Decizia civilă nr. 665/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 665/2013
Ședința publică de la_ Completul compus din: Președinte O. R. G.
Judecător A. -F. D. Grefier D. I. D.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor civile formulate de apelanta- reclamantă F. Ș. E., apelantul-pârât S. M. T., privind și pe intimații-pârâți P. M. T., M. T., PRIN P., C. LOCAL, împotriva Sentinței civile nr. 298/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., având ca obiect obligație de a face.
Se constată că la data de_ prin S. Registratură s-au depus la dosarul cauzei concluzii scrise de către intimații-pârâți.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 298/_ pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. M. T., Municipiul T., prin P.
, C. local T. și în consecință a respins cererea formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis în parte cererea de chemare în judecată precizată și extinsă formulată de reclamanta F. Ș. E., cu domiciliul în mun. T., str. Dr.
I. R., nr. 96, jud. Cluj, împotriva S. ui M. T., cu sediul în mun.
T., str. A. M. u, nr. 12-16, jud. Cluj, și în consecință:
A respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtului la încheierea unui contract de închiriere pentru imobilul situat din punct de vedere administrativ în T., str. E. Teodoroiu, nr. 2.
A obligat pârâtul S. M. T. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 49.553 lei, reprezentând chiria aferentă imobilului situat din punct de vedere administrativ în T., str. E. Teodoroiu, nr. 2, calculată conform prevederilor HG nr. 1886/2006, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data emiterii Dispoziției de restituire în natură a P. ui Mun. T. nr. 2814/_ și până la data de 31 decembrie 2011, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, până la data plății efective.
A obligat pârâtul S. M. T. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4582,12 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 2814/_ a P. ui mun. T. s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei F. Ș. E. a imobilului situat în T., str. A. M. u nr. 11, jud. Cluj, înscris în CF nr. 82 T., prevăzut la A+24, cu nr. top. 7502/3/2/2/2, având destinația de casă, curte și grădină, în suprafață de 172 stjp., respectiv 620 mp, cu obligația de a menține afectațiunea specială a imobilului pentru o perioadă de 5 ani de la data emiterii dispoziției, conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, întrucât acesta este ocupat de secția TBC a S. ui M. T.
.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "În situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 și 4 din anexa nr. 2 lit. a) sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct. 1 și 2 din anexa nr. 2 lit. a)";.
Conform art. 4 din HG nr. 1886/2006, cu modificările și completările ulterioare, act normativ prin care s-a aprobat cuantumul chiriilor lunare aferente imobilelor care intră sub incidența art. 16 din Legea nr. 10/2001,
"noul proprietar va încheia contractul de închiriere în forma scrisă cu utilizatorul imobilului, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri sau de la data emiterii deciziei/dispoziției de restituire, după caz. În situația în care nu se încheie un contract de închiriere în forma scrisă, obligația de plată a chiriei lunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni";.
Raportat la aceste prevederi legale, în continuare, instanța a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. mun. T., Municipiul T., prin P., C. Local T., precum și fiecare petit al cererii de chemare în judecată
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. mun. T., Municipiul T., prin P., C. Local T. :
Instanța a reținut că imobilul situat din punct de vedere administrativ în T., str. A. M. u, nr. 11, jud. Cluj, restituit în natură reclamantei, cu obligația în sarcina acesteia de a-i menține afectațiunea specială pe o perioadă de 5 ani, este ocupat în prezent de secția TBC a S. ui M. T.
. Această stare de fapt exista și la data emiterii Dispoziției de restituire în natură a P. ui mun. T. nr. 2814/_ .
Ținând cont că potrivit prevederilor art. 4 din HG nr. 1886/2006, utilizatorul imobilului este cel care are obligația de a plăti cheltuielile reprezentând contravaloarea chiriei pentru spațiul ocupat, precum și de a încheia contract de închiriere a acestui spațiu, iar în speță S. M. T. are această calitate, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. mun. T., Municipiul T., prin P., C. Local
T. și a respins cererea formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la obligarea solidară a pârâților să încheie contract de închiriere pentru imobilul înscris în CF nr. 53.858 T. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 82 T. ), A+1, top. nr.7502/1134/3/2/2/2, cu destinația de "Casă și curte"; în suprafață de 619 mp
Instanța a respins ca rămas fără obiect acest capăt de cerere având în vedere că pe parcursul litigiului între reclamanta F. Ș. E. și S.
M. T. s-a încheiat contractul de închiriere nr. 53/_ .
Cu privire la obligarea solidară a pârâților la plata chiriei lunare aferentă acestui imobil, respectiv pe ultimii 3 ani anteriori promovării acțiunii, precum și la plata dobânzilor legale pe perioada aprilie 2008- aprilie 2011 și, în continuare, până la plata integrală a chiriei datorate, în conformitate cu prevederile OG nr. 9/2000
Deși pârâtul S. M. T. a solicitat respingerea acestui capăt de cerere pe motiv că nu a cunoscut intenția reclamantei de solicitare a chiriei pentru imobilul retrocedat, această susținere este infirmată de corespondența purtată între reclamantă și Primăria mun. T., respectiv între S. M. T. și Primăria mun. T. .
Cu toate acestea, chiar și în ipoteza în care susținerile pârâtului S.
M. T. ar fi reale, instanța a reținut că în speță sunt incidente prevederile art. 4 teza a II-a din HG nr. 1886/2006 "În situația în care nu se încheie un contract de închiriere în forma scrisă, obligația de plată a chiriei lunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni";.
În consecință, având în vedere această prevedere legală, precum și soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. mun. T., Municipiul T., prin P., C. Local T., instanța a obligat pârâtul S. M. T. la plata chiriei lunare aferente imobilului retrocedat reclamantei.
În ceea ce privește momentul de la care reclamanta este îndreptățită să beneficieze de chirie pentru imobilul situat în T., str. A. M. u, nr. 11, jud. Cluj, instanța a apreciat că acesta este reprezentat de data emiterii dispoziției P. ui mun. T., respectiv_, nicidecum de data pronunțării Deciziei civile nr. 76503/7 noiembrie 2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum a susținut reclamanta. Prin urmare, având în vedere că dispoziția primarului de restituire în natură este actul juridic civil care are valoarea unui titlu de proprietate, de la data emiterii acesteia reclamanta devenind proprietar al imobilului, instanța a admis în parte acest capăt de cerere și a obligat pârâtul S. M. T. la plata sumei de 49.553 lei, reprezentând chiria aferentă imobilului situat din punct de vedere administrativ în T., str. A. M. u, nr.11, începând cu data emiterii Dispoziției de restituire în natură a P. ui Mun. T. nr. 2814/_ și până la data de 31 decembrie 2011.
La stabilirea acestei sume, instanța a avut în vedere valorile din Anexa I a HG nr. 1886/2006, cu modificările și completările ulterioare, respectiv 6 lei/mp pe suprafața construită desfășurată - 332 mp și 2,5 lei/mp pe suprafața de teren aferent - 619 mp, T. fiind localitate de rang II, conform art. 2 din Legea nr. 351/2001.
Totodată, având în vedere că reclamanta în toată această perioadă a fost lipsită de folosința acestei sume, a obligat pârâtul S. M. T. și la plata dobânzii legale aferente până la data plății efective.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, instanța a constatat că acestea constau în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, în total 7634,3 lei. În temeiul art. 274, art. 276 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului S. M. T., în limita pretențiilor admise, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.582,12 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta F.
S. -E., solicitând admiterea apelului si schimbarea, doar in parte, a sentinței instanței de fond in sensul admiterii acesteia asa cum a fost ea formulata, ulterior extinsa si precizata, obligând parații P. M. T., Municipiul T., prin P., C. Local T., Primăria M. T. si S.
M. T., la plata sumei de 159.277.5 lei reprezentând despăgubirea integrala cuvenita apelantei-reclamante prin remiterea chiriei lunare aferenta imobilului situat administrativ in Mun. T., str. A. M. u nr. 11, jud. Cluj, inscris in CF. nr. 53.858 T. (provenit din conversia de pe hârtie a CF. nr. 82 T. ), proprietatea sa tabulara, incepand cu luna aprilie 2008 si pana in luna aprilie 2011 iar in continuare pana la data de 31 decembrie 2011.
Precizează în ce privește calculul acestei sume, următorul raționament:
În conformitate cu valorile prevăzute in Anexa I a HG. nr. 1886/2006, modificat si completat de HG. nr. 343/11 aprilie 2007, pentru Mun. T., incadrat ca localitate de rang II, tariful este de 6 lei/mp. pe suprafața construita desfășurata (in speța fiind vorba despre 332 mp.) si de 2,5 lei/mp. pe suprafața de teren aferenta (in speța fiind voba despre 619 mp.).
Astfel: pentru perioada aprilie 2008 - 31 decembrie 2008 = 3.539, 5 lei x 9
luni = 31.855,5 lei; pentru perioada ianuarie 2009 - 31 decembrie 2009 =
3.539, 5 lei x 12 luni = 42.474 lei; pentru perioada ianuarie 2010 - 31
decembrie 2010 = 3.539, 5 lei x 12 luni = 42.474,5 lei; pentru perioada
ianuarie 2011 - martie 2011 = 3.539, 5 lei x 3 luni = 10.618,5 lei; pentru
perioada aprilie 2011 — 31 decembrie 2011 = 3.539, 5 lei x 9 luni = 31.855,
5 lei. Total: 159.277,5 lei.
La aceasta suma, in conformitate cu prev. art. 3 alin. 3 din HG. nr. 9/2000, se va adaugă dobânda legala, incepand din luna aprilie 2008, pana la data efectuării plații efective.
Solicită obligarea, solidara, a paraților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate atat la fond cat si in apel, constând din taxa de timbru si onorar avocațial, potrivit chitanțelor anexate.
Precizează ca diferența de suma solicitata de apelanta-reclamantă in raport cu aceea acordata de instanța de fond este de: 159.277,5 lei - 49.533 lei = 109.724,5 lei. Menționează că a făcut aceasta precizare pentru a se putea efectua si stabili taxa de timbru datorata in apel.
Mai arată, inainte de a trece la prezentarea motivelor care o determină sa critice sentința instanței de fond, ca in opinia sa calea de atac corecta este apelul si nu recursul deoarece pretențiile deduse judecații in prima
instanța au fost de peste 100.000 lei, situație in care sunt incidente disp.art. 282 indice 1, pct. 1 din vechiul C. pr. civila.
Arată că prin cererea de chemare in judecata inițiala a solicitat: 1. sa se dispună obligarea, solidara, a paraților P. M. T., Municipiul T.
, prin P., C. Local T. si Primăria M. T., sa incheie contract de închiriere pentru imobilul situat administrativ in Mun.T., str. A. M. u nr. 11, jud. Cluj, inscris in CF. nr. 53.858 T. (provenit din conversia de pe hârtie a CF. nr. 82 T. ), A+l, top. nr. 7502/1134/3/2/2/2, cu destinația de "casa si curte" in suprafața de 619 mp., proprietatea apelantei-reclamante de sub B+3; 2. sa se dispună obligarea, solidara, a acelorași parați la plata chiriei lunare aferenta acestui imobil, respectiv pe ultimii 3 ani anteriori promovării acțiunii, dat fiind faptul ca obligația de soluționare a notificării sale nr. 516/_, formulata in temeiul Legii 10/2001, a fost stabilita in mod irevocabil de către înalta Curte de Casație si Justiție la data de 7 noiembrie 2007, prin pronunțarea deciziei civile nr. 76.503 data in dos. nr._ ; 3. sa se dispună obligarea, solidara, a paraților la plata dobânzilor legale pe perioada aprilie 2008 - aprilie 2011 si in continuare pana la plata integrala a chiriei datorate, in conformitate cu prevederile art. 3, alin. 3 din OG. nr. 9/2000.
Ulterior, a cuantificat cuantumul chiriei prin """precizarea cererii de chemare in judecata " depusa la dosar, iar la data de 19 septembrie 2011 a formulat "extindere de acțiune" prin care a cerut improcesuarea paratului S.
M. T. in calitate de utilizator al imobilului din litigiu.
In fine, la data de 2 aprilie 2012, printr-o noua "precizare de acțiune", a indicat matematic calculul efectuat prin raportare la perioada aprilie 2008
- 31 decembrie 2011, luând ca baza tarifele de 6 si respectiv 2,5 euro/mp., ajungandu-se in fnal la suma de 159.277.5 lei.
Așadar, precizează că ceea ce este esențial de reținut inca de la inceput este faptul ca și-a indreptat solicitările in contradictoriu cu toti cei cinci parați, primii patru având calitatea de deținători la momentul promovării acțiunii in timp ce al cincilea avea calitatea de utilizator.
Fata de imprejurarea ca in timpul soluționării cauzei a incheiat cu S.
M. T. contractul de inchiriere nr. 53 din data de 3 ianuarie 2012, in mod corect instanța de fond a respins, ca rămas fara obiect, capătul de cerere privind obligarea paratului S. M. T. la incheierea contractului de închiriere pentru imobilul din litigiu.
Precizează că celelalte dispoziții din sentința sunt parțial eronate pentru ca:
Instanța de fond nu a inteles un element esențial al acțiunii sale si anume ca despăgubirea solicitata prin calcularea si remiterea chiriei lunare, cel puțin pana la data de 10 noiembrie 2010, data intocmirii Dispoziției P. ui Mun. T. având nr. 2814, se fundamentează pe ideea de culpa a celor responsabili de neemiterea sau emiterea cu intarziere a acesteia. Responsabilitatea tripartita despre care vorbește se concretizează in aceea ca desi la data de 7 noiembrie 2007 Înalta Curte de Casație si Justiție pronunța decizia civila nr. 76.503 in dos. nr._, irevocabila, prin care respinge recursul declarat de P. Mun. T. si S. M. T., emiterea dispoziției s-a făcut abia la mai bine de trei ani dupa aceea. In plus de aceasta, pentru determinarea P. ui Mun. T. sa isi exercite atribuțiile
legale, a fost nevoita la data de_ sa promoveze acțiunea civila din dos. nr._ al Judecătoriei T. .
Menționează că nu mai contează, sub aspect juridic, ca cererea sa a fost respinsa prin sentința civila nr. 5970 din data de 17 decembrie 2010, irevocabila, pronunțata de Judecătoria Turda pe considerentul ca paratul P. Mun. T. a dat curs solicitării, acțiunea rămânând fara obiect.
Apoi, cu toate ca in întâmpinarea depusa la termenul de judecata din data de 28 mai 2012 de parații Municipiul T., P. M. T. si C. local al Mun. T. se invoca excepția lipsei calității procesuale pasive a celor trei, relevant este faptul ca in mod expres se recunoaște ca pana la data de
10 noiembrie 2010, cand s-a emis Dispoziția de restituire in natura nr. 2814, aceste structuri de stat au avut calitatea de deținători ai imobilului. Nu are nicio relevanta ca "de la data emiterii dispoziției de restituire in natura -10 noiembrie 2010 - paratele nu au exercitat niciun drept supra imobilului din litigiu...", asa cum se susține in întâmpinare, important fiind faptul ca anterior acestei date apelanta-reclamantă a fost impiedicata sa iși exercite prerogativele dreptului de proprietate prin intarzierea nejustificata in emiterea dispoziției, asa cum statuau prevederile hotărârilor judecătorești anterior pronunțate.
Cel puțin P. Mun. T. si S. M. T. nu pot invoca necunoașterea acestor prevederi cata vreme au fost parti in dosarul nr._ si au exercitat ambele cai de atac împotriva sentinței civile nr.779 din 14 septembrie 2006 a T. ului Cluj prin care primul a fost obligat sa emită dispoziția motivata de soluționare a notificării apelantei-reclamate înregistrata la BEJ M. n D. sub nr. 516/_ . Debutul acestei obligații era ziua de 7 noiembrie 2007 cand s-a pronunțat decizia civila nr. 76.503 in dos. nr._, irevocabila, de către Înalta Curte de Casație si Justiție in dos. nr._ .
In aceasta situație, precizează că in mod eronat prima instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paraților P. Mun. T., Municipiul T. T., prin P. si C. local T. deoarece pana la data de
10 noiembrie 2010, cand s-a emis Dispoziția de restituire in natura nr. 2814, cel puțin P. Mun. T., in calitate de autoritate emitenta, s-au aflat in culpa. Obligatia acestor trei parați incepe din data de 8 noiembrie 2007 si se extinde pana in data de 10 noiembrie 2010, in sarcina lor trebuind sa se retina calitatea de deținători deoarece imobilul din litigiu constituia in acel interval proprietatea Statului roman. Dupa data de 10 noiembrie 2010 utilizatorul, in persoana S. ui M. T. si nu reclamanta, era obligat sa demareze demersurile pentru incheierea contractului de inchiriere mai cu seama ca fusese informat despre emiterea Dispoziției de restituire in natura nr. 2814 din data de 10 noiembrie. In lipsa unui răspuns la toate solicitările scrise pe care apelanta-reclamantă le-a adresat administrației publice locale, dupa momentul intabularii sale in cartea funciara si numai dupa ce a primit adresa nr. 1361 din data de 25 februarie 2011 de la parata Municipiul T., la data de 4 aprilie 2011 a promovat acțiunea in instanța. Precizează ca aceasta adresa i-a fost expediata ca urmare a interpelării scrise expediata data de 25 ianuarie 2011 prin care cererea sa i se precizeze daca se dorește inchirierea sau cumpărarea imobilului, precizând ca apelanta-reclamantă dorește sa păstreze neschimbata destinația acestuia in acord cu prevederile
art. 16 alin.l din Legea nr.10/2001, coroborate cu prev.anexei 1, lit. a, pct.2 din același act normativ si cu mențiunile din dispoziția de restituire.
Este adevărat ca dispozițiile art. 4 din HG. nr. 1886/_ prevăd ca noul proprietar va incheia contractul de inchiriere in forma scrisa cu utilizatorul in termen de 15 zile de la data intrării in vigoare a hotărârii sau de la data emiterii deciziei/dispoziției de restituire, aceasta dispoziție legala putând fi pusa in aplicare incepand cu data de 25 noiembrie 2010, ceea ce insa nu s-a intamplat decât in data de 3 ianuarie 2012.
Menționează că nu se poate retine ca a introdus acțiunea "împotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva", asa cum se susține de prima instanța in pagina a-9-a, deoarece prejudiciul pe care apelanta-reclamantă l- a incercat este direct imputabil acestora.
Prin urmare, precizează că instanța de fond avea obligația sa separe cele doua momente: 7 noiembrie 2007 - 10 noiembrie 2010, respectiv 11 noiembrie 2010 - 31 decembrie 2011, ceea ce insa nu a facut. Evident ca in ceea ce privește primul interval, obligația de emitere a dispoziției motivate revenea P. ui Mun. T., iar in cel de-al doilea obligația de incheiere a contractului de inchiriere revenea S. ui M. T. . Niciunul dintre cei doi parați nu si-au îndeplinit, in mod culpabil, obligațiile ce le reveneau si de aceea sunt deopotrivă responsabili de prejudiciul pe care l-au cauzat apelantei-reclamante.
Menționează că noțiunea generica de prejudiciu se concretizează pentru ambele intervale de timp in cuantumul chiriei pe care putea sa-1 obțină daca i se emitea pana cel mai târziu la finele anului 2007 dispoziția de restituire in natura. Neprocedandu-se asa, utilizatorul, in persoana S. ui M. T., a continuat sa folosească imobilul fara sa plătească chiria lunara iar apelanta-reclamantă pusa in imposibilitate sa iși valorifice o proprietate pentru care, in prezent, doar daca ne raportam la cuprinsul contractului de inchiriere nr. 53 din data de 3 ianuarie 2012, capitolul IV, apelanta-reclamantă este indrepatita sa primescă o chirie lunara stabilita la suma de 3.539,50 lei.
In alta ordine de idei, este profund criticabila susținerea instanței de fond din ultimul aliniat al paginii a-9-a si primul aliniat al paginii a-10-a, potrivit căreia "momentul de la care reclamanta este îndreptățită sa beneficieze de chirie...este reprezentat de data emiterii dispoziției, respectiv_ si nicidecum de la data pronunțării deciziei civile nr. 76.503/7 noiembrie 2007 ". Că mai probabil acest punct de vedere este structurat pe fundamental concluziei greșite ca nu pot emite nicio pretenție pentru chirie anterior zilei de 10 noiembrie 2010, deoarece pana atunci nu i se eliberase dispozitia. Arată că nu subscrie acestei opinii, pentru ca culpa aparține entității stabilite de lege cu ducerea la indeplinire a acestei obligații, apelanta-reclamantă neavand nicio pârghie de acțiune pentru a obliga aceasta entitate sa intre in legalitate.
Menționează că nu lipsită de importanta ar fi referirea pe care dorește sa o facă la conținutul si modul de soluționare al dosarului civil nr._ al Judecătoriei T., prin pronunțarea sentinței civile nr. 5201 din data de 18 noiembrie 2010, speța aproape identica cu prezenta. Va observa instanța de apel ca in acest caz obligația de plata a contravalorii chiriei si a dobânzilor aferente a revenit, deopotrivă, P. ui Mun. T., M. T. si
C. ui local T. . Sentința civila a rămas definitiva prin neexercitarea cailor de atac de către parați.
Arată că subscrie dispoziției instanței de fond in ceea ce privește tariful stabilit pe mp. atat la construcție cat si la teren, respectiv la faptul ca dobânda se va calcula si stabili potrivit art. 3, alin. 3 din OG. nr.9/2000.
Totodată, arată că este de acord ca aceasta dobânda trebuie calculata si plătită "pana la data plații efective".
Împotriva Sentinței civile nr. 298/_, a declarat recurs, recalificat apel, pârâtul S. M. T., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în consecință pronunțarea unei hotărâri prin care să se respingă cererea de chemare în judecată ca fiind netemeinică și nelegală. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-au invocat prevederile H.G. nr. 1886/2006, cu modificările și completările, ulterioare, apreciind că acestea au fost interpretate și aplicate în mod greșit în cazul de față.
Astfel, plata chiriilor pentru imobilele care intră sub incidența art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 se face pe baza unui contract de închiriere încheiat în formă scrisă cu utilizatorul imobilului, așa cum se prevede la art. 4 din HG 1886/2006,
Chiar dacă în cazul de față prețul este stabilit prin Anexa 1 a H.C. Nr. 1886/2006, respectiv: "6 lei/mp pe suprafața construită desfășurată și 2,5 lei/mp pe suprafața de teren aferent", după cum se poate observa acesta se stabilește atât în funcție de tipul de suprafață utilizată precum și în funcție de întinderea suprafeței.
Conform pct. 14 din anexa I la HCL nr. 142/_, hotărâre prin care s-a aprobat completarea HCL nr. 23/_ privind transmiterea în administrarea S. ui M. T. a imobilelor în care iși desfășoară activitatea unitățile sanitare de interes local, imobilul mai sus arătat are destinația de dispensar TBC în cadrul S. ui M. T., apelantul-pârât având astfel calitatea de utilizator.
Neexistând un contract încheiat între părți, neexistând stabilită suprafața exactă a contractului de închiriere pentru a se determina obiectul contractului precum și pentru a putea fi calculat un cuantum al chiriei, apelantul-pârât precizează că nu a cuprins în bugetul instituției aceste cheltuieli, drept pentru care legea nu ne permite angajarea unor astfel de cheltuieli bugetare, așa cum reiese din prevederile Legii 500/2002.
Apelantul-pârât precizează că între acesta și reclamanta-intimată a intervenit un contract de închiriere la data de_, așadar doar de la acea dată apelanta-pârâtă datorează plata chiriei așa cum este prevăzută la punctul IV din contractul de locațiune.
Astfel în mod greșit a reținut prima Instanță că: "momentul de la care reclamanta este îndreptățită să beneficieze de chirie pentru respectivul imobil este reprezentat de data emiterii Dispoziției P. ui mun. T., respectiv_ ".
Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului declarat in cauza, ca nefondat si menținerea dispozițiilor sentinței instanței de fond, cu consecința obligării apelantului- pârât la plata cheltuielilor de judecata ocazionate, având în vedere următoarele motive:
Critica apelantului este nefondata, intrucat potrivit prevederilor art. 4 din HG nr. 1886/2006, tocmai utilizatorul imobilului, in speța S. M.
T. este cel care are obligația de a efectua demersurile pentru inchirierea spațiului ocupat si de a plati cheltuielile reprezentând contravaloarea chiriei. Mai mult, apelantul-pârât S. M. T. avea cunostinta despre emiterea Dispoziției P. ui Mun. T. nr. 2814/_ astfel ca nu poate invoca faptul ca reclamanta nu i-a adus la cunostita intențiile sale in legătura cu spațiul pe care il ocupa. Prin urmare, apelantul S. M. T. nu si-a indeplinit in mod culpabil obligația ce ii revenea cu privire la spațiul
ocupat, astfel ca acesta este responsabil de prejudiciul cauzat reclamantei.
Pe de alta parte, in dosarul cu nr._ al T. ului Cluj, calitate de parte a avut si S. M. T., care a exercitat alături de P. M.
T. ambele cai de atac impotriva Sentinței civile nr. 779/_ a T. ului Cluj. In plus, S. M. T. avea cunoștința despre Decizia civila nr. 77503, irevocabila, pronunțata de Î.C.C.J. la data de_ .
În mod corect a reținut instanța de fond ca a existat o corespondenta purtata intre reclamantă si Primăria M. T., pe de-o parte, respectiv intre Primăria M. T. si S. M. T., pe de alta parte. Aceste corespondente se regăsesc in dosarul de fond la filele 63-64 si 72, fiind ușor de remarcat ca motivul purtării corespondentei 1-a constituit intenția reclamantei de a inchiria imobilul ce urma sa ii fie retrocedat dupa emiterea dispoziției respective, dorința Primăriei M. T. fiind ca S. M.
T. sa isi exprime punctul de vedere referitor la nevoia de a inchiria imobilul de la intimata-reclamantă.
Nu se poate "atribui" nicio culpa intimatei-reclamante pentru ca ea nu avea alte mijloace de a deveni proprietarul tabular al imobilului din litigiu in lipsa emiterii dispoziției de către P. M. T. . Totodată nu se putea incheia un contract de închiriere cu S. M. T. atâta timp cat administrația locala, in speța P. M. T. nu emisese dispoziția in baza Legii nr. 10/2001, asa cum statuaseră instanțele care s-au pronunțat in dosarul nr._ .
Referirea apelantului la faptul ca nu s-ar fi cuprins in bugetul propriu sume de bani ce urmau a fi alocate pentru achitarea chiriei nu are nicio relevanta juridica, atâta timp cat aceasta avea obligația sa isi exprime poziția relativ la imobilul ce adăpostește secția TBC.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât S. M. T. a solicitat respingerea apelului declarat de Ffilep Ș. E., în ceea ce privește pretențiile formulate împotriva intimatului-pârât, ca fiind netemeinic șl nelegal, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că potrivit art. 4 din H.G. nr. 1886/_: noul proprietar va încheia contractul de închiriere in forma scrisă cu utilizatorul imobilului, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri sau de la data emiterii deciziei/dispoziției de restituire, după caz. În situația în care nu se încheie un contract de închiriere în forma scrisă, obligația de plată a chiriei lunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a flecarei luni.
După emiterea dispoziției, reclamanta-apelantă avea un interes direct să efectueze demersurile necesare în vederea încheierii contractului de închiriere și implicit să își exprime opțiunea.
Așa cum arată chiar apelanta-reclamantă, aceasta a trimis o interpelare scrisă expediată către Administrația Publică Locală la data de 25 ianuarie 2011 cu următorul conținut: "ceream să mi se precizeze daca se dorește închirierea sau cumpărarea imobilului, precizând că doresc să păstrez neschimbată destinația acestuia în acord cu prevederile art. 16 alin.
1 din legea nr. 10/2001, coroborate cu prev. anexei 1, lit. a, pct. 2, din același act normative șl cu mențiunile din dispoziția de restituire".
Astfel, din chiar susținerile reclamantei-apelante reiese faptul că aceasta nu a înaintat către pârât nicio solicitare de încheiere a unui contract de închiriere.
Coroborând cele precizate mai sus cu prevederile art. 51 din HG 1886/2006 unde se arată că: "în situația în care nu este necesară întreaga suprafață a imobilului pentru desfășurarea activităților de interes public, aceasta poate fi restrânsă, chiria recalculându-se în mod corespunzător" putem deduce că atât suprafața ce urma să fie utilizată și implicit calculul respectivei chirii nu s-a putut face decât începând cu data încheierii contractului de închirieie-_, mai exact prin stabilirea obiectului acestuia.
Așadar, întrucât nu subscrie punctului de vedere al primei instanțe care a stabilit obligația pârâtului de a plăti chiria începând cu data de _
, cu atât mai mult nu poate fi de acord cu pretențiile apelantei-reclamante care susține că: "Noțiunea generică de prejudiciu se concretizează pentru ambele intervale de timp în cuantumul chiriei pe care puteam să îl obțin dacă mi se emitea până cel mai târziu la finele anului 2007 dispoziția de restituire în natură. Neprocedându-se așa, utilizatorul, în persoana S. ui
M. T., a continuat să folosească imobilul fără să plătească chiria lunară, iar subsemnata pusă în imposibilitate să îmi valorific o proprietate pentru care, în prezent, doar dacă ne raportăm la cuprinsul contractului de închiriere nr. 53 din_, capitolul IV, sunt îndreptățită să primesc o chirie lunară stabilită la suma de 3.539,50 lei. "
Precizează că intimatul-pârât nu are nicio culpă pentru neemiterea dispoziției înainte de data_, iar pentru respectiva perioadă nu datorează cu niciun titlu vreo sumă de bani reclamantei-apelante.
În cazul de față consideră că din coroborarea prevederilor legale invocate atât în recursul înaintat de pârât precum și în prezenta întâmpinare, reiese că singurul moment de la care se poate angaja la plata chiriei aferente imobilului utilizat este data semnării contractului de închiriere -_ .
Prin întâmpinarea formulată de intimatul-pârât P. M. T. la apelul declarat de către reclamanta F. Ș. E., s-a solicitat respingerea apelului si menținerea in totalitate a hotărârii judecătorești atacate, ca fiind temeinica si legala.
Apreciază ca neintemeiata solicitarea reclamantei de obligare a P. ui municipiului T., M. T. prin P., si a Primăriei municipiului T. la plata sumei de 159.277,5 lei reprezentând chiria aferenta imobilului situat in T., str. A. M. u nr. 11, pentru perioada aprilie 2008-aprilie 2011, si in continuare pana la data de 31 decembrie 2011, pentru considerentele expuse in cele ce urmează.
În ceea ce privește capacitatea de a sta in judecata a Primăriei municipiului T., apreciază ca in mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei structuri, întrucât, potrivit art. 21 alin. l din Legea nr. 215/2001, doar "unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu". Primăria unității administrativ-teritoriale este, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, doar o structura funcționala cu activitate permanenta, structura care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local si dispozițiile primarului.
Prin urmare, legea speciala nu conferă personalitate juridica acestei structuri funcționale, pentru a avea calitate de parte în judecata, asa cum prevăd dispozițiile art. 41 alin. l C.pr.civ.: "orice persoana care are folosința drepturilor civile poate sa fie parte în judecata".
Prin excepție, primăria poate avea capacitate procesuala pasiva in acțiunile intemeiate pe Legea nr. 10/2001, insa prezenta acțiune fiind o acțiune de drept comun, având ca obiect obligația de a face, Primăria M.
T. este lipsita de calitate procesuala pasiva, fiind doar o structura administrativa, care nu are personalitate juridica si implicit, nu are capacitate de folosința a drepturilor civile pentru a fi parte în judecata.
In ceea ce privește susținerile apelantei conform cărora, pentru perioada cuprinsa intre aprilie 2008 - aprilie 2011, aceasta este îndreptățită la remiterea chiriei lunare aferente spațiului restituit in natura prin dispoziția primarului nr. 2814/_, obligația de plata revenind, alături de
S. M. T., si P. ui municipiului T., M. T. prin P. si Primăriei M. T., apreciază ca acestea sunt nefondate.
Subliniază faptul ca prin sentința civila nr. 779/2006 pronunțata de către Tribunalul Cluj in dosarul civil nr._, rămasa definitiva si irevocabila prin decizia I. nr. 7503/2007, s-a stabilit doar obligația pârâtului de a emite o dispoziție motivata in soluționarea notificării, fara a se stabili in mod definitiv si irevocabil dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului in litigiu.
Prin urmare, prin sentința civila menționata nu s-a dispus direct restituirea in natura a imobilului, ipoteza in care s-ar putea considera ca dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului a luat naștere de la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. Prin sentința civila nr. 779/2006 a T. ului Cluj, rămasa definitiva si irevocabila prin decizia
I. nr. 7503/2007 s-a recunoscut doar calitatea reclamantei F. S. E. de persoana indreptatita la masuri reparatorii in baza Legii nr. 10/2001, dispunandu-se obligarea P. ui municipiului T. la emiterea unei dispoziții motivate de soluționare a notificării, fara a se indica soluția de urmat. Numai cu ocazia soluționării notificării in cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001, prin dispoziția primarului nr. 2814/_, odată cu identificarea măsurii reparatorii ce poate fi acordată, a fost restituit reclamantei în natură imobilul în litigiu.
In consecința, dispoziția nr. 2814/_ constituie titlul de proprietate la reclamantei. În consecință, reclamanta a dobândit proprietatea imobilului de la data rămânerii definitive a dispoziției primarului nr. 2814/_ .
Astfel fiind, dobândirea dreptului de proprietate de către reclamantă de la momentul emiterii dispoziției primarului nu o îndreptățește pe reclamantă la obținerea de despăgubiri pentru contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pentru perioada aprilie 2008-10 noiembrie 2010, deoarece în această perioadă imobilul nu s-a aflat în proprietatea sa și, mai mult, acest drept nu i-a fost recunoscut pe cale judecătorească.
Apreciază astfel ca dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului s-a născut doar la momentul emiterii dispoziției primarului de restituire in natura, dispoziție care, potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, are valoarea juridica a unui inscris autentic, poate fi inscrisa in cartea funciara si face dovada deplina a dreptului de proprietate doar dupa rămânerea definitiva. Implicit, si atributul de folosința a imobilului s-a născut in patrimoniul reclamantei tot cu aceasta data, insa acest atribut a fost exercitat in fapt de către Spital, care are calitatea de utilizator in sensul legii si totodată obligația de a plați reclamantei sumele corespunzătoare lipsei de folosința.
Prin urmare, apelanta nu poate pretinde plata chiriei lunare aferente ultimilor 3 ani anteriori promovării acțiunii, pentru lipsa de folosința a imobilului restituit in natura, intrucat, pana la momentul emiterii dispoziției, dreptul de proprietate a aparținut Statului Roman, iar dreptul de folosința a fost exercitat de către S. municipal T. .
Este de asemenea eronata susținerea apelantei conform căreia aceasta nu a avut la indemana nicio pârghie de acțiune pentru obligarea intimatului- pârât la emiterea dispoziției. Aceasta avea posibilitatea executării silite prin executor judecătoresc, potrivit dreptului comun, a dispozitivului sentinței civile nr. 779/2006 a T. ului Cluj, potrivit dispozițiilor art. 580 din vechiul Cod de procedura civila, cu obligarea pârâtului la plata unei amenzi civile si daune-interese. Totodată, aceasta avea posibilitatea de a demara o acțiune civila de obligare a intimatului-pârât la emiterea dispoziției, sub sancțiunea daunelor cominatorii, posibilitate valorificata prin acțiunea inregistrata la Judecătoria Turda sub nr. de dosar_ .
Prin urmare, o eventuala culpa a intimatului-pârât constând in neemiterea dispoziției sau emiterea cu intarziere a acesteia putea fi sancționată prin alte mijloace expres prevăzute de lege, iar nu prin invocarea unui prejudiciu in prezenta cauza.
Pe de alta parte, contrar celor susținute de către apelanta, consideră ca in mod legal instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M. T. prin P., respectiv a P. ui municipiului T., in virtutea art. 4 din HG nr. 1886/2006.
Potrivit textului de lege menționat, in cazul menținerii afectatiunii unui imobil in condițiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 10/2001, atat obligația principala de incheiere a contractului de inchiriere, cat si obligațiile pecuniare ce decurg in mod firesc dintr-un astfel de contract - plata chiriei si a dobânzilor legale aferente - sunt instituite in sarcina utilizatorului imobilului, calitatea procesuala pasiva in prezenta cauza aparținând exclusiv
ui M. T. .
Solicită a se observa faptul ca legiuitorul a instituit o delimitare clara intre calitatea de deținător si cea de utilizator al imobilului. Intimații-parați reprezintă doar entitatea juridică care a deținut in proprietate imobilul pana
la momentul restituirii acestuia prin dispoziția primarului emisa în temeiul Legii 10/2000, utilizatorul imobilului in sensul legii fiind S. M., unitate cu personalitate juridica, aprobata ca structura organizatorica prin dispoziția nr. 72 /_ a Direcției de Sănătate Publica a Județului Cluj, si care a folosit imobilul ca locație pentru desfășurarea activității Dispensarului TBC. Aceasta unitate are personalitate juridica proprie, poate sta in judecata in nume propriu si poate fi titulara de drepturi si obligații.
Un alt aspect important este faptul ca aceasta calitate a S. ui M.
, de utilizator al imobilului in sensul HG nr. 1886/2006, s-a născut inca de la momentul emiterii dispoziției de restituire in natura nr. 2814/_, fiind fara relevanta faptul ca incheierea contractului de inchiriere a avut loc abia la data de_ . Precizează că de la data emiterii dispoziției de restituire in natura -_ - subscrisele nu au exercitat niciun drept asupra imobilului in litigiu, cu nici un titlu, acesta constituind de la acel moment exclusiv proprietatea reclamantei. Desigur ca, in conformitatea cu prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001 care impun menținerea afectatiunii imobilului, dreptul de proprietate al reclamantei a fost lipsit in mod legal de unul dintre atributele sale principale, dreptul de folosința. Acest drept de folosința a fost exercitat in continuare de către S. M., căruia, potrivit art. 4 din HG nr. 1886/2006, ii incumba obligația de plata a sumelor restante datorate cu titlu de chirie, si care, in calitate de utilizator, avea obligația incheierii unui contract de inchiriere cu reclamanta inca de la momentul emiterii dispoziției de restituire.
De asemenea, trebuie reținut faptul ca insasi reclamanta a recunoscut calitatea S. ui M. T. de utilizator al imobilului, prin incheierea contractului de inchiriere din_ direct cu acesta. Întrucât reclamanta a admis astfel ca pentru viitor, cu incepere de la_, obligațiile pecuniare vor fi achitate de către Spital in virtutea calității acestuia de utilizator al spațiului, considera ca pentru identitate de rațiune, se impune a se retine același raționament si pentru trecut.
Este real faptul ca, pana la data emiterii dispoziției de restiutire in natura nr. 2814/_ intimații-pârâți au avut calitatea de proprietari si implicit deținători ai imobilului restituit, insa solicită a se observa ca, asa cum s-a arătat si prin întâmpinarea depusa in fond, imobilul restituit reclamantei, imobil in care actualmente isi desfășoară activitatea Dispensarul TBC, se afla inca din anul 2006 in administrarea S. ui M.
T., care 1-a folosit pentru desfășurarea activităților specifice.
Prin încheierea ședinței publice din data de_, instanța a recalificat din recurs în apel calea de atac incidentă în cauză.
Analizând apelul formulat de reclamanta F. S. -E., prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
Motivul de apel privind greșita admitere de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. M. T., Municipiul T. și C. local al municipiului T. este întemeiat.
În acest sens, tribunalul reține că, prin acțiunea sa, reclamanta a solicitat lipsa de folosință pe ultimii trei ani anterior promovării acțiunii, iar acțiunea a fost înregistrată la data de_ .
Până la data de_, dată la care P. municipiului T. a emis Dispoziția nr. 2814 (f. 15), se reține că pârâții au fost în culpă pentru emiterea cu întârziere a dispoziției de restituire în natură, întrucât dreptul reclamantei la restituirea imobilului a fost statuat în mod irevocabil prin hotărâre judecătorească, la data de_, când a rămas irevocabilă Decizia nr. 8 din_ a Curții de Apel Cluj, prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție (f. 17-21 fond). Nu au fost respectate astfel prevederile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care: "In termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura.";
Așadar, pentru perioada_ -_, pârâții P. M. T., Municipiul T. și C. local al municipiului T. răspund pentru prejudiciul adus reclamantei, aceasta fiind împiedicată să-și folosească bunul, datorită emiterii cu întârziere a dispoziției de restituire. Dar, pârâții nu răspund în solidar, astfel cum a susținut apelanta reclamantă, temeiurile răspunderii fiind diferite: Legea nr. 10/2001 pentru municipiu și primar, astfel cum s-a arătat anterior și art. 998, 999 cod civil pentru consiliul local, în calitate de administrator al imobilului.
Desigur, perioada pentru care pot fi obligați pârâții la plată este inclusă în termenul de prescripție de trei ani anterior introducerii acțiunii, adică_ -_ .
Cuantumul despăgubirilor datorate pentru lipsirea reclamantei de folosința bunului său se ridică la suma de 1. lei, echivalentă cu chiria pe care reclamanta ar fi putut-o încasa în perioada_ -_, de 6 lei/mp pentru suprafața construită desfășurată de 332 m.p. și 2,5 lei/mp pentru terenul aferent de 619 m.p., conform H.G. nr. 1886/2006, la care se adaugă dobânda legală, conform O.G. nr. 9/2000.
În consecință, în baza art. 296 Cod proc. civ., tribunalul va admite în parte apelul declarat de reclamanta F. S. -E., împotriva Sentinței civile nr. 298/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T.
, pe care o va schimba în parte, în sensul că va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. M. T., Municipiul T. și
C. local al municipiului T. și va obliga pârâții P. M. T., Municipiul T. și C. local al municipiului T. să plătească reclamantei suma de 1. lei, reprezentând lipsa de folosință a imobilului situat în T., str. A. M. u, nr. 11, jud. Cluj, pentru perioada 4 aprilie 2008 - 30 octombrie 2010, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, până la plata efectivă.
În baza art. 274 C.pr.civ., vor fi obligați pârâții P. M. T., Municipiul T. și C. local al municipiului T. să plătească reclamantei suma de 3052 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Analizând apelul formulat de pârâtul S. M. T., prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
Susținerile apelantului pârât că nu datorează chirie pentru perioada anterioară datei de_, întrucât nu s-a încheiat un contract în acest
sens, nu pot fi reținute în cauză, întrucât în prezentul litigiu nu se solicită plata chiriei în baza unui contract de închiriere, ci lipsa de folosință.
Or, câtă vreme reclamanta, deși avea calitatea de proprietar al imobilului, nu a putut folosi bunul, întrucât acesta era utilizat de către pârât, în mod corect a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a unei sume echivalente cu chiria pe care ar fi putut s-o încaseze reclamanta, în temeiul art. 4 din H.G nr. 1886/2006.
Nici susținerile apelantului pârât că nu ar fi fost determinată suprafața, pentru a se putea calcula chiria, nu pot fi reținute, câtă vreme în speță s-a probat ocuparea suprafeței de 619 mp, suprafață ce era cunoscută, fiind echivalentul a 172 stj.p. înscriși în cartea funciară. A se vedea în acest sens mențiunile din Dispoziția nr. 2814/_ (f. 15), din care rezultă că întreg terenul cu nr. top. 7502/1134/3/2/2/2 este ocupat de Secția TBC a S. ui municipal T. și faptul că, în contractul de locațiune încheiat între părți (f. 74) a fost trecut la obiectul contractului suprafața de teren de 619 m.p.
Apelantul pârât a mai invocat prevederile Legii nr. 500/2002, susținând că nu poate fi obligat la plată, întrucât aceste sume nu sunt cuprinse în buget. În această privință, tribunalul reține că prevederile Legii 500/2002 nu împiedică obligarea la plată printr-o hotărâre judecătorească, ci reglementează modul în care se efectuează plățile, ulterior stabilirii acestora.
Pentru toate aceste considerente și în baza art. 296 Cod proc. civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul S. M.
T., împotriva Sentinței civile nr. 298/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T. .
În baza art. 274 Cod proc. civ., vor fi obligați intimații P. M.
T., Municipiul T., C. local al municipiului T. și S. M. T., în solidar, să plătească apelantei suma de 3150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă de timbru (f. 24) și onorariu avocațial justificat prin chitanța de la fila 8.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de reclamanta F. S. -E., împotriva Sentinței civile nr. 298/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. M.
T., Municipiul T. și C. local al municipiului T. .
Obligă pârâții P. M. T., Municipiul T. și C. local al municipiului T. să plătească reclamantei suma de 1. lei, reprezentând lipsa de folosință a imobilului situat în T., str. A. M. u, nr. 11, jud. Cluj, pentru perioada 4 aprilie 2008 - 30 octombrie 2010, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, până la plata efectivă.
Obligă pârâții P. M. T., Municipiul T. și C. local al municipiului T. să plătească reclamantei suma de 3052 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul S. M. T., împotriva Sentinței civile nr. 298/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T. .
Obligă intimații P. M. T., Municipiul T., C. local al municipiului T. și S. M. T., în solidar, să plătească apelantei suma de 3150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
O. R. G.
Judecător,
A. -F. D.
Grefier,
D. I. D.
Dact. D.D. _
Red./dact./O.R.G./C.Ș.
_ /7 ex.
Jud. fond: Bucea C. -M.
| ← Decizia civilă nr. 344/2013. Obligatie de a face | Sentința civilă nr. 4986/2013. Obligatie de a face → |
|---|
