Decizia civilă nr. 704/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR . 704/R/2013
Ședința publică de la 20 Iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE C. -A. C.
Judecător C. -V. B. Judecător M. O. -S. Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent B. S. împotriva sentinței civile nr. 1536/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G., privind și pe intimat R. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se prezintă reprezentantul intimatului, av. R. I., în substituirea av. M. n Agrigoroaie, cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care T. ul lasă cauza la a doua strigare având în vedere faptul că recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă reprezentantul recurentului, av. M. Hodiș și reprezentantul intimatului, av. R. I.
, în substituirea av. M. n Agrigoroaie, cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care T. ul constată că recursul a fost promovat în termen, a fost motivat și comunicat.
Se constată că, la data de_, intimatul a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, un exemplar comunicându-se reprezentantului recurentului.
Reprezentantul recurentului depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 265 lei și timbru judiciar de 1,50 lei, astfel încât T. ul constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentanții părților că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.Arată că recurentul a primit suma de 8000 lei, cele 21 rate achitate echivalând cu această sumă. Învederează că intimatul nu a predat suma de 11.025 CHF.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Învederează că recurentul a recunoscut că o parte din bani au fost folosiți pentru nevoi personale, recurentul fiind cel interesat de obținerea unui credit.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Prin sentința civilă nr. 1536/_, pronunțată în dos. nr._ Judecătoria Gherla a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R. I., în contradictoriu cu pârâtul B. S. .
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 6869 lei, reprezentând ratele aferente contractului de împrumut nr. 130202J1770657770/_ încheiat de reclamant cu Piraeus Bank, pe perioada_ -_ .
A admis în parte cererea reclamantului prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1719 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
La data de_ reclamantul a încheiat cu Piraeus Bank contractul de credit nr. 130202J1770657770 având ca obiect suma de 11025 franci elvețieni, ce urma a fi restituită în 120 de luni conform graficului de rambursare de la filele nr. 15-16.
La pct. nr. II, nr. 2 din contact se arată că o parte din credit este destinată restituirii unor împrumuturi contractate de reclamant de la BRD - Groupe Societe Genrale, având un cuantum de 3667,0 lei și 1100 lei (f. 6). În consecință cu certitudine suma de 4767 lei a avut această destinație, și nu a fost împrumutată pârâtului.
De asemenea este cert că o parte a creditului a avut ca destinație acordarea unui împrumut pârâtului B. S. . Acesta din urmă a recunoscut, atât prin întâmpinare, cât și la interogatoriu, că a primit suma de 8000 de lei de la reclamant din banii împrumutați de la SC Piraeus Bank, obligându-se să plătească ratele lunare până la concurența acestei sume (f. 21, 111).
Din depozițiile martorilor Gros C. și Kepiro V. rezultă că întreg creditul a avut ca destinație acordarea unui împrumut pârâtului, cu excepția sumei de 4767 lei, cu privire la care s-a reținut că a avut altă destinație. Astfel martora Gros
C. arată că beneficiarul acestei sume a fost pârâtul, care urmă să efectueze lucrări de construcție la casa sa. Martora a asistat personal și la mai multe discuții telefonice purtate între fiica reclamantului și pârât, prin care acestuia i se solicita restituirea sumei.
Martorul Kepiro V. chiar dacă arată că nu cunoștea cine este beneficiarul real al creditului relevă niște amănunte foarte importante. Astfel, acesta arată că a fost contactat de pârât, iar nu de reclamant, în vederea obținerii creditului. Pârâtul a participat la toate întâlnirile premergătoare acordării creditului. Deosebit de important este că pârâtul a dorit să ascundă acest aspect, arătând la interogatoriu că a participat doar la o singură întâlnire. Este evident că pârâtul a dorit să minimizeze interesul pe care l-a avut la acordarea creditului. Un ultim detaliu este relevat de către martor, și anume faptul că reclamantul și pârâtul "vorbeau de o casă";, ceea ce este deosebit de relevant în ceea ce privește destinația banilor.
Toate aceste elemente se coroborează cu depoziția martorei Gros C., dovedind pe deplin încheierea contractului de împrumut între reclamant și pârât, împrumut care a avut ca obiect suma de 11025 franci elvețieni, din care va fi scăzută suma de 4767 lei, care a avut o altă destinație.
Instanța de fond a apreciat că în temeiul art. 1198, din Codul civil de la 1864, dată fiind relația strânsă dintre pârât și fiica reclamantului, împrejurare confirmată de ambele părți, cât și de martora Gros C., părțile s-au aflat în situația imposibilității morale de preconstituire a înscrisului. Chiar dacă această împrejurare nu se încadrează între cele 4 excepții prevăzute de lege, doctrina și practica au statuat în unanimitate că enumerarea este exemplificativă. Mai mult, împrejurarea legăturii de rudenie sau prietenie dintre părți este reținută în doctrină și practică drept un caz de imposibilitate morală a preconstituirii înscrisului. În aceste condiții, contractul de împrumut, poate fi dovedit cu orice mijloc de probă, chiar dacă obiectul său excede sumei de 250 lei.
Având în vedere faptul că s-a dovedit existența contractului de împrumut, precum și obiectul acestuia, instanța a analizat obligațiile născute din acest contract, exigibilitatea și modul de executare a acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 1584, din Codul civil de la 1864 (în vigoare la data contractării) "împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași
cantitate și calitate și la timpul stipulat";. În consecință, pârâtul avea obligația de a restitui întreg împrumutul. Părțile au convenit modalitatea de restituire a acestuia, respectiv prin achitarea lunară a ratelor de către pârât. Această împrejurare a fost recunoscută de ambele părți.
Instanța de fond a constatat că atât reclamantul cât și pârâtul au recunoscut că au fost achitate de către pârât un nr. de 21 de rate lunare, respectiv 3222 franci elvețieni. Reclamantul a achitat alte 21 de rate, care au fost scadente până la data introducerii acțiunii (f. 64-85), echivalentul a 11.636 lei. Având în vedere faptul că echivalentul în lei a sumei pretinse este mai mic decât cel corespunzător cursului BNR al francului elvețian la data pronunțării (3,7022 lei/franc elvețian), instanța va avea în vedere cuantumul indicat de reclamant, pentru că este favorabil celui ce se obligă. Din această sumă 4767 lei a fost cheltuită în interes personal de reclamant, așa cum s-a arătat anterior, astfel că doar suma de 6869 lei a fost achitată în interesul pârâtului.
Instanța a constatat că debitul a cărui realizare se cere, reprezintă o creanță certă, existența acesteia rezultând din depozițiile martorilor precum și din contractul de credit, lichidă, câtimea acesteia fiind determinată prin aceleași mijloace de probă și exigibile, la data de datele înscrise în graficul de rambursare, oricum anterior introducerii acțiunii.
Instanța de fond a mai constatat că pârâtul nu a făcut dovada achitării debitului, motiv pentru care reclamantul este îndreptățit la a pretinde obligarea pârâtului la restituirea sumei de 6869 lei.
Pentru aceste motive instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R. I., domiciliat în G., str. Mesteacănului, nr. 4, ap. 58, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtul B. S., domiciliat în G., str. G., nr. 45A, jud. Cluj.
Pe cale de consecință, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 6869 lei, reprezentând ratele aferente contractului de împrumut nr. 130202J1770657770/_ încheiat de reclamant cu Piraeus Bank, pe perioada_ -_ .
În temeiul art. 274, C. proc. civ. instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor judiciare, cheltuielile de judecată în cuantum total de 2914 lei (f. 30, 123) astfel au fost acordate proporțional cu măsura în care a fost admisă acțiunea reclamantului, și anume în proporție de 59%. În consecință, pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 1719 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței menționate, a declarat în termne legal recurs pârâtul B. S.,
solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului a arătat că în vara anului 2008 reclamantul cu care se cunoștea a relatat că dorește să-și refinanțeze un credit.
I-a propus ca din acel credit să-i ofere suma de 8000 lei urmând să achite primele rate până la acoperirea acelei sume.
După onținerea creditului i-a fost înmânată suma, nu în momentul ridicări creditului de la bancă.
A arătat recurentul că a achitat ratele astfel cum s-au înțeles, pentru a nu se deplasa la bancă s-a înțeles cu martorul Kepiro să-i ducă lui bani și acesta din urmă să facă transferul.
Arată că a fost inventat un contract de împrumut cu creanță " certă, lichidă și exigibilă";.
Critică sentința primei instanțe, arătând că soluția dată s-a bazat pe depoziți de martori, valorificând în mod greșit, la maximum declarația martorei Gros Cosmina (f.55), prietenă bună cu fiica reclamantului și fosta sa prietenă.
De asemenea, apreciază că în mod eronat, instanța de fond s-a bazat pe interpretarea declarațiilor de martori, reclamantul având o poziție contradictorie cu uni dintre aceștia.
În drept a invocat dispozițiile art 299 și ur, C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant R. I.
a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că între părți a existat o strânsă relație de prietenie, iar recurentul profitând de această relație a solicitat un împrumut pe care l-a și primit.
A arătat intimatul că s-a aflat în imposibilitate morală de a preconstitui un înscris privind suma împrumutată, justificată de relațiile de prietenie.
Consideră că prin ampla probațiune administrată de instanța de fond au fost dovedită fără echivoc aspectele esențiale ale acțiunii, respectiv imposibilitatea morală de a preconstitui un înscris,încheierea contractului de împrumut între părți, cu obligația pârâtului de a achita suma de 11.025 franci elvețieni din care se scade suma de 4.767 lei cu altă destinație, caracterul cert, lichid, exigibil al creanței și nerestituirea împrumutului acordat către recurent, acesta nefăcând dovada achitării debitului.
În drept a invocat dispozițile art 115 C.pr.civ.
Analizând recursul promovat în cauză prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond a reținut că intimatul-reclamant este îndreptățit la restituirea sumei de 6869 lei reprezentând împrumut nerestituit.
Afirmațiile recurentului-pârât cum că a împrumutat de la intimat doar suma de 8000 lei, pe care i-a și restituit, nu pot fi primite, în lipsa unor dovezi în acest sens.
Referitor la sursa banilor, tribunalul reține că intimatul a încheiat un contract de refinanțare a unui alt credit, care, contrar susținerilor recurentului, este, în esență, tot un contract de credit.
Depoziția martorului Kepiro V., nu face altceva decât să confirme susținerile intimatului, și anume că recurentul a fost interesat de obținerea creditului, că a participat la întâlnirile premergătoare acordării creditului și că părțile discutau despre o casă.
Critica recurentului că instanța de fond a inventat un contract de împrumut nu poate fi primită.Lipsa înscrisului nu echivalează, în mod automat, cu lipsa actului juridic.Există situația imposibilității de preconstituire a probei, care constituie, într-adevăr o excepție, ce trebuie interpretată restrictiv, așa încât se aplică doar în acele situații în care relațiile ce există în mod obișnuit între părți ar fi incompatibile cu solicitarea de a încheia un înscris constatator, deoarece ar rezulta o lipsă de încredere din partea celui ce pretinde înscrisul, de natură să afecteze relațiile părților în viitor.
Chiar legiuitorul, a avut în vedere complexitatea vieții sociale și juridice care determină complexitatea și diversitatea situațiilor în care iau naștere raporturi juridice ce au ca izvor manifestarea de voință a subiectelor de drept civil și care le împiedică uneori să încheie un înscris prin care să dovedească existența actului juridic.
Având în vedere relațiile intre părți, instanța de fond a apreciat corect faptul că dispozițiile art.1198 cod civil sunt aplicabile și în consecință este admisă proba cu martori.
Așadar, existența contractului de împrumut a reieșit din depozițiile martorilor audiați și față de faptul că recurentul nu a făcut dovada restituirii integrale a sumei împrumutate, în mod corect, prima instanță a apreciat temeinicia pretențiilor intimatului-reclamant.
Față de cele de mai sus, apreciind legală și temeinică sentința civilă, în tem.art.312 cod pr.civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de B.
S. împotriva sentinței civile nr. 1536/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G., pe care o menține în totul.
În tem.art.274 cod pr.civilă, tribunalul va obliga recurentul să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de B. S. împotriva sentinței civile nr. 1536/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Iunie 2013.
Președinte, C. -A. C. | Judecător, C. -V. B. | Judecător, M. O. -S. fiind în CO semnează Vicepreședinte T. E. L. |
Grefier, L. M. fiind în CO semnează grefier- șef secție civilă S. Ș. |
Red.CC/dact.DB _
Jud.fond:Gîlcă M. I. 2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 414/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 22/2013. Pretenții → |
|---|
