Decizia civilă nr. 420/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 420/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. R. G. Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei apelului civil privind pe apelanta-reclamantă D.
C. C. și pe intimații-pârâți P. I., P. C., P. A., P. M. C., P. M.
, P. C., împotriva Sentinței civile numărul 21143/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect "anulare act";.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-reclamantă prin apărător Bota D. A., cu delegație la dosarul cauzei, intimații-pârâți P. A. și P. M. C., prin avocat Stegăroiu M., cu delegație la dosarul cauzei, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
T. ul acordă părților cuvântul pe apel.
Apelanta prin apărător pune concluzii de admitere a apelului, modificare a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii formulate, reiterând motivele de apel formulate în scris.
Cu cheltuieli de judecată în fond și apel.
Intimații-pârâți P. A. și P. M. C., prin avocat pun concluzii de respingere a cererii de apel ca neîntemeiată și menținere a hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 21143/_, Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea de chemare in judecata formulata si precizata de reclamanta D. C.
C., in contradictoriu cu paratii P. M., P. I., P. C., P. C., P. A. și P.
M. C., ca nefondata.
A respins capatul de cerere accesoriu avand ca obiect obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata ca nefondat.
A obligat reclamanta sa achite paratilor P. A. și P. M. C. suma de 3.720 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata formulata si precizata, reclamanta D.
C. C., in contradictoriu cu paratii P. M., P. I., P. C., P. C., P. A.
, P. M. C., tinde sa obtina constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare provizoriu, incheiat in data de_ de defunctul P. I. senior, P. I. Junior, ambii decedati, P. C., in calitate de vanzatori, si paratii P.
A. si P. M. C., in calitate de cumparatori.
La baza demersului procesual al reclamantei, a stat argumentarea ca, raportat la data incheierii acestei conventii,_, partile contractante au fost de rea-credinta, in sensul ca au avut reprezentarea faptului ca bunul imobil, obiect al
contractului, nu era in proprietatea exclusiva a vanzatorilor, reclamanta fiind exclusa cu rea-credinta din operatiunea juridica a partilor, care, in realitate este speculativa si realizata cu fraudarea intereselor reclamantei. In consecinta, contractul amintit este lovit de nulitate absoluta.
Deopotriva, reclamanta a argumentat ca acest contract este afectat de alte doua cauze de nulitate absoluta si care decurg, pe de-o parte, din lipsa formei autentice, conform art. 46 din Legea nr. 18/1991, aplicabil la data intervenirii raportului juridic de drept substantial intre partile contractante, iar, pe de alta parte, lipseste in totalitate consimtamantul reclamantei la incheierea contractului.
In sustinerea cauzelor de nulitate amintite mai-sus, reclamanta a invederat instantei ca, la nivelul datei de_, partile - vanzatorii au contractat cu paratii, in calitatea celor dintai de mostenitori legali de pe urma defunctei Catinas Ana cas.
P., bunica reclamantei (respectiv sotia numitului P. I. senior, decedat, mama numitilor P. I. junior, decedat, si P. C. ). Astfel, au fost fraudate interesele reclamantei prin operatiunea juridica intervenita intre parti.
Instanta a retinut ca este nefondat demersul procesual al reclamantei, urmand sa respinga in totalitate actiunea reclamantei ca neintemeiata. La baza solutiei instantei stau considerentele ce vor fi aratate in continuare.
Prin scriptul intitulat "Contract de vanzare-cumparare provizoriu"; din data de_, numitii P. I., impreuna cu fiii acestuia P. I. si P. C., precum si nepoata (neindividualizata in cuprinsul contractului), in calitate de vanzatori, toti in calitate de mostenitori ai defunctei Catinas Ana cas. P., si paratii P. A. si P.
M. C., in calitate de cumparatori, au convenit sa vanda, respectiv sa cumpere, in mod irevocabil, suprafata de teren de 27 ari din cota de ½ parte din imobilul inscris in CF nr. 16141 C., nr. top. 14408, fanat la Supur, in schimbul sumei de 4.000.000 ROL. Potrivit mentiunilor din contract, vanzatorii s-au obligat ca deindata sa procedeze la deschiderea succesiunii de pe urma defunctei P. Ana nasc. Catinas, pentru ca mai apoi sa puna la dispozitia cumparatorilor cartea funciara adusa la zi prin intabularea vanzatorilor, in calitate de mostenitori ai defunctei, in vederea incheierii in forma autentica cu familia P. la notar a contractului de vanzare-cumparare in forma autentica, sau dupa primirea certificatului de proprietate a terenului, cand "partea vanzatoare va face o donatie oficiala in favoarea partii cumparatoare care sa includa suprafata de 27 ari a terenului care fae obiectul acestui contract";. Contractul in discutie a fost semnat, in calitate de vanzatori, de numitii P. I. senior, P. I. (fiu) si P. C. (fiu), precum si de paratii P., in calitate de cumparatori, in prezenta martorilor P. V. si Maxim M. .
Instanta a avut in vedere ca, la data solutionarii prezentei actiuni, numitii P.
I. senior si P. I. junior sunt decedati. In cauza au fost introdusi, in calitate de mostenitori de pe urma defunctului P. Ion junior (decedat in data de_ ), numitii P. M. (sotie supravietuitoare), P. I. si P. C., conform extinderii de actiune, actelor de stare civila.
Referitor la persoana numitului P. I. senior, acesta a decedat in data de _
.
In cauza de fata, raportat la limitele investirii prin cererea de chemare in
judecata, instanta nu si-a propus sa efectueze un examen sumar al efectelor contractului intitulat de vanzare provizorie din data de_ (drepturile si obligatiile nascute in sarcina partilor), mai cu seama ca aceste aspecte fac obiectul dosarului nr._ al J. i C. -N., solutionat in prima instanta, judecata in acel dosar fiind suspendata in cadrul apelului formulat de reclamanta D. C.
C., conform art. 244 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., pana la solutionarea in mod irevocabil a prezentei cauze.
Cu toate acestea, preliminar si pentru aprecierea justa a cauzelor de nulitate absoluta conturate de reclamanta prin cererea introductiva de instanta, a fost necesar a se stabili natura juridica a conventiei din data de_ .
Astfel, raportat la intentia partilor contractante manifestata in act, numitii P.
I. senior, P. Ion junior si P. C., pe de-o parte, si paratii P. A. si P. M. C.
, pe de alta parte, un inteles sa incheie, in realitate si contrar alegatiilor
reclamantei, nu un veritabil contract de vanzare-cumparare, ci o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare cu privire la terenul imobil in litigiu amintit, in baza caruia, in viitor, dupa momentul dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei Catinas Ana cas. P. (sotia numitului P. I. senior si mama numitilor P. I. junior si P. C. ) sau dupa emiterea titlului de proprietate cu privire la acest imobil, partile sa incheie un contract de vanzare-cumparare in forma autentica, de natura a asigura transferul dreptului de proprietate asupra imobilului in patrimoniul cumparatorilor parati, care sa-si efectueze formelor de publicitate imobiliara cu privire la dreptul real dobandit.
Ca atare, instanta nu si-a insusit argumentele reclamantei, in sensul ca partile contractante au inteles sa incheie un veritabil contract de vanzare- cumparare, o astfel de argumentare neavandu-si suport probator, fiind contrazisa de chiar mentiunile efectuate de partile contractante in cuprinsul conventiei.
Este real ca, in raport de data de_, in cazul transmisiunilor prin acte inter vivos a dreptului de proprietate cu privire la orice fel de terenuri, era necesara forma autentica ce sa imbrace manifestarea de vointa a partilor, sub sanctiunea nulitatii absolute, conform art. 46 din Legea nr. 18/1996.
Insa, asa cum s-a aratat, instanța a considerat că actul partilor este, in realitate, un antecontract de vanzare-cumparare, pentru incheierea caruia manifestarea de vointa este suficient a fi materializata intr-un inscris sub semnatura privata, nefiind edictata de legiuitor vreo cerinta de forma cu privire la aceasta operatiune juridica. Mai mult, manifestarea de vointa, valabil exprimata, este suficienta pentru a produce efecte juridice, fiind dominata de principiul consensualismului.
In consecinta, a considerat că este nefondat cazul de nulitate absoluta intemeiat de reclamanta pe dispozitiile art. 46 din Legea nr. 18/1991.
A reținut că nici cazul de nulitate absoluta justificat de reclamanta prin prisma lipsei totale a consimtamantului sau la incheierea acestui contract nu poate fi primit de instanta, mai ales tinand seama de argumentarea prezentata de reclamanta prin cererea introductiva de instanta in sustinerea acestuia. Conform teoriei generale a dreptului civil, dar mai ales avand in vedere dispozitiile legale, respectiv art. 948 pct. 2, art. 953-961 C.civ. anterior (aplicabil la data stabilirii raportului juridic de drept substantial litigios), valabilitatea unui consimtamant / lipsa totala a acestuia se apreciaza in mod exclusiv prin raportare la partile acelui act juridic, iar nu fata de terte persoane care ar putea fi fraudate prin incheierea acelui act, intrucat pentru aceasta ultima situatie particulara (tert pagubit prin perfectarea actului) legea prevede alte remedii de drept substantial si procedural. Or, cum insasi reclamanta argumenteaza in cererea de chemare in judecata, aceasta nu a fost parte in contract, deci nu se pune problema a cerceta lipsa consimtamantului reclamantei la data incheierii promisiunii bilaterale prin perspectiva textelor legale amintite.
A arătat că în realitate, reclamanta tinde sa dovedeasca ca operatiunea juridica, consfintita prin actul scris din data de_, a fost una speculativa, toate partile contractante fiind parte a aceleiasi fraude, fiind in cunostinta ca nu trateaza cu privire la un bun aflat in proprietatea exclusiva a vanzatorilor, mai cu seama ca s-a mentionat in contract ca vanzatorii sunt mostenitori ai numitei Catinas Ana nasc. P., titulara dreptului de proprietate asupra bunului, iar reclamanta D. C. Caludia este nepoata defunctei si, prin urmare, are vocatie concreta la mostenirea deschisa de pe urma defunctei Catinas Ana nasc. P. .
Relativ la aceste sustineri, a arătat că se impun unele precizari. Este real ca doctrina de specialitate, cat si practica constanta a instantelor judecatoresti nationale a statuat ca, in cazul vanzarii lucrului altuia (deci si in cazul starii de coproprietate, cand unii dintre coproprietari, dar nu toti, vand un bun privit in materialitatea sa), iar toate partile implicate in operatiune sunt de rea-credinta, stiind ca vazatorul nu are calitatea de proprietar (respectiv proprietar exclusiv asupra bunului vandut) este incidenta sanctiunea nulitatii absolute, pentru frauda la lege. Insa, asa cum s-a aratat mai-sus, contractul din data de_ nu reprezinta, conform vointei partilor exprimate in act, un veritabil contract de
vanzare-cumparare, ci doar o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare, ce da nastere in sarcina promitentilor vanzatori a unei obligatii de a face, respectiv de a transmite in viitor dreptul de proprietate asupra cumparatorilor, prin incheierea unui contract de vanzare-cumparare in forma autentica, iar in patrimoniul promitentilor cumparatori se naste un drept de creanta. Prin urmare, teroria cazului de nulitate absoluta pentru operatiune speculativa nu se pune in speta, tocmai pentru ca nu ne raportam la un contract de vanzare-cumparare. Conventia partilor nici macar nu poate fi privita, in virtutea principiului conversiunii efectelor nulitatii (pentru lipsa formei autentice), ca fiind un antecontract de vanzare- cumparare. De la bun inceput, asa cum s-a expus anterior, partile au avut reprezentarea tipului de operatiune juridica, respectiv a actului juridic incheiat, sub aspectul naturii acestuia.
In materie civila, legea nu opreste si nu instituie sanctiuni in cazul promisiunilor de vanzare-cumparare pentru situatiile in care promitentul vanzator nu are calitatea de proprietar actual (exclusiv) al bunului. In alte cuvinte, nu este interzis ca o persoana, ce nu are calitatea de proprietar in mod exclusiv al bunului, sa-si asume pe teren contractual obligatia de a vinde in viitor catre o alta persoana bunul (sa transfere in viitor dreptul de proprietate), intrucat nimic nu o opreste pe cea dintai de a dobandi ulterior calitatea de proprietar asupra bunului si, corelativ, sa-si aduca la indeplinire obligatia de a face asumata.
A reținut că situatia se prezinta oarecum similar in speta. Reclamanta sustine ca vanzatorii P. I. senior, P. I. junior si P. C. nu aveau calitatea de proprietari exclusivi asupra bunului, urmand a fi dezbatuta succesiunea de pe urma defunctei Catinas Ana cas. P., titulara dreptului de proprietate asupra bunului obiect al conventiei din data de_ . Chiar si retinand aceasta stare de fapt alegata de reclamanta, nu se poate retine acest caz de nulitate absoluta ce ar afecta conventia din data de_, pentru considerentele expuse mai-sus.
Potrivit mentiunilor din CF nr. 16141 C., imobilul de sub A+1, cu nr. top. 14408, Fanat la Supur, in suprafata de 2 iug. si 1464 stj. (16790 mp), s-a aflat in proprietatea tabulara a numitelor Catinas Ana si Catinas M., in cote egale, de ½ parte, conform mentiunilor de sub B.1.2. Subsecvent, au fost formulate anumite operatiuni de CF, dezmembrare imobil, in baza Sentintei 6407/2005, pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosar nr. 12310/2004 (f. 128-131).
A reținut că asadar, este reala sustinerea reclamantei in sensul ca, initial, cota de ½ parte din intreg imobilul din CF nr. 16141C., din care face parte si terenul in litigiu de 27 ari, obiect al contractului din data de_, s-a aflat in proprietatea defunctei Catinas Ana cas. P., autoarea reclamantei si a numitilor P.
I. senior, P. I. junior si P. C. .
Insa, instanta a avut in vedere ca imobilul din CF amintit a fost supus procesului de cooperativizare, pe seama defunctului P. T. I. senior fiind eliberat de Comisia Judeteana Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor a Jud. C. Titlul de Proprietate nr. 3201/4431/_, asupra asupra suprafetei de 1 ha si 3160 mp, prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform legilor fondului funciar. Este necontestat in speta ca titlul de proprietate in discutie vizeaza si cota de proprietate de ½ parte ce a apartinut defunctei Catinas Ana cas.
din imobilul inscris in CF nr. 16141 C. .
In consecinta, de la data emiterii titlului de proprietate, numitul P. I. senior este considerat ca proprietar exclusiv asupra intregului bun mentionat in TP, deci si asupra bunului in litigiu. Mai mult, instanta retine ca acesta detinea o adeverinta de proprietate inca din data de_, nr. 31351, in ceea ce priveste terenul mentionat in TP (inclusiv terenul in litigiu), iar valoarea juridica a acestei adeverinte este similara cu cea a titlului de proprietate, fiind susceptibila sa faca dovada dreptului de proprietate in acelasi conditii, conform chiar mentiunilor inscrise in cuprinsul acesteia.
Astfel, la data incheierii antecontractului de vanzare-cumparare din_, defunctul P. I. senior avea calitatea de proprietar exclusiv asupra bunului in litigiu, fiind liber sa incheie atat contracte de vanzare-cumparare, cat si promisiuni unilaterale sau bilaterale de vanzare-cumparare, in general orice tip de acte civile ce
nu erau oprite de lege, cu respectarea normelor de ordine publica si a moralei, potrivit 5 C.civ. anterior.
Titlul de proprietate 3201/4431/_, emis pe seama numitului P. I. senior, nu a fost contestat de reclamanta, iar terenul mentionat in cuprinsul acestuia a intrat in circuitul civil, conform manifestarii de vointa a autorului titlului de proprietate, in timpul vietii acestuia, precum si vazand Sentinta civila nr. 6407/2005, pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosar nr. 12310/2004 (f. 128- 131).
Instanta a mai avut in vedere ca, raportat la conventia contestata in cauza, nu are relevanta imprejurarea ca antecontractul de vanzare-cumparare a fost semnat si de fiii numitului P. I. senior, respectiv de numitii P. I. junior si P. C.
, nefiind de natura sa atraga vreo cauza de nulitate sau ineficacitate a actului juridic supus cenzurii instantei de fata.
In lumina considerentelor mai-sus expuse, instanta a respins actiunea formulata si precizata de reclamanta ca nefondata.
Vazand si dispozitiile art. 274 C.proc.civ. si retinand culpa procesuala a reclamantei, a apreciat ca fiind neintemeiat capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de sustinerea prezentului demers procesual. Corelativ, fata de solicitarea paratilor P. A. si P.
C. de obligarea a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata suportate de acestia, instanta a dispus obligarea reclamantei la plata catre acesti parati a sumei de 3.720 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial, conform chitantei de plata nr. 558/_, eliberata de SCA Stegaroiu si Asociatii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D. C. C.
, solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a hotărâre atacate in sensul admiterii acțiunii formulate, obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate atât pentru judecata in fond cat si pentru recurs.
În motivarea cererii reclamanta arată că prin acțiunea introductiva a solicitat declararea nulității absolute a contractului provizoriu de vânzare cumpărare încheiat la data de_ intre P. A. si P. T I., P. I. -fiul si P. C. ca fiind încheiat in frauda intereselor acesteia.
Prin sentința civila nr. 21143/2012 instanța de fond a respins acțiunea reclamantei apreciind in esența ca actul este valabil intre părțile contractante, nefiind o operație speculativa care sa-i afecteze interesele.
Soluția instanței de fond o aprecieză ca fiind netemeinica si nelegala motivat de următoarele:
Aprecierile instanței de fond cu privire la natura juridica a convenției din data de_ si cele referitoare la buna/reaua credința a părtilor contractante sunt confuze si amestecate in ceea ce privește succesiunea in timp a actelor de care a ținut seama la pronunțarea hotărârii.
In ce privește convenția încheiata intre parați la data de_ aceasta este un veritabil antecontract de vânzare cumpărare, act de sine stătător care este supus condițiilor de validitate prevăzute de art 948-968 Cod civil. Iar pentru ca operațiunea sa fie valabila bunul trebuie sa se afle in proprietatea vânzătorului.
In speța, a apreciat ca aceasta operațiune consemnata in convenția încheiata intre parați la data de_ este lovita de nulitate absoluta fiind încheiata cu fraudarea intereselor reclamantei având o cauza ilicita.
De asemenea, si instanța de fond a apreciat ca in speța este vorba de vânzarea lucrului altuia aplicabila si in cazul stării de coproprietate când unul din coproprietari vinde un bunul in întregul său iar toate părțile implicate sunt de rea credința știind ca vânzătorul nu are calitatea de proprietar exclusiv este incidența sancțiunea nulității absolute pentru frauda la lege.
In opinia reclamantei, susținerea instanței de fond ca actul încheiat la data de_ nu poate fi privit ca si un contract de vanzare-cumpărare este in contradicție cu motivarea anterioara in hotărâre. Pe de alta parte, instanța de fond nu a analizat actele si probatiunea administrata in cauză, rezumandu-se la analiza unor condiții ulterioare încheierii actului din data de_ .
Instanța de fond a apreciat ca la data încheierii convenției bunul se afla in proprietatea exclusiva a defunctului P. T. loan in virtutea adeverinței de proprietate depusa la dosarul cauzei. Reclamanta apreciază ca aceasta susținere este eronata daca ne raportam la cuprinsul convenției de vânzare cumpărare care nu face nici o mențiune referitoate la titlul de proprietar al vânzătorului P. T loan in baza adeverinței de proprietate.
In opinia reclamantei nici nu mai contează cată vreme in cuprinsul contractului -NECONT. AT - nu se face vorbire despre aceasta adeverința, iar asa cum am arătat părțile contractante aveau o cu totul alta reprezentare a calității lor la momentul încheierii contractului. Atâta vreme cat in cuprinsul actului părțile contractante s-an raportat la cartea funciară, instanța de fond nu poate schimba cuprinsul sau prin trimiterea la aceasta adeverința. In conformitate cu art. 977- 985 cod civil - interpretatrea contractelor se face după intenția comuna a pârtilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor. Or, intenția comuna a părtilor este clara - s-au raportat la cartea funciara.- "De indata sa procedam la deschiderea succesiunii după soție, mama respectiv bunica noastră P. Ana...";- al 2 din contract.
Voința-părtilor la momentul incheieirii contractului este foarte clara si rezulta chiar din cuprinsul acestuia. De asemenea, reprezentarea calității vânzătorilor- aceea de moștenitori ai defunctei P. Ana- este clara.
Reclamanta a dovedit cu prisosința prin audierea martorelor Valasutean D. si M. d O., prin copia filei de comunicare existenta si la dosarul_, si întreg dosarul 12310/2004 faptul ca parații P. au încercat sa o inlature de la moștenirea după defuncta P. Ana prin ascunderea in mod deliberat a existentei masei succesorale, in speța dovedind indubitabil reaua lor credința.
In analiza cauzelor de nulitate a contractului încheiat de parații P. cu P. A. trebuie avute in vedere condițiile de la momentul încheierii actului, si NU cele ulterioare. Nu importa faptul ca titlul de proprietate nu a fost atacat- fiind eliberat pe numele defunctului P. T loan- întrucât este un act ulterior inchetrii contractului in discuție. Chiar daca la baza a avut adeverința de proprietate nr. 31951/1991, asa cum reclamanta a expus mai sus, aceasta nu are nicio importanta, cată vreme părțile nu s-an raportat la aceasta la momentul contractării. De asemenea, nu importa faptul ca reclamanta a acceptat moștenirea după defunctul P. T I. (sentința dvila nr. 6407/2005 pron. de Jud, C. in dosar 12310/2004) intrucat la acel moment nu a cunoscut existenta acestui contract, iar in acest contract reclamanta este menționata ca si moștenitoare a defunctei P. Ana. Sunt doua aspecte diferite.
Toate aceste chestiuni sunt ulterioare incheierii actului si nu pot fi supuse discuției in analiza nulității actului încheiat in anul 1996. Or, asa cum vorbește doctrina, in privința nulității cauzele sunt contemporane momentului inchererii actului. Prin urmare, la acest moment nu putem aduce in discuție acte/cauze ulterioare incheierii actului.
Pe de alta parte, asa cum a arătat mai sus, in speța suntem in prezenta vânzării lucrului altuia. Chiar daca operațiunea juridica este consemnata intr-un înscris sub semnătura privata, in baza principiului conversiunii efectelor nulității actului pentru lipsa formei autentice aceasta vânzare este posibil (sau nu) sa se consolideze, fapt ce ii încalcă dreptul de proprietate, fiind întemeiat pe o cauza ilicita. Pe de alta parte, asa cum a arătat mai sus, chiar si antecontractele de vânzare cumpărare trebuie sa îndeplinească condițiile cerate de art. 948-968 Cod civil.
întrucât nu exista niciun text de lege care sa stabilească felul in care funcționează principiul bunei credințe in cazul vânzării lucrului altuia, atât doctrina cat si practica judiciara au stabilit ca " intrucat legiuitorul nu distinge intre buna si reaua credința a vânzătorului si cumpărătorului, aplicând principiul ubi lex non distiguit nec nos distiguere debemus, desființarea contractului de vânzare cumpărare se impune ori de cate ori una din parti este de rea credința si desigur acolo unde amble parti au fost de rea credința. (Trib. B. ești. Secția IV civila, dec. 710/A/2001).
In ceea ce privește momentul in care trebuie sa existe buna credința si posibilitatea de a dovedi contrariul si in cazul vânzării lucrului altuia sunt incidente dispozițiile art. 1898 al 2 si art. 1899 al 2 Cod civil. Ca si criteriu pentru aprecierea bunei credințe, instanța de judecata trebuie sa analizeze diligenta pe care o depune cumpărătorul, in speța, pentru a cunoaște ce cumpăra si de la cine cumpăra, astfel ca buna credința inceteaza in momentul in care comite cea mai mica neglijenta, pe care cea mai puțin prevăzătoare persoana cu un nivel mediu de pregătire nu ar fi comis-o.
In speța, la momentul perfectării convenției, cumpărătorul avea reprezentarea clara a situației juridice a imobilului, adică faptul ca era in coproprietate, iar vânzătorii nu erau proprietarii exclusivi ai acestuia. Acest fapt reiese din răspunsul sau la interogatoriu, recunoaștere directa si personala a acestuia. Din conținutul contractului si răspunsurile la interogator reiese ca la momentul perfectării tranzacției partile contractante au inteles sa se raporteze la cuprinsul cârtii funciare 16141 C., vânzătorii având calitatea de moștenitori ai defunctei P. Ana nasc. Catinas. Nu importa cauzele ulterioare încheierii convenției de vânzare cumpărare, intrucat la momentul tranzacționării cumpărătorul cunoștea ca vânzătorii nu erau proprietarii exclusivi asupra bunului.
Pe de alta parte, a susținut ca aceasta convenție este întemeiata pe o cauza ilicita. Cauza, fiind una din condițiile generale de validitate ale actului juridic, reprezintă expresia poziției subiective a părtilor fata de actul juridic incheiat. Ignorarea sau, dimpotrivă, cunoașterea de către cumpărător a faptului ca bunul înstrăinat nu aparține vânzătorului, poziție subiectiva funcție de care cumpărătorul urmează a fi calificat ca fiind de buna sau rea credința, isi are un incontestabil reflex la nivelul cauzei.Un act de înstrăinare incheiat in condițiile in care ambele parti au fost de rea credința este considerat nul absolut, in conformitate cu art 966 Cod civil.
In concluzie, daca privim vânzarea lucrului altuia din prisma adevăratului proprietar, buna sau reaua credința a cumpărătorului, ca de altfel buna sau reaua credința a vânzătorului care a ignorat faptul ca transmite un bun ce nu-i aparține, nu sunt, de regula, relevante, pentru ca, după cum s-a reținut in literatura de specialitate: "vânzarea lucrului altuia este in mod cert o anomalie, iar rezolvarea acesteia trebuie sa porneasca de la elementul obiectiv care este nesocotirea intr-un fel sau altul, conștienta sau nu a dreptului de proprietate, care este un drept real opozabil erga omnes, iar nu de la raportul obligational (contractul) legat intre vânzătorul neproprietar si cumpărător, prin care s-a realizat aceasta nesocotire" (D.Chirica, Contracte, p80).
In lumina celor expuse mai sus, instanța de fond a omis sa analizeze aspectele ce tin de buna sau reaua credința a părtilor contractante din convenția încheiata la data de_, cu toate ca a retinut in motivarea faptul ca vânzarea lucrului altuia se sancționează cu nulitatea absoluta. In opinia reclamantei, instanța de fond a mentinut ca valabila aceasta convenție luând in considerare acte ulterioare încheierii convenției- Tp emis in 2004- raționamentul fiind total eronat.
Astfel, la momentul perfectării convenției bunul se afla in coproprietate pe cote parti rezultate din moștenire, iar vânzătorii puteau dispune doar de cota lor de proprietate. Acest caz fiind vânzarea lucrului altuia, insa sub forma unei cote parti din proprietate, se pune in discuție validarea sau desființarea ei.
In opinia reclamantei, valabilitatea vânzării lucrului altuia in cazul contractului de vânzare cumpărare incheiat doar de unul dintre coproprietari fara acordul celorlalți este recunoscuta sub condiție rezolutorie. Daca la partaj conditia rezolutorie se împlinește si bunul cade in lotul altui coproprietar vânzarea este nula, cu consecința desființării ei cu efect retroactiv, deoarece este o vânzare a lucrului altuia.
In speța, terenul înscris in Cf 16141 C. a fost partajat in baza sentinței civile nr. 6407/2005 pronunțata de Judecătoria C. in dosar 12310/2004, astfel ca, in speța, condiția rezolutorie s-a îndeplinit, iar vânzarea consemnata in convenția din_ este nula.
Prin întâmpinarea formulată, intimații-pârâți P. A. și P. M. C. solicită: respingerea cererii de recurs ca neintemeiata, cu consecința menținerii in întregime a Sentinței civile nr. 21143 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca la data de_ ca fiind temeinica si legala si, raportat la dispozițiile art. 274 C.proc civ, obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentului demers procedural.
Prin acțiunea promovata, recurenta-reclamanta a solicitat instanței de judecata sa declare nulitatea absoluta a "contractului de vanzare-cumparare provizoriu,, incheiat la data de_ intre subsemnații si antecesorul recurentei- reclamante ( defunctul P. I. decadat la data de_ ) pentru suprafața de teren de 27 ari, teren inscris in T.P nr. 3201/4431/_ ( titlu de proprietate eliberat pe numele defunctului pentru o suprafața totala de 1 ha si 3160 mp), Fanat la Supur, inscris in CF C. 16141, nr. top 1. . In susținerea cererii promovate, recurenta- reclamanta a invocat motive de nulitate absoluta a antecontractului de vânzare- cumpărare, respectiv cauza ilicita, incidența dispozițiilor art. 1898 alin. 2 si art. 1899 alin. 2 C.civ referitoare la vânzarea lucrului altuia precum si nulitatea contractului pentru lipsa formei autentice.
Toate aspectele invocate de către recurenta-reclamanta au fost atent analizate de către instanța fondului, coroborarea vastului probatoriu administrat in cauza ( proba cu inscrisuri, interogatoriu, proba testimoniala) conducând la pronunțarea unei soluții de respingere a acțiunii promovate.
Împotriva soluției pronunțate reclamanta- recurenta a inteles a promova prezentul recurs, solicitând admiterea recursului cu consecința modificării in tot a sentinței recurate si pe cale de consecința, urmare a rejudecarii cauzei, de admitere a acțiunii introductive.
ivele de nelegalitate si netemeinicie a hotărârii recurate invocate de către recurenta reprezintă in fapt o reiterare fidela a motivelor in baza cărora a fost promovata acțiunea, nefiind evidențiate elementele de nelegalitate si netemeinicie ale hotărârii. Prin promovarea cailor de atac trebuiesc evidențiate elemente de nelegalitate si netemeinicie care ale hotărârii atacate, simpla invocare a elementelor legate de fondul cauzei, de starea de fapt si de probele administrate, nu reprezintă temeiuri care sa poată conduce către admiterea unei cereri de recurs.
In concret, recurenta-reclamanta apreciază că, convenția încheiata intre parti la data de_ este lovita de nulitate absoluta fiind incheiata cu fraudarea intereselor acestiea având la baza o cauza ilicita determinata, conform susținerilor recurentei, din împrejurarea ca bunul vândut, respectiv terenul, nu se afla in proprietatea exclusiva a vânzătorului, defunctul P. I., fiind in stare de coproprietate, acesta neavand consimțământul tuturor copropriatrilor de a consimți la înstrăinare.
De asemenea, se apreciază, eronat si in contradicție evidenta cu probatoriul administrat, faptul ca terenul instrainat intimaților nu reprezenta un bun aflat la data perfectării antecontractului de vânzare cumpărare in patrimoniul vânzătorului, fiind un bun care făcea parte din masa succesorala după defuncta sa bunica, P. Ana, a cărei moștenitoare este si ea in calitate ide nepoata, drept urmare pentru valabilitatea actului de înstrăinare era imperativ necesar consimțământul acesteia. Un alt motiv de nulitate a actului încheiat intre parti invocat de recurenta
-reclamanta îl reprezintă lipsa formei autentice a acestuia, aspect care in opinia sa, este de natura a conduce către anularea acestuia.
Referitor la susținerile recurentei-reclamante privind motivul de nulitate absoluta determinat de lipsa consimțământului acesteia in calitate de moștenitoare a defunctei P. Ana, bunica sa, si a lipsei calității de vânzătorului P. I. senior de proprietar al terenului, in mod corect instanța fondului a statuat ca defunctul P. I. avea la data perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare calitatea de unic proprietar al terenului, deținând adeverința de proprietate nr. 31351/_ anscris având valoare juridica similara cu cea a unui titlu de proprietate, fiind un inscris susceptibil a face dovada dreptului de proprietate in condițiile prevăzute de lege, titlul de proprietate fiind eliberat la data de_ .
In atare condiții, in mod evident defuntul P. I. a avut libertatea de a incheia acte juridice in privința terenurilor, implicit si a celui in litigiu, contracte sau promisiuni bilaterale de vanzare-cumparare, lucru care de altfel 1-a si realizat prin incheierea antecontractului de vânzare-cumpărare cu intimații-pârâți. Totodată, antecontractul de vanzare-cumparare incheiat cu intimații-pârâți întrunește toate condițiile prevăzute de lege, fiind menționate părțile contractante, obiectul vânzării- cumpărării, prețul stabilit de parti, achitat la data intocmirii sale ( aspect necontestat si dovedit de altfel de către martorii audiați in cauza) precum si condițiile de contractare si obligațiile pârtilor.
Dat fiind faptul ca la data încheierii convenției titlul de proprietate nu era inca eliberat, existând doar adeverința de proprietate mai sus menționata, părțile au stipulat prin acordul liber de voința obligația ca perfectarea in forma autentica a contractului sa se realizeze după eliberarea tiltului " după primirea certificatului de proprietate a terenului, partea vânzătoare va face o donație oficiala in favoarea pârtii cumpărătoare,,
Adeverința de proprietate si ulterior titlul de proprietate eliberat in anul 2004 nu a fost contestat de nicio persoana, din contra, au fost recunoscute ( inclusiv de către recuranta-reclamanta) si validate in cadrul dosarului nr. 12310/2004 al Judecătoriei C. -N., dosar in care recurenta-reclamanta a avut calitatea de reclamanta-reconventional si in care s-a statuat in mod irevocabil faptul ca defunctului P. I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața totala de 1 ha si 3160 mp, incluzând si terenul in litigiu.
De asemenea, in cadrul aceluiași dosar s-a statuat faptul ca masa succesorala după defunctul P. I. este compusa din terenurile inscrise in titlul de proprietate iar calitatea de moștenitori o au parații P. I. si P. C. in calitate de fii si recurenta-reclamanta, in calitate de nepoata după defuncta D. V. născuta
P., predecedata. Toate aceste dispoziții ale hotărârii judecătorești au intrat in puterea de lucru judecat si, au reprezentat aspecte necontestate si recunoscute in mod direct si explicit de către recurenta-reclamanta, poziția acesteia fiind de admitere a acțiunii.
Prin urmare, cată vreme aceasta a recunoscut expres componenta masei succesorala după defunctul P. I. precum si validitatea titlului de proprietate in care este inscris si terenul in litigiu, a veni ulterior, respectiv in prezentul dosar si a adopta o poziție procesuala diametral opusa, evident ca nu putea constitui in motiv temeinic pentru admiterea acțiunii promovate.
Pe cale de consecința, in mod corect instanța de judecata a statuat ca defunctul P. I. avea calitatea de proprietar exclusiv asupra terenului, fiind necesar doar consimțământul acestuia pentru incheierea vreunui contract sau antecontract de vânzare-cumpărare, recurenta-reclamanta fiind terț in raport cu părțile contractante iar consimțământul acesteia nu era necesar, motiv pentru care acest aspect de nulitate invocat a fost in mod corect respins.
De asemenea in mod corect instanța de judecata a reținut faptul ca nu prezintă relevanta imprejurarea ca la data încheierii promisiunii de vanzare- cumparare defunctul P. I. a acționat in calitate de moștenitor al defunctei sale soții P. Ana (proprietar tabular) intrucat ulterior dreptul sau de proprietate s-a consolidat, retroactiv, prin emiterea titlului de proprietate, acesta fiind considerat de către copiilor sau si implicit de recurenta- ca fiind proprietarul terenului, dovada in acest sens fiind faptul ca nicio persoana, nici măcar recurenta nu au contestat vreodată emiterea titlului de proprietate doar pe numele acestuia sau faptul ca nu ar fi avut aceasta calitate .
Pe de alta parte, sentința civila nr. 6407/2005 pronunțata in cadrul dosarului nr. 12310/ 2004 nu a fost atacata, prin sentința menționata fiind recunoscuta validitatea titlului de proprietate si calitatea de proprietar exclusiv asupra terenului a defunctului P. I. .
Nici susținerile recurentei-reclamante in sensul ca terenul in litigiu ar face parte din masa succesorala după defuncta P. Ana, soția lui P. I., motiv pentru care se impunea pentru validitatea convenției consimțământul sau la instrainare, nu poate fi primit, intrucat prin aceeași sentința mai sus menționata s-a stabilit in
mod irevocabil faptul ca titlul de proprietate a fost eliberat in mod corect pe defunctul P. I., ca in masa succesorala dupa acesta se includ terenurile înscrise in titlul de proprietate, evident si terenul in litigiu, iar calitatea de moștenitori o au parații P. I., P. C. si recurenta-reclamanta.
Câta vreme in dosarul menționat recurenta-reclamanta a achiesat intru totul dispozițiilor hotărârii prin neapelare iar poziția sa constanta a fost aceea de admitere a acțiunii si de recunoaștere a calității defunctului P. I. de proprietar exclusiv asupra terenurilor, poziție menținută si in cadrul dosarului_ al Judecătoriei C. -N. ( dosar soluționat in primul ciclu procesual prin sentința civila nr. 17012/_ dosar suspendat in apel pana la soluționarea definitiva si irevocabila a prezentului dosar ) a susține in prezent ca terenul nu făcea parte din masa succesorala a defunctului P. I. dovedesc faptul ca susținerile sale sunt vădit neintemeiate contrastând flagrant cu poziția procesuala manifestata anterior precum si faptul ca prezentul demers procesual este promovat cu rea-credinta.
Astfel in cuprinsul întâmpinării depuse in cadrul dosarului nr._ ( fila
29) recurenta-reclamanta menționa, intra-adevar bunicul meu P. I. a instrainat
.... proprietar era doar P. I., pe numele căruia s-a eliberat tiltul de proprietate... recunosc faptul ca din masa succesorala a defunctului P. I., decedat la data de_, face parte si pasivul constând in obligația de a incheia contractul de vânzare- cumpărare promis,,.
In privința motivului de nulitate al " contractului de vânzare-cumpare provizoriu,, pentru lipsa formei autentice raportat la dispozițiile art. 46 din Legea nr, 18/1991, in mod corect instanța de judecata a respins acest motiv ca neintemeiat, fiind in realitate vorba despre un veritabil antecontract de vânzare- cumpărare generator de obligații in sarcina pârtilor contractante, respectiv de perfectare la momentul eliberării certificatului de proprietate a facerii in favoarea cumpărătorilor din partea vânzătoare a unei donații oficiale care sa asigure transferul dreptului de proprietate asupra terenului. Prețul aferent vânzării a fost achitat integral iar cumpărătorii au fost puși in posesie de către vânzător, folosind de atunci si pana in prezent terenul, netulburati. Faptul ca ulterior nu s-a reușit perfectatea in forma autentica a convenției încheiate, s-a datorat intervenirii decesului defunctului P. I. (_ ) la foarte scurt timp după eliberarea titlului de proprietate (_ ) si ulterior refuzului moștenitorilor sai de perfectare a contractului in forma autentica, care deși notificați a se prezenta in fata noatrului public, nu au inteles a da curs favorabil solicitării.
Prin urmare, culpa exclusiva pentru imposibilitatea incheierii in forma autentica a antecontractului de vânzare-cumpărare aparține paraților P. I., P. C. si recurentei-reclamante cărora le incumba acesta obligație in virtutea calității lor de moștenitori ai defunctului promitent-vanzator, P. I. .
Faptul ca pana in prezent nu s-a reușit perfectarea contractului in forma autentica nu atrage sancțiunii nulității acestuia, părțile având posibilitatea de a urma procedura reglementata de art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005 si a-si valorifica dreptul de proprietate pe calea acțiunii de prestație tabulara, prin solicitarea adresata instanței de judecata de a pronunța o hotărâre care sa tine loc de contract in forma autentica, apt de intabulare, procedura dealtfel urmata in cadrul dosarului nr._ ( soluționată in fond prin pronunțarea unei soluții de admitere a acțiunii).
De asemenea, in mod corect instanța de judecata a reținut faptul că, contractul încheiat intre parti este in fapt un veritabil antecontract de vânzare- cumpărare, părțile având de la data perfectării acestuia a tipului de operațiune juridica dorit, aspect care rezulta din insasi clauzele stipulate in cuprinsul sau.
Analizând apelul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Prima critică adusă sentinței apelate, în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut că acea convenție încheiată între pârâți la data de_ nu este valabilă întrucât bunul trebuia să fie proprietatea vânzătorului, fiind lovită de nulitate absolută ca urmare a fraudării intereselor apelantei, având deci o cauză
ilicită, nu poate fi reținută ca fiind fondată având în vedere următoarele considerente:
Astfel, tribunalul apreciază că în mod judicios prima instanță a purces la analizarea naturii juridice a convenției încheiate la data de_ și după o riguroasă analiză a statuat că această convenție are caracterul unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, nicidecum a unui contract veritabil de vânzare- cumpărare apt să transfere dreptului de proprietate asupra imobilului, obiect al actului juridic.
Așa cum rezultă din cuprinsul convenției supuse analizei, părțile contractante s-au obligat ca în viitor, să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, după momentul dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei Catinas Ana cas. P. (soția numitului P. I. senior si mama numiților P. I. junior si P. C. ) sau după emiterea titlului de proprietate cu privire la acest imobil, contract apt a asigura transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul cumpărătorilor pârâți, care să-și efectueze formelor de publicitate imobiliara cu privire la dreptul real dobândit.
Contrar celor susținute de către apelantă potrivit căreia și instanța de fond a apreciat că în speță suntem în ipoteza vânzării lucrului altuia, tribunalul constată că în cuprinsul considerentelor sentinței apelate se precizează în mod explicit că teoria cazului de nulitate absolută pentru operațiune speculativă, consecință a vânzării lucrului altuia nu poate fi reținută în prezenta speță tocmai pentru că ipoteza de față nu se raportează la un contract de vânzare-cumpărare, ci la o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.
În același timp tribunalul apreciază, contrar opiniei apelantei, că prima instanță a statuat în mod corect faptul că la data încheierii convenției atacate defunctul P. I. senior avea calitatea de proprietar exclusiv asupra bunului in litigiu, în temeiul adeverinței de proprietate nr.31351/_, fiind liber sa încheie atât contracte de vânzare-cumpărare, cât și promisiuni unilaterale sau bilaterale de vânzare-cumpărare, în general orice tip de acte civile ce nu erau oprite de lege, cu respectarea normelor de ordine publică și a moralei, potrivit art.5 din Vechiul cod civil.
De altfel, aceste statuări ale primei instanță sunt doar o completare a argumentației juridice principale și anume că în speța de față nu este incidentă instituția vânzării lucrului altuia, atât timp cât actul contestat îl reprezintă o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește a doua critică adusă sentinței apelate și anume că în analiza cauzelor de nulitate a contractului contestat trebuie avute în vedere condițiile de la momentul încheierii actului, aspecte care ar fi fost ignorate de judecătorul fondului, tribunalul apreciază că nu poate fi reținută ca fiind fondată în condițiile în care, în considerente, prima instanță a expus pe larg argumentele pentru care în cauză nu este incident motivul de nulitate absolută prevăzut de art. 46 din Legea nr.18/1991, precum și motivul de nulitate constând în lipsa totală a consimțământului.
Astfel, în ceea ce privește incidența art.46 din Legea nr.18/1991 care stipula că în cazul transmisiunilor prin acte inter vivos a dreptului de proprietate cu privire la orice fel de terenuri, era necesară forma autentică, sub sancțiunea nulității absolute, în mod corect prima instanță a reținut că, odată statuată natura juridică a actului contestat, promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare era suficient ca manifestarea de voință să îmbrace forma unui înscris sub semnătură privată.
De asemenea în mod judicios a reținut prima instanță că nici cazul de nulitate absoluta justificat de reclamantă prin prisma lipsei totale a consimțământului său la încheierea acestui contract nu poate fi primit întrucât valabilitatea unui consimțământ sau lipsa totală a acestuia se apreciază în mod exclusiv prin raportare la părțile acelui act juridic, iar nu față de terțe persoane, cum este reclamanta apelantă care ar putea fi fraudate prin încheierea acelui act, întrucât pentru aceasta ultima situație legea prevede alte remedii de drept substanțial si procedural.
În același timp critica adusă sentinței apelate, în sensul că instanța de fond ar fi trebuit să rețină că în speță suntem în prezența vânzării lucrului altuia nu poate fi primită ca fiind pertinentă, în condițiile în care, așa cum am evocat anterior, această instituție juridică nu-și găsește aplicabilitatea în prezenta cauză, argumentele fiind enunțate anterior nemaimpunându-se reiterarea acestora.
În fine, ultima critică formulată de apelantă, în sensul că în speță este incident ca motiv de nulitate absolută a convenției atacate, cauza ilicită, întemeiată pe reaua-credință a cocontractanților nu poate fi primită ca fondată în condițiile în care tribunalul a statuat, în concordanță cu opinia primei instanțe, că în speță nu suntem în ipoteza vânzării lucrului altuia, în condițiile în care actul juridic contestat este reprezentat de o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.
De altfel, în mod corect prima instanță a reținut că în In materie civila, legea nu oprește si nu instituie sancțiuni in cazul promisiunilor de vânzare-cumpărare pentru situațiile in care promitentul-vânzător nu are calitatea de proprietar actual (exclusiv) al bunului.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 C pr civ va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă D. C. C. împotriva Sentinței civile nr. 21143/_, dosar nr._ al Judecătoriei C. -
, pe care o menține în totul.
În temeiul art.274 C pr civ va obliga apelanta să plătească intimatului P. A. suma de 3720 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă D. C. C. împotriva Sentinței civile nr. 21143/_, dosar nr._ al Judecătoriei C. -
, pe care o menține în totul.
Obligă apelanta să plătească intimatului P. A. suma de 3720 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2013.
Președinte,
-F. D.
Judecător,
O. R. G.
Grefier,
D. I. D.
dact. D.D. 20 Septembrie 2013 red AD/tehn DD/10 ex
23 octombrie 2013
| ← Decizia civilă nr. 595/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 663/2013. Anulare act → |
|---|
