Decizia civilă nr. 1077/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1077
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: L. M.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Judecător: I. D. -D.
Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. E. S., cu sediul în localitatea Z., str. Tudor V., bl. P 66, sc. A, et. 3, ap. 9, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 931/_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței despre faptul că a fost depusă la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și intimata a depus întâmpinare la precizarea recursului.
Instanța, raportat la obiectul cauzei și având în vedere actele existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr. 931/_ Judecătoria Zalău a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S. R. de R., reprezentată legal prin C. P. - Director Departament Economic împotriva pârâtei S. E. S. și a obligat pârâta S. E. S. să achite în favoarea reclamatei S. R. de R. suma de 723,74 lei din care 630 lei reprezentând taxă pentru serviciul public de radiodifuziune, aferentă perioadei aprilie 2010 - iunie 2011, august 2011 - decembrie 2011 și 93,74 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de_ .
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - Electrica S.A, a emis lunar în perioada aprilie 2010 - iunie 2011, august 2011 - decembrie 2011 facturi fiscale, către societatea pârâtă, cuprinzând fiecare și taxa pentru serviciul public de
radiodifuziune în cuantum de 30 lei/lună, în baza contractului de mandat încheiat între aceasta și S. R. de R. .
Cuantumul total al debitului reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune cuprinsă în aceste facturi ce nu au fost achitate de către debitoare la scadență este de 630 lei, sumă la care creditoarea a calculat penalități de întârziere în cuantum de 93,74 lei, stabilite până la data de_ .
Obligația beneficiarului serviciului de plată a contravalorii acestuia, deși este prevăzută de lege, este o obligație contractuală, de rezultat, iar neatingerea rezultatului dorit, constituie, prin ea însăși o prezumție relativă de vinovăție a debitorului, prezumție instituită de art. 1082 Cod civil, pe care acesta o poate răsturna prin proba contrară a faptului că și-a executat obligația asumată sau a intervenit o cauză exoneratoare de răspundere.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs pârâta S. E.
S. Z., solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată, precum și respingerea capătului de cerere pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivul de recurs pârâta consideră că susținerile reclamantei nefondate, deoarece dispozițiile art. 40 alin. 3 din Legea 41/1994 instituie obligativitatea plății acestei taxe în sarcina beneficiarilor serviciilor de radiodifuziune și televiziune, ori pârâta recurentă nu se află în posesia receptoarelor necesare pentru perceperea informației, neîncadrându-se în această categorie și nu plătesc taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și televiziune unitățile care sunt punct de lucru, pârâta se află într-o astfel de situație, cu punct de lucru pe str. Gheorghe Doja nr. 36, bl. D 36, ap. 1 Z., jud. Sălaj și nu a încheiat nici un contract de furnizare servicii cu S.
R. de R. sau cu S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - Electrica S.A - Filiala Sălaj.
Se mai arată că prin sentința civilă nr. 767/2008 a Curții de apel C. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a dispus anularea prevederilor art. 3 alin. 1 din HG nr. 977/2003 și ale art. 3 alin. 1 din HG nr. 978/2003, prin care s-a instituit această taxă, iar prin sentința civilă nr. 185/2010 a Curții de A. C., aceiași secție, a dispus anularea art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/2003, dar și sentința civilă nr. 471/2010 tot a Curții de A. C. prin care s-a constatat nelegalitatea art. 3 alin. 2 din HG NR. 977/2003, iar prin Decizia nr. 607 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în MO 418 s-a dispus anularea prevederilor legale prin care toate firmele cu sediul în România erau obligate la plata unei taxe lunare pentru serviciile publice de radio și TV și conform acestei decizii obligativitatea plății acestor taxe ar trebui instituită doar în sarcina societăților române care dețin efectiv aparate radio sau TV.
Recursul pârâtei S. E. S. Z. nu este întemeiat.
Nu este întemeiat motivul de recurs invocat de pârâta S. E. S. întrucât, este adevărat că prin Decizia civilă nr. 2102/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal instanța a anulat art. 3 alin. 1 din HG nr. 977/2003, numai că Guvernul României a emis o nouă hotărâre cu nr. 1012/_, prin care legiuitorul a modificat art. 3 alin. 1 din HG nr. 977/2003, iar conținutul articolului are următorul cuprins: persoanele juridice
cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale. Potrivit art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/2003, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Prin urmare, toate persoanele juridice, inclusiv microîntreprinderile, au calitatea de beneficiar în accepțiunea Legii nr. 41/1994, art. 40 alin. 3, iar Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 297/2004 că textul art. susmenționat este constituțional.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1930/_
, s-a pronunțat deja pe noțiunea de beneficiar de servicii radio a persoanelor juridice, ținând seama și de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2004.
Rezultă deci că, Decizia Curții Constituționale a clarificat problema obligativității plății taxei indiferent de deținerea sau nu de receptoare, iar prevederile art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/1994 nu contravin celor prevăzute de art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994.
Tocmai de aceea, prin Decizia nr. 1930/_, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în cazul persoanelor juridice, în mod evident legiuitorul nu a înțeles să facă deosebire între cele care dețin și cele care nu dețin receptoare radio sau TV, instituindu-se așa cum rezultă în mod clar, obligativitatea plății acestor două taxe. De altfel, dacă în intenția legiuitorului ar fi fost să se facă o asemenea distincție acest lucru s-ar fi făcut în mod expres, așa cum s-a procedat în cazul persoanelor fizice. Sintagma - beneficiari ai acestor servicii - nu poate fi altfel interpretată decât în modul în care Curtea Constituțională și Curtea de A. C. au abordat-o.
Este de reținut că obligația statului de a asigura prin mijloace adecvate dreptul la informare al cetățenilor implică o cheltuială publică, inclusiv cu organizarea și funcționarea serviciilor publice de radio și televiziune menționate la art. 31 alin. 5 din Constituție.
De altfel, art. 56 alin. 1 din Constituție instituție obligația cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice prin taxe și impozite.
Așa încât, din cele arătate, rezultă obligativitatea societății pârâte la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune.
Aceste considerente fac astfel ca recursul pârâtei S. E. S. Z. să fie nefondat, urmând ca acesta să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. E. S. Z. împotriva sentinței civile nr. 931/_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
L. M. | D. | G. I. | D. | -D. M. | L. | -M. |
Red. DG/_ /Dact.MLM/_ /2 ex. Jud. fond: P. D.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 22/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 153/2013. Pretenții → |
|---|
