Decizia civilă nr. 108/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 108/R
Ședința publică din data de 27 februarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: C. V. - Președinte Secția I civilă a
J. ecător: P. G.
J. ecător: W. D.
G. ier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta C. R.
M., cu domiciliul în B. M., str. Ion S., nr. 3/29, județul M., împotriva sentinței civile nr. 11625/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect anulare act.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data din data de _
, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_ și_ .
Instanța, în urma deliberărilor a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11625/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ se respinge acțiunea precizată formulată de reclamanta P. M. domiciliată în B. M., str. Păpădiei nr. 18, județul M., în contradictoriu cu pârâții D. I. Augustin domiciliat în B. M., str. A. V. nr 17, M. P. și M.
, N. A. și N. C., toți cu domiciliul în B. M., str. V. nr. 204, județul M., prin care s-a solicitat să se constate că în baza sentinței civile nr. 1813 din 1963 s-au întabulat greșit în CF 386 B. M. sub B11; să se dispună partajarea cu privire la imobilul teren situat în B. M., str. Berăriei nr. 24 solicitându-se rectificarea situației de carte funciară în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate în favoarea lui D. Augustin cu privire la terenul de sub A1 și restabilirea situației anterioare de carte funciară; să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 27 din 2002 emis în dosar succesoral nr.
30/2000 solicitându-se radierea dreptului de proprietate înscris în CF nr. 386 B. M. sub B12 în favoarea pârâtului D. Augustin și restabilirea situației anterioare de CF; să se constate nulitatea absolută parțială a contractului autentic de vânzare cumpărare nr. 396/2000 încheiat între D. I. Augustin și M. P. și M. M. cu privire la terenul înscris în CF 386 B. M. nr. top 1018/1 sub B13 și restabilirea situației anterioare de carte funciară, iar în contradictoriu cu pârâții N. C. și
A. să se constate nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1230 din_, nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 13219 din 14 aprilie 2004; radierea drepturilor de proprietate înscrise în CF nr. 386 Săsar sub B11- B16.
S-a admis cererea reconvențională precizată formulată de pârâții reclamanți reconvenționali D. I. Augustin, M. P. și M. M., în contradictoriu cu reclamanta P. M., C. L. de A. a L. F. F. B. M. și C. J. de A. a L. F. F. M. .
S-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 44195/5 emis la data de_ de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor M. cu privire la suprafața de 1056 mp situată în Valea Borcutului categoria de folosință "livezi"; și pentru suprafața de 500 mp situată în Valea Borcutului categoria de folosință "curți-construcții";.
Instanța a obligat reclamanta P. M. la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâții M. R. și M. M. și la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată către pârâții Nichita A. și Nichita C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria reține că, la data de 26 martie 1998 se eliberează titlul de proprietate nr. 44195/5 de către C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor M. prin care se reconstituie în favoarea lui D. Ș. și P. M. dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 9124 mp din care 7568 mp categoria de folosință fânețe situat în locul numit "Fendely";, 1056 mp categoria de folosință "livezi"; și 500 mp categoria de folosință "curți - construcții"; situate în Valea Borcutului.
În masa succesorală după defuncta D. M. născută P. a intrat conform încheierii din data de 13 noiembrie 1962 din dosar S nr. 168/1962 5/8 părți din imobilul cuprins în CF 386 Săsar aparținând orașului B. M. nr. top 1018/1 adică teren de 1565 mp în str. Berăriei nr. 24 cu casă de locuit . S-a emis certificatul de moștenitor nr. 168 din 13 noiembrie 1962 prin care s-a stabilit calitatea de moștenitor a părților asupra casei și terenului din str. Berăriei .
În data de 04 decembrie 1963 este pronunțată de T. P. ular al Orașului B.
M. sentința civilă nr. 1813 având ca părți pe D. Ș. și P. M. în calitate de reclamanți și D. Augustin în calitate de pârât în dosar nr. 1976/1963. Obiectul dosarului a fost ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul înscris în CF 386 Săsar nr. top 108/1 și asupra casei situate în intravilanul orașului B. M., str. Berăriei nr.
24. Părțile sunt moștenitorii defunctei P. M. în calitate de descendenți de gradul I în cote de 1/3 parte fiecare. La pronunțarea sentinței civile se are în vedere expertiza de evaluare efectuată în cauză, se sistează starea de indiviziune dintre părți cu privire la imobilul înscris în CF 386 Săsar sub nr. top 1018/1 casă situată în intravilanul orașului B. M., str. Berăriei nr. 24 . În raportul de expertiză tehnică
întocmit în acest dosar ce a avut ca obiectiv: "formarea loturilor și pentru a se stabili dacă imobilul în raport de construcțiile aflătoare poate sau nu fi comod partajabil în natură"; se rețin următoarele: imobilul este în suprafața de 1565 mp, casă curte și grădină, înscris în CF 386 Săsar nr. top 1018/1. Expertul a constatat că împărțirea în natură este imposibilă, iar reclamanții renunță la partea din grădină și prin urmare s-a evaluat numai casa. Se reține în cuprinsul raportului că la momentul efectuării evaluării în casă locuiește pârâtul. Nu s-au evaluat grajdul și casa veche demolată de pârât la a cărei valoarea reclamanții au renunțat . A fost evaluată casa la suma de 11880 lei și pârâtul obligat prin sentința judecătorească la sultă în valoare de 3726 lei pentru fiecare reclamant.
Pin încheierea de admitere în principiu din data de 02 octombrie 1963 pronunțată în dosar nr. 1976/1963 s-a constatat că părțile sunt coproprietari asupra imobilului înscris în CF 386 B. M. nr. top 1018/1 conform certificatului de moștenitor nr. 168/1962 asupra competinței defunctei P. M. .
În dosar nr. 1275/1987 având ca obiect sistarea stării de indiviziune, reclamanții P. M. și D. Ș., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul D. Augustin să se constate că sunt moștenitori asupra imobilului casă și grădină înscris în CF 386 Săsar nr. top 1018/1 în cote de 1/3 parte fiecare, imobil rămas după defuncta D. M., să se dispună ieșirea din indiviziune și să fie obligat pârâtul să despăgubească reclamanții cu câte 5000 lei partea cuvenită reclamanților din moștenire. S-a arătat în cererea de chemare în judecată că pârâtul a rămas în casă pe care a și vândut-o lui Țințaș I. . Dosarul a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1314 din 08 aprilie 1987.
În considerentele sentinței se reține faptul că moștenirea după D. M. s-a compus din imobilul casă și grădină înscris în CF 386 Săsar nr top 1018/1. Acest imobil s-a partajat între părți prin sentința civilă nr. 1813/1963 pronunțată în dosar nr. 1976/1963 prin care imobilul a fost atribuit în natură pârâtului și acesta obligat la sultă către reclamanți. Sentința a rămas definitivă și a fost pusă în executare pentru plata sultei prin poprire asupra veniturilor pârâtului. Acțiunea reclamanților a fost respinsă ca prescrisă în temeiul art. 1837 cod civil și art. 7 din Decret 167/1958 .
Conform CF 386 Săsar asupra suprafeței de teren de 1565 mp înscrisă sub nr. top 1018/1 este înscris dreptul de proprietate succesiv astfel: la data de 30 aprilie 1922 în baza contractului de vânzare cumpărare în favoarea lui D. I. și soția născ. P. M. ; la data de 22 ianuarie 1959 în baza certificatului de moștenitor asupra competinței lui D. I. se înscrie dreptul în favoarea lui D. M. n. P. (1/4), D. Ș. (1/4), P. M. n. D. (1/4) și D. Augustin (1/4); la data de 10 iulie 1963 în baza certificatului de moștenitor nr. 168 din 1962 asupra competinței lui D. M. se înscrie dreptul de proprietate în favoarea lui D. Ș. și D. M. căs. P. ; la data de 13 aprilie 1973 se notează în baza adeverinței nr. 4487 din 1973 a Consiliului P. ular B. M. pe nr. top 1018/1 o casă familială; la data de 01 martie 2000 în baza sentinței civile definitive nr. 1976/1963 pronunțată în dosar nr. 1976/1963 și a sentinței civile nr. 1314 din 1987 pronunțată în dosar n. 1275/1987 asupra competinței lui D. M. născ. P. și D. Ș. de sub B4, B5, B6 și B8,9 se întăbulează dreptul de proprietate cu titlu de ieșire din indiviziune în favoarea lui D.
Augustin; la data de 20 martie 2000 se întabulează dreptul de proprietate cu titlu de drept de moștenire asupra competinței lui D. Augustin de sub B7 și B12 în favoarea lui D. I. Augustin; la data de 20 martie 2000 în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 396/2000 asupra competinței lui D. I. Augustin se întabulează dreptul de proprietate cu titlu de drept de cumpărare în favoarea lui M.
P. căs. cu M. M. ; la data de_ dreptul de proprietate se transmite și se înscrie în favoarea pârâților N. C. și N. A. în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1230/2004 și se reînscrie la data de 14 aprilie 2004 în favoarea pârâților M. P. și M. M. în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat .
Potrivit înscrisului sub semnătură privată denumit "minută"; din data de 03 martie 1974 D. Augustin proprietarul casei de pe str. Berăriei nr. 34 vinde acest imobil lui Țințaș I. . După decesul lui Țînțaș I., fiica acestuia, M. u M. căs. cu
M. u G. încheie un contract de vânzare cumpărare prin care înstrăinează către
M. P. imobilele casă de locuit și teren aferent în suprafață de 1565 mp înscris în CF 386 Săsar nr. top 1018/1, proprietar înscris în cartea funciară fiind D. Augustin.
Solicitarea înscrierilor în cartea funciară a dreptului de proprietate stabilit în favoarea lui D. Augustin prin sentința civilă din 1963 s-a făcut la solicitarea fiului acestuia D. I. Augustin, care ulterior și-a înscris dreptul în baza certificatului de moștenitor. Pentru că proprietar tabular al imobilelor casă și teren era D. I. Augustin cu acesta s-a încheiat de către pârâții M. M. și M. P. contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 396 din 17 martie 2000 .
Din interogatoriul luat reclamantei P. M. rezultă că din masa succesorală după defuncta D. M. au rămas casa și terenul, moștenitori au fost părțile în calitate de fii, iar din aceste bunuri nu s-a împărțit nimic .
Din analiza înscrisurilor de la dosar rezultă următoarele: din masa succesorală după defuncta D. M. au rămas cota parte din casa de pe str. Berăriei nr. 24 și terenul aferent casei în suprafață de 1565 mp înscris în CF 386 Săsar nr top 1018/1. Între părți s-a efectuat partajul succesoral în dosar nr. 1976/1963, iar la partaj s-a împărțit atât casa cât și terenul. În urma expertizei efectuate în cauză s-a stabilit că reclamanții au renunțat la teren și s-a evaluat numai casa, în funcție de valoarea casei stabilindu-se și sulta. Casa și terenul au rămas în folosința și proprietatea lui D. Augustin din anul 1963.
Faptul că între părți s-a efectuat partajul atât cu privire la casă cât și cu privire la teren rezultă și din declarația autentică dată de reclamantul D. Ș. care prin aceeași declarație renunță și la cererea de chemare în judecată. Reclamantul a declarat expres că între părți s-a făcut partajul în anul 1963, cei trei frați hotărând ca terenul în suprafață de 1565 mp și casa de pe str. Berăriei să fie atribuite lui D. Augustin (f. 103).
Se reține că dobânditorii ulteriori ai casei și terenului de pe str. Berăriei au fost de bună-credință. D. Augustin a vândut imobilele având dreptul de proprietate dobândit prin succesiune și ieșire din indiviziune. Toți dobânditorii ulteriori au încheiat contractele cu convingerea fermă că dreptul transmis este dreptul de
proprietate și acest drept este transmis de proprietar, că se cumpără de la un proprietar.
O dovadă a bunei credințe a dobânditorilor succesiv rezultă și din faptul că aceștia au achitat pentru imobilele casă și teren impozitul datorat: Țînțaș I. în perioada 1984-1999 și M. P. în perioada 2000-2001 (f. 221).
Prin urmare, reținându-se buna credință la încheierea contractelor pentru toți dobânditorii ulteriori: Țînțaș I., M. u G. și M. u M., M. P. și M. M.
, N. C. și N. A., se constată că nu există motive de constatare a nulității absolute a contractelor de înstrăinare a dreptului de proprietate asupra casei și terenului în suprafață de 1565 mp din str. Berăriei.
Avându-se în vedere probatoriul administrat se constată că nu sunt incidente cazurile de nulitate absolută nici în cazul certificatului de moștenitor nr. 27/2002 și nici în cazul contractelor de vânzare cumpărare încheiate în formă autentică.
În ce privește cererea reconvențională precizată, instanța reține că, potrivit art. III alin 2 din Legea 169/1997 nulitatea titlurilor de proprietate poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim. Reclamanta a solicitat respingerea cererii reconvenționale invocând în primul rând excepția lipsei calității procesuale active a pârâților reclamanți reconvenționali. În temeiul dispozițiilor art. III alin 2 din Legea 169/ 1997 instanța de fond constată că pârâții reclamanți reconvenționali sunt persoane care justifică un interes legitim, interesul de a clarifica situația juridică a terenului astfel încât aceștia au calitate procesuală activă, cererea reclamantei fiind neîntemeiată și cu privire la acest aspect.
Potrivit art. 8 alin 1 din Legea 18/1991 se reconstituie sau se constituie dreptul de proprietate asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție.
Rezultă din probatoriul administrat că terenul înscris în CF 386 Săsar nr. top 1018/1 în suprafață de 1565 mp nu a fost supus cooperativizării și prin urmare nu a putut face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pentru a fi inclus în titlul de proprietate. Atât reclamanta P. M. în interogatoriu, cât și reclamantul P. Ș. în declarația autentică au arătat că terenul nu a fost cooperativizat (f. 103, 196). Aceeași este concluzia în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză (f. 275). Pârâta C. L. de A. a F. F. recunoaște că terenul în litigiu nu a fost cooperativizat, prin urmare nu putea să facă obiectul reconstituirii dreptului de proprietate și nu se opune anulării parțiale a titlului de proprietate nr. 44195/5 (f. 291-292).
Din aceste considerente, întrucât titlul de proprietate a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor Legii 18/1991 s-a admis cererea reconvențională precizată .
Prin încheierea de îndreptarea a erorii materiale pronunțată la data de _
, instanța de fond a dispus trecerea numelui de "M. P. "; în loc de "M. R. ";;
"N. A. "; în loc de "Nichita A. ";, "N. C. "; în loc de "Nichita C. "; cum din eroare s-a trecut în sentința civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs C. R. M., fiica reclamantei P. M., care a decedat la data de_, fapt dovedit cu certificatul de deces nr. 3. din_, depus la dosar.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile recurate, în sensul admiterii cererii introductive astfel cum a fost precizată și a respingerii cererii reconvenționale.
În motivarea recursului se susține că, instanța de fond a pornit de la două aspecte și anume că la partajul după defuncta D. M. s-a împărțit atât casa cât și terenul iar dobânditorii succesivi au dat dovadă de bună credință, ori astfel instanța de fond își construiește motivarea pe elemente contrazise de probele de la dosar.
Terenul în discuție a fost cooperativizat, ori instanța de fond concluzionează în sens contrar, în pofida probelor de la dosar care confirmă acest aspect: cererea de înscriere în CAP, registrul agricol, întâmpinarea Comisiei Locale de Fond F. .
Instanța de fond nu face nici o referire la întâmpinarea comisiei locale, dar dă eficiență unei note de ședință depusă la data de_ depusă de aceeași comisie prin care arată că nu se opune anulării parțiale a titlului de proprietate, pentru terenul în litigiu.
Cele două scripte trebuiau analizate comparativ și se impunea a se solicita explicații din partea comisiei locale de fond funciar, față de schimbarea de poziție procesuală a acesteia.
Instanța a avut în vedere și lucrarea de expertiză efectuată în cauză, în care se consemnează că terenul nu a făcut obiectul cooperativizării, lucrare la care recurenta a înțeles să formuleze obiecțiuni, solicitând ca expertul să-și argumenteze concluziile, știut fiind că acesta are menirea de a identifica terenul din punct de vedere topografic și nu este îndreptățit să tragă concluzii cu privire la aducerea acestuia în CAP.
Concluzia care se desprinde din probele administrate este aceea că terenul a fost cooperativizat.
Cu referire la sentința civilă nr. 1813/_, aceasta nu conține nici o dispoziție cu privire la partajarea terenului cu nr. top. 1018/1, aspect ce rezultă fără echivoc din dispozitivul hotărârii.
Dreptul de proprietate în favoarea lui D. Augustin a fost eronat întabulat, deoarece prin hotărârile judecătorești reținute de instanța fondului s-a partajat numai casa nu și terenul, care așa cum s-a dovedit a fost cooperativizat. Concluzia care se trage este aceea că, în situația prezentată, vânzările succesive ce s-au încheiat prin acte autentice, s-au încheiat cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei.
În ce privește cererea reconvențională, instanța de fond nu a soluționat excepția ridicată de reclamantă și anume a lipsei calității procesuale pasive a pârâților, potrivit art. 111 din legea 169/1997, potrivit căreia, nulitatea poate fi invocată de primar, prefect sau altă persoană interesată.
Prin întâmpinarea formulată, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea poziției procesuale adoptate de aceștia, se susține că mijloacele de probă administrate și invocate în recurs, nu pot fi interpretate, cu ignorarea celorlalte probe de la dosar.
În ce privește cererea de înscriere în CAP, cu aceasta nu se face dovada cooperativizării terenului în litigiu și anume suprafața de 1565 mp situată în B. M. str. Berăriei nr. 24, înscrisă în CF 386 B. M. nr. top. 1081/1.
La data cooperativizării, defuncta nu era proprietara exclusivă asupra terenului în litigiu ci avea calitatea de coproprietar în cotă de 5/8 parte alături de copii săi și ce este esențial, în cererea de intrare în CAP, defuncta D. M. precizează că solicită a fi primită în GAC cu terenul care-l posedă conform registrului agricol, indicând că suprafața pe care o posedă se află în partea de hotar Săsar și Podgoria Viilor, fără a include în aceste terenuri și cel din str. Berăriei, respectiv terenul din litigiu.
Nici copia registrului agricol pentru anii1959-1963, pentru văduva D. M. nu face dovada înscrierii acestui teren, respectiv defuncta nu a avut înscris acest teren în registrul agricol.
Nu există nici o dovadă că terenul în litigiu a fost cooperativizat, dimpotrivă pe cererea formulată de D. Augustin I. în februarie 1949, privind eliberarea autorizației de înstrăinare a imobilului înscris în CF Săsar 386, nr. top. 1018/1 în suprafață de 1565 mp, reprezentând casă și curte, s-au aplicat vize din care rezultă cu certitudine că imobilul nu este în evidența EGL, are achitate la zi impozitele fiind apt de înstrăinare, respectiv că acesta este în circuitul civil.
Terenul în litigiu este cuprins și în certificatul de moștenitor 168/1962, certificat necontestat de către nici una dintre părți, respectiv nici de către reclamanta inițială. De altfel prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în dosarul 1976/1963 instanța s-a pronunțat cu privire la sistarea stării de indiviziune cu privire la întregul imobil atât teren cât și casă.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, prin prisma tuturor criticilor aduse acesteia de către recurentă, dar și din oficiu sub aspectul motivelor de ordine publica, instanța apreciază ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia pentru considerentele ce urmează..
Cu privire la prima critică și anume că în mod greșit instanța a reținut că terenul în litigiu nu a fost cooperativizat, tribunalul o apreciază nefondată. Din probele administrate la fond coroborat cu poziția procesuală exprimată de C. L. de Fond F. depusă în recurs la solicitarea instanței pentru clarificarea situației, rezultă fără nici un dubiu că, în cererea de intrare în GAC formulată de defuncta D.
M. la data de_ fila 113 din dosar, aceasta nu indică nici o suprafață de teren ci face precizarea "cu întreaga suprafață de teren pe care o posed conform registrului agricol"; și indică locul situării terenului, respectiv în partea de hotar Săsar și Podgoria Viilor.
Din copia registrului agricol depusă la fila 105 din dosarul de fond se observă că este menționat la locul V.B. Berărie, două parcele de teren, respectiv 05 ari fânață și 01 ari vie.
Prin adresa nr. 4411/_ comunicată reclamantei inițiale, P. M. antecesoarea recurentei de către Primăria comunei Recea - fila 114, se menționează
că în registrul cuprinzând membrii cooperatori CAP Recea figurează numita D. M. în baza cererii de intrare în CAP cu suprafața de 1 ha., partea de hotar-PODG: SĂSAR.
Se observă astfel că terenul în litigiu nu se identifică nici în cererea de intrare în CAP și nici în registrul agricol.
Terenul în suprafață de 1565 mp înscris în CF Săsar 386, nr. top. 1018/1 este trecut însă în declarația de deschidere a succesiunii după defuncta D. M. fila 42 verso din dosarul de fond și se regăsește în certificatul de moștenitor nr. 168/_ eliberat după defunctă.
Cu privire la aceste teren se referă și instanța de judecată în considerentele sentinței civile 1813/1963 când face referire că s-a renunțat la judecarea capătului de cerere care privea terenul.
Nu se este lipsită de importanță nici poziția reclamantului inițial D. Ș., care renunță la judecată în prezenta cauză și declară că, terenul în litigiu nu a fost niciodată cooperativizat, și că la acest teren reclamanții au renunțat cu ocazia sistării stării de indiviziune în baza certificatului de moștenitor după cum este importantă și poziția reclamantei P. M. cu ocazia luării interogatoriului, în care arată că terenul nu a fost cooperativizat .
Faptul că s-a ajuns să se elibereze totuși titlu de proprietate, apreciem ca plauzibilă explicația dată de comisia de fond funciar, în sensul că inițial, la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu s-a depus extras de CF și nici plan de amplasament ci doar o copie a registrului agricol, iar la punerea în posesie pentru suprafața din litigiu, reclamanții au indicat acest teren, fără ca membrii comisiei de aplicare a legii fondului funciar să mai facă și alte verificări sau măsurători.
Din înscrierile în CF astfel cum corect au fost reținute ca succesiune de către instanța de fond, este evident că acest teren nu a făcut obiectul colectivizării.
În ce privește cea de a doua critică adusă hotărârii judecătoriei și anume că instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția invocată de către reclamanți și aceasta apare ca nefondată. Prin hotărârea recurată, instanța de fond reține că, în temeiul dispozițiilor art. III alin 2 din Legea 169/ 1997 pârâții reclamanți reconvenționali sunt persoane care justifică un interes legitim, interesul de a clarifica situația juridică a terenului astfel încât aceștia au calitate procesuală activă, cererea reclamantei de a se constata lipsa calității procesuale active a pârâților reclamanți reconvenționali fiind neîntemeiată.
Față de considerentele reținute recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să suporte cheltuielile de judecată ocazionate intimaților, respectiv suma de 3000 lei reprezentând onorariu de avocat dovedită cu chitanța și factura depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. R. M., cu domiciliul în B. M., str. Ion S., nr. 3/29, județul M., împotriva sentinței civile nr. 11625/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. _
.
Obligă pe recurenta C. R. M. să plătească intimaților M. P., M.
M., D. I., N. A. și N. C., suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de azi_ .
Președinte | J. ecători | G. | ier | ||||||
C. | V. , | P. | G. | , | W. D. | B. | M. |
Red./T.red C.V./_ Ex. 2
J. ecător fond: A. A. R.
| ← Decizia civilă nr. 457/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 1072/2013. Anulare act → |
|---|
