Decizia civilă nr. 663/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 663/A/2013
Ședința publică de la 18 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. R. G. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant C. E., apelant C. F.
, împotriva Sentinței civile nr. 9412/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat P. R., intimat P. G. R., intimat P. G. R., martor D. A., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere care împreună cu încheierea ședinței publice din data de_ fac parte integrată din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 9412/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. E. și C. F., în contradictoriu cu pârâții P. R.
, P. G. R. și P. G. R., având ca obiect constatare nulitate absolută antecontract de vânzare-cumpărare din 7 martie 1994.
A obligat reclamanții să plătească pârâților suma de 1.990 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 7 martie 1994 s-a încheiat între C. I. F., în calitate de promitent vânzător, și P. G. Ă și soția P. R., în calitate de promitenți cumpărători, un antecontract de vânzare-cumpărare, cu privire la suprafața de 0,30 ha teren situat în localitatea Florești, între vecinii Lonean V. piticul la stânga, iar la dreapta Lorincz E., proprietate personală, cumpărat de la Chinta
N. și întabulat pe vânzător pentru prețul de 700.000 lei ROL.
De asemenea, cu privire la identificarea obiectului contractului, părțile au mai stipulat că terenul este situat în partea de hotar Șesul de Sus, la cărarea Porii.
În ceea ce privește acest act, reclamanții, descendenții promitentului cumpărător, au contestat semnătura de pe antecontract arătând că aceasta nu aparține antecesorului lor, fapt de natură a duce la concluzia că lipsește consimțământul acestuia,
Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 173/2009 întocmit de expert Sorin Alamoreanu din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice C., cele două semnături de pe actul în litigiu au fost executate de același autor, însă acestea nu aparțin defunctului C. I. F., diferențele reținute (fila 56) neputând fi explicate prin trecerea timpului de la datele semnăturilor de comparație (1971, 1988) la cele contestate (1994), reținând că este evident că suntem în prezența unor semnături realizate prin imprimare aproximativă a modelului titularului.
Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 49/2010 întocmit de experții Paraschiv S., Grigore C. și Pușcă Ionică din Cadrul Institutului
Național de Expertize Criminalistice, examinarea separată a grafismelor analizate nu indică elemente de contrafacere, traseul grafic neprezentând întreruperi sau ezitări nejustificate, plasamentul fiind normal față de text și se înscriu în coordonatele normale dimensionale și poziționale, prezentând coordonate grafice generale și individuale comune ceea ce poate duce la concluzia provenienței lor de la un singur scriptor, însă raportat la lipsa unui material comparativ corespunzător pentru a se verifica constanța în timp a evoluției grafice a titularului, si raportat și la lipsa unor semnături autentice care să dateze din perioada din perioada actului în litigiu, semnăturile de pe actul contestat probabil aparțin defunctului C. I. F.
.
Potrivit declarației martorei M. M., sora martorei semnatare a antecontractului, prezentă la încheierea acestuia, actul a fost semnat de către defunctul C. I. F., însă potrivit acesteia contractul a fost scris de mână, martora neputând preciza însă locul încheierii acestuia deși a furnizat informații cu privire la persoanele prezente, suprafața vândută și prețul convenit de către părți.
Conform declarației martorului D. ARISTIDE (fila 123), terenul în cauză a fost lucrat până în anul 2004 de către pârâta P. R., fie direct fie l-a dat în chirie, iar pentru toată această perioadă pârâții au achitat impozitul aferent acestui teren(filele 103-107, 124).
Din răspunsul reclamanților la interogator (filele 111-112) reiese că terenul în cauză a fost folosit de către reclamantul C. F., acesta nefiind perturbat în posesie de către pârâți, reclamanții arătând că nu au avut cunoștință de existența antecontractului decât în momentul în care au fost chemați în judecată de către pârâți, iar potrivit fotocopiilor registrelor agricole eliberate de Primăria Comunei Florești, terenul în litigiu este înscris atât în posesia pârâților cât și a reclamanților (filele 121-122).
Astfel, raportat la concluziile celor două rapoarte de expertiză criminalistică, având în vedere faptul că materialele de comparație datează din anii 1971, respectiv 1988, iar scriptul contestat din anul 1994, având în vedere faptul că grafia unei persoane evoluează în timp și este influențată și da starea sa psihomotorie din momentul realizării, iar în lipsa unor dovezi de contrafacere a semnăturii și în prezența unor asemănări de ordin general și individual (fila 84), având în vedere și faptul că din probele administrate reiese faptul că terenul în cauză a fost utilizat de către pârâți, coroborat cu înscrierea acestora în registrul agricol și plata impozitului pe teren aferent, instanța va înlătura Raportul de expertiză Criminalistică întocmit de Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice C., reținând că este posibil ca antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la 7 martie 1994 să fi fost semnat de către defunctul C. I. F. .
Având în vedere faptul că potrivit art. 1169 Cod civil, reclamanților le revine obligația de a face dovada susținerilor din cererea de chemare în judecată, având în vedere că din raportul de expertiză criminalistică nr. 49/2000 reiese faptul că este posibil ca actul să fi fost semnat de antecesorul lor, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză din care reiese că terenul în cauză a fost folosit de către pârâți, instanța a reținut că nu reiese fără urmă de dubiu lipsa consimțământului autorului reclamanților la încheierea actului contestat, motiv pentru care va constata că susținerile reclamanților sub acest aspect sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește motivul de nulitate constând în neseriozitatea prețului, instanța a reținut că acest motiv a fost invocat cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, după închiderea dezbaterilor și a cercetării judecătorești, astfel că instanța nu a fost legal sesizată cu acest aspect motiv pentru care nu va proceda la analizarea acestuia.
Potrivit doctrinei juridice, antecontractul de vânzare cumpărare, sau mai corect spus, promisiunea sinalagmatică de vânzare cumpărare, are ca obiect o obligație de a face, respectiv de a încheia în viitor un contract de vânzare- cumpărare, această promisiune neavând drept consecință un transfer al dreptului de proprietate asupra terenului în cauză. Faptul că la data încheierii contractului promitentul vânzător era sau nu proprietar al imobilului pe care s-a obligat să îl înstrăineze în viitor nu are nici o relevanță în ceea ce privește valabilitatea
contractului, căci nu putem reține o lipsă a obiectului convenției atâta vreme cât obiectul acesteia constă tocmai în obligația de a încheia un contract apt să transfere dreptul de proprietate în schimbul unui preț anterior convenit, aceste element (existența sau inexistența dreptului de proprietate în patrimoniul promitentului vânzător) fiind un element care ține de executarea antecontractului și nu de încheierea lui în mod valabil, sancțiunile juridice care intervin în cele două cazuri fiind total diferite.
Raportat la cele de mai sus, faptul că terenul ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 7 martie 1994 nu s-ar fi aflat în patrimoniul defunctului promitent vânzător ci în cel al bunicii paterne, trecând apoi urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în patrimoniul reclamanților, este un element care ține de executarea antecontractului și nu de valabilitatea sa.
Față de cele de mai sus, raportat la dispozițiile art. 948 Cod civil, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C.
E. și C. F. în contradictoriu cu pârâții P. R., P. G. R. și P. G.
R. având ca obiect constatare nulitate absolută antecontract de vânzare- cumpărare din 7 martie 1994.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamanții căzând în pretenții au fost obligați să plătească pârâților suma de 1.990 lei cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorariu expertiză criminalistică (800 lei - fila 63) și onorariu avocațial (1.190 lei - fila 142).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. E. și C.
, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentinței recurate si pe cale de consecința admiterea acțiunii introductive așa cum a fost ea formulata; temeiul de drept fiind art. 304 punct 9 cod procedura civila raportat la art. 304 indice I cod procedura civila, cu cheltuieli de judecata la fond si in recurs constând in onorarii de avocat, taxe de timbru si contravaloarea expertizei grafologica. În subsidiar, solicită recurenții casarea hotărârii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, temeiul de drept fiind art. 312 alineat 5 teza 1 cod procedura civila.
În motivare recurenții reclamanți arată faptul că, critică hotărârea recurata pentru următoarele argumente:
Primul motiv de recurs privește lipsa consimțământului valabil exprimat al promitentului vânzător C. I. F. (antecesorul reclamanților), lipsind astfel una dintre condițiile prevăzute de art. 948 cod civil.
Au susținut si au demonstrat ca defunctul C. I. F. nu a semnat antecontractul de vânzare cumpărare datat 7 martie 1994. In ceea ce urmează vor analiza cele doua rapoarte de expertiza grafologica:
Raportul de expertiza grafologica nr. 173/27 august 2009 efectuat de Laboratorul exterior de medicina legala Ciul-N., aflat la fila 51 si următoarele din dosar, pe care îl vor denumi in continuare Raportul nr. I. In acest raport de expertiza se arata in mod explicit si fără echivoc următoarele: "Semnaturile de la titularul C. loan F. au un model compus din majuscula I separate de grupul de semne grafice care cuprind majuscula C si ghirlandei buclate virtual. Scrisul este mai mic dimensional decât cel în litigiu, mai bine coordonat grafic, rond ghirlandat, dinamic spontan, dextrolin. Legarea este grupata, presiunea medie ușor fluctuanta, dinamic naturala. Linia de baza este ușor sinuoasa si ascendenta. Apare evident ca suntem in prezenta unor semnaturi realizate prin imitarea aproximativa a modelului titular."
Expertiza mai indica o serie de 3 deosebiri care fac imposibila executarea semnăturii de către defunct. Aparatură folosită:
Lupă;
Microscop Nikon Szx;
VSC 4C Foster and Freeman, acesta fiind un aparat video care compara scrierile, ultraperformant.
Concluzii: "Actul antecontract de vânzare cumpărare datat 7 martie 1994 NU a fost semnat de către titularul C. loan F. ."
Raportul de expertiza grafologica nr. 49/26 martie 2010 efectuat in cadrul Institutului Mina Minovici B. ești, aflat la fila 80 din dosar, numit in continuare Raportul II.
Acest raport de expertiza este confuz echivoc si neconvingator, operand cu probabilități.
În concluzie: "Semnaturile de la poziția vânzător de pe inscrisul intitulat antecontract de vânzare cumpărare datat 7 martie 1994, au fost PROBABIL executate de titularul C. I. F. ."
Pentru a ajunge la aceasta concluzie "savanta", autorii Raportului II de expertiza au folosit lupa, scanerul si imprimanta. Nu au folosit un microscop performant si nici aparatul video care compara scrierile. Sa nu fi avut la institut aceste aparate? Greu de crezut!
Oricum, acest raport de expertiza este departe de a fi unul științific.
Pe de alta parte, orice dubiu profita părții in sarcina căreia se naște obligația ceea ce întărește concluzia ferma trasa de Raportul I de expertiza in sensul ca defunctul C. I. F. nu a semnat scriptul expertiza!
In dubio pro reo.
Cata vreme exista un raport de expertiza care in mod cert si fara echivoc stabilește ca antecontractul de vânzare cumpărare datat 7 martie 1994 nu a fost semnat de către defunctul C. I. F. si mai exista o expertiza care operează cu probabilități, ei bine, dubiul trebuie să profite persoanei in sarcina căreia s-ar naște obligația si nu invers. Prin urmare, incertitudinea este in favoarea reclamanților astfel încât in mod greșit instanța a folosit incertitudinea in defavoarea reclamanților considerând ca daca exista o probabilitate cat de mica atunci aceasta este de luat in considerare.
Dubiul trebuia eventual înlăturat prin încuviințarea obiecțiunilor la raportul de expertiza nr. 49/26 martie 2010, obiecțiuni depuse la dosar la termenul din 26 mai 2010.
Arată reclamanții recurenți faptul că au formulat la termen si in scris obiecțiunile la raportul de expertiza arătând in mod explicit faptul ca "răspunsul dat de către experți nu întrunește cerințele unui raport de expertiza care trebuie sa aibă o concluzie ferma, clara..." si ca "probabilitatea si incertitudinea nu sunt compatibile cu cerința ferma potrivit căreia un raport de expertiza trebuie sa fie considerat o proba științifica."
Devreme ce instanța de judecata a respins aceste obiecțiuni ar fi trebuit sa respingă si cel de-al doilea raport de expertiza. Înlăturând o proba certa si menținând o proba incerta, motivarea hotărârii este fundamentata pe o probabilitate si nu pe o certitudine.
Instanța este datoare sa stăruie prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului.
In acest sens invocă reclamanții dispozițiile art. 129 alineat 5 cod procedura civila care stabilește ca: "Judecătorii au îndatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale."
Prin urmare, stăruința are ca scop aflarea adevărului, înlăturarea incertitudinilor astfel incat soluția pronunțata sa fie temeinica si legala. Consideră reclamanții ca acest text de lege a fost încălcat.
Instanța a apreciat ca sarcina probei este a reclamanților nesocotind faptul ca cel care dorește sa se folosească de un înscris sub semnătura privata tăgăduit, trebuie sa demonstreze faptul ca acesta emana de la autorul pretins.
Antecontractul sub semnătura privata defăimat de către reclamanți ca fiind nul, le-a fost opus acestora in dosarul promovat de către parați având ca obiect prestațiune tabulara. In acel dosar pârâții, având acolo calitatea de reclamanți, s- au folosit de antecontractul pe care C. E. si C. F. l-au repudiat susținând ca semnătura de pe acel antecontract nu aparține antecesorului lor.
In acest context parații erau îndatorați in egala măsura sa demonstreze faptul ca antecontractul emana de la autorul C. I. F. . Parații au propus
administrarea unor probe testimoniale, martorii propuși si încuviințați in ciuda opoziției reclamanților fiind alții decât cei din scriptul sub semnătura privata.
Mai arată reclamanții recurenți faptul că s-au opus la administrării de probe testimoniale invocând incidența art. 1191 alineat 2 cod civil, sens in care susțin nota de ședința depusa in 30 iunie 2010 precum si concluziile orale puse in 26 mai 2010 respectiv 16 iunie 2010.
Analizând totuși declarațiile celor doi martori, ajungem la concluzia ca ele susțin teza reclamanților confirmând ca de fapt scriptul de la dosar nu a fost semnat de C. I. F. .
Martora M. M. declara ca antecontractul de vânzare cumpărare a fost redactat de mana ori putem constata ca scriptul depus la dosar este tehnoredactat. Martora nu a fost in măsura sa spună unde s-ar fi întâmplat cele relatate de ea deși pretinde ca ar fi fost de față. M. M. nu a semnat in calitate de martor scriptul.
Martorul D. A. nu cunoaște, in concret, nimic legat de încheierea unui eventual antecontract de vânzare cumpărare, referindu-se doar la niște discuții purtate cu defunctul C. I. F. care ar fi afirmat "Mi-a spus ca dorea sa vanda si de ce nu am cumpărat de la el?" Pe lânga faptul ca aceasta discuție este irelevanta, ea este plasata de către martor in toamna anului 1994 in condițiile in care defunctul C. I. F. s-a stins din viață in septembrie 1994.
Un alt element esențial al contractului de vânzare cumpărare este prețul care trebuie sa fie real si serios (art. 1303 cod civil).
In scriptul denumit antecontract de vânzare cumpărare este trecut un pret de 700.000 lei, suma derizorie in raport cu bunul pretins a fi vândut -0,30 hectare teren arabil.
In martie 1994 suma de 700.000 lei era echivalentul a aproximativ 400 $. Tot in martie 1994, prețul terenului pe metru pătrat era de 4-5 $/mp. Rezulta ca 3000 mp ar fi putut valora la acea vreme intre 12.000 $ si 15.000 $. Este o diferența!
Pe de alta parte, chiar si aceasta suma derizorie nu rezulta ca s-ar fi plătit efectiv. In pretinsul antecontract se folosește viitorul atunci când se vorbește de plata prețului: "...cu prețul de 700.000 lei, care SE VOR ACHITA la semnarea prezentului contract."
Ori, "prezentul contract" nu conține nici o mențiune ca prețul s-ar fi achitat la mana vânzătorului; nu există nici o chitanța in acest sens. Instanța nu a analizat acest aspect considerând ca nu a fost sesizata prin cererea scrisa. Consideră ca principiul aflării adevărului" pledează pentru a lua in considerare un aspect care este de esența a contractului de vânzare cumpărare: prețul.
O alta critica pe care o aduc hotărârii recurate este aceea ca probele administrate in cauza s-au bucurat de un "tratament" inegal.
A fost înlăturata expertiza cu valoare certa si a fost preferata cea care avansa ideea "probabilității".
A fost acceptata declarația martorei M. M., "trecându-se cu vederea" faptul ca martora a declarat ca antecontractul semnat de C. loan F. a fost scris de mana (cel in cauza fiind tehnoredactat).
A considerat ca registrul agricol ar putea susține apărările paraților dar a neglijat in totalitate cartea funciara de unde rezulta ca reclamanții s-au purtat ca adevărați proprietari, fiind intabulați in cartea funciara, terenul fiind înstrăinat si pe el aflându-se construcții.
Au solicitat in subsidiar casarea cu trimitere motivat de necercetarea fondului având in vedere faptul ca instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la prețul care trebuia sa fie real si serios si de asemenea, consideră recurenții faptul că a fost încălcat principiul aflării adevărului.
La data de_ intimații pârâți P. R., P. G. R. si P.
R. au depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței respingerea recursului, menținerea sentinței civile nr.9412/_ pronunțata de către Judecătoria Cluj-Napoca ca fiind temeinica si legala, cu obligarea recurenților la plata tuturor cheltuielilor noastre de judecata, compuse din onorariu de avocat.
În motivare intimații pârâți arată faptul că actul atacat a fost semnat de către antecesorul părților, la data înscrisa in contract. Astfel, in data de_, dupa ce au verificat la Primaria com.Floresti situația juridica a acestui teren care era înscris in registrul agricol pe numele mamei vânzătorului, def. MAJA S., P. R. si soțul său, in calitate de promitenți cumpărători, respectiv def. C. I. F. in calitate de promitent-vanzator, au semnat actul intitulat Antecontract de vanzare- cumparare, redactat de catre numitul A. P., de profesie jurist (pensionar) care a si semnat actul in calitate de martor.
Analizând motivele de recurs, se observa ca acesta este nefondat, pentru următoarele considerentele:
Principala critica adusa de către recurenți sentinței atacate consta in aceea ca instanța a înlăturat raportul de expertiza criminalistica întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C. (Raportul nr.l), in ale cărui concluzii dl. expert s-a pronunțat cu certitudine, reținând ca este posibil ca antecontractul de vanzare-cumparare sa fi fost semnat de catre C. I. F. .
Recurenții apreciază ca Raportul de expertiza întocmit de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice C. are un grad mult mai mare de certitudine decât cel de-al doilea raport de expertiza, ""tocmit de Institutul National de Expertize Criminalistice, ale cărui concluzii au stabilit ca este posibil ca antecontractul de vanzare-cumparare sa fi fost semnat de catre autorul recurenților. Astfel, recurenții apreciază ca raportul de expertiza nr. 173/2009 a fost întocmit folosindu-se aparate mult mai performante decât cele folosite pentru întocmirea raportului de expertiza nr.49/2010, concluziile primului raport fiind ferme, lipsite de echivoc, in vreme ce concluziile celui de-al doilea raport de expertiza este confuz, neconvingator si echivoc, operand cu probabilități.
Pentru a înlătura concluziile raportului de expertiza nr. 173/2009, instanța a avut in vedere faptul ca materialele de comparație folosite la întocmirea celui dintâi raport de expertiza datează din anul 1971, respectiv 1988, de vreme ce scriptul contestat datează din anul 1994, iar grafia unei persoane evoluează in timp si este influențată de starea sa psihomotorie din momentul realizării scrisului. Pe de alta parte, pentru a înlătura concluziile primului raport de expertiza instanța a mai reținut ca probele administrate in cauza trebuie coroborate, iar in urma coroborării acestor probe instanța si-a format convingerea intima ca antecontractul a fost semnat de către tatăl recurenților.
Chiar daca primul raport de expertiza operează cu certitudini, iar cel de-al doilea raport de expertize operează doar cu probabilități, trebuie avut in vedere faptul ca cel dintâi a fost întocmit de către un singur expert, in vreme ce cel de-al doilea raport de expertiza a fost întocmit de o comisie formata din trei experți ceea ce ne conduce la concluzia ca posibilitatea de a se pronunța in mod eronat este mai mare in căzu primului raport de expertiza.
Pe de alta parte, astfel cum in mod corect a procedat si instanța de fond, trebuie avut in vedere și probele administrate in procesul civil trebuie coroborate. Nemulțumirea recurenților este determinata de împrejurarea ca instanța a înlăturat singura proba care le era favorabila. Chiar, daca raportul de expertiză reprezintă o lucrare de specialitate, proba cu expertiza are aceeași putere probatorie ca si oricare alta probă administrata.
Concluziile celor doua rapoarte de expertiza grafologica efectuate în cauza trebuie privite în coroborare cu toate celelalte probe administrate in cauza. Cea de-a doua expertiza grafologica a relevat faptul ca semnătura regăsita pe înscrisul atacat aparține probabil promitentului - vanzator C. I. F. .
Pentru a conchide astfel dl. Expert a avut in vedere atât înscrisul atacat cat si actele de comparație, reținând că nu exista elemente de contrafacere ale înscrisului, iar semnaturile analizate, chiar daca nu sunt contemporane au aceleași caracteristici grafice generale si speciale, ceea ce releva paternitatea lor comuna, diferind doar modul de a semna de la o perioada de timp la alta.
Este real ca cea dintâi expertiza grafologica efectuata in cauza a relevat faptul ca semnătura regăsit pe antecontract nu aparține lui C. I. F., insa
concluziile sale au, fost combătute ulterior, d concluziile celui de-al doilea raport de expertiza grafica, intocmit de o comisie de trei experți.
In privința principiului IN DUBIO PRO REO, invocat de către recurenți, urmează a fi observat că acesta nu este incident in cauza. Recurenții susțin ca atâta timp cat exista un raport de expertiza care a stabil in mod cert si fara echivoc ca semnătura de pe antecontract nu aparține vanzatorului si mai exista o expertiză care operează cu probabilități, dubiul trebuia sa profite persoanei in sarcina căreia s-ar naște obligați; incertitudinea trebuind sa profite reclamanților.
Principiul IN DUBIO PRO REO este consacrat de art.983 C.civ.
Principiul in dubio pro reo vizează doar convențiile, nu si probele administrate in proces, astfel că aceasta apărare a recurenților urmează sa fie înlaturata, fiind străina cauzei.
O alta critica adusa de către recurenți hotărârii pronunțate de prima instanța vizează sarcina probei. Astfel, susțin recurenții, instanța a apreciat ca sarcina probei este a reclamanților, nesocotind faptul ca cel care dorește sa se folosească de un inscris sub semnătura privata tăgăduit, trebuie sa demonstreze faptul ca acesta emană de la pretinsul autor.
Susținerea recurenților sfidează insa o regula de baza a procesului civil, și anume aceea că cel care face o afirmație sau o cerere in fata instanței, trebuie sa o dovedească, astfel ca dumnealor le incuba sarcina probei pentru a dovedi ca semnătura de pe antecontract nu aparține tatălui lor. Înscrisul sub semnătura priva de care ne prevalam se bucura de prezumția relativa de valabilitate si autenticitate, care poate fi răsturnat aducându-se proba contrara. Cuprinsul înscrisului sub semnătura privata face credința pana la dovada contrară. Prin urmare, reclamanții erau cei care aveau sarcina probei in măsura in care doreau sa dovedească împrejurarea ca antecontractul de vanzare-cumparare nu a fost semnat de tatăl lor.
Recurenții susțin ca aceștia erau îndatorați sa demonstreze faptul ca antecontractul emana de la pretinsul autor, lucru care susțin dumnealor, nu s-ar fi făcut. Așa cum se poate observa insa din actele dosarului, aceștia au administrat o serie de probe, constând in probe, testimoniale, probe cu înscrisuri sau cu expertiza
toate, in încercarea de a dovedi ca semnătura de pe antecontract aparține autorului recurenților.
Aceștia sunt insa profund nemulțumiți de faptul ca instanța a încuviințat probele solicitate de către ei, in ciuda opoziției lor, in special proba cu declarația martorilor M. M. si D. Aristide.
Instanța a încuviințat audierea acestora martori, tocmai, in vederea aflării, adevarului astfel ca nu se poate aprecia, astfel cum susțin recurenții, ca s-ar fi încălcat art.129 alin.5 Cproc.civ. De altfel, instanța a incuviinâat audierea lui D. Aristide in calitate de martor având ca temei tocmai dispozițiile art.129 alin.5 Cproc.civ.
Probele administrate in cauza sunt de natura a susține afirmația acestora in sensul ca antecontractul de vanzare-cumparare a fost semnat de către autorul recurenților.
Analizând ansamblul probatoriu trebuie arătat ca acest act a fost semnat de părțile contractante in prezenta martorilor Netea Lina, M. M. si A. P., ulterior fiind transcris in registrul agricol al comunei Floresti, pârâta P. R. si defunctul său sot devenind plătitori de impozit pe acest teren, imprejurare care reiese din chitanțele anexate. Din cuprinsul acestor chitanțe. reiese ca, perioada in care au plătit impozit pe teren a fost de 10 ani, timp in care au si exercitat posesia asupra terenului exploatându-l personal, iar dupa mutarea din C. -N. a familiei, mandatând terțe persoane sa lucreze acest imobil.
Un exemplar al antecontractului de vanzare-cumparare s-a depus la Primăria com.Floresti, in vederea efectuării inscrierilor in registrul agricol, in favoarea acesteia P. R. si a defunctului său soț.
Una dintre nemulțumirile recurenților vizează faptul ca instanța nu a procedat la audierea martorilor semnatari ai antecontractului, Hetea Lina si A.P. .
Astfel cum a arătat si în fata primei instanțe, aceste persoane sunt decedate, acesta fiind motivul pentru care nu au fost audiați in calitate de martori.
Pentru că aceștia au arătat prin întâmpinare ca de fata la semnarea acestui contract a fost si numita M. M. si având in vedere împrejurarea ca cei doi martori semnatari ai antecontractului sunt decedați, in scopul aflării adevărului, instanța a incuviintaț audierea lui M. M. in calitate de martor.
Martora M. M., a confirmat susținerile acestora si a relatat faptul că a participat la încheierea antecontractului de vanzare-cumparare atacat, vazandu-l personal pe promitentul-vânzator C. I. F. cand a semnat înscrisul.
Recurenții speculează câteva inexactități din depoziția martorei, susținând ca
M. a arătat ca antecontractul a fost scris de mana, iar scriptul depus la dosar a fost tehnoredactat, precum si faptul ca aceasta martora nu a putut preciza care a fost locul in care s-a semnat înscrisul. Recurenții omit insa sa observe ca martora a incercat sa relateze lucruri petrecute in urmă cu 16 ani, in 1994, care probabil s-au alterat o data cu trecerea timpului, lucru explicabil de altfel data fiind vârsta înaintata a acestei persoane. Pe de alta parte, recurenții omit din vedere si faptul ca pe tot parcursul depoziției sale martora M. M. a arătat ca a avut o tragedie in familie, lucru care i-a afectat memoria, astfel ca nu isi aduce aminte toate detaliile incheierii antecontractului.
Esențial este insa faptul ca martora a văzut personal cand promitcntul- vanzator C. I. F. a semnat antecontractul de vanzare-cumparare si cand a primit prețul pentru imobilul instrainat de la aceasta si defunctul său sot.
ivul pentru care M. M. nu a semnat antecontractul contestat a fost indicat chiar de către aceasta, in cursul depoziției sale, arătând ca a plecat mai repede, inainte ca acest inscris sa fie semnat si de martori, intrucat era necesar sa se ingrijeasca de nepoții aflați la o vârsta frageda.
In privința martorului D. Aristide, recurenții arata ca acesta nu cunoaște in concret nimic legat de încheierea antecontractului, relatând doar o discuție purtata cu def. C. I. F., pe care a plasat-o in timp in toamna anului 1994, cu toate ca tatăl recurenților s-a stins din viata in septembrie 1994.
Acest martor a relatat conținutul discuțiilor purtate cu def.C. a I. F. si cu intimata P. R., arătând ca deține un teren aflat vis-a-vis de terenul pentru care se judeca părțile, care a făcut obiectul antecontractului atacat, iar din discuțiile purtate cu tatăl recurenților a dedus ca acesta a instrainat terenul pe seama familiei P., intrucat aceștia au fost cei care au folosit si au lucrat acest teren pana in anul 2004, impreuna cu un angajat al martorului. Totodată, acest martor a relatat faptul ca P. R. a oferit spre vânzare terenul, insa martorul nu a fost interesat de o asemenea tranzacție, terenul nefiind bun pentru construcții. Martorul nu a fost parte la încheierea tranzacției dintre fam.P. si C.
I. F., insa tatăl recurenților si-a exprimat intenția de a vinde fata de acest martor. Ulterior, terenul a fost lucrat de către familia acestora, pana in anul 2004, si in aceasta perioada, i-au oferit spre vânzare respectivul imobil chiar lui D. Aristide.
Din depoziția martorului D. A. se poate desprinde astfel concluzia ca a existat o vânzare, făcuta de tatăl recurenților pe seama acestora, doar așa putându-se explica de ce ei erau cei care au folosit terenul ani de-a rândul, au plătit impozitele aferente, au încercat sa-l vândă mai departe si s-au înscris in Registrul Agricol.
Reclamanții s-au opus la administrarea probelor testimoniale, invocând incidente disp. art. 1191 alin.2 C.civ. Raportat la aceste aspecte, aceștia au depus la dosarul cauzei note de ședința, pentru termenul de judecata de la data de_, pe care înțeleg sa le susțină in continuare.
Art. 1191 C.civ. interzice de principiu administrarea probei cu declarațiile martorilor pentru dovedirea actelor juridice al căror obiect depășește suma de 250 lei, aceasta proba putându-se face doar prin act autentic sau act sub semnătura privata. Interdicția vizează situațiile in care se tinde, a se proba in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, ori cu privire la ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis înaintea, in
timpul, sau in urma confecționării actului, chiar cu privire la o suma ce nu depășește 250 lei
Toate aceste reguli devin inaplicabile in cazul in care exista un început de dovada scrisa, potrivit disp. art. 1197 alin. 1 C.civ. A. eatul 2 al acestui articol definește începutul de dovada scrisa ca fiind orice scriptura a aceluia in contra căruia s-a făcut petiția, sau a celui ce el reprezintă și,care scriptura face a fi crezut faptul pretins.
Începutul de dovada scrisa presupune îndeplinirea cumulativa a trei condiții:
sa existe o scriere, in sensul de orice fel de înscris, chiar nesemnat si nedatat.
scrierea sa provină de la cel căruia ii este opusa sau de la p persoana fata de care partea este un succesor in drepturi, ori ca înscrisul sa fie întocmit de o alta persoana, dar semnat de parte.
scrierea sa fie de natura a face demn de crezare faptul pretins.
Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 0_ reprezintă un, început de dovada scrisa, in sensul disp. art. 1197 alin.2 C.civ., reprezentând o scriere sub semnătura privata căreia ii lipsește mențiunea multiplului exemplar, care provine de la persoana fata de care reclamanții sunt succesori in drepturi, înscrisul sub semnătura privata făcând credința pana la dovada contrara.
Înstrăinarea imobilelor inter vivos se poate face doar prin act încheiat în formă autentică, pentru contractul de vânzare-cumpărare fiind cerută condiția formei autentice ad validitatem. Înscrisul; constatator al convenției de vânzare este sub semnătura privata, nevalabil ca si contract de vânzare-cumparare din pricina lipsei condiției formei autentice, reprezintă un inceput de dovada scrisa. Acesta nu este valabil ca inscris autentic, dar este valabil ca inscris sub semnătura privata.
In sprijinul acestei afirmații poate fi adus ca argument si faptul ca, daca diferite înscrisuri precum însemnări, note sau scrisori, pot constitui un inceput de dovada scrisa, trebuie admis ca inceput de dovada scrisa acel inscris semnat de parti, dar care a fost preconstituit ca instrument probator.
Pentru aceste considerente apreciază intimații pârâți ca se circumscriu situației de excepție prevăzuta dp-art. 1197 C.civ., existând un început de dovada scrisa care face admisibil proba testimoniala solicitata de către aceștia.
Pentru aceste considerente, dar si in temeiul disp.art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale. Astfel, susținerea recurenților in sensul ca, s-ar, fi încălcat, disp.art.129 alin.2 C.civ. este lipsita de fundament.
Astfel, s-au administrat probe testimoniale utile, pertinente si concludente soluționării cauzei, din declarațiile martorilor reieșind faptul ca def. C. I. F. a semnat personal înscrisul contestat, ca a încasat prețul pentru imobilul care formează obiectul antecontractului, iar după semnarea acestuia, familia acestora a exercitat dreptul de folosința asupra terenului. Doar așa se explica de ce aceasta a achitat in următorii ani impozitul pentru imobilul respectiv, figurând in registrul agricol si in evidentele administrației financiare cu imobilul in suprafața de 29 arii( 30 arii potrivit antecontractului) pe care l-a dobândit de la C. I. F. si in plus, a intrat in posesia terenului imediat după încheierea antecontractului.
Pe cale de consecința apreciază intimații pârâți ca in speța sunt întrunite toate condițiile de validitate ale actului juridic civil, inclusiv cele prescrise de dispozițiile art.948 C. civil referitoare la existenta unui consimțământ valabil exprimat al celui care se obliga.
In lipsa acestui consimțământ valabil exprimat este de neînțeles cum defunctul C. I. F. le-a predat posesia imobilului, a acceptat ca ei sa lucreze acest teren si să fie înscris in registrul agricol pe seama acestora.
Contestarea semnăturii defunctului C. I. F. de către moștenitorii acestuia este făcuta in opinia lor cu rea credința, ei cunoscând ca tatăl lor a semnat actul atacat si si-a exprimat in mod valabil consimțământul. De altfel, chiar daca aceasta împrejurare a fost contestata de către reclamanți cu ocazia administrării interogatoriului, aceștia cunoșteau intenția tatălui lor de înstrăinare, a respectivului teren in favoarea lor chiar înainte de semnarea antecontractului,
cunoscând totodată si împrejurarea ca tatăl lor a înstrăinat terenul in favoarea lor, semnând antecontractul de vânzare-cumpărare.
Că așa este o dovedesc chiar susținerile reclamanților recurenți făcute in cauza ce formează obiectul dosarului nr.6709/2006 al Judecătoriei C. -N. . Astfel, in întâmpinarea depusa in dosarul 6709/2006 al Judecătoriei C. -N. reclamanții recurenți au arătat următoarele: " După bunica noastră Maja S. tatăl nostru nu a făcut cerere de reconstituie in baza Legii 18/1991, astfel ca in anul 1994, când a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare cu reclamanta P. R. si soțul aceștia, a înstrăinat un teren asupra căruia nu avea nici un fel de drept. Cumpărătorii au fost, de altfel, avertizați de către subsemnații sa nu încheie nici un fel de contract cu tatăl nostru, cu privire la acest teren, întrucât nu-i aparține. Cu toate ca tatăl subsemnaților nu deținea nici un act doveditor al dreptului de proprietate, cu privire la terenul cuprins in contract, totuși reclamanții au încheiat acest contract asumându-si riscul de a cumpăra de la un neproprietar. Acest fapt a fost nesocotit si de către tatăl subsemnaților care pentru a face rost de bani pentru a-si procura băuturi alcoolice a mai înstrăinat si alte terenuri, care de drept nu-i aparțineau."
Aceasta poziție procesuala a recurenților C. formulata in dosarul 6709/2006 al Judecătoriei C. -N. este neechivoca in sensul recunoașterii împrejurării ca def. C. I. F. a semnat. Apărarea reclamanților in sensul ca întâmpinarea respectiva a fost formulata prin apărătorul ales nu este de natura a lipsi actul de consecințe juridice întrucât, chiar reclamanții au mandatat avocatul sa îi reprezinte in cauza respectiva, nefăcându-se decada inexistentei unui asemenea mandat si fără a se contesta mandatul dat apărătorului ales. In condițiile existentei acelui mandat acordat avocatului toate actele întreprinse de către avocatul mandatar sunt opozabile mandanților clienți, întrucât, in mod cert, avocatul ales la acea vreme de către recurenți a formulat apărarea raportat la susținerile clienților, care nu au înțeles sa aducă la cunoștința avocatului faptul ca antecontractul nu ar conține semnătura tatălui lor.
De altfel, litigiile intre aceștia si reclamanții C. au început încă in cursul anului 2006, dovada in acest sens fiind dosarul nr.6709/2006 al Judecătoriei C. -
, astfel ca susținerea reclamanților in sensul ca au aflat de existenta antecontractului de vânzare-cumpărare abia in anul 2007 este neverosimila. Cererea care formează obiectul prezentului dosar a fost formulata mult mai târziu, in octombrie 2008, când reclamanții recurenți,, cu rea-credință au solicitat constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de către tatăl lor, după doi ani e la demararea primului litigiu dintre ei. Ori, in măsura in care recurenții erau convinși de justețea aținerilor lor si de faptul ca tatăl lor nu a semnat antecontractul contestat, cu siguranța ca nu ar fi așteptat cel puțin doi ani ca sa promoveze prezenta cauza, ci ar fi făcut-o imediat ce au luat cunoștința de conținutul înscrisului. Așa cum au mai arătat, recurenții au cunoscut existenta antecontractului de vânzare-cumpărare încă de la data încheierii sale, insa tăgăduiesc acest lucru. Cu toate acestea, ei nu pot susține ca au aflat despre, existenta antecontractului abia in anul 2007, întrucât au fost parte in procesul înregistrat pe rolul Judecătoriei C. -N. sub nr.6709/2006, dosar in care s-a depus si s-a folosit respectivul antecontract.
Din cuprinsul întâmpinării citate reiese ca recurenții au cunoscut atât intenția tatălui lor de a înstrăina terenul care face obiectul antecontractului, susținând ca i-au avertizat sa nu cumpere întrucât tatăl lor nu este proprietar, cat si împrejurarea ca aceasta intenție s-a concretizat într-o manifestare de voința a acestuia, respectiv prin consimțământul valabil exprimat la încheierea antecontractului.
Poziția personala subiectiva a reclamanților de neacceptare a deciziei tatălui lor de înstrăinare a terenului nu este, fără îndoiala, de natura a influenta validitatea actului juridic atacat acum de părți, dar recunoscut in mod expres anterior.
Contestarea acestui act juridic de către reclamanți este fără îndoiala o poziție exprimata pro causa, neexistând o realitate faptica, conforma susținerilor reclamanților, care sa poată fi amendata ne calea acțiunii injustiție.
Ca poziția procesuala a reclamanților de contestare a înscrisului semnat de către defunctul lor tata este făcuta pro causa, este dovedita si de consemnările d-lui expert Madaras M. T. care, in cauza ce a format obiectul dosarului nr.6709/2006 al Judecătoriei C. -N., a efectuat un raport de expertiza topografica in care a consemnat poziția reclamanților C. (pag.2). Din eroare, in respectivul raport de expertiza d-1 expert a consemnat ca parat este C. I. F. (decedat la data de_ ), cu toate că in realitate pârâți erau C. E. si C. F., cei care au si formulat întâmpinarea depusa la dosarul cauzei. Efectuând acel raport de expertiza dl, expert Madaras a arătat, ca pârâții, CALAN, fiind de față la efectuarea măsurătorilor si a constatărilor din teren, "admit modul de indicare la fata locului a amplasamentului de către reclamanți...neindicând expertului spre măsurare o alta decât cea arătata de reclamanți". Totodată, pârâții (in acel dosar) CALAN s-au rezumat sa arate că " terenul in litigiu nu este cel indicat de către reclamanți în acțiunea inițiala, subliniind ca din titlul de proprietate respectiv ar rezulta ca terenul s-ar afla in aceeași tarla, dar la distanta de valea Sanaslaului." Așa fiind, pârâții C. nici nu au confirmat, dar nici nu au infirmat punctul de vedere al reclamanților (al acestora), legate de poziționarea parcelei in litigiu.
Respectivul raport de expertiza a fost întocmit in septembrie 2007, când reclamanții C. încă mai recunoșteau semnătura tatălui lor. De aceea, in procesul înregistrat pe rolul Judecătoriei C. -N. sub nr.6709/2006 au existat numeroase discuții cu privire la amplasamentul real al parcelei, nepunându-se nici un moment problema ca tatăl lor nu ar fi înstrăinat acel teren ori ca nu ar fi semnat antecontractul de vânzare-cumpărare de care se prevalează aceștia. Discuțiile si apărările principale ale fraților C. au vizat amplasamentul parcelei înstrăinate de către tatăl lor, sens in care in acea cauza s-au efectuat trei expertize topografice. Ori, in măsura in care reclamanții C. nu ar fi recunoscut antecontractul, semnat de către tatăl lor încă de la început, cu siguranța ca apărările lor in acel dosar ar fi vizat si valabilitatea înscrisului probator nu doar amplasamentul terenului înstrăinat.
Cu toate acestea, fata de mărturisirea judiciara făcută de către recurenții în cauză ce a format obiectul dosarului nr.6709/2006, in sensul ca in anul 1994 tatăl lor a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu P. R., orice susțineri făcute in prezenta cauza apar ca fiind făcute pro causa.
În întâmpinarea formulata in acel dosar de către recurenții C., care dețineau calitatea de pârâți, se face referire expresa la antecontractul de vânzare- cumpărare încheiat la data de 0_, între C. 10AN F. si P. R. si soțul său, având ca obiect terenul in suprafața de 3000 mp. Făcând referire expresa la antecontractul suspus analizei in prezenta cauza, reclamanții recurenți au arătat că în anul 1994, când tatăl lor a încheia antecontractul de vânzare-cumpărare a înstrăinat un teren asupra căruia nu avea nici un drept.
Aceasta afirmație a recurenților nu poate fi catalogată altfel decât mărturisire judiciara, făcuta in scris în fata instanței de judecata, investita cu soluționarea cauzei ce făcea obiectul dos. Nr. 6709/2006.
Mărturisirea este definita ca fiind recunoașterea de către o parte a unui fapt pe care partea potrivnica își întemeiază o pretenție sau o apărare si care este de natura sa producă împotriva autorului ei consecințe juridice.
Chiar claca mărturisirea a fost făcuta de către reclamanți in fata altei instanțe decât cea investita cu soluționarea prezentei pricini, aceasta este si rămâne o mărturisire judiciara, făcuta in scris in fața unei instanțe de judecata.
Chiar si in măsura in care s-ar susține ca mărturisirea reclamanților recurenți făcută in respectiva cauza ar valora mărturisire extrajudiciara, atâta vreme cat este consemnata in scris si s-a făcut in fata unei instanțe de judecata, aceasta poate fi folosita in orice proces, chiar si in acela in care proba cu martori este inadmisibila, deoarece cuprinsul mărturisirii fiind consemnat in scris, nu mai este nevoie de audierea martorilor pentru a-1 dovedi.
Mărturisirea reclamanților făcuta in acel dosar este de asemenea o mărturisire simpla, recunoscându-se fără adaosuri ca defunctul lor tata A ÎNCHEIAT antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 7 martie 1994. Adaosurile făcute, in sensul ca defunctul lor tata a înstrăinat un teren asupra căruia nu deținea nici un drept nu sunt de natura a face din mărturisirea respectiva una calificata, care sa schimbe consecințele juridice a faptului pretins de
către subsemnații.
De altfel, chiar dacă, într-o ipoteză absurdă, de neacceptat, s-ar constata că scriptul intitulat antecontract de vânzare-cumpărare nu ar fi fost semnat de către autorul reclamanților, această împrejurare este lipsită de relevanță, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu defunctul C. fiind în mod evident recunoscut expres de succesorii acestuia.
Iată așadar ca depoziția martorei M. M. se coroborează, cu mărturisirea făcuta chiar de către recurenți si cu concluziile celui de-al doilea raport de expertiza grafologica, conducând toate la concluzia neechivoca ca def. C. I. F. a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 0_ .
Prin cererea de recurs formulata, titularii acesteia au solicitat in subsidiar casarea hotărârii pronunțate in fond si trimiterea cauzei la rejudecare, apreciind ca instanța nu s-a pronunțat asupra fondului pricinii in sensul ca nu a analizat daca prețul stipulat in antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 7 martie 1994 este real si serios, iar prin aceasta, susțin recurenții, instanța ar fi, încălcat principiul aflării adevărului.
Prin cererea de chemare in judecata, recurenții nu au solicitat cercetarea validității, antecontractului de vânzare-cumpărare si prin prisma prețului, solicitând doar sa se constate nulitatea absoluta a antecontractului pentru lipsa consimțământului promitentului vânzător, care nu ar fi semnat înscrisul. Doar după includerea dezbaterilor, cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, reprezentantul recurenților a solicitat anularea contractului pentru considerentul ca prețul nu este serios si legitim.
Prin sentința pronunțata, prima instanța a reținut in mod corect ca nu a fost legal sesizata cu acest aspect, motiv pentru care nu a analizat si acest motiv, invocat de către reclamanții recurenți doar cu ocazia dezbaterii in fond a pricinii. Instanța este ținuta sa se pronunțe in limine litis, doar cu privire la aspectele cu care a fost sesizata, neputându-se pronunța cu privire la alte aspecte decât cele invocate de părți prin cererea de chemare in judecata sau invocate in cursul dezbaterii in fond a pricinii.
Invocarea unor noi motive de nevalabilitate a antecontractului, doar cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, după includerea dezbaterilor, nu impunea primei instanțe sa se pronunțe cu privire la aspectele nou sesizate.
M. ivele ce țin de neseriozitatea prețului nu au fost puse in discuția părților, potrivit principiului contradictorialității, nu au fost administrate probe, iar in acest context aceștia, nu și-au putut formula apărarea raportat la acest nou motiv de nevalabilitate a antecontractului.
In acest context, motivele de recurs invocate de către recurenți, privind prețul real si serios, nu pot fi cercetate nici in aceasta faza procesuala, pentru ca astfel s-ar încălca principiul dreptului la apărare și principiul contradictorialității care guvernează procesul civil. Acest motiv de recurs, echivalează cu o cerere noua făcuta direct in recurs, care apare ca fiind inadmisibila.
Oricum, chiar daca ar fi sa analizam prețul stipulat in antecontractul de vânzare-cumpărare, acela de 700.000 lei, acesta apare ca fiind real si serios, pentru un teren in suprafața de 30 arii, achitat la nivelul anului 1994. Este bine cunoscut faptul ca preturile terenurilor situate in circumscripția satului Floresti au crescut doar în ultimii ani, odată cu dezvoltarea pieței imobiliare.
Susținerea recurenților in sensul ca la nivelul anului 1994 prețul unui metru pătrat de teren în Floresti era de 4-5 EURO apare ca fiind nedovedita, rămânând doar o simpla afirmație, care urmează a fi privita si tratata ca atare.
Totodată, si susținerea recurenților in sensul ca prețul nu s-a achitat efectiv pe seama promitentului vânzător apare ca fiind un aspect nou, nededus judecații pana in prezent, ceea ce face inadmisibila cercetarea sa direct in recurs.
Prețul a fost achitat de către familia acestora, pe seama vânzătorului, iar mențiunea din antecontract reprezintă o dovada in acest sens. Nu are nici un fel de relevanta timpul verbului folosit (viitor), întrucât, daca părțile ar fi convenit achitarea acestuia in viitor, ar fi făcut mențiune expresa in acest sens, arătând data achitării acestuia.
Față de aceste împrejurări, apreciază intimații pârâți ca este inadmisibil ca in stadiul procesual al recursului sa se cerceteze aceste motive de nevalabilitate a antecontractului de vânzare-cumpărare, care nu au fost invocate in fata primei instanțe, decât cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, astfel cum in mod corect a reținut si instanța de fond.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Astfel, prima critică formulată de către apelanți, în sensul că prima instanță a procedat în mod eronat neconstatând lipsa consimțământului valabil exprimat al promitentului vânzător C. I. F. nu poate fi primită ca fiind fondată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
Așa cum s-a statuat în literatura de specialitate, consimțământul, înțeles ca o condiție esențială a actului civil, poate fi definit ca voința exteriorizată în sensul de a produce efectele unui act juridic anume.
În mod evident voința internă trebuie să fie exteriorizată, trebuie exprimată pentru a fi adusă la cunoștința celorlalți,astfel ea rămâne în forul interior al persoanei, fiind un proces strict psihologic și neputând interesa decât pe cel care o gândește.
Or, apelanții reclamanți, în prezentul litigiu, au contestat tocmai această exteriorizare a voinței interne a promitentului-vânzător C. I. F. la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare din 07 martie 1994 cu intimații.
Pentru a se statua asupra existenței consimțământului promitentului- vânzător C. I. F. în fața primei instanțe s-a administrat proba cu expertiza grafoscopică, întocmindu-se două rapoarte de expertiză.
Astfel, așa cum în mod judicios a reținut judecătorul primei instanțe, potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 173/2009 întocmit de expert Sorin Alamoreanu din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice C., cele două semnături de pe actul în litigiu au fost executate de același autor, însă acestea nu aparțin defunctului C. I. F., diferențele reținute (fila 56 din dosarul de fond) neputând fi explicate prin trecerea timpului de la datele semnăturilor de comparație (1971, 1988) la cele contestate (1994), reținând că este evident că suntem în prezența unor semnături realizate prin imprimare aproximativă a modelului titularului.
În schimb, potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 49/2010 întocmit de experții Para]schiv S., Grigore C. și Pușcă Ionică din Cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice(filele 80-86 din dosarul de fond), examinarea separată a grafismelor analizate nu indică elemente de contrafacere, traseul grafic neprezentând întreruperi sau ezitări nejustificate, plasamentul fiind normal față de text și se înscriu în coordonatele normale dimensionale și poziționale, prezentând coordonate grafice generale și individuale comune ceea ce poate duce la concluzia provenienței lor de la un singur scriptor, însă raportat la lipsa unui material comparativ corespunzător pentru a se verifica constanța în timp a evoluției grafice a titularului, si raportat și la lipsa unor semnături autentice care să dateze din perioada din perioada actului în litigiu, semnăturile de pe actul contestat probabil aparțin defunctului C. I. F. .
Ca o consecință a caracterului devolutiv în integralitatea sa, în faza procesuală a apelului s-a administrat ca probă o nouă expertiza criminalistică de către experții Dumitrescu T., dr.Mirea Constantin și T. itu V. din Cadrul
Institutului Național de Expertize Criminalistice, care prin concluziile sale(filele160- 163 din dosarul de apel) a relevat următoarele aspecte:
Analizând toate semnăturile de comparație, indicate ca provenind de la numitul C. I. F., se constată că la acestea apar numeroase trăsături asemănătoare.
Astfel, din punct de vedere al aspectului general toate grafiile pentru comparație sunt de tip literal, fiind alcătuite din elemente ce intră în compunerea prenumelui "I. "; și/sau ale numelui "C. ";, arătând în acest sens că din punct de vedere compozițional grafiile respective fie cuprind majuscula caligrafică "I"; urmată de abrevierea numelui "C. ";, fie de numele întreg sau doar abrevierea
"Cai"; a acestuia.
În continuarea expunerii domnii experți precizează că este de remarcat variabilitatea compozițională a construcțiilor, care este una naturală, care se manifestă în condițiile unei execuții dinamice, sigure, reflexe, lipsite de inhibiții.
Comparând semnăturile din litigiu, date pentru C. I. F., cu cele de referință, se constată existența unor asemănări în ceea ce privește caracteristicile lor generale, cum ar fi: naturalețea, spontaneitatea, viteza și presiunea de execuție. Tot din perspectiva asemănărilor domnii experți rețin următoarele elemente: intersecția dintre primul și al doilea element(1), construcția melcată(punctul) din debutul elementului similar literei "C";(2), înălțimea mai mică a celui de al doilea element în raport cu primul(3), aspectul desfășurat și înălțimea mai redusă a elementelor de formă ghirlandată sau unghiulară din corpul semnăturilor(4),
trăsătura descendentă în care rezidă parafa semnăturii(variantă-5)
În pofida faptului că acest raport de expertiză nu statuează în mod ferm, neechivoc dacă documentul intitulat "Antecontract de vânzare-cumpărare"; datat 07 martie 1994 a fost semnat sau nu de către numitul C. I. F., tribunalul urmează a avea în vedere la pronunțarea soluției elementele arătate în cuprinsul lucrării de specialitate, anterior evocate.
În aceste condiții, coroborând concluziile tuturor celor trei rapoarte de expertiză în specialitatea grafoscopică, în special prin raportare la existența unor asemănări în ceea ce privește caracteristicile lor generale, tribunalul urmează a da eficiență rapoartelor de expertiză întocmite de către Institutul Național de Expertize Criminalistice.
Din această perspectivă nu poate fi reținută ca fiind fondată critica circumscrisă punctului 2 a memoriului de apel, în sensul incidenței în speța de față a principiului in dubio pro reo.
Un alt element care a condus tribunalul la concluzia edictată de rapoartele de expertiză întocmite de către Institutul Național de Expertize Criminalistice, în sensul că probabil documentul intitulat "Antecontract de vânzare-cumpărare"; datat 07 martie 1994 a fost semnat de către numitul C. I. F. îl reprezintă cuprinsul întâmpinării formulate de către C. E. și C. F., reclamanții din prezentul dosar, în dosarul civil nr._ (nr. vechi de dosar 6709/2006 al Judecătoriei C. -N. )-filele 21, 22 din acest dosar.
În cuprinsul acestei întâmpinării reclamanții C. E. și C. F. au precizat neechivoc că terenul de 3000 mp, obiect al antecontractului încheiat de defunctul C. I. F. cu reclamanții din acel dosar, respectiv P. R. și soțul acesteia P. G. ă nu a fost al tatălui lor, astfel că în anul 1994, când a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu reclamanta P. R. și soțul acesteia P. G. ă, defunctul C. I. F. a înstrăinat un teren asupra căruia nu avea nici un drept.
În continuarea expunerii din acea întâmpinare reclamanții din prezentul dosar au precizat că, deși tatăl lor nu deținea nici un act doveditor cu privire la terenul obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat în 07 martie 1994, totuși reclamanții P. R. și soțul acesteia P. G. ă au încheiat acest antecontract, asumându-și riscul de a cumpăra de la un neproprietar.
T. ul califică această întâmpinare ca fiind o mărturisire extrajudiciară, fiind un fapt supus aprecierii judecătorului, potrivit regulilor generale de probațiune, astfel că și acest element conduce spre concluziile exprimate de cele
două rapoarte de expertiză anterior evocate, ceea ce a contribuit în plus la crearea convingerii instanței că antecontractul datat 07 martie 1994 a fost semnat de către numitul C. I. F. .
În condițiile în care pe lângă cele două rapoarte de expertiză grafoscopică ordonate în cauză prima instanță a avut în vedere la pronunțarea sentinței declarațiile martorilor M. M. și D. Aristide, răspunsurile la interogatoriu, fotocopiile registrelor agricole eliberate de Primăria comunei Florești, plata impozitului aferent acestui terenului obiect al antecontractului, tribunalul conchide că nu s-au nesocotit de către judecătorul primei instanțe dispozițiile prevăzute de art.129 alin 5 C pr civ.
Nici a patra critică adusă sentinței apelate nu poate fi primită ca fiind întemeiată în condițiile în care intimații din prezentul dosar au solicitat administrarea unei vaste probațiuni, respectiv contraexpertiza grafoscopică, interogatoriile reclamanților C. F. și C. E., audierea martorilor M. M. și
Aristide, toate aceste probe fiind administrate în vederea statuării asupra faptului dacă antecontractul datat 07 martie 1994 a fost semnat sau nu de către numitul C. I. F. .
De asemenea nu poate fi primită ca fiind pertinentă critica reprezentată de punctul 5 al memoriului de apel, întrucât în mod judicios prima instanță a reținut că, în ceea ce privește motivul de nulitate constând în neseriozitatea prețului, acest motiv a fost invocat cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, după închiderea dezbaterilor și a cercetării judecătorești, astfel că instanța nu a fost legal sesizată cu acest aspect motiv pentru care nu va proceda la analizarea acestuia.
A proceda în sens contrar de către instanța de apel, în sensul de a analiza acest motiv de nulitate, s-ar nesocoti dispozițiile art.294 C pr civ potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
În fine, nu poate fi primită ca fiind întemeiată critica existentă la punctul 6 al prezentului apel, în sensul că probele administrate s-au bucurat de un tratament inegal, în condițiile în care prima instanță a analizat în detaliu fiecare probă administrată, a explicat de ce a apreciat ca utilă și pertinentă o probă și de înlăturat o anumită probă, în speță raportul de expertiză criminalistică nr. 173/2009 întocmit de expert Sorin Alamoreanu din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice C. .
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 C pr civ va respinge ca ca nefondat apelul declarat de reclamanții C. E. și C. F., împotriva Sentinței civile nr, 9412/2010 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
În temeiul art.274 va obliga apelanții să plătească intimatei P. R. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții C. E. și C. F., împotriva Sentinței civile nr, 9412/2010 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă apelanții să plătească intimatei P. R. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 18 Decembrie 2013.
Președinte,
-F. D.
Judecător,
O. R. G.
Grefier,
C. -S. Ș.
RED./DACT./AD/CȘ
16 ianuarie 2014/7ex. Jud. fond .C. GlIgan C.Ș. 30 Decembrie 2013
| ← Decizia civilă nr. 420/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 457/2013. Anulare act → |
|---|
