în CF nr. 19503-C1-U17 C. -N., a mențiunii schimbării imobilului din boxă în locuință, instanța de fond a apreciat că acesta nu este întemeiat, motiv pentru care a fost respins.
Astfel, cele două condiții prealabile impuse prin dispozițiile art. 42 din Legea nr. 230/2007 pentru schimbarea destinației din boxă în locuință nu pot fi privite ut singuli, izolat de restul dispozițiilor legale în materie, conținute atât în textul Legii nr. 230/2007, cât și în textul Legii nr. 114/1996 și a H.G. nr. 1275/2000.
Astfel, art. 11 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 prevede că "proprietarul poate aduce îmbunătățiri sau modificări proprietății sale individuale, cu respectarea prevederilor legale referitoare la autorizarea de către autoritatea publică locală a modificărilor constructive, fără a pune în pericol integritatea structurală a clădirii sau a altor proprietăți individuale";. Art. 14 din aceiași lege stabilește obligația proprietarului de a menține proprietatea sa individuală, apartament sau spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință, în stare bună, pe propria cheltuială, neputând încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalți proprietari din condominiu, astfel cum condominiul este definit în art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 230/2007 și în art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 114/1996, actualizată. Art. 56 lit. d din Legea nr. 230/2007 instituie răspunderea contravențională a proprietarului care procedează la schimbarea destinației locuinței fără autorizațiile și aprobările legale. Prin urmare, nu este suficientă doar îndeplinirea celor două condiții prevăzute de art. 42 din Legea nr. 230/2007, fiind necesar să fie respectate și celelalte dispoziții legale, mai sus invocate.
Pe de altă parte, pentru schimbarea destinației boxei în locuință este necesar să fie respectate și dispozițiile Legii nr. 114/1996, actualizată, și ale H.G. nr. 1275/2000, actualizată, respectiv, să fie avute în vedere toate condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un spațiu pentru a putea fi catalogat drept locuință.
Instanța de fond a mai avut în vedere și dispozițiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții republicată și actualizată, unde la art. 3 alin. 1 lit. a se prevede că, "construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11";.
Față de textele legale menționate, instanța de fond a apreciat că, pentru înscrierea schimbării destinației imobilului înscris în cartea funciară nr. 2. -C1- U9 C. -N., provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr. 1. C. -N., nr. cadastral 19503-C1-U17, din boxă în locuință sunt necesare efectuarea unor demersuri suplimentare, inclusiv obținerea unei documentații cadastrale, astfel încât schimbarea de destinație să fie în acord cu autorizațiile de construire, precum și cu reglementările privind proiectarea și executarea construcțiilor.
Apoi, cu privire la cererea de înscriere în cartea funciară, instanța mai are în vedere și dispozițiile Ordinului nr. 634/2006, respectiv art. 1 și art. 2, care stipulează că pentru înscrierea actelor și faptelor juridice într-o carte funciară, este necesară întocmirea unei documentații cadastrale, iar potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, schimbarea destinației unei construcții reprezintă o modificare adusă foii A din cartea funciară a imobilului și constituie un fapt juridic în sensul dispozițiilor Ordinului nr. 634/2006, art. 1 și art. 2. Astfel, pentru înscrierea mențiunii solicitate de reclamanți este nevoie de întocmirea unei documentații cadastrale, care în cauză nu a fost realizată.
Prin urmare, înscrierea schimbării destinației imobilului din cartea funciară nr. 2. -C1-U9 C. -N., provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr. 1.
C. -N., nr. cadastral 19503-C1-U17, din boxă în locuință, în cazul în care ar fi îndeplinite toate condițiile impuse de lege, trebuie să fie realizată de către Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară prin structurile sale organizatorice din teritoriu, la cererea părții interesate, în condițiile art. 47 și art. 48 din Legea nr. 7/1996, iar reclamanții au posibilitatea de a se apăra de eventuale abuzuri ale autorității administrative mai sus menționate, prin formularea unei acțiuni în condițiile art. 50 alin. 2 coroborat cu art. 49 din Legea nr. 7/1996, dispoziții conform cărora împotriva încheierii de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară se poate formula plângere, care este de competenta instanțelor judecătorești, respectiv a judecătoriei.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței examinate au promovat recurs recalificat apel reclamanții (f.3) solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii introductive în întregime.
În motivarea cererii învederează instanței că judecătoria a respins nefundat și nelegal ultimul capăt de cerere având ca obiect înscrierea în CF a schimbării mențiunii de destinație prin raportare la prevederile art. 1 și 2 din Ordinul nr. 634/2006, ale art. 35 alin. 3 din Legea nr. 7/1997 și ale art. 47 și 48 din aceeași lege. Astfel, acțiunea a fost promovată ulterior intrării în vigoare a NCC situație în care cererea promovată este supusă noilor reglementări în materie civilă, conform art. 80 din Legea nr. 71/2011. În această nouă reglementare, art. 35 din Legea nr. 7/1996 de care s-a prevalat judecătoria a fost abrogat.
De asemenea, se arată că articolul respectiv nu a avut niciodată trei alineate ceea ce presupune că judecătoria a avut în vedere de fapt art. 33 alin. 3. În plus, se precizează că schimbarea destinației unui imobil nu presupune întocmirea unei documentații cadastrale, concluzie care se desprinde din prevederile art. 1 și 2 din Ordinul nr. 634/2006.
Intimata deși legal citată, nu și-a exprimat poziția procesuală.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 296 C.pr.civ. îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Chiar dacă apelul promovat cuprinde critici doar în privința respingerii plângerii din perspectiva lipsei expertizei cadastrale, tribunalul în baza art. 292 alin.1 C.pr.civ. va avea în vedere ambele motive ale plângerii, atât cel arătat anterior cât și cel privind lipsa autorizației de construire, în virtutea efectului devolutiv al apelului.
În acord cu soluția judecătoriei schimbarea destinației unui spațiu într-unul destinat locuirii se poate realiza așa cum se stabilește în cuprinsul art. 56 lit. d din Legea 230/2006 și anexa 1 privind exigențele minimale pentru locuințe a Legii 114/1996 cu autorizațiile și aprobările legale în materie.
Astfel, din perspectiva documentației cadastrale este de remarcat că la momentul întabulării întregii construcții așa cum rezultă din documentația cadastrală trimisă judecătoriei de către OCPI (fila 13-59 dosar fond) a fost necesară întocmirea releveelor tuturor apartamentelor cu descrierea încăperilor și a suprafeței utile a acestora, precum și întocmirea tabelului cu mișcarea parcelelor cu stabilirea cotelor părți indivize și a cotelor părți din terenul aferent construcției.
Într-o atare situație, schimbarea componenței construcției prin transformarea unei boxe într-un apartament presupune pentru identitate de rațiune aceleași formalități cu atât mai mult cu cât se impune un nou calcul al părților indivize comune prin mărirea spațiului locativ.
Nu în ultimul rând conform art. 39 alin.6 din Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara "Cât privește categoria de folosință, destinația și descrierea construcțiilor, acestea se preiau din documentația cadastrală și se înscriu în cartea funciară.";
Referitor la autorizația de construire, într-adevăr în conformitate cu prevederile anexei 2 a Legii 50/1991 nu este necesară emiterea unui asemenea act dacă pentru realizarea schimbării de destinație a spațiilor nu sunt necesare lucrări de construcție.
Însă, în cauză nu s-a făcut dovada unei asemenea situații, simpla recunoaștere a pârâtei la interogatoriu nefiind suficientă, cu atât mai mult cu cât în prezent spațiul este folosit cu această destinație, suferind probabil anterior modificări în condițiile în care în CF este trecută destinația de boxă.
Chiar dacă s-ar porni de la premisa că nu sunt necesare lucrări de construcție textul de lege în discuție trebuie interpretat având în vedere un constructor de bună credință, respectiv un investitor care prin schimbarea
destinației nu aduce atingere condițiilor în care s-a acordat inițial autorizația de construire.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 31 lit.c, art.47 alin.5 și anexa 2 din Legea 350/2001 certificatul de urbanism care stă la baza autorizației de construire cuprinde regimul tehnic al imobilului cu procentul de ocupare al terenului și coeficientul de utilizare al terenului care sunt stabiliți prin Planul Urbanistic Zonal.
Anexa menționată definește aceste noțiuni.
Astfel - coeficient de utilizare a terenului (CUT) - raportul dintre suprafața construită desfășurată (suprafața desfășurată a tuturor planșeelor) și suprafața parcelei inclusă în unitatea teritorială de referință. Nu se iau în calculul suprafeței construite desfășurate: suprafața subsolurilor cu înălțimea liberă de până la 1,80 m, suprafața subsolurilor cu destinație strictă pentru gararea autovehiculelor, spațiile tehnice sau spațiile destinate protecției civile, suprafața balcoanelor, logiilor, teraselor deschise și neacoperite, teraselor și copertinelor necirculabile, precum și a podurilor neamenajabile, aleile de acces pietonal/carosabil din incintă, scările exterioare, trotuarele de protecție;
- procent de ocupare a terenului (POT) - raportul dintre suprafața construită (amprenta la sol a clădirii sau proiecția pe sol a perimetrului etajelor superioare) și suprafața parcelei. Suprafața construită este suprafața construită la nivelul solului, cu excepția teraselor descoperite ale parterului care depășesc planul fațadei, a platformelor, scărilor de acces. Proiecția la sol a balcoanelor a căror cotă de nivel este sub 3,00 m de la nivelul solului amenajat și a logiilor închise ale etajelor se include în suprafața construită.
Din această perspectivă se impunea girul autorității publice în sensul de a se stabili dacă prin această schimbare a destinației nu se încalcă CUT și POT, cu atât mai mult cu cât suprafața subsolurilor și spațiile tehnice care în prezent se doresc a fi transformate în locuință, nu se ia în calculul suprafeței desfăsurate, iar în cauză suprafața aferentă construcției este relativ redusă.
În opinia tribunalului această cerință era complinită dacă se obținea un înscris de la autoritatea competentă care să confirme că prin schimbările urmărite sunt respectate condițiile în care a fost eliberată autorizația, ceea ce în prezenta cauză nu s-a dovedit.
În virtutea rolului activ, judecătoria a întocmit o adresă către Municipiul C. -
N., pentru a comunica toate documentele care sunt necesare pentru schimbarea destinației din boxă în locuință, dacă este necesară o autorizație de construire pentru schimbarea destinației imobilului litigios din boxă în locuință și textele legale incidente.
Răspunsul a fost însă generic dat și nu s-a realizat o analiză a imobilului în discuție.
Față de cele ce preced, tribunalul va menține soluția judecătoriei ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții T. I. și T. ANA în contra Sentinței civile nr. 19675 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2013.
Președinte,
O. -C. T.
Judecător,
A. -F. D.
Grefier,
G. P.
G.P. 04 Martie 2013 OT/GP 20 Martie 2013
Judecător fond B. I. A. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Sentința civilă nr. 4986/2013. Obligatie de a face | Încheierea civilă nr. 145/2013. Obligatie de a face → |
|---|
