Decizia civilă nr. 1050/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1050/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. R. G. Judecător O. -C. T. Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea recursului Civil privind pe recurent S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN D. A J. C. și pe intimat B.
E. J. S. D. -M., intimat I. -S. V., împotriva sentinței civile nr. 10529/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
, având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata I. -S. V., prin avocat Varga lexandra-Georgia, cu împuternicire nr. 65/_ la dosarul cauzei, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
T. ul constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat, scutit de la plata taxelor de timbru.
Se constată că la data de_ s-a depus la dosarul cauzei un înscris de către intimat B. E. J. S. D. -M. prin care se precizează că executorul judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă în contestațiile la executare.
Se constată că la data de_ s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare de către intimata I. -S. V. .
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, tribunalul acordă părților cuvântul.
Apărătorul intimatei I. -S. V., față de excepția lipsei calității procesuale pasive a B. ui E. J. S. D. -M., arată că această excepție s-a soluționat de către instanța de fond și că, în opinia sa, fiind vorba despre cheltuieli de executare, biroul executorului judecătoresc are calitate procesuală pasivă.
Față de recursul declarat de către S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pune concluyii de respingere, reiterând argumentele din întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosarul cauzei chitanța nr.
43/22.10.13 pentru suma de 250 lei, reprezentând onorariu avocațial.
T. UL
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10529/_, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN D. A J. C., reprezentată prin director executiv M. C., cu sediul in Municipiul C. -N., P-ta A. I. nr.19, Județul C., în contradictoriu cu intimații B. E. J. S. D. -M. cu sediul în C. -N., str. Calea D., nr. 9, ap. 7, județul C., IUSTIAN-S. V. -E., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. A. I., nr. 7, ap. 1, județul C. .
A obligat contestatorul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300
Ron.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Obiectul executării silite contestate în prezenta cauză îl reprezintă cheltuielile de judecată de 1785 lei din titlul executoriu-sent.civ.nr. 352/_ a T. ului C. rămasă irevocabilă în data de_ prin respingerea recursului conform dec.civ. nr. 2452/R/2011 a Curții de Apel C. .
Executarea silită se efectuează în C. -N., deci competenta teritorială a BEJ este indiscutabilă, somația emisă în data de_ către S. român, MFP, DGFP
C. nu este lovită de nulitate, contrar celor susținute de contestator, deoarece litigiul în care s-a pronunțat titlul executoriu s-a întemeiat pe dispozițiile legii nr. 221/2009 care la art. 5 alin. 2 dispune "Hotărârile judecătorești_ sunt puse în executare de ministerul finanțelor publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene.
În speță se aplică art. 5 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 legea specială se dispune ca punerea în executare să se facă prin Direcțiile județene.
Ca atare este neîntemeiată susținerea contestatorului conform căreia executarea silită ar trebui efectuată în Mun. B. ești.
Mai mult, și executarea de bunăvoie a sumei de 2643 lei din celelalte două titluri executorii s-a efectuat tot prin DGFP C. .
Textul legal menționat prevede expres că punerea în executare silită sau de bunăvoie se face prin DGFP-uri.
În acest sens, la dosar s-a depus în probațiune ordinul de plată nr. 829 din_ prin care S. român prin MFP prin Direcția Generală a F. P. a jud.
C. a operat plata sumei de 2643 lei în contul ei cu titlu de "cheltuieli de judecată la fond și recurs conform sentxiv.nr. 962/2011 și dec.civ.nr. J513/R/2012 din dosar_ " - cererea de executare silită în dos.exec.nr.497/2012 a fost formulată și cu privire la aceste două titluri executorii, și precizată ulterior în sensul că datorită plății benevole a sumei de 2643 lei, a solicitat micșorarea cuantumului pretențiilor la debit principal de 1785 lei + cheltuieli de executare obiect al prezentei cauze.
Prin urmare, nu există nici un dubiu cu privire la legalitatea procedurii contestate, din perspectiva persoanei debitorului sau a competenței teritoriale a executorului.
Executarea benevolă la care face referire chiar contestatorul, fie el și S. român, presupune îndeplinirea cu bună credință a obligațiilor într-un termen rezonabil.
Contestatorul invocă termenul de 6 luni - al art. 2 din OG nr.22/2002 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 110/2007, potrivit căruia "dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. _" iar dacă instituția publică nu își îndeplinește obligația de plată în termenul de 6 luni, creditorul poate demara executarea silită.
Conform art. 4 că ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru asigurarea plății sumelor stabilite în titlurile executorii. Virările se pot efectua pe tot parcursul anului bugetar.
În mod foarte just a subliniat intimata că termenul de 6 luni pe care se sprijină contestația la executare nu este aplicabil in speță deoarece legea nu prezumă relativ lipsa de fonduri timp de 6 luni. Nici nu s-ar putea prezuma că orice instituție și autoritate publică nu are fonduri timp de 6 luni și creditorul să fie obligat să facă dovada că aceste fonduri există.
În cauză, contestatorul nu a făcut dovada lipsei de fonduri care să justifice termenul de grație de 6 luni.
Referitor la cheltuielile de executare, contestatorul arată că onorariul minimal pentru comunicarea unei notificări și a unui act de procedură, cu referire la somație, este de 20 lei, dar nu motivează de ce ar trebui contestatorului să i se aplice onorariul minimal.
Instanța a reținut că potrivit art. 39 alin. 3 din legea nr. 188/2000,
"executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor
judecătorești de plata anticipată a onorariului". Cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului.
Onorariul s-a stabilit la suma de 221 lei (TVA de 24% inclus și care este o taxă datorată bugetului consolidat) și este perfect legal.
Cuprinsul contestației denotă atitudinea superioară și lipsită de temei legal prin care unii debitori se consideră mai egali decât alții, reclamând un tratament juridic discriminator lipsit de suport legal, ceea ce nu poate fi primit.
Considerațiile penibile cu privire la cuantumul unor taxe și onorarii modice de zeci de lei ce au perfectă justificare legală și faptică conturează ideea unei mentalități tributare unor vremuri apuse.
În consecință, cererea de față este total neîntemeiată, rațiune pentru care ea a fost respinsă ca atare.
Daunele morale solicitate de intimat nu se justifică nici ele, deși exasperarea creditorului în cauză este de înțeles.
In temeiul art. 274 C. proc. civ., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 Ron, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. jud. C., prin care a solicitat modificarea hotărârii in temeiul prevederilor art. 304 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila, in sensul admiterii contestației la executare.
În motivare a arătat că:
In fapt, prin hotărârea pronunțata, instanța de fond interpretând in mod greșit aspectele evidențiate de recurent respinge contestația la executare, reținând in esența faptul ca nu se justifica promovarea acesteia datorita faptului ca nu au fost încălcate nici dispozițiile de natura procedura si nici prevederi legale care vizează fondul cauzei, respectiv a executării silite insasi.
Arată că, în opinia recurentului, soluția instanței de fond a fost pronunțata in dezacord cu dispozițiile legale incidente in cauza intrucat, singura modaliate in care instituția noastră se putea opune unei executări silite nelegale demarate impotriva sa, a fost formularea unei contestații la executare.
Precizează că Judecătoria Cluj-Napoca a interpretat in mod greșit dispozițiile legale la care recurentul a făcut referire in cuprinsul contestației la executare, intrucat plata sumei in cuantum de 2.643 lei in dosar nr.3._ a fost efectuata de către recurent doar ulterior indeplinirii formalităților legale de plata prin întocmirea si transmiterea documentație necesare către MFP, aspect ignorat de către instanța de fond.
Menționează că în continuare, soluția instanței de fond este greșita si sub aspectul normelor de procedura intrucat, chiar daca in cuprinsul Legii 221/2009 se specifica faptul ca hotărârile judecătorești pronunțate in temeiul acestui act normativ sunt puse in executare de MFP prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene, actele de executare trebuiau comunicate MFP, care a fost parte in litigiu in calitate de reprezentant al statului roman.
Arată că situația este similara si in privința sumei de 1.785 lei intrucat recurentul a indeplinit formalitățile necesare ca urmarea a pronunțării sentinței civile nr.640/2013 de către Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr. 26._, intrucat executorul judecătoresc a solicitat inițial o plata dubla care se realizaze deja ca urmare a depunerii unei cereri la recurent.
Ulterior executorul judectoresc a emis in data de_ o noua somație si proces-verbal de cheltuieli in limita sumei de 1.785 lei stabilita prin titlul executoriu constând in sentința civila nr.352/2011 a T. ului C., iar recurentul a efectuat formalitățile necesare in vederea efectuării plații, care s-a si realizat asa cum rezulta fara putința de tăgada din ansamblul actelor existente la dosarul cauzei.
Prin urmare, precizează că tergiversarea efecutarii plații este imputabila intimatei-creditoare care a solicitat plata unei sume deja efectuate, acesta fiind si motivul promovării cailor legale de atac impotriva unor executări silite nelegale. De asemenea, menționează ca, considerațiile cu privire la cuantumul onorariului executorului judecătoresc metionate in cuprinsul contestației la
executare au fost invederate intrucat, acestea s-au regăsit in cuprinsul mai multor hotărâri judecătorești care au interpretat in mod diferit dispozițiile legale care reglementează stabilirea onorariului executorului judecătoresc.
În susținerea poziției procesuale menționează faptul ca debitor este S. roman prin Ministerul Finanțelor Publice. Instituția a asigurat reprezentarea in cauzele in care s-au pronunțat hotărârile in discuție in baza unui mandat expres emis in conformitate cu prevederile art.74 lit. c) din Ordinul nr._ privind aprobarea Regulamentul de organizare si funcționare al direcțiilor publice județene,
S. juridic din cadrul Direcțiilor Generale a F. P. Județene - asigura reprezentarea MFP si a S. ui prin MFP in fata instanțelor, in baza imputernicirilor directorului general al Direcției Generale Juridice si intocmesc toate actele procedurale necesare apărării intereselor MFP si ale S. ui prin MFP in vederea depunerii lor in instanța.
Arată că, cu toate acestea executarea silita a fost pornita de B. executorului judecătoresc S. D. M. birou inregistrat la Camera executorilor judecătorești de pe langa Curtea de Apel C. iar, asa cum rezulta din cuprinsul acestora au fost înregistrate la registratura AFP a Municipiului C. -N., care nu a fost parte in proces si a avut nici o legătura cu litigiu, motiv pentru care invocă nulitatea executării silite insesi determinata de încălcarea normelor privind competenta si comunicarea actelor de executare.
Arată că, de asemenea, executarea silita este nelegala intrucat a fost incalcat principiul executării voluntare, intrucat vechea reglementare din Codul de procedura civila sub imperiul căruia au fost emise ambele acte de excecutare prevedea in mod expres principiul executării voluntare. Astfel, art. 371A1 din Codul de procedura civila stipulează in mod expres faptul ca cererea de executare silita, insotita de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, daca legea nu prevede altfel. Acesta, de indata, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, inaintandu-l in copie cererea de executare si titlul respectiv. Asupra cererii de încuviințare, președintele instanței de executare se pronunța prin incheiere data in camera de consiliu, fara citarea pârtilor. Numai in cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita.
Asa cum rezulta din cuprinsul sent civ. nr._ pronunțate in soluționarea dosarului nr. 13._, hotărâre pe care a atacat-o cu recurs in termen legal intimata a depus la Ministerul Finanțelor Publice, prin D. jud. C. cererea in vederea efectuării plații sumei in cuantum de 2.643 lei in dosar nr.3._
; Ministerul Finanțelor Publice, prin D. jud. C. a efectuat formalitățile necesare in vederea efectuării plații, care s-a si realizat asa cum se retine in cuprinsul hotărârii mai sus menționate.
Menționează că aceste dispoziții legale trebuie coroborate cu prevederile cu caracter special din cuprinsul Legii nr.110/_ pentru modificarea si completarea Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii si cu OMFP nr._ pentru aprobarea procedurii operaționale PO-05.02 privind verificarea si plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele judecătorești pe teritoriul S. ui R. .
Precizează că, nelegalitatea executării silite demarate impotriva S. ui R. prin MFP rezulta in opinia recurentului fara putința de tăgada din împrejurarea potrivit căreia executorul judecătoresc care a demarat executarea silita impotriva S. ui R. prin MFP nu a respectat prevederile legale incidente intrucat, in cuprinsul somației s-a specificat in mod expres ca in termen de 1 zi de la primirea prezentei MFP sa faca demersuri pentru a achita suma in discuție, in caz contrar procedu-se la executarea silita in conformitate cu dispozițiile legale in materie.
Prin dispoziții legale exprese legiuitorul a instituit un termen rezonabil in care se poate efectua plata intrucat, creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligația de plata respectiva.
In acest sens arătă ca potrivit art. 2 din Legea nr. 110/_: "Daca executarea creanței stabilite prin titlurile executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersuri necesare pentru a-si indeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului".
De asemenea, potrivit art. 3 din Legea nr. 110/_: "In cazul in care instituțiile publice nu isi îndeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie".
Învederează instanței ca se prevalează de dispozițiile legale mai sus menționate intrucat, MFP nu s-a opus efectuării plații sumelor stabilite prin hotărârea judecatoresca .
Arată că aspectul de fond cel mai importat pe care il invederează instanței vizează imprejurarea potrivit căreia in cuprinsul procesului verbal intocmit de executorul judecătoresc, care constituie titlu executoriu, s-a menționat obligarea instituției noastre la plata unui onoraiu nelegal, in dezacord cu prevederile art. 39 din Legea 188/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Din cuprinsul Procesului verbal constată ca executorul a stabilit cu titlu de onorariu, suma de 221 lei (inclusiv TVA) iar creditoarea a avansat 124 lei, cu toate ca potrivit art. 373 ind. 1 alin (4) din Codul de procedura civila creditorii sunt obligați sa avanseze cheltuielile de executare ;
Precizează că, dealtfel cuantumul onorariului este nelegal, fiind stabilit fara nici un fundament intrucat in concret nu a fost justificat in nici un fel, intrucat executorul nu a îndeplinit vreun act de executare silita, comunicând numai somația, act premergător executării silite.
In speța, singura operațiune emisa de executor consta in emiterea somației si comunicarea actelor de procedura pentru care, potrivit Ordinului nr. 2550/2006 ononariile minimale sunt de 20 lei;
Potrivit ordinului nr. 2550/2006 invocat, pentru fiecare forma de executare silita indirecta - urmărire mobiliara a creanțelor, urmărire imobiliara a creanțelor, poprire - poate fi perceput separat un onorariu care sa incadreaza intre limite minime si maxime definite precis. Acest onorariu se calculează dupa un algoritm de calculul progresiv in funcție de actul de executare îndeplinit. Mai mult decât atat, prin art. 39 alin (1) lit.d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, se stabilește ca executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorariile minimale si maximale stabilite de ministrul justiției si ca in cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele "d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.";
Precizează că faptul ca se pretinde un onorariu fara a fi îndeplinite forme de executare silita constituie motiv de nelegalitate a acestuia.
Arată că aceasta concluzie rezulta si din practica judiciara cu privire la onorariul executorului judecătoresc din care cu titlu exemplificativ face referire la sentința civila nr. 859/2012 pronunțata in dos. nr.1._ de Judecătoria Gherla si respectiv sentința civila nr._ pronunțata in dos. nr.13._ de către Judecătoria Cluj-Napoca.
Arată că în esența, din cuprinsul acestor hotărâri judecătorești se desprinde fara putința de tăgada imprejurarea potrivit căreia nu pot fi pretise de la debitor, in speța recurentului numai cheltuielile de executare care au fost efectiv realizate.
De asemenea, arată că numai in situația implinirii termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile OG 22/2002 pe care le-a reprodus in expunerea anterioara creditorul poate trece la executarea silita, intrucat acest termen deroga de la dreptul comun si curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare si abia dupa expirarea acestuia, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civila .
Acest termen a fost instituit pentru ordonatorii principali de credite bugetare sa dispună toate masurile ce se impun, inclusive virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si a instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plații sumelor stabilite in titluri executorii, si nu in termen de 1 zi asa cum menționează executorul in somația contestata.
Pentru considerentele mai sus expuse solicită admiterea recursului asa cum a fost formulat si motivat.
Prin întâmpinarea formulată, intimata I. -S. V. -E. solicită
respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 250 lei.
În motivare arată că:
Intimata a avut calitatea de reclamantă în două acțiuni civile formulate în temeiul dispozițiilor Legii nr.221/2009 - dos.nr._ și dosar nr._ . În ambele dosare pârât a fost S. român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C., care a fost obligat la plata în favoarea intimatei a unor sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a finalizat mai întâi dosarul nr._ - cheltuielile de judecată din titlurile executorii fiind în cuantum de 2643 lei (1785 lei la fond -sent.civ. nr. 962/_ a T. ului C. + 858 lei în recurs -dec.civ. nr. l513/R/_ a Curții de Apel C. ).
Arată că în_ a formulat o cerere către S. român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C. de punere în executare de bunăvoie a celor două titluri executorii arătate mai sus și a înregistrat-o sub nr. 19687/_ la DGFP C.
.
Menționează că serviciul juridic al DGFP C. i-a comunicat printr-o adresă în_ că pentru punerea în executare este necesar ca avocatul său să facă dovada mandatului expres dat de intimată și semnat de ambele părți. Drept răspuns, prin adresa nr. 23758/_ le-a comunicat că solicitarea nu se încadra în dispozițiile legale și a solicitat revenirea asupra acesteia în termen de 30 de zile.
Arată că s-a finalizat apoi și dosarul nr._ - cheltuielile de judecată din titlul executoriu fiind în cuantum de 1785 lei (sent.civ. nr. 352/_ a T. ului C. rămasă irevocabilă în data de_ prin respingerea recursului conform dec.civ. nr. 2452/R/2011 a Curții de Apel C. . A formulat recurs împotriva acestei hotărâri care a fost respins ca inadmisibil prin dec.civ. nr. 5068/_ a ICO).
Arată că în data de_ s-a adresat executorului judecătoresc cu o cerere de executare silită (dos.exec. nr. 497/2012 al BEJ S. D. M. ). Anterior emiterii somației de către BEJ, a observat că i s-a virat în cont în data de_ (data intrării sumei în conttul subsemnatei) suma de 2643 lei (debit dosar _
), astfel încât și-a precizat cererea de executare silită în data de_ în sensul că suma rămasă de recuperat este de 1785 lei (debit dosar_ ).
Arată că debitorul a formulat contestație la executare, dosar nr. 26_ în care s-a pronunțat sent.civ. nr. 640/_ a Judecătoriei C. -N. prin care s-a dispus: -refacerea procesului-verbal de cheltuieli și somației emise în data de_ având în vedere că creanța este în cuantum de 1785 lei (pentru că cei 2643 lei fuseseră virați în cont și BEJ nu a observat precizarea cererii noastre de executare silită în sensul micșorării câtimii pretențiilor)
-celelalte pretenții ale contestatorului (reluate în prezenta cauză) au fost respinse ca neîntemeiate
Arată că debitorul a formulat recurs împotriva sentinței care va avea primul termen de judecată în_ .
Menționează că urmare a pronunțării sent.civ. nr. 640/2013 și a debitului rămas de recuperat de 1785 lei, BEJ a emis în_ un nou proces-verbal nr. 2 de cheltuieli și somație pentru suma de 221 lei (TVA inclus) reprezentând onorar executor și 124 lei (TVA inclus) reprezentând taxe, pe lângă debitul efectiv. In total deci actele emise sunt pentru suma de 2130 lei (1785 lei + 221 lei + 124 lei).
Arată că vizavi de actele nou emise în_, debitorul a formulat în data de_ o nouă contestație la executare, dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. .
Menționează că în data de_, BEJ a dispus înființarea popririi asupra contului debitorului DGFP C. deschis la Trezoreria C. pentru suma de 2130 lei.
Datele de cont fiind cele din care i se achitase anterior suma de 2643 lei, arătată mai sus.
La adresa de înființare a popririi, AFP C. -N. a răspuns printr-o adresă din_ că, pe scurt, nu se conformează. Menționează că nu a solicitat validarea popririi.
Contestația la executare a fost completată în_, solicitându-se anularea adresei de înființare a popririi.
In acest dosar s-a pronunțat sent.civ. nr. 10529/_ prin care instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare.
Contestatorul a formulat recurs în data de_ (la care formulează prezenta întâmpinare).
Arată că anterior formulării recursului, contestatorul prin contul Trezoreriei
C. a achitat în data de_ în contul BEJ suma de 1785 lei (adică atât cât este debitul pe care încercearcă să îl recupereze de mai bine de 1 an și jumătate).
Iar în data de_, BEJ a virat în contul intimatei suma de 1.688 lei, restul de 97 lei revenind către BEJ cu titlu de diferență onorar executor. Adică se achitase de către intimată din onorar executor de 221 lei suma de 124 lei avans onorar, diferența de 97 lei fiind recuperată urmare a viramentului de la debitor către BEJ a sumei de 1785 lei. Deci, BEJ a încasat onorariul de 221 lei în întregime.
Arată că intimata, pe de altă parte, mai are de recuperat în prezent suma de 345 lei. Adică debit 1785 lei + 124 lei taxe + 124 lei avans onorar BEJ = 2033 lei din care i s-a achitat 1688 lei, deci rămâne un rest de 345 lei.
Asupra recursului formulat
a), recurentul arată că executarea silită este nulă pentru că actele de executare au fost înregistrate la AFP C. -N. care nu e parte în proces.
Se susține că trebuiau emise către MFP cu sediul în B. ești.
Arată că în mod corect, actele de executare au fost emise către S. ui român prin MFP prin DGFP C. .
Deoarece, așa cum legal a reținut instanța de fond, se aplică dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.221/2009 (lege pe dispozițiile căreia s-au purtat litigiile dintre părți și din care provine titlul executoriu), lege specială, care PREVEDE EXPRES CĂ PUNEREA ÎN EXECUTARE A HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREȘTI SE FACE PRIN DGFP-URI
Astfel că, BEJ S. D. M. a fost competent, executarea silită trebuind să se desfășoare în jud.C. . Mai mult, și executarea de bunăvoie a sumei de 2643 lei din celelalte două titluri executorii s-a efectuat tot prin DGFP C. . Mai mult, și virarea în august 2013 a sumei de 1785 lei s-a efectuat prin Trezoreria C. unde are deschis cont DGFP C. .
b). recurentul arată că executarea silită trebuie să se efectueze într-un termen rezonabil și invocă termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002 arătând că doar după trecerea acestui termen se poate trece la executarea silită. MFP nu s-a opus efectuării plății sumelor de bani.
Precizează că aspectele invocate sunt nefondate. Instanța de fond în mod corect a apreciat că termenul de 6 luni nu este aplicabil în speță.
Redă conținutul textului legal "dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă DIN CAUZA LIPSEI DE FONDURI, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. _".
Art. 3 arată că, chiar dacă există cauza lipsei de fonduri, dacă instituția publică nu își îndeplinește obligația de plată în termenul de 6 luni, creditorul poate demara executarea silită.
Se mai arată în art. 4 că ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru asigurarea plății sumelor stabilite în titlurile executorii. Virările se pot efectua pe tot parcursul anului bugetar.
În privința termenului de 6 luni, părțile pot conveni asupra unui alt termen, așa cum prevede art.5.
Menționează că termenul de 6 luni pe care se sprijină contestația la executare NU ESTE APL. ABIL ÎN SPEȚĂ cel puțin pentru următoarele considerente:
-legea nu prezumă relativ lipsa de fonduri timp de 6 luni. Nici nu s-ar putea prezuma că orice instituție și autoritate publică nu are fonduri timp de 6 luni și creditorul să fie obligat să facă dovada că aceste fonduri există.
Dacă contestatorul apreciază că nu are fonduri în prezent pentru 345 lei și deci se prevalează de textul legal, atunci trebuie să aducă dovada lipsei de fonduri. Pentru că doar dacă nu există fonduri pentru a acoperi suma datorată intimatei, se aplică un termen de 6 luni "de grație".
-doar acest termen de 6 luni curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului - conform art.2 teza a II-a din OG nr.22/2002. în rest, creanțele stabilite prin titluri executorii se achită_ conform art. 1 alin. 1, fără a fi nevoie de trecerea unui termen. Oricum, termenul de 6 luni a expirat demult.
c). Recurentul critică soluția instanței de fond din perspectiva onorariului nelegal al BEJ, în cuanum de 221 lei (TVA inclus). Se apreciază că cuantumul este ridicat dat fiind că BEJ nu a îndeplinit niciun act de executare silită, cu excepția emiterii unei somații care e act premergător executării silite. Somație pentru a cărei emitere onorariul minimal este de 20 lei. Creditorul trebuia să avanseze toate sumele. Precizează că aceste critici sunt nefondate.
Onorariul maximal este de 400 lei pentru emiterea somației. De ce ar trebui contestatorului să i se aplice onorariul minimal? BEJ a emis și o adresă de înființare a popririi.
Conform art. 39 alin. 3 din legea nr. 188/2000, "executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului". Cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului. Și nu există niciun text în C.proc.civ. care să prevadă că neavansarea în întregime a cheltuielilor de executare de către creditor duce la anularea actelor de executare, nefiind deci prevăzută o astfel de sancțiune.
Arată că onorariul s-a stabilit la suma de 221 lei (TVA de 24% inclus și care este o taxă datorată S. ui) și este legal.
Solicită ca atare respingerea recursului ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată în baza art. 274 C.proc.civ.
Precizează că mențiunile făcute de recurent referitoare la sent.civ. nr. 15512/2012 din dosar nr. 13_ nu au legătură cu intimata, fiind vorba despre un alt dosar în care contestatorul este parte. Este vorba despre o eroare materială datorată cu siguranță demersurilor contestatorului care formulează contestații identice în toate dosarele.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Prima critică adusă sentinței recurate, în sensul că soluția instanței de fond este greșită sub aspectul normelor de procedura întrucât, chiar dacă în cuprinsul Legii 221/2009 se specifică faptul că hotărârile judecătorești pronunțate in temeiul acestui act normativ sunt puse în executare de MFP prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene, actele de executare trebuiau comunicate MFP, care a fost parte in litigiu în calitate de reprezentant al statului roman tribunalul constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, potrivit art.5 alin 2 din Legea nr.221/2009 hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul prevederilor alin. (1) lit. a) și b) sunt supuse recursului, care este de competența curții de apel, și sunt puse în executare de Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B. ești.
În aceste condiții, în mod judicios prima instanță a statuat că în speță BEJ
S. D. -M. este competent din punct de vedere teritorial în a demara executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr.352/2011 pronunțată de către Tribunalul Cluj, în dosarul civil nr._ .
În ceea ce privește a doua critică formulată de către contestator, în sensul că în mod eronat instanța de fond nu a reținut că a fost încălcat principiul executării voluntare, respective că s-au încălcat dispozițiile art.2 din Lregea 110/_ tribunalul, de asemenea o găsește neîntemeiată, întrucât recurentul nu a făcut dovada incidențeiu dispozițiilor legale anterior evocate, respectiv a lipsei de fonduri, care, așa cum a remarcat și judecătorul fondului nu reprezintă o prezumție absolută în favoarea instituțiilor publice.
În schimb este întemeaită a treia critică și ultima din cuprinsul memoriului de recurs, în ceea ce privește onorariul executrorului judecătoresc întrucât, în conformitate cu art.3 lit.a din anexa Ordinului nr. 2.550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești,pentru creanțele în valoare de până la 50 000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va Admite în parte recursul declarat de contestatorul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP C. împotriva sentinței civile nr. 10529/2013 din_, dosar nr._ a Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în parte, admite în parte contestația la executare formulată de contestator în sensul diminuării onorariului executorului judecătoresc la cuantumul de 178,5 lei și, pe cale de consecință, dispune anularea formelor de executare silită în dosarul execuțional nr. 497/2012 al BEJ S. D. M. în aceste limite.
În temeiul art.274, întrucât pretențiile sale au fost admise doar în parte, tribunalul va obliga recurentul să plătească intimatei Iustian-S. V. -E. suma de 170 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte recursul declarat de contestatorul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP C. împotriva sentinței civile nr. 10529/2013 din _
, dosar nr._ a Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în parte, admite în parte contestația la executare formulată de contestator în sensul diminuării onorariului executorului judecătoresc la cuantumul de 178,5 lei și, pe cale de consecință, dispune anularea formelor de executare silită în dosarul execuțional nr. 497/2012 al BEJ S. D. M. în aceste limite.
Obligă recurentul să plătească intimatei Iustian-S. V. -E. suma de 170 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, D. I. D. |
dact. D.D. 01 Noiembrie 2013 red AD/tehn ID
_
| ← Decizia civilă nr. 142/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 97/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
