Decizia civilă nr. 1072/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR.18._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.1072/R/2013
Ședința publică din 07 Noiembrie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: C. -A. C. JUDECĂTOR: C. -V. B. JUDECĂTOR: O. -C. T. GREFIER: A. -P. B.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind soluționarea recursului declarat de recurenții reclamanți Voievod T. R. S., Voievod
T. R. S., Voievod T. A. I. în contra Sentinței civile nr.7647/02 Mai 2013 pronunțată în dosarul civil nr.18._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul pârât C. M. , având ca obiect anulare act.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31 Octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.7647/02 Mai 2013 pronunțată în dosarul civil nr.18._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă cererea formulată de reclamanții V. T. S. și voivod tarnovean anca ioana, în contradictoriu cu pârâtul C. M., ca fiind neîntemeiată.
În temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 cheltuielile procesuale avansate de stat pentru reclamanți, în cuantum de 3.463,60 lei, au rămas în sarcina acestuia.
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între pârâtul C. M. în calitate de împrumutător și reclamanții V. T.
S. și V. T. A. I. în calitate de împrumutați s-a încheiat la data de_ un contract de împrumut, având ca obiect suma de 21.000 Euro, sumă ce urma să fie restituită la data de_ .
Conform clauzelor contractuale, suma împrumutată - 21.000 euro a fost înmânată la semnarea contractului.
Reclamanții nu au restituit suma împrumutată la scadență, motiv pentru care pârâtul a formulat la data de_, cerere privind emiterea unei ordonanțe de plată, cerere soluționată în cadrul dosarului civil nr._, fiind pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca Ordonanța civilă nr.13667/_, prin care reclamanții debitori au fost obligați la plata sumei de 21.000 Euro cu titlu de împrumut nerestituit către pârâtul creditor.
Potrivit art. 1576 C.civ. Împrumutul este un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorire pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate, iar conform art. 1578 alin. (1) din același act normativ Obligația ce rezultă din un împrumut în bani este totdeauna pentru aceeași sumă numerică arătată în contract.
Conform dispozițiilor art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Susținerea reclamanților în sensul că contractul de împrumut încheiat la data de_ este nul absolut, pentru lipsă obiect și lipsă cauză licită și morală, întrucât suma de 21.000 Euro, reprezenta dobândă la contractul de împrumut autentificat sub nr. 938/_, de B.N.P. Asociați "Mureșan";, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, cu ocazia soluționării dosarului civil nr._, în care a fost pronunțată Ordonanța civilă nr. 13667/_, reclamantul cu ocazia cuvântului pe fond a declarat că recunoaște că a semnat contractul și a împrumutat suma de
21.000 Euro, însă până la această dată nu a avut posibilitatea să-i returneze creditorului. În acest sens, arată că îi va înapoia într-un termen scurt această sumă creditorului - pârâtul cimpean M. .
Rezultă așadar că la acel moment, în fața instanței de judecată, reclamantul
V. T. S. a recunoscut existența înscrisului și a datoriei implicit, și de asemenea a confirmat primirea banilor împrumutați.
De asemenea, în cuprinsul răspunsului la interogatoriul administrat, reclamantul V. T. S. a declarat că a recunoscut că a depus o cerere de amânare a executării la B.E.J. Stolnean Romeo M., asumându-i obligația de a achita datoria atât în dosarul execuțional nr. 49/2009 cât și în dosarul execuțional nr.429/200, dosare care au fost conexate și că nu a contestat suma împrumutată, întrucât a crezut că va avea câștig de cauză pe calea contestației la executare.
Instanța a mai avut în vedere și poziția reclamantei V. T. A. I., care cu ocazia răspunsului la interogatoriul administrat, a declarat că până la finalizarea executării silite nu a contestat faptul împrumutării sumei de bani, întrucât i-a fost teamă de pârât, poziție pentru care nu a oferit o justificare și nu este susținută de nici un element probator.
Susținerile reclamanților în sensul că au fost forțați să încheie prezentul act și să recunoască creanța în fața instanței pentru ca pârâtul să nu demareze executarea silită pentru contractul de împrumut autentificat sub nr.938/_, de
B.N.P. Asociați "Mureșan"; nu sunt susținute de elemente probatorii la dosar. În acest sens, instanța reține că executarea era deja începută pentru valorificarea creanței din contractul de împrumut autentificat sub nr. 938/_, așa cum rezultă din somația emisă de B.E.J. Stolnean Romeo M. la data de_, în dosarul execuțional nr. 49/2009. Cererea de chemare în judecată obiect al dosarului civil nr._ a fost înregistrată la data de_, deci ulterior somației executorului judecătoresc, ceea ce contrazice poziția reclamanților.
Susținerile martorului Nagy C. G., audiat în cauză, depoziție consemnată la dosarul cauzei, instanța le-a apreciat ca fiind neconcludente, întrucât poziția acestuia exprimă doar cele relatate de reclamantul V. T. S.
, acesta neavând cunoștință în mod personal despre cele întâmplate și nici nu a participat personal la încheierea contractului de împrumut. Astfel, acesta a declarat că reclamantul mi-a comunicat că ar trebui să încheie și acest al doilea contract pentru ca pârâtul să nu-i execute silit imobilul … am fost împreună cu reclamanții în mașină când s-au deplasat în vederea încheierii acestui contract, reclamantul mi-a comunicat că nu urma să primească nicio sumă de bani.
Instanța a mai avut în vedere că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată după 4 ani.
Relativ la susținerile reclamanților din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei în data de_, în sensul că martorul a arătat că după ce s-au întors în mașină, reclamanții erau supărați și i-au spus că au semnat contractul respectiv dar că nu au primit nici un ban, instanța a constatat că nu corespund celor consemnate în cuprinsul declarație martorului audiat, martorul nefăcând aceste afirmații la termenul de judecată când a fost audiat.
De asemenea, raportat la dispozițiile art. 1169 C.civ. care statuează că Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, apare ca fiind neîntemeiată susținerea reclamanților din cuprinsul acelorași note scrise, în sensul că pârâtul nu a făcut nici un fel dovada că a predat suma de 21.000 Euro către reclamanți, întrucât ei sunt cei care trebuie să dovedească contrariul acest aspect, susținut de contractul de împrumut însușit de părți prin semnătură.
Având în vedere considerentele mai sus-exprimate, instanța a apreciat neîntemeiat demersul judiciar al reclamanților, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art.274 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, pârâtul a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Pârâtul a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 700 lei, reprezentând onorariu avocat.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a admis capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pe reclamanți la plata către pârât a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 cheltuielile procesuale avansate de stat pentru reclamanți, în cuantum de 3.463,60 lei (prin încheierea din camera de consiliu din data de_, instanța a admis cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar, dispunând scutirea reclamanților de plata taxei judiciare de timbru în valoare de 3.463, lei), rămân în sarcina acestuia.
Împotriva Sentinței civile nr.7647/02 Mai 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, au declarat recurs reclamanții (f.3-22), solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și trimiterea dosarului spre rejudecare în vederea administrării probatoriului complet iar, în subsidiar, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, ca fiind nelegală și netemeinică în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă coroborat cu art.304 și art.3041Cod procedură civilă, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivare au arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică având în vedere greșita apreciere a probelor de către instanța fondului și, în final, interpretarea greșită a situației deduse judecății. În vederea soluționării cauzei s-a administrat probă cu înscrisuri, interogatoriul părților și declarații de martori, toate acestea dovedind câteva aspecte relevante soluționării cauzei însă, cu toate acestea, instanța de fond nu a apreciat în mod corect probele administrate, în special sinceritatea părților din proces, a trecut cu ușurință peste prezumțiile ce au reieșit din probele administrate și a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală. Este adevărat ci există înscrisuri care constată sume de bani cu titlu de împrumut însă se impunea o analiză mai amănunțită și condițiile în care au fost încheiate aceste înscrisuri, asta cu atât mai mult cu cât s-a dovedit în prezenta cauză că pârâtul obișnuia să acorde împrumuturi cu dobândă exagerată mai multor persoane din comunitate, practicile folosite fiind identice.
În speță, obiectul contractului lipsește total. În data de 06 Iunie 2009 când s- a semnat contractul, pârâtul nu le-a remis nici o sumă de bani și, doar s-au calculat dobânzi la suma inițială și s-au materializat prin acest contract. Trebuie observat că cerința existenței obiectului nu este îndeplinită, motiv pentru care nu s- ar impune nici discutarea celorlalte cerințe.
Repunerea părților în situația anterioară se impune ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de împrumut din data de 06 Aprilie 2009, având în vedere că nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
În speță, au înțeles să invoce nulitatea absolută pentru lipsa obiectului și lipsa cauzei sau cauză ilicită și imorală, pe cale de consecință, acțiunea este imprescriptibilă extinctiv în temeiul art.2 din Decretul nr.167/1958.
Prin urmare, în baza contractului de împrumut a cărui anulare o solicită, pe calea somației de plată, reclamantul a obținut un titlu executoriu care a fost folosit în dosarele de executare silitănr.49/2009 și nr.429/2009 prin care a vândut imobilul din Apahida, înscris în C.F. nr.3339 Apahida, număr cadastral 1444, proprietatea lor. Reclamantul a "fructificat"; acest contract de împrumut prin aceea că și-a depus creanța în cadrul procedurii de executare silită și a devenit ulterior proprietarul imobilului. Rezultă așadar că pârâtul deși nu le-a predat suma de
21.000 Euro, totuși i-a obligat indirect la plata acestei sume către acesta prin intermediul executării silite.
Solicitarea lor este întemeiată în sensul obligării pârâtului la restituirea sumei de 21.000 Euro, având în vedere că prezentul contract de împrumut a fost depus în contul creanței în cadrul executării silite, sumă care a fost preluată de la ei în mod abuziv.
În probațiune au fost depuse contractul din data de 28 Mai 2008, contractul din data de 18 Decembrie 2008 și contractul din data de 06 Aprilie 2009. De asemenea, au mai fost depuse și alte înscrisuri: Actul de adjudecare din data de 27 Iunie 2011 întocmit de B.E.J. Stolnean Romeo M. .
Hotărârea recurată cuprinde o motivare succintă, instanța de fond nu a analizat în concret probele administrate și, în consecință apreciază că se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 și următoarele Cod procedură civilă, Codul civil, Decretul nr.167/1958, Legea nr.313/1879.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că instanța de fond în mod corect a apreciat probele și a făcut referire doar la acele probe care sunt în legătură cu actul dedus judecății, pentru că în fond, ne aflăm în fața contestării unui act, semnat și acceptat de părți, ratificat mai apoi în fața instanței. Nulitatea contractului de împrumut este la fel din punctul său de vedere neîntemeiat și susținerile recurenților în acest sens sunt nedovedite. În contractul intervenit între părți nu există clauză penală, nu este nici deghizată, este o susținere gratuită nedovedită, iar în ceea ce privește probele administrate în cauză, înscrisurile sunt depuse la dosar și din punctul său de vedere nu putem discuta peste aceste înscrisuri.
Restul criticilor aduse de către recurenți sunt neîntemeiate și speculații, nefiind susținute de nici o probă din dosar și, totodată, vorbim despre oameni maturi, umblați din viață, educați, care aveau cunoștință de faptele lor, la momentul la care au fost ajutați, dar nu mai poate accepta consecința celor întâmplate, doar din culpa lor. Nu din cauza lui au pierdut imobilul, ci din cauza băncii la care datorau 130.000 Euro.
În concluzie, solicită a se observa faptul că a făcut dovada prin nenumărate înscrisuri că împrumutul a fost acordat, banii s-au plătit și contractul de împrumut reflectă realitatea și este pe cât se poate de licit și, prin urmare, apreciază că se impune respingerea recursului, cu obligarea recurenților la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 Cod procedură civilă.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă, coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prima critică formulată de recurenți este aceea că instanța a interpretat greșit probele administrate in cauză, și in consecință, a stabilit eronat starea de fapt dedusă judecății.
Critica este nefondată.
Probele administrate in cauză au fost inscrisurile- contractul de imprumut cu garantie imobiliară autentificat sub nr. 938/2008 de BNP Asociați " Mureșan";, contractul de imprumut sub semnătură privată incheiat la data de 6 aprilie 2009 intre pârâtul C. M. și reclamanți, interogatoriile pârâtului și ale reclamantilor și declarația martorului Nagy C. G. .
Contactul de imprumut incheiat la data de 6 aprilie 2009 pentru suma de
21.000 euro a fost semnat de către reclamanți, potrivit recunoașterii acestora făcută cu ocazia administrării interogatoriului iar in cursul procesului anterior purtat intre părți, având ca obiect emiterea somației de plată, reclamantul a arătat că este de acord cu plata sumei.
Relatările martorilor Nagy C. G., cuprinse in declarația de la fila 75 dosar, au drept sursă informații primite de la reclamantul insuși. In aceste
condiții proba este neconcludentă, astfel incât, raportat la dispozițiile art. 167 Cod pr.civ, in mod corect a fost inlăturată de către instanță. Reținerea acestei declarații ar fi fost echivalentă cu pronunțarea hotărârii pe susținerile părții insăși, formulate in favoarea sa.
Apoi, in interogatoriul reclamanților, aceștia au recunoscut semnarea contractului, au recunoscut că in litigiul anterior s-au arătat de acord cu plata, insă au susținut că au fost constrânși de imprejurări să facă aceste recunoașteri, respectiv de nevoia de a impiedica evacuarea părinților, respectiv a socrilor lor din imobilului pus garanție de aceștia in favoarea pârâtului prin contractul din 2008.
Interogatoriul constituie o probă pentru partea adversă celei care este supusă interogatoriului, in măsura in care cel interogat recunoaște imprejurări nefavorabile lui, nu in măsura in care recunoaște imprejurări in favoarea sa, căci o altă interpretare a valorii probatorii a interogatoriului ar duce la concluzia că instanța poate pronunța soluția bazându-se pe susținerile părților.
Prin interogatoriul ce i s-a luat pârâtul nu a recunoscut nicio imprejurare favorabilă reclamanților, pretinsă de aceștia in cererea de chemare in judecată, si anume aceea că in realitate împrumutul de 21.000 euro nu ar fi fost remis, ci a reprezentat dobânda pentru împrumutul inițial acordat prin contractul din 2008 incheiat cu T. M. .
Probele administrate in cauză, dezgolite de adnotările subiective făcute de reclamanți pe marginea lor in cererea de recurs, nu au putut susține afirmațiile reclamanților, și anume că in realitate suma menționată in contract nu le-a fost predată, că reprezenta o dobândă a împrumutului inițial.
Recurenții nu au putut proba existența vreunei constrângeri care i-a determinat să recunoască existența imprumutului și să -și dea acordul la restituirea acestuia, iar susținerea lor potrivit căreia au acceptat această recunoașterea la propunerea pârâtului, in schimbul promisiunii acestuia de a nu-i evacua pe părinții lor din imobilul ipotecat, nu poate fi primită, căci, așa cum a remarcat prima instanță, in momentul in care reclamanții au fost de acord cu restituirea împrumutului de 21.000 euro față, executarea silită era deja începută de reclamant împotriva garanților ipotecari. Așadar, motivația prezentată de reclamanți este neverosimilă.
Imprejurarea că pârâtul le-a acordat mai multe împrumuturi reclamanților sau rudelor acestora, nu dovedește că acesta practică cămătăria. De asemenea, chiar dacă s-ar fi dovedit că reclamantul acordă in mod obișnuit împrumuturi, nu s-a probat că in mod particular contractul in speță a fost unul cămătăresc.
Plângerile penale depuse de reclamanți nu reprezintă o probă concludentă, căci acestea cuprind exclusiv susținerile lor iar organele de urmărire penală au emis rezoluție de neîncepere a urmăririi împotriva reclamantului (f. 47-50 dosar).
In condițiile in care reclamanții nu au dovedit starea de fapt pretinsă, toate motivele referitoare la nulitatea contractului de împrumut pentru lipsa de obiect sau de cauză, pentru caracterul ilicit al cauzei, legate de repunerea părților in situația anterioară in cazul desființării convenției, de incidența dispozițiilor Legii 3131/1878 rămân considerații pur teoretice, fără relevanță juridică in cauză.
Pentru considerentele expuse recursul a fost găsit nefondat, și in consecință, in temeiul art. 312 alin 1 și 304 ind. 1 Cod pr.civ. va fi respins, păstrându-se in întregime sentința atacată.
În temeiul art. 274 Cod pr.civ, recurenții vor fi obligați să plătească intimatului C. M. suma de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUME LE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții V. T. R. S. și V. T.
A. I. împotriva Sentinței civile nr.7647/02 Mai 2013 pronunțată în dosarul civil nr.18._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului C. M. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07 Noiembrie 2013
Președinte, C. -A. C. | Judecător, C. -V. B. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, A. -P. B. |
Red./Pregătit pentru motivare A.P.B./07 Noiembrie 2013 Red. C.V.B./2 exemplare/_
Judecător fond: A. P. escu - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 108/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 408/2013. Anulare act → |
|---|
