Decizia civilă nr. 108/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZI A CIV IL Ă Nr.108 / A/2013 Ședința publică din data de 2 octombrie 2013
Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție
GREFIER: N. G.
Pe rol fiind pronunțarea deciziei asupra apelului declarat de pârâta G. O.
împotriva sentinței civile nr. 7169/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. _
, având ca obiect servitute.
Dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat inițial pronunțarea sentinței pentru data de 25 septembrie 2013, iar ulterior amânarea pronunțării sentinței fiind amânată pentru data de 2 octombrie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 7169/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. _
, prima instanță a Admite acțiunea, având ca obiect "servitute";, formulată de reclamantul B.
I., domiciliat în com. Nușeni, sat R. de Sus, nr. 18, jud. B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâta G. O., domiciliată în B., str. V. C., nr. 11, jud. B. -Năsăud și, în consecință:
Dispune instituirea unei servituți de trecere, cu piciorul și auto, în favoarea fondului dominant, imobil teren înscris în CF 7564 B., nr. cadastral 7109/2/a/27110/2/a/1/1/2, asupra fondului aservit proprietatea tabulară a pârâtei, înscris în CF 7565 (816/2) B., nr. topo 7109/2/_ /2/a/1/1/1, pe traseul Z-U-T-II-I-B-A-U";, Z";-Z, cu lungime de 114,29 m și lățime de 3,45 m, conform variantei II din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul
P. V. .
Dispune înscrierea în fila C a cărții funciare CF nr. 7565 (816/2) B., a dreptului de servitute de trecere în favoarea fondului dominant, imobil teren înscris în CF 7564 B., nr. cadastral 7109/2/a/27110/2/a/1/1/2,conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert P. V., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că.
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Bistrița sub nr._, reclamantul B.
I. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei G. O. la cedarea dreptului de servitute de trecere peste terenul proprietatea acesteia în favoarea reclamantului, pentru a avea acces din strada principală la imobilul său din B., str. V. C. nr. 11.
În motivare arată că în data de 22 noiembrie 2008 a încheiat cu numita R. Giorgina-
C., fiica pârâtei, un contract de vânzare-cumpărare, prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 7564 sub A-1 B., cu nr. top. 7109/2a/2 și 7110/2/a/1/1/2 având ca destinație casă de locuit, compusă din două apartamente și grădină, în suprafață de 712 mp, prețul fiind achitat în întregime.
Reclamantul a precizat că a promovat prezenta acțiune întrucât pârâta, prin amenințări, nu îi permite accesul la imobilul său.
În drept nu a invocat niciun temei legal.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-7), s-a solicitat efectuarea interogatoriului și a expertizei topografice.
Legal citată, pârâta a depus Întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii civile ca fiind neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat instituirea unei servituți de trecere asupra terenului proprietatea sa, în favoarea fondului dominant înscris în cf.7564 B. cu nr.top.7109/a/2, 7110/a/l/l/2-teren în suprafața de 712 mp. și construcțiile localizate pe acesta.
A precizat că, dreptul de servitute de trecere este un drept real principal derivat, perpetuu și indivizibil, constituit asupra unui imobil numit fond aservit sau dominat pentru uzul și utilitatea altui imobil denumit fond dominant, imobile ce aparțin unor proprietari diferiți.
Potrivit art.616 C.Civ., proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
In sensul acestui text de lege, arată că, prin loc înfundat se înțelege acel teren care nu are ieșire la calea publică, existând o imposibilitate absolută de acces, sau care are o ieșire cu inconveniente grave ori periculoase. In cazul în care există ieșire la calea publica, fie și pe un drum impracticabil, dar care poate deveni practicabil cu efectuarea unor cheltuieli, susține pârâta că textul nu-si mai găsește aplicarea.
In speța, arată că reclamantul poate să utilizeze un alt drum de acces la calea publica, drum ce este mai puțin împovărător, comparativ cu cel realizat de pârâtă cu cheltuieli financiare substanțiale și cu acordul proprietarului terenului învecinat.
A precizat că respectivul drum a fost practicat de toți proprietarii din zonă, inclusiv de pârâtă anterior edificării construcțiilor asupra cărora reclamantul deține în proprietate o cotă de ½ părți. Astfel, susține că această cale de acces nu prezintă inconveniente grave și nici periculoase, iar efectuarea unor eventuale lucrări de îmbunătățire a ei nu implica eforturi financiare substanțiale.
Mai mult, arată că terenul proprietatea pârâtei nu se învecinează cu calea publică, pentru a se ajunge la aceasta fiind necesara și traversarea unui imobil proprietatea altei persoane.
Simpla împrejurare că pârâta a realizat o altă cale de acces la imobilul proprietatea sa, cu acordul proprietarului terenului învecinat, de la care a cumpărat, de altfel, o parte din terenul pe care îl deține în proprietate, nu-l îndreptățește pe reclamant să se considere titularul dreptului de servitute asupra drumului respectiv.
Pârâta a învederat că reclamantul avea reprezentarea deplina a acestei situații la data dobândirii dreptului său de proprietate, în condițiile în care nu s-a convenit nimic în privința utilizării respectivei căi de acces, cu acordul pârâtei și a proprietarului terenului învecinat, iar în contractul de vânzare-cumpărare s-a menționat expres că acesta are cunoștința despre situația de fapt și de drept a imobilului cumpărat, înțelegând să-l dobândească pe riscul său.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei și Concluzii scrise prin care a solicitat instituirea servituții de trecere asupra terenului pârâtei conform variantei nr. 2 din raportul de expertiză întocmit în cauză, motivat de faptul că acest drum este folosit și de pârâtă; cu compensarea cheltuielilor de judecată, întrucât el a fost deschis unei tranzacții încă de la început.
Statuările primei instanțe:
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță reține următoarele:
La data de 22 noiembrie 2008 reclamantul B. I. și numita Oul Marioara, în calitate de cumpărători, au încheiat cu numita R. Giorgina-C., fiica pârâtei, un contract de vânzare-cumpărare, prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 7564 sub A-1 B., cu nr. top. 7109/2/a/2 și 7110/2/a/1/1/2, având ca destinație casă de locuit, compusă din două apartamente, și grădină, în suprafață de 712 mp, prețul fiind achitat în întregime.
Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul judiciar în specialitatea topografie, P. V., precum și din înscrisurile depuse la dosar, imobilele construcții și teren în cauză sunt situate în intravilanul municipiului B., pe V. C., la nr. administrativ 12 și 12/A. Imobilul înscris în CF 7564 B., cu nr. top. 7109/2/a/2 și 7110/2/a/1/1/2, are drept proprietari tabulari pe reclamantul B. I. și soția B. Radita cu cota indiviză de ½ și Oul Mărioara cu cota indiviză de ½.
Acțiunea de față a fost formulată doar de unul dintre coproprietarii acestui teren în vederea instituirii unei servituți de trecere în favoarea acestui fond. Instanța apreciază însă că acțiunea este admisibilă chiar dacă nu a fost introdusă de toți proprietarii fondului în favoarea căruia se solicită constituirea dreptului de servitute, acțiunea nefiind guvernată de principiul unanimității. În acest sens a statuat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului în Cauza LUPAȘ ȘI ALȚII împotriva ROMÂNIEI, apreciind că aplicarea strictă a regulii unanimității ar impune reclamanților o sarcină disproporționată aducând astfel atingere substanței însăși a dreptului lor de acces la un tribunal.
Potrivit art.616 cod civil de la 1865 (aplicabil în cauză față de momentul introducerii acțiunii), "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona"; ( desigur, în situația în care se solicită aceasta).
Prin loc înfundat, se înțelege acel fond care nu are nicio ieșire la calea publică. Practica judiciară a lărgit însă noțiunea de fond înfundat statuând că art. 616 Cod civil, nu se referă doar la imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, ci și la acele situații în care deși există o astfel de ieșire, ea prezintă inconveniente grave sau poate fi periculoasă pentru proprietarul fondului dominant (Tribunalul Suprem dec. nr. 1132/1978; Curtea Supremă de Justiție dec. nr. 572/1990, dec. nr._ /1991.
Astfel, pentru a concluziona asupra dreptului pretins de către reclamant de a i se constitui un drept de servitute asupra terenului vecin aflat în proprietatea pârâtei este esențială determinarea situației terenului, de a fi sau nu loc înfundat. De asemenea trebuie avut în vedere faptul că reclamantul trebuie să aibă posibilitatea unui exercițiu deplin al dreptului lui de proprietate asupra terenului, respectiv exploatarea imobilului în orice scop care nu contravine ordinii publice, conform cu prevederile art.480 Cod civil, ținând seama desigur și de interesele celui ce urmează să suporte consecințele instituirii unui astfel de drept.
Așa cum rezultă din concluziile cercetării la fața locului și din raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit în cauză de expertul P. V., în prezent accesul la aceste imobile este imposibil, terenul proprietatea reclamantului neavând ieșire la drumul public, constituie loc înfundat.
Deși martorii audiați în cauză au relatat faptul că la imobilele aflate în proprietatea reclamantului, există două căi de acces, una pe terenul pârâtei și alta pe un drum de exploatare ce este accesibil tuturor, instanța, în urma cercetării locale efectuate și a raportul de expertiză topometrică, reține că cea de a doua cale de acces prezintă inconveniente grave, neputând fi utilizată de reclamant. Astfel, drumul de exploatare, evidențiat în raportul de expertiză ca fiind varianta I de acces, este în prezent acoperit de vegetație, având aspectul unui teren agricol pe anumite porțiuni. Raportul de expertiză efectuat în cauză a concluzionat de asemenea că această variantă de acces este un drum lăsat printre toate proprietățile din zonă (deci pe proprietatea particulară a riveranilor), nefiind circulat sau circulabil pe anumite porțiuni și fiind impropriu unui acces real, decât dacă ar fi amenajat. De menționat este însă faptul că, luând în considerare lungimea acestui drum și starea în care se află, improprie circulației, amenajarea lui ar fi o cheltuială excesivă pentru reclamant, ce ar depăși probabil chiar și valoarea imobilelor la care se solicită accesul. Față de această situație, instanța apreciază că această variantă de acces la terenul reclamantului, nu poate fi luată în calcul pentru a respinge acțiunea formulată de reclamant.
Analizând toate variantele de acces spre imobilul proprietatea reclamantului, evidențiate în raportul de expertiză, instanța apreciază că varianta II din raportul de expertiză, este varianta cea mai avantajoasă, atât pentru reclamant, cât și prin prisma
inconvenientelor pe care le-ar crea proprietarului fondului aservit. Astfel, traseul descris în această variantă este cel mai scurt spre calea publică, trecând peste terenul proprietatea pârâtei G. O. (înscris în CF 816/2 B. ) și peste terenul proprietatea numiților Hădărău V. și Hădărău Ileana (înscris în C.F.16229 B. nr. cad. 9725) și, totodată pe acest traseu este deja amenajat un drum (nefiind necesară schimbarea destinației). În ceea ce îi privește pe numiții Hădărău V. și Hădărău Ileana, așa cum rezultă din declarația autentică dată de aceștia (fila 96 dosar), aceștia au fost de acord cu instituirea unei servituți de trecere peste terenul proprietatea lor, în favoarea imobilelor proprietatea reclamantului (înscrise în CF 7564 B. ), astfel încât nu a fost necesară chemarea lor în judecată, existând deja o servitute convențională.
Pentru aceste motive, instanța a considerat întemeiată acțiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată, motiv pentru care în baza art. 616 și următoarele Cod civil de la 1865 (aplicabil în cauză față de data introducerii acțiunii și față de momentul în care s-a născut situația juridică a terenurilor), aceasta va fi admisă, urmând să se dispună instituirea unei servituți de trecere, cu piciorul și auto, în favoarea fondului dominant, imobil teren înscris în CF 7564 B., nr. cadastral 7109/2/a/27110/2/a/1/1/2, asupra fondului aservit proprietatea tabulară a pârâtei, înscris în CF 7565 (816/2) B., nr. topo 7109/2/_ /2/a/1/1/1, pe traseul Z-U-T-II-I-B-A-U";, Z";-Z, cu lungime de 114,29 m și lățime de 3,45 m, conform variantei II din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul P. V. .
În temeiul art. 20, art.22 din Legea 7/1996, instanța va dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de servitute astfel dobândit de reclamant.
Potrivit principiului disponibilității, principiu de bază în procesul civil, părțile fixează limitele în care va avea loc judecata, atât din punct de vedere al obiectului, cat și al persoanelor între care se stabilesc raporturile judiciare procesuale, precum și al fundamentului pretenției dedusă judecății, judecătorul fiind ținut să respecte cadrul procesual trasat de părți.
De la acest principiu nu s-ar putea deroga, pe temeiul rolului activ al judecătorului, fără să existe o dispoziție legală expresă, pronunțarea asupra a ceea ce nu s-a cerut constituind motiv de desființare a hotărârii.
Plecând de la acest principiu, consacrat legislativ în art. 129 alin.6 Cod de procedură civilă, instanța nu se va pronunța asupra despăgubirilor cuvenite proprietarului fondului aservit, ca urmare a instituirii dreptului de servitute, în cauză nefiind formulată nici o cerere (pe cale reconvențională), în sensul obligării reclamantului la plata de despăgubiri.
Instanța constată că prevederile art. 616 Cod civil, sunt dispoziții permisive și nu condiționează instituirea servituții de acordarea de despăgubiri, servitutea putând fi și una gratuită, fiind la latitudinea proprietarului fondului aservit de a solicita sau nu despăgubiri. Ori, în cauză, pârâta nu a formulat cerere reconvențională pentru obligarea reclamantului la despăgubiri, astfel încât acestea nu vor fi acordate (desigur că pârâta va putea solicita printr-o acțiune separată despăgubirile corespunzătore atingerii dreptului său de proprietate).
Pentru aceleași considerente nu vor fi acordate nici cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate de către reclamant.
Calea de atac declarată de pârâtă
Împotriva sentinței expuse, în termen a declarat recurs pârâta G. O. care a solicitat modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii, susținând că sentința este nelegală și netemeinică
.
Recurenta arată că terenul reclamantului nu este lot înfundat, având ieșire la calea publică, existând drumul de exploatare, lăsat de primărie, evidențiat și de expert, astfel că nu se impune instituire a unei servituți de trecere peste terenul ei.
Susține că concluziile expertului sunt contradictorii. Acesta arată că terenul reclamantului este lot înfundat și in alineatul imediat următor spune " precizez că, prin fața terenului reclamantului este lăsat un drum de acces care merge din limita proprietății paratei de-a lungul Văii C. până in apropiere de SC PETROM SA " .
Prin acțiunea introductiva reclamantul a solicitat a i se acorda servitute de trecere peste terenul proprietatea subsemnatei și chiar in motivarea acțiunii arata ca ar exista 2 variante, una de trecere peste terenul meu si alta pe marginea terenului pentru a nu desparți
gradina in 2 loturi. In însăși acțiunea formulată, reclamantul recunoaște că a acorda servitute de trecere peste terenul ei ar însemna a diviza gradina casei. Reclamantul nu are nici un motiv sa solicite servitute de trecere . La f. 26 din dosar Primăria in adresa trimisa arata " orice construcție nu poate fi vânduta fără cale de acces, lucru perfect adevărat. În fața notarului nu s-a solicitat cale de acces întrucât potrivit hărții cadastrale depuse la dosar f. 75, 77, 85 din expertiza, rezulta fără niciun dubiu că, prin fata terenului reclamantului, există un drum de exploatare, drum existent și localizat pe harta de ani de zile . Expertul însușii precizează că ... prin fata terenului reclamantului este lăsat un drum de acces ce merge din limita proprietății paratei pana in apropiere de PETROM SA. Acest drum este lăsat printre toate proprietățile din zona dar nu este circulat si nici circulabil pe anumite porțiuni.
Așa cum rezultă din întreg probatoriul administrat in cauza, Primăria a lăsat un dram public pentru toți proprietarii din zona. Ea, împreună cu alți vecini au pietruit un alt drum pe terenul proprietatea lor și au scurtat drumul spre casă. Au amenajat un podeț, dar așa cum am arătat pe terenul proprietatea noastră si pe banii noștri, ai proprietarilor . Reclamantul, fără a contribui cu nimic s-a gândit să ceară si el sa treacă pe drumul făcut de noi, deși imobilul cumpărat are ieșire la un drum public menționat in toate hărțile cadastrale. Este real că pe unele porțiuni trebuia și el sa arunce o căruță de piatră sau sa solicite primăriei să contribuie, dar asta nu-l îndreptățește să solicite o alt cale de acces creată de ei ceilalți proprietari din zonă . Toți martorii audiați in cauză arată că, la terenurile în litigiu, există o cale de acces drum public de mulți ani, de zeci de ani. (f.40 martora Hopârca Melania). Mai mult, martora precizează, drumul public este in administrarea Primăriei... ei îl folosesc și merg chiar si cu mașina mică, acest drum e pe partea stânga a pârâului . Pe partea dreapta s-a mai făcut un drum nou de către proprietarii terenurile respective .
Reclamantul, deși are cale de acces pe drumul public vechi, care este lăsat de primărie printre toate proprietățile, prin prezenta acțiune solicită servitute pe drumul privat făcut de noi câțiva proprietari din zonă.
Și martora Iobagiu arată că " există un drum neasfaltat din piatra si pământ care trece pe lângă terenurile părților, drum pe care circulă si ea, deoarece are teren mai la vale de terenul în litigiu. Din ce cunosc, atât reclamantul cat si paratul au ieșire la acest drum . Cunosc, acest drum, are regim de drum public fiind in administrarea Primăriei. Recent și-a făcut un proiect de casă si proiectantul i-a arătat ca are drum de acces. Drumul public e in stânga pârâului iar pe partea dreaptă e un alt drum făcut recent, care trece peste terenurile proprietatea oamenilor din zonă, din câte cunoaște ea. A menționat că pe drumul public despre care a făcut vorbire ea se deplasează până la gradina cu mașina.
Coroborând declarațiile martorilor, cu mențiunile din expertiza din care rezulta ca exista drum lăsat de Primărie care trece printre toate proprietățile, precum si ca din schița aflata la f.75, rezulta ca terenul reclamantului arc ieșire la drumul lăsat de Primărie și localizat pe harta cadastrala a orașului, rezulta ca, in cauza nu sunt aplicabile disp.art. 616 Cod civil care prevede ca, prin loc înfundat se înțelege acel teren care nu are ieșire la calea publica, existând o imposibilitate absoluta de acces sau care arc inconveniente grave ori periculoase. O asemenea situație nu poate fi reținuta din moment ce, martorii audiați in cauza arata ca, personal circula pe acest dram chiar si cu mașina mica. Și în documentația tehnică făcută cu ocazia vânzării casei și terenului către reclamant se arată că, vecinii imobilului sunt: Galán loan la nord, Gavri loaie V. la sud, L. E. la vest si drum de exploatare la est.
Consideră, de asemenea, că în mod eronat s-a dispus instituirea unei servituți de trecere peste terenuri aparținând mai multor proprietari fără ca aceștia sa fie împrocesuați, ținându-se cont doar de o declarației fie și autentică) a acestora, deși nu sunt părți in proces .
În drept a indicat art. 304 pct.9, 304-1, 274 Cod procedură civilă
Poziția intimatului față de calea de atac
Intimatul reclamant, prin avocat a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingere a recursului
, cu cheltuieli de judecată în recurs, arătând că sentința atacată este legală și temeinică iar criticile recurentei nu sunt fondate(f.13-18).
În ceea ce privește situația terenului fond dominant, de a fi sau nu înfundat, se susține că, în mod corect,prima instanță a avut în vedere și practica judiciară - care statuat
că textul art. 616 C.civ. se referă nu numai la imposibilitatea absolută de a ieși calea publică, ci și la cazurile în care ieșirea la calea publică prezintă inconveniente grave sau poate fi periculoasă pentru proprietarul fondului dominant.
Inconvenientele sau greutățile pe care le-ar prezenta trecerea la caleal publică rămân la aprecierea instanței, care trebuie să se întemeieze pe cunoașterea situației de fapt (T.S. dec. 1264/_: dec. 1132/_ ).
Intimatul arată că, în speță, in mod corect, instanța a apreciat că, în prezent, accesul imobilul proprietatea intimatului (fond dominant) este imposibil pe alt traseu decât cel în litigiu (varianta nr. 2), situație echivalentă locului înfundat, în sensul art. 616 c.c.
În ceea ce privește martorii, nefiind audiați la fața locului și cu raportare schițele de la filele 75, 77, 85 (invocate de recurentă), nici nu se știe la care " drumuri de acces" din zonă fac referire în declarațiile lor și pe care dintre ele o consider "cale de acces la drumul public". Apoi, cei trei martori audiați (Hopârcă I. - f. 38-39; Hopârcă Melan L. . f. 40-41: lobagiu D.
f. 42-43) au arătat că terenurile lor sunt ..mai la va decât cele în discuție; nu au fost ..mai la deal" de terenul lor; "până la terenurile părți din dosar este de mers o bucală bună"; nici la terenul lor nu au fost "de foarte m ani"; unii pretind că "știu pentru că și-au făcut proiect și
"proiectantul mi-a arătat că acces la drumul public" (f. 42), precizând și că "merg mai rar în zonă".
Cu ocazia cercetării locale (f. 51-54), instanța a constatat că pe terenul indicat ca aferent drumului lăsat la punerea în posesie "în prezent nu este configurat niciun drum, este teren agricol, accesul cu mijloace (auto) mecanice nu este posibil" (f 52).
Neexistând nici măcar o minimă amenajare a acestui drum, el "este impracticabil, iar lungimea lui nu îngăduie reclamantului o astfel de investiție" (f. 68). În raportul de expertiză se indică, pentru acest drum, lungimea de 662,09 n și 1 = 4,50 m (echivalentul unei suprafețe de aproape 3.000 m.p.) - a cărui minim; amenajare, contrar susținerilor recurentei, nu înseamnă "aruncarea unei căruțe de piatră" și nici nu se poate realiza prin solicitarea făcută primăriei "să contribuie". ..Minima amenajare" la care face referire expertul, constă în
"balastare și amenajare a acestui drum" (f. 68), pe traseul variantei nr. 1: cu privire la care, cu ocazia cercetării locale, instanța a constatat că este în prezent acoperit de vegetație, având, î: general, aspectul unui teren agricol, doar pe alocuri existând mici porțiuni pietruite.
Se observă și pe Planșa nr. 7 din Raportul de expertiză - variante propus peste ortofotoplan (f. 82) - că terenul aferent variantei I este inclus în terenurile folosit de proprietari. Cele constatate de prima instanță cu ocazia cercetării locale și respectiv prin raportul de expertiză confirmă realitatea susținerilor sale din scriptele depuse la dosar (f. 124 dosar fond), potrivit cărora "în zonă nu se observă altă cale de a se ajunge la casă, întrucât peste tot este iarbă verde și grădini împrejmuite cu gard viu, singura intrare este varianta nr. II".
Prin urmare, în baza unei juste aprecieri a probelor administrate, prim instanță în mod corect a reținut că drumul de exploatare - evidențiat în raportul d expertiză ca fiind varianta I de acces și denumit de recurentă "drum public" - este impropriu unui acces real la imobilul lui iar "amenajarea lui ar fi cheltuială excesivă pentru reclamant, ce ar depăși probabil chiar și valoarea imobilelor I care se solicită accesul". Și în raportul de expertiză se reține, așa cum a arătat, că acest drum "este impracticabil iar lungimea lui nu îngăduie reclamantului o astfel de investiție". Și nu numai lungimea este relevantă, ci și delimitarea în fapt a traseului drumului, problemele ce s-ar ivi cu proprietarii (ex. situația creată de Coste Gheorghe, menționată de expert), pe lângă cheltuielile excesive cu amenajarea drumului măsurătorile necesare, etc.
Prin urmare, reținerile că această "cale de acces prezintă inconveniente grave, nepermițând a fi utilizată de reclamant" și respectiv că "în prezent accesul aceste imobile este imposibil, terenul proprietatea reclamantului neavând ieșire drumul public, constituind loc înfundat" în sensul statuat de practica judiciară - sunt corecte, în concordanță cu probatoriul administrat în cauză.
În acest sens sunt și concluziile expertului, care arată că: "analizând drumurile din zonă, care vor ti descrise in continuare, se poate concluziona că terenul reclamantului, pe care acesta are edificată o casă de locuit, este loc înfundat". Drumul colorat cu portocaliu pe
Planșa nr. 1, din care o porțiune ar fi "prin fața terenului reclamantului" este "impropriu unui acces real".
Mai mult, din planul de situație de la f. 82 se observă că imobilele proprietatea lui și cel al pârâtei se află situate între parcela nr. 8 și parcela nr 10 din tarlaua nr. 4, reconstituite în proprietatea numitului Ivan N. (apoi Ivan S. - antecesorul numiților Hădărău V. și Ileana); iar din extrasul din planul parcelar de la fila 84 se constată că intre terenurile noastre ("BUZILĂ O. " - pt. extras) și parcela nr. 10 (unde ar li și "prin fața terenului reclamantului") nu este lăsa niciun drum de acces.
Schițele de intabulare de la filele 78 și 79 (Planșa nr. 3 și Planșa nr. 4) sun în concordantă cu extrasul din planul parcelar menționat; iar pe aceste schițe de intabulare este reprezentat doar drumul situat dincolo de parcela 10, lângă pârâu amplasamentul nr. cad. 9725 și "drum acces prevăzut prin parcelare".
În ceea ce privește traseul servituții potrivit VARIANTEI NR. II - denumit de recurentă
"pe drumul privat făcut de noi câțiva proprietari din zonă" - în mod corect a apreciat prima instanță că este "varianta cea mai avantajoasă atât pentru reclamant, cât și prin prisma inconvenientelor pe care le-ar crea proprietarului fondului aservit".
Acest traseu este cel mai scut spre calea publică și totodată pe acest traseu este deja amenajat un drum (nefiind necesară schimbarea destinației) aspecte necontestate prin cererea de recurs.
Cu privire la această variantă și în raportul de expertiză (f. 69) se arată că este "cel mai scurt la calea publică, trecând prin proprietățile lui Hădărău V. și soția Hădărău Ileana (fost Ivan S. ) și G. O. . Imobilele proprietatea reclamantului și a pârâtei, la care trebuie să ajungă amândoi, având construite case de locuit fiecare, sunt descrise de schițele de intabulare Planșa nr. 2 și Planșa nr. 3 anexate, iar imobilele teren proprietatea lui Hădărău sunt descrise pe schița de detaliu Planșa nr. 4, unde se observă că acesta a lăsat drum de acces lotul cu nr. cad. 9725 - arabil cu 106 m.p. care merge de la pârâu până la terenul lui G. O. ".
Traseul servituții de trecere din drumul comunal la imobilele proprietatea părților, potrivit variantei nr. II trece peste terenul cu nr. cad. 9725 (Hădărău) și "pârâta folosește acest traseu pentru acces" (I. 69) - fiind drum pietruit, circulabil atât cu piciorul, cât și cu auto.
Recurenta omite, cu rea credință,. să arate când și cine a pietruit acest drum, dându-i destinația de drum, cale de acces la ambele imobile.
De altfel, din conținutul colii evolutive de CF 816/2 B., (f. 18 dos Fond) și din documentația tehnică de la filele 15-22 se observă că atât imobilul fond dominant (înscris în CF 7564 B., nr. top. 7109/2/a/2, 1110/2/a/1/1/2), cât și imobilul identificat prin nr. top 7109/2/a/l, 7110/2/a/l/l/l, proprietatea pârâtei G. O., au constituit, anterior dezmembrării, imobilul cu nr. top. 7109/2/a 7110/2/a/1/1 - compus din casă, curte și grădină în suprafață de 1.990 m.p. Acest imobil s-a partajat între pârâta G. O. și numitul Buzilă Gheorghe, foști soți (anterior divorțului pârâta numindu-se Buzilă O., cum apare și în unele acte de la dosar).
Apartamentele 1,23 și 4 de pe schița de detaliu de la lila 77 au constituit o singură casă de locuit, edificată de soții Buzilă Gheorghe și O. (născ. G. ) cu 1.990 m.p. teren aferent. Acest teren provine, la rândul lui, din dezmembrarea nr.top. 7109/2/a, 7110/2/a/1 casă curte și grădină în suprafață de 3.980 m.p., fostă proprietate tabulară a numitului G. lacob (CF 816/2, B.l), căsătorit cu G. E. (: 1987).
Încă anterior edificării casei cu 4 apartamente, G. lacob, Buzilă Gheorghe și pârâta G. O. (atunci Buzilă), împreună cu Ban S. și familia Hădărău au pietruit traseul aferent variantei nr. II din raportul de expertiză întocmit în cauză de exp. P. V., considerându-l cale de acces la întregul imobil proprietatea soților Buzilă Gheorghe și O. .
Fără îndoială că, la partaj, s-a avut în vedere același acces pentru ambele loturi - Buzilă Gheorghe și G. O., amenajat ca drum, cale de acces și cu contribuția lui Buzilă Gheorghe și folosit în mod pașnic, cu această destinație, și ulterior partajului.
Că această cale de acces este mai veche și considerată ca atare rezultă și din aceea că este reprezentată și pe schița întocmită de Titieni M. (schiță de intabulate, avută în
vedere și de exp. P. V. . f. 78); iar familia Hădărău a lăsat drum de acces lotul cu nr. cad. 9725, potrivit schiței de detaliu întocmită în dosarul nr._ (f.79).
În mod constant familia Hădărău (succesorii def. Ivan S. și respectiv Ivan N. ) au recunoscut traseul aferent variantei nr. II ca drum de acces la imobilele în discuție, dovadă și declarația autentificată sub nr. 1688/2011 (f. 96 dosar fond).
Intimatul reclamant, B. I. (împreună cu numita Oul Mărioara) au cumpărat imobilul înscris în CI 7564 situat în B., str V. C. . nr. 11 - de la numita R. Georgiana-Crina (anterior căsătoriei, Buzilă Giorgiana-Crina) - f. 5-6 -care este fiica pârâtei
G. O. și a numitului Buzilă Gheorghe; la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare,_, avea domiciliul în B., V. C., nr. 11 și folosea efectiv calea de acces în discuție.
Drumul aferent variantei nr. II este singura cale de acces existentă și avut în vedere la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 332/_, cunoscută și folosită ca atare (drum pietruit) în întreaga perioadă ulterioară revoluției.
Și în perioada anterioară anului 1989, cel puțin din anul 197,. accesul la casa înscrisă inițial în CF 816/2 pe G. lacob (reprezentată și ea pe schița de la: 77) s-a tăcut pe același traseu, dar nu era pietruit.
Au dobândit imobilul, așa cum a arătat, prin cumpărare de la fiica pârâtei; care l-a dobândit de la tată său, Buzilă Gheorghe iar acesta, la rândul lui, l-a dobândit în urma partajării bunurilor comune cu pârâta, constituind o parte din imobilul bun comun al foștilor soți, Buzilă Gheorghe și G. O. .
Astfel cum a reținut și prima instanță, la soluționarea cauzei trebuie avut în vedere și faptul că el trebuie să aibă posibilitatea unui exercițiu deplin al dreptului de proprietate asupra, imobilului, respectiv a unei bune exploatări a acestuia, conform prevederilor art. 480
c. civ.
Tocmai având în vedere cele arătate mai sus și faptul că, începând cu anul 2010. pârâta s-a opus folosirii de către el a căii de acces în discuție, a formulat acțiunea obiect al dosarului nr. 10._, prin care am solicitat obligarea pârâtei G. O. la cedarea dreptului de servitute de trecere peste terenul proprietatea acesteia, pentru a avea acces din strada principală la imobilul proprietatea lui. Hădărău V. și Hădărău Ileana s-au declarat de acord cu varianta nr. II (f. 96); aceasta fiind și cea mai avantajoasă atât pentru fondul dominant, cât și prin prisma inconvenientelor pe care le-ar crea proprietarului fondului aservit (fiind traseul cel mai scurt, deja amenajai ca drum) astfel cum corect a reținut și instanța fondului.
În ceea ce privește servitutea de pe proprietatea familiei Hădărău, pârâta nu are niciun interes legitim să invoce vreo neregularitate, chiar de-ar exista (în realitate însă nu există), cu atât mai mult în condițiile existenței declarației autentificate sub nr. 1688/2011.
Recalificarea căii de atac
În ședința publică din data de 6 februarie 2013(f.50), având în vedere obiectul acțiunii, stabilire drept de servitute, acțiune neevaluabilă în bani, tribunalul a dispus recalificarea căii de atac, din recurs în apel
.
La termenul de judecată următor, după recalificarea căii de atac, reclamantul-intimat
B. I. a formulat cerere de aderare la apelul pârâtei, prin are a solicitat schimbarea sentinței în sensul indicării în dispozitivul sentinței a datelor de carte funciare cu care se identifică terenul fond aservit
, în varianta II, susținând că cele indicate de expertul P. V. în fața instanței de fond nu sunt corecte(f.69 dosar apel).
Probe administrate în apel
În apel a fost completat raportul de expertiză tehnică de către expertul P. V. (f.179-190); a fost efectuată o cercetare locală, procesul verbal aflându-se a filele 73-75; s-a luat interogatoriu apelantei, răspunsurile fiind la filele 80-81; au fost audiați martori propuși de apelantă și de intimat(f.82-86, 162-166); au fost solicitate Biroului de cadastru și publicitate imobiliară B. actele în baza cărora au fost întabulate terenul reclamantului, ale apelantei, precum și terenurile limitrofe; a fost solicitat Primăriei municipiului B. planul cadastral întocmit pentru terenurile ce au făcut obiectul legilor fondului funciar, plan
cadastral aflat la fila 58 dosar apel; s-a atașat dosarele nr.2921/1990, nr._ ; 4070/1999
, toate ale Judecătoriei B. .
Examinarea de către tribunalul a sentinței atacate. Tribunalul reține următoarele:
Reclamantul intimat a solicitat instanței să stabilească un drept de servitute de trecere în favoarea terenului pe care el îl deține în coproprietate împreună cu soția lui și cu numita Oul Mărioara, pe care se află o casă cu două apartamente, susținând că terenul și casa au fost cumpărate în anul 2010 și că terenul este înfundat ceea ce justifică dreptul proprietarului de a solicita instituirea unei servituți de trecere.
La rândul ei, pârâta apelantă G. O., deține în proprietate, limitrof cu terenul coproprietatea reclamantului, un teren pe care se află atât o casă veche, precum și o casă nouă, care are un perete comun cu casa coproprietatea reclamantului și a numitei Oul Mărioara, imobile pe care pârâta le-a dobândit cu titlu de moștenire, partaj succesoral pentru teren și casa veche și, respectiv, edificare și partaj de bunuri comune între foștii soți, pentru casa nouă.
Atât terenul reclamantului și terenul pârâtei dobândit prin moștenire și partaj, nu au făcut obiectul legilor fondului funciar, ambele provenind din terenul în suprafață totală de 3980 m.p.( 372 m.p. + 3608 m.p.) dobândit prin uzucapiune, potrivit sentinței civile nr.1085/1991, pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 9 mai 1991, în dosarul nr.2921/1990(atașat), în care reclamant a fost tatăl pârâtei iar, ulterior, la decesul mamei pârâtei, bunul a fost calificat ca fiind comun al ambilor soți(f.18 dosar fond).
Totodată pârâta este și proprietara unui teren situat în apropierea celui dintâi și cu cel al reclamantului, pe toată lățimea cumulată a acestora, înspre latura dinspre pârâul V. C. a celor dintâi, de care este despărțit de un drum de exploatare.
Acest teren face parte din terenul identificat în tarlaua 4, parcela 10, din ridul V. C.
, în suprafață de 4.300 m.p., ce a fost reconstituit, în baza legii nr.18/1991, numitului Ivan
S., căruia i s-a eliberat titlul de proprietate nr.8.746/_ (f.3, 6, 8 și f.17-29 din dosarul atașat nr._ și f.58, 149, f.187-189, din prezentul dosar apel).
În aceste condiții, pentru a se stabili dacă terenul asupra căruia reclamantul este coproprietar este loc înfundat, în speță, trebuie avute în vedere următoarele premise: 1.
atât reclamantul cât și pârâta au dobândit sau trebuiau să dobândească
dreptul de proprietate asupra terenului numai în limitele dreptului autorilor lor
, în privința următoarelor caracteristici : amplasament, formă, dimensiune laturi, vecinătăți și suprafață,
în măsura în care suprafața determinată conform dimensiunilor laturilor terenului, menționate în schița întocmită corespunde cu cea menționată în actul de proprietate; 2.
respectarea principiului opozabilității întabulării în cartea funciară, prevăzut de art.25 din Legea nr.7/1996, opozabilitate care are efect de la data înregistrării cererii de întabulare la biroul de carte funciară(în prezent redenumit biroul de cadastru și publicitate imobiliară), potrivit căruia întabularea efectuată în cartea funciară este opozabilă terților, astfel că, prin întabulările ulterioare nu trebuie să se încalce dreptul anterior întabulat în cartea funciară în ceea ce privește amplasamentul, forma, dimensiunile terenului( mai puțin în privința suprafeței terenului, destinație, categoriei de folosință, valorii sau altor asemenea aspecte, în privința cărora efectul de opozabilitate al înscrierii în cartea funciară este inoperant, potrivit art.32 alinl1 litera a din Legea nr.7/1996); 3.
cum, atât în cartea funciară cât și în planul parcelar întocmit pentru terenurile în privința cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar există un drum de exploatare
, care aparțin municipiului B., fiind drumuri ce aparțin domeniului public, urmează să fie lămurit dacă amplasamentul lor este identic
; 4.
trebuie făcută distincție între limitele dreptului de proprietate, așa cum el este întabulat și posesia exercitată efectiv de către părți ; 5.
se va avea în vedere definirea locului înfundat, nu numai în sensul pe care codul civil îl prevede(aceea de imposibilitate absolută de a ieși la calea publică), ci și ceea ce practica judiciară a statuat sub acest aspect respectiv, dacă inconvenientele pe care le prezintă o cale publică existentă și la care terenul are acces sunt grave sau accesul la calea publică ar putea fi periculoasă pentru proprietarul fondului dominant. În cazul în care locul înfundat are ieșire la calea publică pe un drum impracticabil, dar care poate deveni practicabil cu efectuarea unor cheltuieli,
dispozițiile
art. 616 Cod civil din 1865(incident în cauză) nu-și mai găsesc aplicabilitate; 6. la stabilirea unei servituți de trecere tribunalul nu trebuie să aibă în vedere, exclusiv interesul reclamantul, care urmează să beneficieze de dreptul de trecere ci trebuie să țină seama și de interesul celui care urmează să suporte consecințele instituirii servituții de trecere(în acest sens, din jurisprudență, se indică decizia civilă nr. 2617 din 5 decembrie 1991 a Curții Supreme de Justiție, Secția civilă).
Din analizarea actelor și celorlalte probe administrate atât de prima instanță cât și de instanța de apel, precum și din actele dosarelor atașate, tribunalul concluzionează că terenul asupra căruia reclamantul este coproprietar, nu este loc înfundat și, prin urmare, nu sunt îndeplinite cerințele instituirii unei servituți de trecere în favoarea acestuia.
Pentru a concluziona astfel instanța a avut în vedere următoarele:
Părinții pârâtei apelante G. O. au dobândit terenul, prin uzucapiune,. înainte de efectuarea punerii în posesie a beneficiarilor reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, sentința civilă nr.1085/1991 dată în dosarul nr.2921/1990 al Judecătoriei B.
, fiind întabulată în cartea funciară la data de 20 august 1991(f.46 dosar apel), amplasamentul și configurația terenului în suprafață de 3.980 m.p. fiind cea din schița de la fila 44 din dosarul Judecătoriei B. nr. 2921/1990, potrivit căreia latura dinspre pârâul
V. C. are dimensiunea de 48 m și este limitrofă cu drumul de exploatare care figurează în harta de carte funciară, latura opusă acesteia are dimensiunea tot de 48 m. și laturile perpendiculare pe drum sunt de dimensiune egală, de 83 m.,
Deși, acestea sunt dimensiunile terenului și cu privire la acest teren trebuia să se efectueze partajul succesoral între pârâtă și tatăl ei G. I., cu ocazia partajului succesoral intervenit la 2 aprilie 1996(f.36-40 dosar apel), suprafața totală de 3980 m.p. care a fost partajată are o altă configurație decât cea din cartea funciară(schița la fila 37 dosar apel), respectiv latura limitrofă cu drumul de exploatare are dimensiunea de 79 m, în loc de 48, iar latura nord estică are dimensiunea de 41 m , în loc de 83 m, practic s+a realizat o reconfigurare a terenului prin mărirea dimensiunii acestuia la limita cu drumul de exploatare și micșorarea celelalte dimensiuni.
În urma partajului lotul pârâtei G. O., în suprafață de 1990 m.p., are latura la limita drumului de exploatare de 53 m și dimensiunea laturii perpendiculare pe aceasta de 35 m(conform schiței de la fila 37 dosar apel), pe teren aflându-se o casă.
Este posibil ca această configurație a terenului să fi corespuns cu folosința faptică, din anul 1996 întrucât, la data la care s-a efectuat expertiza în dosarul având obiect uzucapiune, tatăl pârâtei folosea o suprafață mult mai mare decât cea pentru care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate, respectiv acesta folosea efectiv 27..533 m.p., (f.32 și f.34 dosar atașat) și suprafața ce depășește 3980 m.p. ar fi fost a fostului CAP(f.35 dosar atașat) și apoi, expertul a delimitat, pe schiță( probabil arbitrar) suprafața de 3980 m.p(f.44).
Pârâta împreună cu fostul soț, au edificat o casă tip duplex cu 4 apartamente iar după divorț cei doi și-au partajat bunurile comune și prin partaj fostului soț al pârâtei i-a revenit jumătate din casă( adică două apartamente), casă ce are perete comun despărțitor cu partea care a revenit pârâtei apelante și, totodată, fostului soț al pârâtei i-a revenit o suprafață de teren, de 712 m.p., din cel dobândit de pârâtă cu titlu de moștenire și partaj,de 1990 m.p., anterior descris.
Din schița de partajare a ternului de 1990 m.p. aflată la fila 44 dosar apel, reiese că nici cu acea ocazie nu s-a respectat configurația terenului partajat, de 1990 m.p. care avea latura limitrofă drumului de exploatare(existent în cartea funciară) de 53 m, loturile formate prin partaj, fiind cele evidențiate în schița de la fila 44 dosar apel, schiță cu scara 1/500, astfel că lotul pârâtei de 1278 m.p. are latura la drumul de exploatare de 36 m iar lotul fostului soț, Buzilă Gheorghe, are latura la limita cu drumul de exploatare de 20 m, în total, 56 m(mai mult cu 3 m.).
Lotul de teren și casa ce a revenit lui Buzilă Gheorghe, sunt în prezent coproprietatea reclamantului, soției acestuia și a numitei Oul Mărioara, astfel că, schița da partajare făcând parte din actul de partaj care a stat la baza întabulării autorului reclamantului, este opozabilă atât terților cât și dobânditorilor ulteriori ai terenului.
Așa fiind, potrivit întabulării din cartea funciară, reclamantul este coproprietar asupra terenului situat limitrof cu drumul de exploatare înscris în cartea funciară, teren care are dimensiunea laturii limitrofă acestui drum de 20 m, potrivit schițelor aflate la filele 44-45 dosar apel și, în consecință, acestea sunt limitele terenului coproprietatea reclamantului.
Cu ocazia punerii în posesie a beneficiarilor reconstituirii, s-a întocmit planul parcelar, aflat la filele 58 și 183 dosar apel, potrivit căruia, parcelei ce cuprinde terenul aflat în posesia pârâtei și a fostului său soț, i s-a atribuit numărul 9, care are o suprafață de 4.669 m.p. , mai mare decât suprafața terenului asupra căruia pârâta era proprietară, de doar 1990 m.p. Potrivit aceluiași plan parcelar parcela cu nr.9 este limitrofă cu drumul de exploatare, pe care comisia de aplicare a legilor fondului funciar l-a lăsat în zona respectivă iar între drumul de exploatare și pârâtul B. este parcela cu nr.10, parcelă care, pe planul parcelar, are suprafața de 6.534 m.p.(f.58 dosar apel)
Cum numitului Ivan S. e i s-a reconstituit din parcela 10 doar suprafața de 4300 m.p., potrivit titlului de proprietate arătat(f.3 dosar atașat), având configurația și dimensiunile indicate în schița de la fila 17 dosar atașat,_, respectiv 79,12 m la limita cu drumul de exploatare și laturile perpendiculare cu drumul de exploatare spre pârâu de 45,65m și respectiv de 47,57 m și, tribunalul constată că diferența de teren dintre cea menționată în planul parcelar general și schița terenului de 4.300 m.p. atribuit în proprietare privată, a rămas la dispoziția municipiului B. , fiind cert că parcela nr.10 din ridul valea C., situată între pârâu și drumul de exploatare menționată pe planul parcelar există o suprafață mai mare ‚decât cea dobândită de numitul Ivan N. prin reconstituire, aspect vizibil și din dimensiunile laturilor acestei parcele, din planul parcelar, în care latura la limita drumului de exploatare a dimensiunea de 100 m, față de 79,12 m cât are terenul reconstituit numitului Ivan N. și dimensiunile laturilor perpendiculare pe drumul de exploatare și pârâu sunt, de asemenea mai mari, fiind de 56 și respectiv 68 m(f.58), existând un excedent de teren față de cel atribuit lui Ivan N., atât pe lățimea parcelei cât și pe lungimea acesteia, o parte din terenul excedentar, fiind probabil terenul ce constituie zona de protecție a pârâul V. C. și o parte posibil să se afle în posesia actualilor proprietari ai terenului de 4.300 m.p. reconstituit numitului Ivan S. .
Din suprafața de 4300 m.p. atribuită lui Ivan S., moștenitorii acestuia au vândut soților Hădărău V. și Hădătău Ileana în anul 1999(f.7 dosar atașat nr._ ), suprafața de 1.800 m.p., terenul fiind identificat potrivit schiței de la fila 19 din dosarul respectiv și, în baza sentinței din acel dosar, s-au întabulat cumpărătorii în cartea funciară și, apoi, aceștia au vândut terenul numitului Grec D. (f.89 dosar apel, acesta fiind actualul proprietar al terenului de 1800 m.p.
Suprafața de 2500 m.p. din cea de 4300 m.p. a fost vândută de moștenitorii numitului Ivan S., pârâtei G. O., potrivit contractului autentic de vânzare cumpărare din 13 martie 2002(d.88 dosar apel) iar, la data de 31 ianuarie 2008, acesta s-a întabulat în cartea funciară, schița terenului de 2.500 m.p. proprietatea pârâtei fiind cea de la filele 110 și 149 dosar apel, potrivit căreia latura limitrofă cu vecinul Hădărău are 76,2 m, laturile perpendiculare pe aceasta au fiecare 33, 88 m iar latura opusă celei dinspre Hădărău are 32,88, schița fiind întocmită la data de 31 ianuarie 2008.
Se poate observa că, pe schița de delimitare a terenului de 4300 m.p., este indicată ca fiind vecin faptic al terenului G. O. și nu drumul de exploatare, situație datorată faptului că, așa cum rezultă din schițele întocmite de expertul P. V., atât la prima instanță cât și în apel(f.184, 185) pârâta G. O. a ocupat și folosește, pe lângă terenul întabulat, localizat deasupra de drumul de exploatare înscris în cartea funciară și terenul situat la sud-est este de acest drum, până la drumul de exploatare, localizat, potrivit planului parcelar, pe un alt traseu paralel cu cel din c.f., mai înspre pârâu, pârâta ocupând inclusiv drumul de exploatare.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-a întocmit de instanța de apel o schiță a situației faptice(f.72 dosar apel) care coroborată cu schițele expertului de la filele 184-185 determină aceeași concluzie, respectiv aceea că față de terenul întabulat în favoarea pârâtei cu titlu de moștenire, situat în sus față de drumul de exploatare din cartea funciară aceasta folosește și terenul excedentar lăsat de comisia de fond funciar nepus în posesie (f.58 dosar apel) și
drumul de exploatare lăsat de comisie și care este proprietatea municipiului B., format din triunghiul colorat cu culoare galbenă, situat deasupra de drumul de exploatare, drum menționat cu culoare roșie în schița de la fila 185 dosar apel și folosește și suprafața drumului de exploatare, identificat cu colare roșie în aceeași schiță.
În ce privește terenul dobândit de pârâta G. O., prin cumpărare, de la moștenitorii numitului Ivan S., peste care se solicită instituirea dreptului de servitute, cum atât ea cât și ceilalți cumpărători și-au întabulat dreptul de proprietate în limitele terenului reconstituit lui Ivan S., limitele dreptului de proprietate al pârâtei și respectiv al numitului Grec D. (f.89) sunt cele menționate în schițele de întabulare, respectiv terenul pârâtei G.
O. este situat în întregime sub drumul de exploatare.
Or, pârâta nu folosește în întregime terenul cumpărat, cu ocazia împrejmuirii terenului, aceasta având o reprezentare eronată asupra localizării terenului cumpărat, apreciind că acesta este situat până la limita cu drumul de exploatare înscris în cartea funciară și care este limitrof terenurilor pe care pârâta și reclamantul le dețin, înspre nord vest.
Din schițele expertului P. V. e, care a realizat suprapunerea drumului înscris în c.f. cu planul parcelar precum și suprapunerea folosinței cu planul parcelar(f.184-185 dosar apel) reiese clar că amplasamentul drumului înscris în cartea funciară nu este identic cu amplasamentul drumului de exploatare menționat în planul parcelar.
Atât terenul care corespunde drumului de exploatare înscris în cartea funciară, care este amenajat prin fața caselor reclamantului și ale pârâtei cât și terenul situat între acest drum și drumul de exploatare, cât și terenul ce reprezintă drumul de exploatare sunt terenuri proprietatea municipiului B. și nu ale părților.
Faptul că pârâta folosește această porțiune de teren, fără să dețină vreun titlu asupra lui, nu-i conferă calitatea de proprietar, aceasta fiind îndreptățită să folosească terenul pe care efectiv l-a cumpărat de la moștenitorii numitului Ivan S., amplasat potrivit schiței de dezmembrare și de întabulare a suprafeței de 2500 m.p.
Deși expertul, în completarea la raportul de expertiză (f.179-180 ), susține că drumul de exploatare, menționat în planul parcelar, care are destinația de cale publică de acces, traversează terenul pârâtei, aceste susțineri trebuie interpretate în sensul că traversează terenul folosit în prezent de pârâtă și nu cel deținut în proprietate.
Că pârâta nu folosește terenul de 2.500 m.p. în limitele întabulării sale reiese, cu certitudine, din schițele de la filele 184-185 dosar apel în care, se observă că deși expertul delimitează folosința pârâtei cu privire le terenul de 2.500 m.p., precum și a terenului de
1.000 m.p., ca fiind corespunzătoare schiței de întabulare( în ce privește dimensiunile și configurația) expertul nu a suprapus corect schița de întabulare a pârâtei și a numitului Grec, cu privire la terenul de 4.300 m.p.(1800 m.p. -Grec și 2500 m.p.-pârâta) deoarece, întreg terenul pârâtei și a numitului Grec este situat între drumul de exploatare și pârâță și nu este traversat de drumul de exploatare. Pe schița de întabulare a numiților Hădărău, de la care a cumpărat Grec D., (f.19 dosar atașat 2_ ) la limita terenului cu pârâul V.
C. , pe schiță apare o zonă hașurată, ce reprezintă probabil pârâul. Această zonă hașurată ar fi trebuit, ca pe schițele de la filele 184 și 185, să se suprapună exact cu pârâul or, este vizibil că zona hașurată este mai sus.
Limita terenului de 4300 m.p., parcelat, apoi, în două loturi, de 2500 și 1800 m.p., potrivit punerii în posesie a beneficiarului reconstituirii și întabulării cumpărătorilor, pe schițele de la filele 184 și 185, este dată de punctele 61, 602,599,593, 312, punctul 312 fiind la limita cu terenul proprietatea municipiului B., astfel încât punctul 507 din schița de întabulare a suprafeței de 1800 m.p. trebuia să se suprapună cu punctul 599 notat pe schiță.
Traseul drumului de exploatare proprietatea municipiului B. este menționat de expert, în continuare cu culoare verde în schița de la fila 185.
Se constată că nici folosința vecinilor parcelelor limitrofe parcelei nr.10 nu este conformă cu starea de drept, respectiv expertul susține că drumul de exploatare este folosit pe o porțiune de numita I. ș D. F., deși terenul proprietatea acesteia se întinde doar până la drumul de exploatare și iar înspre pârâu drumul de exploatare este limitrof cu
terenul municipiului B., cu destinația de pășune
, nefiind amenajată ca pepinieră întreaga suprafață de 18.325 m.p., indicată în planul parcelar(f.58), pepiniera amenajată având doar suprafața și amplasamentul conform schiței de la fila190 dosar apel.
Nici folosința numitului Șuteu I. nu corespunde terenului proprietatea acestuia, așa cum el este întabulat, acesta ocupând o parte din drumul de exploatare, însă se constată că, între terenul folosit de numitul Șuteu I. și terenul cu destinația de pepinieră, începând de la colțul gardului ce delimitează folosința numitului Șuteu I., situat lângă punctul notat XII de expert pe schițe, există amenajat un drum(pe terenul proprietatea municipiului B. ), care deși nu este pe traseul exact al drumului de exploatare este un drum pietruit, accesibil ușor pentru mijloc de transport, așa cum s-a menționat de instanță în procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării la fața locului(f.74-75 dosar apel), precum și de către expert în completarea raportului de expertiză(f.180 dosar apel).
Așa fiind, se reține de tribunal că terenul proprietatea reclamantului are ieșire directă la calea publică, respectiv la drumul de exploatare menționat pe planul parcelar, al cărui traseu este evidențiat de expert în completarea la raportul de expertiză filele 184-185 dosar apel, cu culoare roșie, partea folosită de pârâtă și în continuare cu culoare verde până la podul ce este amenajat peste pârâul V. C., unde se intră în strada V. C. .
Chiar dacă drumul este denumit ca fiind de exploatare, acesta este un drum public de acces la locuințele părților, situat în intravilan, având în vedere că, spre deosebire de data la care s-a realizat punerea în posesie, în baza legilor fondului funciar, când terenul era situat în extravilan, atât la data la care reclamantul a dobândit imobilele teren și construcții,_, cât și, în prezent, acestea erau și sunt situate în intravilanul municipiului
B.,
imobilul construcție coproprietatea reclamantului având atribuit număr administrativ 11(f.3-5 dosar fond).
La data dobândirii imobilelor, atât pârâta G. O. cât și numiții Hădărău V. și Ileana erau întabulați în cartea funciară, cererea de întabulare a pârâtei pentru terenul de 2500 m.p. fiind depusă la data de_ (f.109 dosar apel) iar întabularea s-a efectuat la data de_ (f.108 dosar apel), iar numiții Hădărău s-au întabulat prin încheierea c.f. nr.22081/2007, I. ș D. -F. și Gălan I. s-au întabulat în anul 1999(f.138 dosar apel) iar numitul Șuteu a dobândit terenul de la numita I. ș D. F., la 5 octombrie 2001(f.131)..
Potrivit schițelor de întabulare a numiților I. ș D. F., Gălan I. și Șuteu I. (f.197- 139 dosar apel) terenul întabulat în favoarea acestora este situat deasupra drumului înscris în cartea funciară, drum care, al rândul lui, este situat puțin mai sus decât drumul de exploatare, materializat pe planul parcelar, pe toată porțiunea terenului numitei I. ș D. și se suprapune cu drumul de exploatare, dincolo de limita terenului numitului Șuteu I. (f..184- f.185 dosar apel).
Potrivit principiului opozabilității înscrierilor în cartea funciară, reclamantului îi sunt opozabile nu numai înscrierile efective în cartea funciară ci și actele și planurile în baza cărora s-a efectuat fiecare întabulare, astfel că, la data dobândirii imobilului, trebuia să cunoască faptul că terenul dobândit nu este loc înfundat ci este un teren care are acces la drumul public, drum public care, însă, nu era amenajat în întregime așa încât accesul cu mijloacele auto de orice fel să fie posibil în orice condiții meteo..
Din punct de vedere al traseului și înclinației drumului de acces, nu sunt prezente impedimente, care ar face imposibil accesul la imobilele reclamantului, drumul fiind doar ușor înclinat și ușor oblic.
Referitor la modul de amenajare al drumului, tribunalul a constatat că acesta nu este în întregime amenajat de municipiul B. deși această obligației îi incumbă, cât timp este o cale publică de acces la imobile teren și construcții situate în intravilanul municipiului B. , pentru care proprietarii achită impozit, potrivit regimului lor de situate "intravilan"; .
Astfel porțiunea din drum, care este ocupată de apelanta pârâtă(colorat cu roșu în schița de la fila 185, aproximativ 80 m lungime) cât și pe porțiunea colorată în verde, până la colțul terenului îngrădit de numitul Șuteu I. (aproximativ 80 m lungime) nu este pietruită, fiind ca un fânaț, accesul fiind ușor doar cu piciorul și cu mijloacele de transport auto adaptate pentru teren(tractoare, autovehicule 4x4) și atelaje cu tracțiune animală, atunci când vremea este umedă iar accesul cu autoturisme putând să se facă ușor doar când
terenul este uscat(f.75 și f.180 dosar apel). De la colțul gardului numitului Șuteu I., accesul este ușor cu orice mijloc de transport(f.75 și f.180 dosar apel) și în orice condiții meteo, drumul fiind pietruit de către primăria municipiului B. .
Este real faptul că, anterior dobândirii imobilelor de către reclamant, coproprietarii anteriori, pe baza acordului lor, au folosit o cale de acces mai scurtă, pe podul amenajat de reclamantă și fostul ei soț, în timpul edificării casei cu 4 apartamente, peste pârâul V. C.
, și apoi pe terenul numitului Ivan S., cu acordul moștenitorilor acestuia, însă aceasta nu-l îndreptățește pe reclamant să solicite instituirea unui drept de servitute, în condițiile în care terenul său are acces la calea publică, chiar dacă accesul tot timpul și cu autoturismul, presupune efectuarea unor cheltuieli de amenajare iar, la data dobândirii imobilelor, vânzătorul nu le-a transmis și vreun drept de acces, care ar fi fost stabilit anterior, în mod convențional.
Neîndeplinirea de către unitatea administrativ teritorială a obligațiilor ce-i revin în amenajarea drumului public situat în intravilan sau interesul reclamatului de a evita să efectueze unele cheltuieli pe care le-ar putea efectua benevol, în măsura în care ar primi un refuz categoric de participare la cheltuielile de amenajare, din partea municipiului B., nu justifică suportarea de către pârâtă, în calitate de proprietar al terenului în suprafață de 2500 m.p.( dobândit prin cumpărare de la moștenitorii numitului Ivan S. ) a consecințelor pe care le presupune instituirea unui drept de servitute de trecere peste acesta.
Așa cum s-a constat cu ocazia cercetării la fața locului, vecinii limitrofi, prin efort personal și-au amenajat căii de acces pietruite.
În consecință cum inconvenientele căii publice de acces existente nu sunt grave sau periculoase și în condițiile în care chiar și pârâta folosește parțial drumul de acces existent(cel care nu face parte din terenul îngrădit folosit de aceasta), nu se justifică instituirea servituții.
Întrucât o porțiune din drumul ce constituie cale publică de acces la imobilele reclamantului sunt ocupate de pârâtă îl îndreptățește pe reclamant să solicite eventual obligarea acesteia să lase liberă calea publică de acces și să folosească terenul de 2500 m.p., conform amplasamentului ce corespunde întabulării sale în cartea funciară și nu să solicite instituirea unui drept de servitute de trecere.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul constată că, potrivit art. 616 din Codul civil de la 1865, acțiunea reclamantului nu este întemeiată și se impune a fi respinsă, astfel că apelul apare ca fiind fondat.
Motivul de apel prin care se invocă faptul că s-a instituit un drept de servitute peste terenurile unor terți, care nu sunt părți în proces, nu va fi analizat, pârâta apelantă nejustificând vreun interes legitim sub acest aspect.
În consecință, în temeiul art.296 C.pr.civ. de la 1865, apelul va fi admis ca fiind fondat, sentința va fi schimbată în tot și acțiunea reclamantului va fi respinsă ca neîntemeiată.
Ca urmare a respingerii acțiunii, pârâtul va fi obligat să plătească pârâtei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru fondul cauzei, reprezentând onorariu avocațial(f.127 dosarul judecătoriei).
Cererea de aderare la apel formulată de reclamantul B. I., apare ca nefiind fondată, în condițiile în care apelul pârâtei va fi admis șu acțiunea reclamantului va fi respinsă în întregime, astfel că, în baza art. 293 C.pr.civ., aderarea la apel va fi respinsă.
În baza art.274 C.pr.civ. intimatul B. I. va fi obligat să plătească apelantei suma de 135 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar(f.20 dosar apel). Apelanta nu a probat cu acte justificative faptul că a achitat onorariu de avocat, pentru avocatul care a reprezentat-o în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite, ca fiind fondat, apelul declarat de pârâta G. O. , domiciliată în municipiul B., strada V. C., nr.11, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.7169/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o schimbă în tot în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamantul B. I. , domiciliat în localitatea R. de Sus, nr.18, comuna Nușeni, județul B. -Năsăud, reprezentat în proces de mandatarul G. I. , domiciliat în municipiul B., strada V.
C., nr.15, județul B. -Năsăud, împotriva pârâtei G. Ortilia, domiciliată în municipiul B., strada V. Căsătilor, nr.11, județul B. -Năsăud.
Obligă reclamantul B. I. să plătească pârâtei G. O. suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru fondul cauzei.
Respinge, ca nefiind fondată, aderarea la apel formulată de reclamantul B. I. .
Obligă intimatul B. I. să plătească apelantei suma de 135 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
B. R. -I. | F. G. | -C. G. | N. |
Redactat BRI/tehnoredactat BRI/_ /4 ex. Judecător fond MIF
| ← Încheierea civilă nr. 174/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 4492/2013. Servitute → |
|---|
