Decizia civilă nr. 408/2013. Anulare act

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DECIZIA CIVILĂ NR. 408/R/2013

Ședința publică din data de 11 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -A. C.

JUDECĂTOR: C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. GREFIER: D. B.

S-a luat spre examinare recursul declarat de B. L., B. A., B.

A. și P. A. împotriva sentinței civile nr. 24788 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimații O. A.

, I. N. C., C. F., având ca obiect anulare act.

La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru recurenții reclamanți, reprezentanta acestora, avocat L. M. Silvie, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.28), intimatele pârâte O. A. și I. N. C., asistate de reprezentantul acestora, avocat L. ciu Nelu, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.27), lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că în data de_ intimatele pârâte O. A. și I. N. C. au înregistrat la dosar întâmpinare în recurs (f.24-26).

Reprezentanta recurenților reclamanți, avocat L. M. Silvie depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 1590, 4 lei și timbru judiciar de 5 lei (f.29) și răspuns la întâmpinare (f.30-32).

T. ul constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.

Reprezentanta recurenților arată că înțelege să conteste înscrisul cu nr. de înregistrare 5222/_, astfel solicită în probațiune încuviințarea emiterii unei adrese către Primăria F. să comunice instanței înscrisul cu numărul de înregistrare sus arătat, dorind să dovedească de fapt că Primăria nu a emis certificatul cu numărul de mai sus.

Reprezentantul intimatelor arată că se opune acestei cereri, nefiind pertinentă, existând la dosar acel înscris, legea nespecificând în mod expres ce formă trebuie să îmbrace certificatul și cine să-l semneze, mai mult cererea apare ca fiind inutilă, având în vedere că datoria a fost achitată.

T. ul după deliberare, urmează a respinge această cerere, instanța fiind lămurită asupra acestui aspect.

Reprezentanta recurenților solicită instanței în probațiune emiterea unei adrese către Primăria F. cu solicitarea de a comunica instanței dacă la data de_ defuncta V. Floarea avea datorii la Bugetul de Stat.

Aceasta depune la dosar copia conformă cu originalul a unei plângeri penale solicitând instanței emiterea unei adrese către Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca să comunice instanței care este stadiul în care se află dosarul care face obiectul acestei plângeri.

Reprezentantul intimatelor arată că se opune ambelor adrese, cea către Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nefiind relevantă în cauză, neavând legătură cu prezenta cauză, având în vedere că operează prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile. Cu privire la cea de a doua adresă către Primăria F., arată că are aceeași poziție procesuală de respingere pentru aceleași considerente.

T. ul, după deliberare, urmează a respinge cererile în probațiune formulate de reprezentanta recurenților și cu privire la cele două adrese.

Reprezentanții prezenți ai părților arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ. acordă cuvântul pe recurs.

Reprezentanta recurenților solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, pentru motivele invocate, având în vedere și susținerile din răspuns la întâmpinare, cu cheltuieli de judecată în recurs. Reprezentantul intimatelor solicită instanței respingerea recursului ca nefundat, pentru motivele invocate în întâmpinare pe care o susține în

integralitate, cu plata cheltuielilor de judecată.

T. ul reține cauza spre soluționare.

T. UL

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 24788 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții B. L. domiciliat în mun. C. -N., str. Samuil Micu nr.3, ap.2, jud. C., B. A. domiciliat în mun. C. -N.

, str. H. nr.12, ap.7, jud. C., P. A. domiciliată în mun. C. -N., str.

H. nr.12, ap.7, jud. C. și B. A. domiciliat în mun. C. -N., str. H. nr.12, ap.7, jud. C., împotriva pârâților O. A. domiciliată în com. F.

, str. A. I. nr.5A, jud. C. și I. N. C. domiciliată în com. F., str. A. I. nr.5A, jud. C., având ca obiect anulare contract de întreținere.

S-a dispus obligarea reclamanților la plata către pârâta O. A. a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial, respectiv suma de 155 lei fiecare și către pârâta I. N. C. a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial, respectiv suma de 155 lei fiecare.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că, în data de_ a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N.

, acțiunea civilă formulată de reclamanții B. L., B. A., P. A. și B. A. împotriva pârâților O. A., I. N. C. și C. F. prin care au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a actului intitulat "Certificat de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale în cazul persoanelor fizic"; eliberat cu nr. 5222/_ de către comuna F., jud. C., iar pe cale de excepție să constate în temeiul art.2 din Decretul-lege nr.167/1958 nulitatea contractului de întreținere autentificat sub nr.1115/_ de către NP D.

S. I. încheiat între antecesoarea reclamanților B. Floare și pârâtele de rândul 1-2, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

În fapt, reclamanții au precizat că sunt toți nepoți de fii după defuncta

B. Floare, respectiv B. L. nepot după fiul B. I. - decedat la data de

_, iar reclamanții B. A.	, B.	A.	și P. A.	nepoți de fiu după
B. A. -decedat la data de _	.

Între antecesoarea lor, B. Floare și pârâtele de rând 1 și 2, O. A. și I. N. C. s-a încheiat la data de_ Contractul de întreținere autentificat sub nr.1115/2009 având ca obiect nuda proprietate din următoarele imobile:

cota de 4/6 parte din construcția situată în com. F., str. H., nr. 32, jud. C., compusă din 2 camere și dependințe,
cota de 1/3 parte din terenul în suprafață de 656 mp, pe care se află edificată construcția de mai sus, ambele înscrise în CF nr. 16664 F., nr. cadastral 9854 și
cota de ¼ parte din terenul cu destinația de drum în suprafață de 75 mp, înscris în CF nr. 16665 F., cu nr. cadastral 9855.

Printre înscrisurile ce fac parte integrantă din contractul de întreținere menționat, face parte și certificatul de atestare fiscală nr. 5222/_, alături de celelalte acte ce au fost anexate contractului de întreținere.

Referitor la certificatul de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale în cazul persoanelor fizice eliberat cu nr. 5222/_ de către comuna F., reclamanții au precizat că este nul absolut, întrucât pentru a fi valabil certificatul de atestare fiscală trebuie să fie eliberat de organul fiscal competent al autorității administrației publice locale pe a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează.

Reclamanții arată că din analiza certificatului de atestare fiscală eliberat cu nr. 5222/_ se poate observa faptul că acesta nu poartă nici o semnătură și nici ștampila organului fiscal competent, nefăcând astfel dovada că este eliberat în condițiile prevăzute în mod imperativ de textele legale mai sus menționate, fiind astfel motiv de nulitate absolută, de asemenea, în certificat nu se face referire la nici un imobil aflat pe raza teritorială a comunei F. și care s-a afla în proprietatea defunctei B. Floare, acest aspect fiind obligatoriu, cu atât mai mult cu cât certificatul de atestare fiscală se eliberează de către organul fiscal competent al autorității administrației publice locale pe a cărei rază se află înregistrat fiscal bonul ce se înstrăinează.

S-a mai susținut că, antecesoarea lor, defuncta B. Floare, nu a solicitat eliberarea unui certificat de atestare fiscală, cu toate că în certificatul de atestare fiscală se face referire la o astfel de cerere înregistrată sub nr.5222/_, certificatul fiind astfel eliberat cu încălcarea normelor prevăzute de lege în mod imperativ în art.113 din C.proc.fiscală, iar în situația în care există o astfel de cerere, aceasta nu a fost semnată de către defuncta B. Floare, reclamanții înțelegând astfel să conteste semnătura antecesoarei lor în temeiul art.177 C.pr.civ.

Reclamanți au arătat că nulitatea certificatului de atestare fiscală echivalează cu lipsa acestuia, ceea ce atrage, potrivit prev. art. 113 alin. 5 teza finală nulitatea absolută a contractului de întreținere autentificat sub nr.1115/2009, excepție pe care înțeleg să o invoce, urmând a fi admisă de către instanță concomitent cu admiterea prezentei cereri de chemare în judecată.

În concluzie, reclamanții au învederat instanței că înțeleg să invoce pe cale de excepție, nulitatea absolută a contractului de întreținere încheiat între antecesoarea lor B. Floare și pârâtele O. A. și I. N. -C., motivat de faptul că, normele C.proc.fiscală au condiționat înstrăinarea clădirilor, terenurilor, precum și a mijloacelor de transport de existența unui certificat de atestare fiscală eliberat în condițiile legii fiscale, sub sancțiunea unei nulități absolute exprese.

La întocmirea contractului de întreținere s-a avut în vedere un certificat de atestare fiscală lovit de nulitate absolută, așa cum a arătat mai sus, ceea ce echivalează cu încheierea contractului în lipsa unui certificat de atestare fiscală, contractul de întreținere astfel încheiat fiind lovit de nulitate absolută, iar pe de altă parte, contractul de întreținere este nul absolut pentru lipsa cauzei.

Astfel, cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care constă în obiectul urmărit la încheierea unui asemenea act, iar împreună cu consimțământul, cauza formează voința juridică.

Reclamanții au susținut că pentru a fi valabilă, cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții, respectiv să existe, să fie reală, să fie licită și morală, iar în contractele aleatorii, cum este contractul de întreținere, cauza imediată o reprezintă riscul, adică prefigurarea unei împrejurări viitoare și incerte de care depinde șansa câștigului, respectiv riscul pierderii.

Astfel se susține că, defuncta B. Floare, cu mult înainte de semnarea contractului era suferindă de afecțiuni maligne (Neoplasm mamar dr.), aspect cunoscut de către pârâtele O. A. și I. N. C., iar la data semnării contractului_, defuncta B. Floare se afla într-un stadiu foarte avansat al bolii de care suferea, iar moartea acesteia era iminentă, care de altfel a și survenit la scurt timp de la semnarea contractului respectiv, respectiv 17 mai 2009, astfel că riscul de pierdere pentru debitorii întreținerii era inexistent, contractul fiind lipsit astfel de unul din elementele esențiale, cauza (scopul) fiind astfel lovit de nulitate absolută.

Sancțiunea pentru lipsa cauzei este prevăzută în mod expres de art. 966 C.civ. "obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect";, iar lipsa cauzei se datorează lipsei riscului în contractele aleatorii, lipsește un element esențial al actului juridic civil iar sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută.

În concluzie, reclamanții au susținut că, contractul de întreținere menționat, nu întrunește condițiile de valabilitate prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, contractul fiind astfel lovit de nulitate absolută.

Instanța de fond a mai reținut că, la data de_, reclamanții au depus la dosar "note de ședință"; prin care au arătat că având în vedere obligarea reclamanților la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.159,80 lei, taxa stabilită de către instanța de judecată la valoarea de

77.440 lei aferentă contractului de întreținere a cărui nulitate a invocat-o pe cale de excepție, înțeleg să precizeze petitul cu care au investit instanța de judecată în sensul că nulitatea absolută a contractului de întreținere doresc să fie analizată pe cale principală și nu pe cale de excepție, astfel că reiterează petitul acțiunii după cum urmează: să constate nulitatea absolută a contractului de întreținere autentificat sub nr.1115/_ de către NP D.

S. I., încheiat între antecesoarea reclamanților B. Floare și pârâtele O.

A. și I. N. Camen.

Având în vedere precizarea petitului acțiunii, reclamanții au arătat că, înțeleg potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil în baza art. 246 alin. 1 C.pr.civ., să renunțe la judecată față de pârâtul de rândul 3 respectiv C. F. .

În motivare, reclamanții au reiterat motivele din acțiunea principală. ( filele 50-52 ).

La data de_, pârâtele O. A. și I. N. C. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată, susținând că, reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a Contractului de întreținere autentificat sub nr.1115 din_ de

BNP DS -I., pentru lipsa certificatului de atestare fiscală și pentru lipsa cauzei.

Pârâții AU susținUT că Certificatul de atestare fiscală reprezintă un mijloc de probă cu care contribuabilul dovedește achitarea tuturor obligațiilor fiscale către bugetul local, iar veridicitatea acestui înscris poate fi constatată prin consultarea evidențelor organului fiscal, iar legea nu sancționează cu nulitatea absolută lipsa unor elemente de formă ale certificatului de atestare fiscală atâta timp cât conținutul său atestă o situație reală, iar scopul pentru care a fost edictat art. 254 alin. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost îndeplinit.

S-a susținut că intenția legiuitorului a fost de a proteja interesele statului prin interzicerea încheierii actelor de înstrăinare cât timp proprietarul are obligații de plată restante la bugetul local, iar legiuitorul a urmărit în felul acesta stimularea contribuabilului pentru a-și achita la termen impozitele și taxele locale, dar și asigurarea posibilității statului de a- și satisface creanța prin valorificarea imobilelor aflate în proprietatea debitorilor.

Se susține că sancțiunea nulității absolute intervine doar atunci când actul de înstrăinare s-a încheiat deși cel care și-a înstrăinat proprietatea are datorii la stat și are ca efect restabilirea situației anterioare prin reîntoarcerea imobilului în patrimoniul înstrăinătorului și asigurarea posibilității statului de a obține executarea silită a creanțelor fiscale.

Certificatul de atestare fiscală în baza căruia s-a întocmit contractul de întreținere a fost eliberat de compartimentul de specialitate al administrației publice locale de la domiciliul înstrăinătorului, care în speță coincide cu locul situării imobilului, este întocmit pe formular tipizat, are număr de înregistrare la Primăria F. și poartă semnătura inspectorului fiscal din cadrul autorității locale. Nici un act normativ nu sancționează cu nulitatea absolută actul pentru lipsa semnăturii primarului și a ștampilei. Atunci când legiuitorul a intenționat să sancționeze cu nulitatea absolută nerespectarea unor condiții de formă a instrumentului probator, a prevăzut aceasta în mod expres.

În ce privește cauza, contractul de întreținere, pârâții au arătata că, acesta este un contract translativ de proprietate, prin care o persoană transmite unul sa mai multe bunuri determinate unei alte persoane, numită întreținător, care se obligă să presteze întreținere, fie întreținutului, fie unei alte persoane, până la data decesului acestuia sau pe o perioadă determinată de timp. Este un contract consensual bilateral, sinalagmatic, intuituu personae, de regulă oneros și uneori gratuit. Este asimilat, uneori, contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.

Contractul de întreținere face parte din categoria contractelor nenumite, având reglementare proprie în baza art. 1635 C.civ.

Obligațiile părților contractante sunt: întreținătorul este obligat să asigure prestarea întreținerii și să-l înmormânteze pe întreținut după datină. Întreținutul este obligat să transfere proprietatea bunului sa chiar o sumă de bani numită capital, la întreținător, să predea bunul și să răspundă pentru viciile ascunse și liniștita posesiune, garantând împotriva evicțiunii.

Pârâții au considerat că, contractul de întreținere autentificat sub nr.1115/_ de BNP DS -I., are o cauză licită și constă în întreținerea lui B. Floare pe timpul vieții. Este de principiu că obligația are o cauză licită atunci când scopul urmărit de cei ce se obligă, nu contravine dispozițiilor legale imperative, ordinii publice, sociale și economice sau regulilor de conviețuire socială.

Referitor la susținerile reclamanților în sensul că, că pârâtele au cunoscut starea de sănătate a întreținutei și au profitat de faptul că era suferindă de afecțiuni maligne, aflându-se într-un stadiu foarte avansat al bolii, părții arată că acea afirmația este tendențioasă, și că puțini vârstnici încheie astfel de contracte atunci când sunt sănătoși, și cu atât mai puțin cei de care își amintesc nepoții, iar în cazul pârâtelor întreținerea s-a întins pe o perioadă mai lungă de timp, pentru că nepoții defunctei B. Floare, reclamanții de mai sus, au lăsat această obligație în sarcina pârâtelor, așa cum de altfel rezultă din alin. 2 al Contractului de întreținere.

Se arată că, cauza contractului de întreținere a cărui nulitate absolută se invocă, este licită, în condițiile în care întreținătoarele pârâte s-au obligat față de B. Floare să-i asigure întreținerea pe timpul vieții și să o înmormânteze după datină, pe cheltuiala lor, iar în schimbul întreținerii, întreținuta s-a obligat să transfere dreptul de proprietate asupra cotelor- părți ce le deținea asupra imobilului din F., str. H., nr. 32.

În acest caz cauza nu este falsă și este licită, nefiind prohibită de vreo lege, nefiind contrarie bunelor moravuri și nici ordinii publice, ba dimpotrivă au asigurat întreținerea unei persoane vârstnice, mai mult, potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, "Persoana vârstnica, astfel cum este definită la art. 1 alin. (4), va fi asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros sau gratuit, a bunurilor ce-i aparțin, în scopul întreținerii și îngrijirii sale, de un reprezentant al autorității tutelare a consiliului local în a cărui raza teritoriala domiciliază persoana vârstnică respectivă";.

Pârâtele au învederat că în cazul dedus judecății persoana întreținută a fost asistată la încheierea contractului de întreținere de către d-na C. M.

-C., asistent social la autoritatea tutelară din cadrul Consiliului Local F.

, prin urmare, nu subzistă nici un motiv de admitere a acțiunii civile și constatare a nulității absolute a contractului de întreținere, filele 57-60.

Din actele și lucrările existente la dosar, instanța de fond a reținut că, având în vedere cererea de renunțare a reclamanților față de pârâta C. F. prin notele de ședință depuse la dosar la data de_, în temeiul art.246 C.proc.civ., la termenul de judecată din data de_ instanța a luat act de această renunțare. ( fila 53 ).

Potrivit susținerilor reclamanților, necontestate de către pârâte, se reține faptul că reclamanții sunt descendenți de grad II ai defunctei B. Floare, respectiv B. L. nepot după fiul B. I. - decedat la data de _

, iar reclamanții B. A., B. A. și P. A. nepoți de fiu după B. A.

-decedat la data de_ .

Instanța de fond a reținut că la data de_ între antecesoarea reclamanților - defuncta B. Floare și pârâtele O. A. și I. N. C. a fost încheiat o convenție - "Contractul de întreținere"; autentificat sub nr.1115/2009 de către BNP Asociați P. Ionuț F. și DS I. .

Obiect al contractului de întreținere l-a constituit nuda proprietate din

- cota de 4/6 parte din construcția situată în com. F., str. H., nr. 32, jud. C., compusă din 2 camere, bucătărie, baie, cămară de alimente, hol, - cota de 1/3 parte din terenul - curte și grădină în suprafață de 656 mp, pe care se află edificată construcția de mai sus, ambele înscrise în CF nr. 16664 F., nr. cadastral 9854 și - cota de ¼ parte din terenul cu destinația de drum în suprafață de 75 mp, înscris în CF nr. 16665 F., cu nr. cadastral 9855.

Prin contractul intervenit între B. Floare și pârâte, întreținuta și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor descrise mai sus.

Totodată, s-a mai reținut de către instanță faptul că în cuprinsul contractului de întreținere s-a stipulat în mod expres că "în schimbul întreținerii ce o voi primi și în considerentul faptului că am fost întreținută până în prezent de O. A., subsemnata întreținută declar că transmit cu titlu de drept de întreținere fiicei sale, I. N. C., nuda proprietate …";

.( fila 42 ).

Din cuprinsul aceluiași înscris, rezultă faptul că sunt anexe la contractul de întreținere următoarele înscrisuri: cărți de identitate ale părților, sentința civilă nr.5641/2008 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar civil nr._, extras CF 16664 F. și CF 16665 F., certificat de atestare fiscală nr.5222/_ emis de Primăria com. F., adeverință medicală.

Privitor la certificatul de atestare fiscală, instanța de fond a reținut faptul că acesta reprezintă un mijloc de probă cu care contribuabilul dovedește achitarea tuturor obligațiilor fiscale către bugetul local, iar veridicitatea acestui înscris poate fi constatată prin consultarea evidențelor organului fiscal.

Conform art.113 C.proc.fisc. (5) ; Pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale locale datorate autorității administrației publice locale pe a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează. Actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încălcarea prevederilor prezentului alineat, sunt nule de drept.";

Prin impunerea obligației prezentării unui certificat de atestare fiscală la înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și a mijloacelor de transport, legiuitorul a urmărit protejarea intereselor statului prin interzicerea încheierii actelor de înstrăinare cât timp proprietarul are obligații de plată restante la bugetul local. Pe de altă parte, legiuitorul a urmărit în felul acesta stimularea contribuabilului pentru a-și achita la termen impozitele și taxele locale, dar și asigurarea posibilității statului de a- și satisface creanța prin valorificarea imobilelor aflate în proprietatea debitorilor.

În opinia instanței, sancțiunea nulității absolute intervine doar atunci când actul de înstrăinare s-a încheiat deși cel care și-a înstrăinat proprietatea are datorii la stat și are ca efect restabilirea situației anterioare prin reîntoarcerea imobilului în patrimoniul înstrăinătorului și asigurarea posibilității statului de a obține executarea silită a creanțelor fiscale, cum de altfel se prevede în mod expres în alin.5 din art.113 C.proc.fisc..

Instanța de fond a reținut că, certificatul de atestare fiscală în baza căruia s-a întocmit contractul de întreținere a fost eliberat de compartimentul de specialitate al administrației publice locale de la domiciliul înstrăinătorului, care în speță coincide cu locul situării imobilului, este întocmit pe formular tipizat, are număr de înregistrare la Primăria comunei F. și poartă semnătura inspectorului fiscal din cadrul autorității locale.

Instanța de fond a constatat că nici prevederile C.proc.fisc, nici cele ale C.fisc, nu sancționează cu nulitatea absolută actul - certificat de atestare fiscală pentru lipsa semnăturii primarului și a ștampilei, reținând faptul că atunci când legiuitorul a intenționat să sancționeze cu nulitatea absolută nerespectarea unor condiții de formă a instrumentului probator, a prevăzut aceasta în mod expres.

Judecătoria Cluj-Napoca analizând aspectele legate de încheierea contractului de întreținere și valabilitatea acestuia a reținut că, contractul de întreținere este un contract translativ de proprietate, prin care o persoană numită întreținut transmite unul sa mai multe bunuri determinate unei alte persoane, numită întreținător, care se obligă la rândul său să presteze întreținere, fie întreținutului, fie unei alte persoane, până la data decesului acestuia sau pe o perioadă determinată de timp. Este un contract aleatoriu, consensual, sinalagmatic, care poate fi atât cu titlu oneros dar și gratuit. Este încheiat uneori sub forma contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.

Referitor la reglementarea contractului de întreținere, se reține că acesta face parte din categoria contractelor nenumite, neavând în Codul civil anterior din 1864 care guvernează contractul intervenit între defuncta B. Floare și pârâte o reglementare proprie cum are contractul de rentă viageră.

Instanța de fond a reținut, că privitor la contractul de rentă viageră se prevede în mod expres în cuprinsul art.1645 C.civ. faptul că contractul este lovit de nulitate în cazul constituirii rentei în favoarea unei persoane afectate de o boală de care a murit în interval de 20 de zile de la data încheierii contractului. Însă această reglementare fiind una cu caracter special este de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinsă și contractului de întreținere.

Instanța a mai reținut că, pentru a fi valabilă, cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să existe, să fie reală, să fie licită și morală, iar cauza ca element al actului juridic constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act, iar scopul imediat, în cazul contractelor aleatorii constă în prefigurarea unei împrejurări viitoare și incerte de care depinde șansa câștigului, respectiv riscul pierderii, iar în contractele aleatorii, cum este contractul de întreținere, cauza imediată o reprezintă riscul, adică prefigurarea unei împrejurări viitoare și incerte de care depinde șansa câștigului, respectiv riscul pierderii și sancțiunea pentru lipsa cauzei este prevăzută în mod expres de art. 966 C.civ. "obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect";.

Când lipsa cauzei se datorează lipsei riscului în contractele aleatorii, lipsește un element esențial al actului juridic civil iar sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută.

În baza probatoriului administrat, instanța de fond a mai reținut că, contractul de întreținere autentificat sub nr. 1115/_ de către BNP Asociați P. Ionuț F. și DS I., are o cauză licită ce constă în întreținerea lui B. Floare pe timpul vieții, fără să se poată contesta faptul că defuncta B. Floare era suferindă de afecțiuni maligne, acest lucru rezultând din actele medicale depuse la dosar, iar de această afecțiune aveau cunoștință și pârâtele.

Referitor la prestarea întreținerii instanța de fond a apreciat că în cazul pârâtelor întreținerea s-a întins pe o perioadă mai lungă de timp, așa cum de altfel rezultă din alin. 2 al Contractului de întreținere - "în schimbul întreținerii ce o voi primi și în considerentul faptului că am fost întreținută până în prezent de O. A., subsemnata întreținută declar că transmit cu titlu de drept de întreținere fiicei sale, I. N. C., nuda proprietate …";

.( fila 42 ), dar și din probele testimoniale - declarația martorei Runcan M. ela.

vârstă înaintată, era suferindă, fapt ce poate determina nașterea temerii de a rămâne fără ajutor din partea unei alte persoane. Pe de altă parte, cu ocazia prezentării numitei B. Floare la S. UPU din cursul lunii martie, din declarația martorei B. A. I. rezultă că părțile au fost încunoștințate de faptul că numita B. Floare mai are de trăit aproximativ 3 luni.

Prin urmare, prezenta cauză comportă însă discuții cu privire la durata întreținerii ce urma a fi prestată de către pârâte, având în vedere afecțiunea de care suferea defuncta B. Floare, și implicit riscul pierderii pentru pârâte, instanța reținând faptul că în prezenta speță dedusă judecății cauza există și este licită, nefiind prohibită de vreo lege dar nici de normele bunelor moravuri în condițiile în care pârâtele, așa cum rezultă din probele testimoniale, s-au ocupat de întreținerea numitei B. Floare atât înainte de

încheierea contractului dar și ulterior și de înmormântarea acesteia.

Cu referire la reclamanți, instanța de fond a reținut că, deși sunt descendenți de grad II ai numitei B. Floare, din răspunsurile la

interogatoriu rezultă fără putință de tăgadă că unii dintre aceștia s-au limitat doar a o vizita pe bunica lor de câteva ori, iar alții deloc, lăsând cu bună știință toată întreținerea și îngrijirea acesteia în seama pârâtei O. A. la care defuncta a și locuit anterior decesului, iar unii dintre reclamanți neștiind nici unde a locuit defuncta anterior decesului.

În aceste condiții, în aprecierea instanței, dat fiind gradul de rudenie obligația de întreținere și înmormântare, revenea reclamanților, însă aceștia au preferat să se dezică de o astfel de obligație, preferând să lase totul pe seama pârâtei O. A. amintindu-și de bunica lor abia ulterior decesului, când au aflat de existența contractului de întreținere.

Pentru toate considerentele mai sus indicate, instanța de fond a apreciat că, contractul de întreținere încheiat la data de_ între antecesoarea reclamanților - defuncta B. Floare și pârâtele O. A. și I.

N. C., este valabil încheiat, respingând acțiunea reclamanților. Împotriva sentinței civile nr.24788 din_ pronunțată în dosar nr.

_ al Judecătoriei C. -N., au formulat recurs reclamanții B. L. ,

B. A., B. A. si P. A., care au solicitat în principal, în baza disp. art. 299, 312 alin. 1 și 2 rap. la art. 312 alin. 5 C.proc.civ. admiterea recursului, casarea sentințe și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Cluj-Napoca, iar în subsidiar, în baza disp.art. 299 rap. la art. 304 pct. 7 si art. 312 alin. 1, 2 și 3 C.proc.civ., admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței, prin admiterea acțiunii modificate, completate si precizate, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs

Recurenții precizează faptul că, sentința atacată și pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca este nelegală, întrucât ar exista o neconcordanță între minută șl dispozitiv.

Se arată că, prin acțiunea formulată inițial, reclamanți-recurenți au solicitat "constatarea nulității absolute a actului intitulat "Certificat de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale în cazul persoanelor fizice" eliberat cu nr.5222/_ de către comuna F., jud. C., iar pe cale de excepție nulitatea contractului de întreținere aut sub nr. 1115/0_ de către NP DS I., încheiat între antecesoarea subsemnaților reclamanți, B. Floare si pârâte,,, iar prin notele de ședință (de la filele 50- 52 dosar fond), reclamanții și-au modoficat acțiunea inițială atât cu privire la părți, prin renunțarea la judecată fața de C. F., cât și cu privire la obiect, înlocuind pretenția inițială (constatarea nulității certificatului de atestare fiscală) cu o altă pretenție (constatarea nulității contractului de întreținere), modificarea de acțiune fiind consemnata de instanța de

judecată în încheierea de ședința din data de_ (fila 53 dosar fond), iar prin cererea de la fila 150 acțiunea a fost completată și precizată.

Se susține că din Minuta întocmită la data pronunțării sentinței atacate (fila 194) rezultă că s-a respins acțiunea precizată, iar din dispozitivul hotărârii rezultă că s-a respins atât acțiunea formulată cât și cea precizată.

Prin acțiunea formulată se înțelege acțiunea formulată inițial, iar prin acțiunea precizată se înțelege acțiunea modificată (prin notele de ședință de la filele 50-52), completată și precizată (prin cererea de la fila 150).

Față de conținutul textului prevăzut de art. 258 al. 1 Cod pr. civ, hotărârea trebuie să aibă același dispozitiv cu cel întocmit în momentul pronunțării. Dispozitivul fiind unic, nu poate fi modificat ulterior, în așa fel încât să difere față de cel întocmit "de îndată ce s-a întrunit majoritatea".

Recurenții mai susțin că, modificând acțiunea au înțeles să deducă judecății doar acțiunea modificată, completată și precizată, or, instanța de judecată, s-a pronunțat prin dispozitivul hotărârii atât cu privire la acțiunea formulată inițial (referitoare la constatarea nulității certificatului de atestare fiscală) cât și cu privire la acțiunea modificată și precizată (referitoare la constatarea nulității contractului de întreținere), astfel că instanța de judecată s-a pronunțat asupra unui lucru pe care nu l-am cerut, greșeală cunoscută sub denumirea de extra petita .

Așa fiind, potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă rap. Ia art. 304 pct.7 C.proc.civ., se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Judecătoria Cluj- Napoca.

Recurenții mai invocă faptul că, instanța de judecată a omis să analizeze și să se pronunțe asupra unuia dintre motivele de nulitate ale contractului de întreținere, respectiv lipsa certificatului de atestare fiscală, precum și asupra cererii de restabilire a situației anterioare prin rectificarea cărții funciare (fila 150) ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei în sensul prev. art.312 alin.5 C.proc. civ.

Astfel, instanța de fond nu ar fi analizat deloc motivul de nulitate al contractului de întreținere invocat de către aceștia, legat de lipsa certificatului de atestare fiscală, ci a analizat alte aspecte, respectiv nulitatea certificatului de atestare fiscală.

Se mai arată că, instanța de fond în mod greșit a procedat la o analiză a unor motive de nulitate a certificatului de atestare fiscală în condițiile în care, pe de o parte obiectul dedus judecății era nulitatea contractului de întreținere pentru lipsa certificatului de atestare fiscală iar, pe de altă parte, pentru analizarea nulității certificatului de atestare fiscală era nevoie de un alt cadru procesual, respectiv împrocesuarea Comunei F., în condițiile în care reclamanții prin notele de ședință de la fila 150 au renunțat la judecată față de aceasta, instanța de judecată luând act de această renunțare la termenul de judecată din data de_ (fila 53 dosar fond).

Se susține că instanța de fond trebuia să analizeze lipsa certificatului de atestare fiscală și să constate din punct de vedere juridic că, contractul de întreținere a fost încheiat astfel în lipsa unui asemenea certificat, contract ce este lovit de nulitate absolută potrivit prevederilor art. 113 alin. 5 C.proc.fisc.

Se susține că, potrivit prevederilor art.113 al.1 din Codul de procedură fiscală: " Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent al autorității administrației publice locale, la solicitarea contribuabilului", iar în cazul de fata organul competent pentru eliberarea certificatului de atestare fiscala, C. F., nu a eliberat acest certificat.

Legat de înscrisul depus de către pârâte la dosarul cauzei intitulat

"certificat de atestare fiscală,,, în adresa Comunei F. (fila 162) se arată că "domnul inspector M. u C., angajat al compartimentului Impozite și taxe a întocmit certificatul mai sus arătat ca urmare a unei cereri redactate de către pârâta O. A., i-a înmânat acesteia ambele exemplare ale certificatului întocmit împreună cu cererea formulată urmând ca aceasta să le ducă la registratura instituției, care se afla în alt corp al clădirii pentru a fi semnate și ștampilate, dar pârâta a plecat cu toate exemplarele actului întocmit fără a le prezenta pentru a fi semnate și ștampilate,,.

În aceste condiții, din adresa Comunei F. (fila 162) rezulta faptul ca certificatul a fost doar întocmit de un angajat al Primăriei, însă certificatul nu a mai fost înregistrat la Primăria comunei F. si implicit nici eliberat de către Primărie, dovada fiind chiar și lipsa semnăturii primarului și lipsa ștampilei instituției.

Recurenții apreciază că, instanța de judecată în mod greșit a reținut în considerentele sentinței atacate (pag. 6, alin.1) faptul că "certificatul de atestare fiscală...are număr de înregistrare la Primăria comunei F. ,, în condițiile în care din adresa Primăriei F. rezultă chiar contrariul, respectiv faptul că acest certificat nu a fost înregistrat la Primărie, astfel înscrisul intitulat "certificat de atestare fiscală" aflat la dosarul cauzei nu este eliberat de către Primăria comunei F., aspect recunoscut chiar de către această instituție, din moment ce înscrisul nu apare înregistrat la instituție, Primăria comunei F. fiind de acord prin adresa de la fila 162 că înscrisul este unul nul. ("în principiu, consideram că actul atacat este unul nul,,)

Recurenții mai arată că, Primăria nici nu avea cum să elibereze certificatul de atestare fiscală întrucât nu exista o cerere din partea contribuabilului, respectiv defuncta B. Floare, singura îndreptățită să solicite eliberarea certificatului, fie personal, fie prin mandatar cu procură specială, iar potrivit art. 113 alin. 1 din Codul de procedură fiscală

"Certificatul de atestare fiscală se emite ...la solicitarea contribuabilului" or, antecesoarea noastră B. Floare nu a solicitat eliberarea unui certificat de atestare fiscală.

Referitor la înscrisul intitulat "certificat de atestare fiscală,, aflat la dosarul cauzei, reclamanții arătă că au formulat și plângere penală pentru fals material în înscrisuri oficiale, plângerea fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, sub numărul 4084/P/2012, dosar aflat în prezent în faza cercetărilor penale, iar raportat la prevederile art. 184 Cod Proc. Civ., "când nu este caz de judecată penală ... falsul se va cerceta de

instanța civilă prin orice mijloace de dovadă", or, instanța de fond nu a analizat în nici un fel aspectele de fals semnalate de către subsemnații recurenți, iar adresa emisă de Primăria F. (fila 162), reprezintă dovada certă a falsificării certificatului, în condițiile în care din această adresă reiasă faptul că certificatul nu apare înregistrat la Primărie și implicit nici eliberat de către această instituție, ci doar întocmit de un angajat al instituției.

Se mai susține că, potrivit art.113 alin.5 din Codul de procedura fiscala "Pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale locale datorate autorității administrației publice locale pe a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează. Actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încălcarea prevederilor prezentului alineat, sunt nule de drept"

Așadar, înscrisul depus la dosarul cauzei de către pârâte nu reprezintă un certificat de atestare fiscală eliberat de către Primăria comunei F., astfel că acest înscris trebuia înlăturat de la dosarul cauzei, contractul de întreținere fiind întocmit astfel în lipsa unui certificat de atestare fiscală, fiind lovit de nulitate absolută raportat la prevederile Codului de procedură fiscală.

Recurenții mai arată că, acțiunea formulată de către aceștia a fost completată prin înscrisul de la fila 150, solicitând repunerea în situația anterioară încheierii, ontractului, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei I. N. C. asupra cotei de 4/6, respectiv 1/3 parte din imobilele înscrise în CF nr. 50690 F. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 16664 F. ), având nr. cadastral 9854 si asupra cotei de 1/4 parte din imobilul "înscris în CF nr. 50701 F. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 16665 F. ) cu nr. cadastral 9855 și reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor în cărțile funciare pe numele înstrăinătoarei B. Floare.

Se susține că, chiar dacă această cerere este accesorie cererii de constatare a nulității contractului de întreținere, instanța de judecată, avea obligația să analizeze și să se pronunțe și asupra acestei cereri, întrucât instanța de judecată are obligația ca, prin hotărâre, să analizeze în concret toate cererile formulate de părți cu privire la obiectul cauzei.

Totodată, în cauza de fața, instanța de judecată nu a analizat cererea de restabilire a situației anterioare, motiv pentru care se impune casarea sentinței atacate, cu consecința rejudecării de către instanța de fond - Judecătoria Cluj-Napoca.

Recurenții mai susțin că, sentința pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, nu este motivată, motiv de casare prev. de art. 304 pct.7 C.proc. civ., astfel cu toate că aceștia au solicitat constatarea nulității contractului de întreținere pentru lipsa cauzei, instanța de fond a analizat alte aspecte, total străine de obiectul dedus judecății, respectiv cauza licită și morală, interpretând eronat probele dosarului și uzând de un raționament eronat legat de starea de sănătate a întreținutei, .

Recurenții mai invocă și faptul că, instanța de judecată a interpretat greșit probatoriul administrat, întrucât din întreaga probațiune administrată rezultă cu puterea evidenței faptul că în contractul de întreținere încheiat între pârâtele O. A., I. N. C. și defuncta B. Floare aut. sub nr.3574/2009 lipsește cauza, întreținerea neputându-se efectua datorită stării grave de sănătate a persoanei întreținute, aspect probat în fața instanței de fond și neluat în considerare la soluția pronunțată.

Recurenții susțin că, pârâta O. știa de stadiul avansat al bolii defunctei -metastază generalizată (termen notoriu pentru ultimul stadiu în orice formă de cancer) -din moment ce a comunicat acest aspect si altor persoane, inclusiv martorei C. M. și chiar și în lipsa actelor medicale, din starea defunctei se putea deduce faptul că aceasta, la data semnării contractului de întreținere, era în faza terminală, moartea acesteia fiind iminentă, aspect cunoscut și prezentat de martorii audiați.

Așadar, din întreaga probațiune administrată în cauză, rezultă faptul că la data semnării contractului (0_ ), defuncta B. Floare se afla într-un stadiu foarte avansat al bolii de care suferea (metastază generalizată), pârâtele cunoscând iminența morții defunctei, care de altfel a și survenit la scurt timp de la semnarea contractului, respectiv 17 mai 2009, astfel că riscul de pierdere pentru debitorii întreținerii (pârâtele) era inexistent, contractul fiind lipsit astfel de unul din elementele esențiale, respectiv cauza (scopul), fiind astfel lovit de nulitate absoluta .

Recurenții mai susțin că, din probele administrate în cauză rezultă că pentru pârâte nu a existat nici un moment riscul de a pierde, chiar în condițiile în care pârâtele nu puteau să cunoască exact data decesului, dar era evident, însă, că moartea transmițătorului - defuncta B. Floare -urma să survină într-un timp foarte scurt, fiind iminentă.

Se mai arată că în speța de față, contractul de întreținere este lovit de nulitate absolută, deoarece nu existau șanse de pierdere-câștig pentru ambele părți, ceea ce face să lipsească cauza juridică a contractului, iar sancțiunea pentru lipsa cauzei este prevăzută în mod expres de art. 966 c.civ. "obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect".

Recurenții mai arată că, instanța de judecată și-a format convingerea analizând aspecte care nu vizează cauza dedusă judecății, respectiv întreținerea defunctei B. Floare de către pârâte și lipsa întreținerii defunctei

B. Floare de către subsemnații reclamanți - recurenți, ceea ce a condus la pronunțarea unei sentințe total neîntemeiate, în condițiile în care reclamanții au investit instanța de judecată cu o acțiune de constatare a nulității contractului de întreținere pentru lipsa certificatului de atestare fiscală și pentru lipsa cauzei, și nu cu o acțiune în rezoluțiune pentru neexecutarea contractului.

Recurenții consideră că, așa-zisa preocupare a pârâtelor-intimate de a acorda întreținere defunctei, precum si așa-zisul dezinteres manifestat de reclamanții-recurenți în ceea ce privește persoana defunctei, sunt aspecte irelevante, deoarece exced cadrului procesual dedus judecății, iar în realitate, reclamanți susțin că sunt cei care s-au preocupat de starea bunicii lor, aspect ce poate fi desprins chiar si din prezenta reclamantului B. A. cu defuncta la UPU în cursul lunii martie 2009, după rezulta din declarația martorei B. .

Intimații, O. A. si fiica I. N., au formulta întâmpinare la recursul declarat de reclamanții B. L., B. A., B. A. si P. A.

împotriva Sentinței civile nr. 24788/2012 pronunțata de Judecătoria Cluj- Napoca, recurs pe care în temeiul art. 312 alin. (1) Cod pr. civila au solicitat respingerea acestuia ca nefondat, iar în consecința, în temeiul art. 274 alin.

(1) Cod pr. civila, solicită obligarea recurenților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecata, analizând punctual fiecare din motivele de recurs invocate, considerând soluția instanței de fond a fi temeinică și legală, neexistând nici un motiv de casare cu trimitere spre rejudecare și nici legat de o eventuală modificare a sentinței în sensul admiterii acțiunii precizate a reclamanților.

Recurenții, B. L. . B. A., B. A. si P. A., au depus un răspuns la întâmpinare prin care au analizat și combătut apărările formulate de intimați, apreciind că neconcordanta dintre minuta si dispozitiv, nu poate fi încadrata în noțiunea de ,,greșeala materiala,, astfel cum aceasta se desprinde din prevederile art.281 al.1 C.proc.civila, iar, pe de alta parte, eventualele erori materiale din hotărâre se îndreaptă de instanța care a pronunțat hotărârea, situație în care, Tribunalul Cluj, ca instanța de recurs, nu are competenta materiala de a aprecia daca neconcordanta dintre minuta si dispozitivul hotărârii pronunțata de către Judecătoria Cluj-Napoca reprezintă sau nu o eroare materiala.

Se susține că în situația în care intimatele considera ca neconcordanta dintre minuta si dispozitiv reprezintă o simpla eroare materiala, aveau posibilitatea legala sa se adreseze instanței de fond cu o cerere de îndreptare a erorii materiale si doar în situația în care instanța de fond ar fi admis cererea se putea vorbi în prezentul dosar de recurs de o eroare materiala a

instanței de fond, întrucât instanța de recurs nu are competenta materiala de a îndrepta o eventuala eroare materiala a instanței de fond.

Recurenții mai arată că, contrar apărărilor intimatelor, instanța de fond nu a analizat deloc lipsa certificatului de atestare fiscala, ca motiv de nulitate al contractului de întreținere, ci a analizat alte aspecte, respectiv motivele de nulitate ale certificatului de atestare fiscala, putându-se observa faptul ca instanța de fond nu a reținut nicăieri în considerente faptul ca certificatul de atestare fiscala exista, în condițiile în care reclamanții au invocat ca motiv de nulitate al contractului de întreținere tocmai lipsa certificatului de atestare fiscala.

Recurenții apreciază că, se impune ca instanța de recurs sa emită o adresa la Primăria F. pentru a se comunica Înscrisul Înregistrat la aceasta institute sub nr.5222/_, fiind singura proba care poate dovedi ca certificatul de atestare fiscala aflat la dosarul cauzei este unul fictiv, ce nu apare înregistrat la Primăria comunei F., astfel ca contractul de

întreținere a fost încheiat în lipsa unui certificat de atestare fiscala, fiind lovit de nulitate absoluta raportat la prevederile art. 113 al. 5 C.proc.fiscala.

Totodată, instanța de fond nu a analizat deloc cererea de restabilire a situației anterioare formulata prin înscrisul de la fila 150 (dosar fond), aspect recunoscut chiar de către intimate prin întâmpinarea formulata.

Se mai arată că, apărările intimatelor, legat la faptul ca recurenții aveau posibilitatea sa uzam de prevederile art. 281 Cod pr. Civila sunt total neîntemeiate, în condițiile în care instanța nu numai ca nu s-a pronunțat deloc prin dispozitivul hotărârii, ci nici nu a analizat deloc aceasta cerere În considerente, și chiar daca acea cerere reprezintă un petit accesoriu petitului de constatare a nulității contractului de întreținere, instanța de judecata avea obligația sa analizeze si sa se pronunțe si asupra acestei cereri, Întrucât instanța de judecata are obligația ca, prin hotărâre, sa analizeze În concret toate cererile formulate de părți cu privire la obiectul cauzei.

Chiar daca acțiunea reclamanților a fost respinsa integral, instanța de judecata avea obligația sa arate în considerente motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, fiind insuficient a analiza un singur capăt de cerere (nulitatea contractului de întreținere), omițându-l pe celalalt (rectificarea de CF).

Astfel se apreciază că, în cauza de fata, instanța de judecata nu a analizat cererea de restabilire a situației anterioare, motiv pentru care se impune casarea sentinței atacate, cu consecința rejudecării de către instanța de fond - Judecătoria Cluj-Napoca.

Totodată se reiterează faptul că, instanța de fond nu a analizat deloc lipsa cauzei (riscului) în contractului de întreținere încheiat între pârâtele- intimate și defuncta B. Floare, analizând însă aspecte pentru care nu a fost investită legat de pretinsele prestații de întreținere ale intimatelor pârâte, pârâte ce cunoșteau starea gravă de sănătate a întreținutei.

T. ul, având în vedere sentința civilă nr.24788/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, analizând punctual aspectele invocate de recurenți, stabilește următoarele:

Instanța de fond a administrat un vast probatoriu, legat de aspectele cu care a fost sesizat prin acțiunea precizată, extinsă și modificată a reclamanților, analizând aspectele legate de existența sau nu a Certificatului de atestare fiscală, efectele juridice a lipsei unui asemenea document în contractul de întreținere încheiat, existența sau nu a cauzei din acel contract, raporturile care au existat între părți și defuncta întreținută, starea de sănătate a întreținutei, etc, bazându-și soluția de respingere a acțiunii

reclamanților pe considerentele pe larg expuse în sentință și menționate mai sus.

Referitor la pretinsa neconcordanță între minută șl dispozitiv, se constată că în dispozitivul minutei tipărite a sentinței civile, s-a înserat în plus față de minute din dosar, f.194, cuvântul -formulată - minuta tipărită având conținutul - Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată și precizată de……- în loc de - Respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată….- cum este înserat în minuta de la f.194, tribunalul reține că acest aspect este nesemnificativ, neputând a fi interpretată ca o neconcordanță între dispozitivul pronunțat și cel înserat în sentința motivată, cuvântul adăugat nu schimbă sensul sentinței, nu dă un alt înțeles conținutului acesteia, eventual putând fi interpretată ca o posibilă eroare materială, aspect ce eventual se poate analiza de către instanța de fond la o eventuală solicitare a uneia din părțile interesate.

Dealtfel, instanța de fond în considerentele sentinței a prezentat în amănunt toate fazele procesului, etapele de modificare, extindere și precizare a acțiunii reclamanților, examinând doar aspectele cu care a fost sesizat în acțiunea precizată a reclamanților.

Recurenții au mai invocat faptul că, instanța de judecată a omis să analizeze și să se pronunțe asupra unuia dintre motivele de nulitate ale contractului de întreținere, respectiv lipsa Certificatului de atestare fiscală, precum și asupra cererii de restabilire a situației anterioare prin rectificarea cărții funciare, aspect ce ar echivala cu necercetarea fondului cauzei în sensul prev. art.312 alin.5 C.proc. civ., tribunalul reține că instanța de fond a reținut corect că, certificatul de atestare fiscală, reprezintă un mijloc de probă cu care contribuabilul dovedește achitarea tuturor obligațiilor fiscale către bugetul local, iar veridicitatea acestui înscris poate fi constatată prin consultarea evidențelor organului fiscal.

termen impozitele și taxele locale, dar și asigurarea posibilității statului de a- și satisface creanța prin valorificarea imobilelor aflate în proprietatea debitorilor.

În opinia corectă a instanței, sancțiunea nulității absolute intervine doar atunci când actul de înstrăinare s-a încheiat deși cel care și-a înstrăinat proprietatea are datorii la stat și are ca efect restabilirea situației anterioare prin reîntoarcerea imobilului în patrimoniul înstrăinătorului și asigurarea posibilității statului de a obține executarea silită a creanțelor fiscale, cum de altfel se prevede în mod expres în alin.5 din art.113 C.proc.fisc..

Instanța de fond a reținut corect că, certificatul de atestare fiscală în baza căruia s-a întocmit contractul de întreținere a fost eliberat de compartimentul de specialitate al administrației publice locale de la domiciliul înstrăinătorului, care în speță coincide cu locul situării imobilului, este întocmit pe formular tipizat, are număr de înregistrare la Primăria comunei F. și poartă semnătura inspectorului fiscal din cadrul autorității locale.

Totodată în mod corect, instanța de fond a constatat că legea nu sancționează în mod expres cu nulitatea absolută lipsa unor elemente de

formă ale certificatului de atestare fiscală atâta timp cât conținutul său atestă o situație reală.

Instanța de fond a constatat că nici prevederile C.proc.fisc, nici cele ale C. fiscal, nu sancționează cu nulitatea absolută actul - certificat de atestare fiscală pentru lipsa semnăturii primarului și a ștampilei, reținând faptul că atunci când legiuitorul a intenționat să sancționeze cu nulitatea absolută nerespectarea unor condiții de formă a instrumentului probator, a prevăzut aceasta în mod expres.

Certificatul de atestare fiscală există la dosarul cauzei, f.38, acesta fiind analizat de instanță care s-a pronunțat asupra efectului lipsei semnături Primarului și a ștampilei.

Cu privire la împrejurarea că instanța de fond odată cu respingerea acțiunii reclamanților nu s-a referit direct și la cererile conexe acțiunii principale, respectiv asupra cererii de restabilire a situației anterioare prin rectificarea cărții funciare, tribunalul consideră că acest lucru în mod corect nu a mai fost analizat și înserat în dispozitivul sentinței, întrucât prin respingerea acțiunii precizate, extinse și modificate a reclamanților, cererile accesorii urmau soarta juridică a cererii principale, respectiv că erau respinse ne mai fiind necesară analizarea punctuală a acestor cereri accesorii.

Recurenții au mai susținut că, sentința pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, nu este motivată, existând astfel un motiv de casare prev. de art. 304 pct.7 C.proc. civ., întrucât cu toate că aceștia au solicitat constatarea nulității contractului de întreținere pentru lipsa cauzei, instanța de fond a analizat alte aspecte, total străine de obiectul dedus judecății, respectiv cauza licită și morală, interpretând eronat probele dosarului și uzând de un raționament eronat legat de starea de sănătate a întreținutei.

T. ul analizând considerentele sentinței recurate, constată că instanța de fond, analizând aspectele legate de încheierea contractului de întreținere și valabilitatea acestuia a reținut corect că, pentru a fi valabilă, cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să existe, să fie reală, să fie licită și morală, iar cauza ca element al actului juridic constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act, iar scopul imediat, în cazul contractelor aleatorii constă în prefigurarea unei împrejurări viitoare și incerte de care depinde șansa câștigului, respectiv riscul pierderii, iar în contractele aleatorii, cum este contractul de întreținere, cauza imediată o reprezintă riscul, adică prefigurarea unei împrejurări viitoare și incerte de care depinde șansa câștigului, respectiv riscul pierderii și sancțiunea pentru lipsa cauzei este prevăzută în mod expres de art. 966 C.civ. "obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect";.

Când lipsa cauzei se datorează lipsei riscului în contractele aleatorii, lipsește un element esențial al actului juridic civil iar sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută.

În baza probatoriului administrat, instanța de fond a mai reținut corect că, contractul de întreținere autentificat sub nr.1115/_ de către BNP Asociați P. Ionuț F. și DS I., are o cauză licită ce constă în întreținerea lui B. Floare pe timpul vieții, fără să se poată contesta faptul că defuncta B. Floare era suferindă de afecțiuni maligne, acest lucru rezultând din actele medicale depuse la dosar, iar de această afecțiune aveau cunoștință și pârâtele.

Referitor la prestarea întreținerii instanța de fond a apreciat corect că în cazul pârâtelor întreținerea s-a întins pe o perioadă mai lungă de timp,

așa cum de altfel rezultă din alin. 2 al Contractului de întreținere - "în schimbul întreținerii ce o voi primi și în considerentul faptului că am fost întreținută până în prezent de O. A., subsemnata întreținută declar că transmit cu titlu de drept de întreținere fiicei sale, I. N. C., nuda proprietate …"; .( fila 42 ), dar și din probele testimoniale - declarația martorei Runcan M. ela.

Instanța a mai reținut și faptul că, din declarația martorei Runcan M. ela se reține pe de o parte că acest contract a fost încheiat la insistențele numitei B. Floare, insistențe lesne de înțeles având în vedere că se afla la o vârstă înaintată, era suferindă, fapt ce poate determina nașterea temerii de a rămâne fără ajutor din partea unei alte persoane. Pe de altă parte, cu ocazia prezentării numitei B. Floare la S. UPU din cursul lunii martie, din declarația martorei B. A. I. rezultă că părțile au fost încunoștințate de faptul că numita B. Floare mai are de trăit aproximativ 3 luni.

Instanța de fond a analizat corect, dacă în prezenta cauză comportă discuții cu privire la durata întreținerii ce urma a fi prestată de către pârâte, având în vedere afecțiunea de care suferea def. B. Floare, și implicit riscul pierderii pentru pârâte, instanța reținând corect faptul că în prezenta speță dedusă judecății cauza există și este licită, nefiind prohibită de vreo lege dar nici de normele bunelor moravuri în condițiile în care pârâtele, așa cum rezultă din probele testimoniale, s-au ocupat de întreținerea numitei B. Floare atât înainte de încheierea contractului dar și ulterior și de înmormântarea acesteia.

Cu referire la reclamanți, instanța de fond a analizat relațiile ce existau între aceștia și defuncta întreținută, reținând corec că, deși sunt descendenți de grad II ai numitei B. Floare, din răspunsurile la

Aceste considerente ale instanței de fond nu pot constituii elemente externe cauzei, așa cum invocă recurenții, la fel cum nu sunt străine și aprecierile legate de starea de sănătate a întreținutei, asupra duratei de viață a acesteia în condițiile unei boli grave, toate aceste aspecte fiind utile soluționării cauzei și argumentării soluției de respingere a acțiunii reclamanților.

N. C., este valabil încheiat.

Nu subzistă nici susținerea recurenților în sensul că instanța de fond a interpretat greșit probatoriul administrat, înscrisuri, depoziții de martori și răspunsurile date la interogatoriu, atât sub aspectul bolii incurabile a întreținutei cât și a ratei de supraviețuire, aspecte care pot pune în discuție riscul pierderii pentru debitorii prestației de întreținere, risc ce în cazul de față era inexistent avându-se în vedere rata de supraviețuire dat întreținutei raportat la boala avută, rată care nu depășea 6 luni, și de aici implicit a

lipsei cauzei a convenției de întreținere cu efectul juridic a nulității acelei convenții.

Instanța de fond a analizat corect starea de sănătate a întreținutei, apreciind că, nu se poate contesta faptul că defuncta B. Floare era suferindă, despre această afecțiune aveau cunoștință și pârâtele, or cu privire la acest aspect, în opinia instanței, chiar și în prezența unei astfel de boli - neoplasm mamar cu metastază generalizată, durata vieții numitei B. Floare, nu se putea cunoaște cu exactitate la data încheierii contractului de întreținere.

Instanța de fond a reținut corect că, nici un medic de specialitate nu poate prognostica durata vieții persoanei suferinde de neoplasm mamar, existând suficiente cazuri în care decesul a survenit imediat după diagnosticare cu o astfel de afecțiune, dar și situații în care, cu tratament adecvat, persoana a mai trăit o perioadă de timp mai mult sau mai puțin îndelungată.

A rezultat astfel corect în opinia instanței de fond faptul că în prezenta speță dedusă judecății cauza există și este licită, nefiind prohibită de vreo lege dar nici de normele bunelor moravuri.

Pârâtele, așa cum rezultă din probele testimoniale, s-au ocupat de întreținerea numitei B. Floare atât înainte de încheierea contractului dar și ulterior și de înmormântarea acesteia.

Referitor la prestarea întreținerii către defunctă, instanța de fond a constatat în mod corect că, în cazul pârâtelor întreținerea s-a întins pe o perioadă mai lungă de timp, așa cum de altfel rezultă din alin.2 al Contractului de întreținere - "în schimbul întreținerii ce o voi primi și în considerentul faptului că am fost întreținută până în prezent de O. A.

, subsemnata întreținută declar că transmit cu titlu de drept de întreținere fiicei sale, I. N. C., nuda proprietate …"; .( fila 42 ), dar și din probele testimoniale - declarația martorei Runcan M. ela.

Astfel, din declarația martorei Runcan M. ela se reține pe de o parte că acest contract a fost încheiat la insistențele numitei B. Floare, insistențe lesne de înțeles având în vedere că se afla la o vârstă înaintată, era suferindă, fapt ce poate determina nașterea temerii de a rămâne fără ajutor din partea unei alte persoane. Pe de altă parte, cu ocazia prezentării numitei

B. Floare la S. UPU din cursul lunii martie, din declarația martorei B.

I. rezultă că părțile au fost încunoștințate de faptul că numita B. Floare mai are de trăit aproximativ 3 luni.
Deși în prezenta cauză s-au invocat aspecte cu privire la durata întreținerii ce urma a fi prestată de către pârâte, având în vedere afecțiunea de care suferea defunctei B. Floare, și implicit riscul pierderii pentru pârâte, aspect care în opinia instanței, chiar și în prezența unei astfel de boli
- neoplasm mamar cu metastază generalizată, durata vieții numitei B. Floare nu se putea cunoaște cu exactitate la data încheierii contractului de întreținere.
Deși recurenții au susținut în recursul declarat că ei ar fi prestat întreținerea bunici lor, această afirmație nu este susținută de nicio probă concludentă.
Referitor la solicitarea recurenților de a se proceda la clarificarea existenței acelui Certificat fiscal, atât instanța de fond cât și tribunalul au considerat acel aspect a fost clarificat, în sensul că, legea nu sancționează cu nulitatea absolută lipsa unor elemente de formă ale certificatului de atestare fiscală atâta timp cât conținutul său atestă o situație reală, iar scopul pentru care a fost edictat art. 254 alin. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost îndeplinit.
În mod corect instanța de fond a reținut că, intenția legiuitorului a fost de a proteja interesele statului prin interzicerea încheierii actelor de înstrăinare cât timp proprietarul are obligații de plată restante la bugetul local, legiuitorul a urmărit în felul acesta stimularea contribuabilului pentru a-și achita la termen impozitele și taxele locale, dar și asigurarea posibilității statului de a-și satisface creanța prin valorificarea imobilelor aflate în proprietatea debitorilor.
Sancțiunea nulității absolute intervine doar atunci când actul de înstrăinare s-a încheiat deși cel care și-a înstrăinat proprietatea are datorii la stat și are ca efect restabilirea situației anterioare prin reîntoarcerea imobilului în patrimoniul înstrăinătorului și asigurarea posibilității statului de a obține executarea silită a creanțelor fiscale.
În cazul de față, Certificatul de atestare fiscală în baza căruia s-a întocmit contractul de întreținere a fost eliberat de compartimentul de specialitate al administrației publice locale de la domiciliul înstrăinătorului, care în speță coincide cu locul situării imobilului, este întocmit pe formular tipizat, are număr de înregistrare la Primăria F. și poartă semnătura inspectorului fiscal din cadrul autorității locale. Nici un act normativ nu sancționează cu nulitatea absolută actul pentru lipsa semnăturii primarului și a ștampilei, iar atunci când legiuitorul a intenționat să sancționeze cu nulitatea absolută nerespectarea unor condiții de formă a instrumentului probator, a prevăzut aceasta în mod expres.
Nu a fost admisă nici cererea recurenților de emitere a unei adrese către Primăria F. cu solicitarea de a comunica instanței dacă la data de_ defuncta V. Floarea avea datorii la Bugetul de Stat, constatându-se că până la înscrierea în fals sau la dovedirea unei alte stări de fapt, înscrisul prezentat ca și Certificat de atestare fiscală nu relevă existența unor debite ale defunctei către stat.
Deși recurenții au depus la dosar copia conformă cu originalul a unei plângeri penale solicitând instanței emiterea unei adrese către Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca să comunice instanței care este stadiul în care se află dosarul care face obiectul acestei plângeri, tribunalul a apreciat că nici acest aspect nu este relevant pentru considerentele menționate mai sus legat de valabilitatea contractului de întreținere chiar în prezența unui certificat nesemnat de primar și neștampilat.
În consecință, tribunalul consideră că nici unul din motivele de recurs invocate nu pot conduce la casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare sau în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii precizate, modificate și extinse a reclamanților, apreciind sentința civilă nr.24788/2012 a Judecătoriei C. -N. a fi temeinică și legală, astfel că în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de
L., B. A., B. A. și P. A. împotriva sentinței civile nr. 24788 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.

În baza art.274 Cod pr. Civilă, va obliga recurenții să plătească intimaților O. A. și I. N. C. în solidar suma de 500 lei, cheltuieli de judecată pentru fiecare intimat în parte.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de B. L., B. A., B. A. și P. A. împotriva sentinței civile nr. 24788 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.

Obligă recurenții să plătească intimaților O. A. și I. N. în solidar suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs pt. fiecare intimat în parte.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE,

C. -A. C.

JUDECĂTOR,

C. -V. B.

JUDECĂTOR,

V. G.

Judecătorul fiind plecat din instanță, semnează președinte Secție civilă

Judecător

GREFIER

D. BUUZDUGAN

Fiind plecată din instanță Semnează grefier șef Secție civilă

S. Ș.

← Decizia civilă nr. 1072/2013. Anulare act		Încheierea civilă nr. 93/2013. Anulare act →

Decizia civilă nr. 408/2013. Anulare act

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 408/2013. Anulare act