Decizia civilă nr. 440/2013. Servitute

Comentarii

0

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 440/R/2013

Ședința publică de la 23 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. O. -S.

Judecător D. T.

Judecător C. -A. C. Grefier C. -G. H.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent N. A. recurent S.

R. - PRIN C. LOCAL AL M. C. N. și pe intimat U. "B. -B. ", intimat B. E., intimat K. H. S. L. L. I., N. K. F., K.

M., K. H., T. G. ȘI V. L. K. A., N. L. M., intimat B.

M., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței Civile nr. 18839 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect servitute .

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurenta N.

A. av. GODOROGEA D., pentru intimata U. "B. -B. " c.j. NELU

L. CIU, pentru intimații B. M. și B. E. se prezintă av. BUDA GRIGORE, lipsind recurentul S. R. - PRIN C. LOCAL AL M. C. N. și ceilalți intimați.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Se constată că la data de_ s-a depus prin registratura instanței din partea recurentului C. Local Al M. C. -N. dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 183,5 lei și 3 lei timbru judiciar.

De asemenea, se constată că la data de_ s-a depus prin registratura instanței răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta-intimată U. B. -

B. .

Reprezentanta recurentei N. A. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 175 lei și 1,05 lei timbru judiciar.

Reprezentantul recurentei depune un opis privind cheltuielile de judecată efectuate.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 150 C.pr.civ., tribunalul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentanta recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul instituirii unei servituți de trecere auto și pietonală în favoarea recurentei, conform variantei I din raportul de expertiză judiciară efectuat de expert Gheorghiță Tatiana. Cu cheltuieli de judecată.

În ce privește recursul promovat de recurentul S. R. - Prin C. Local al M. C. -N., solicită respingerea excepției nulității acestui recurs invocată de intimata U. "B. -B. " și admiterea acestui recurs apreciind ca fiind fondat.

Reprezentantul intimaților B. M. și B. E., solicită admiterea atât a recursului promovat de recurenta N. A., cât și a recursului promovat de recurentul S. R. - Prin C. Local Al M. C. -N., și, pe cale de consecință, să se dispună modificarea sentinței atacate, în sensul instituirii unei servituți de trecere conform Variantei I din raportul de expertiză întocmit în cauză. fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatei U. "B. -B. ", având cuvântul, solicită admiterea excepției nulității recursului declarat de S. R. prin C. Local al

M. C. -N., iar pe fond respingerea acestui recurs ca nefondat. De asemenea, solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat de reclamantă apreciind că servitutea de trecere în favoarea terenului reclamantei a fost instituită legal și temeinic peste terenul M. C. -N. .

T. ul reține cauza în pronunțare asupra recursurilor.

T. UL

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința Civilă nr. 18839 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și extinsă de reclamanta N. A. și împotriva pârâților U.

B. B. C. -N., B. M., S. R. prin C. LOCAL AL M. C. -N.

K. H., soția lui L. I. născută K. F., K. M., K. H., T. G.

, văduva lui K. A. născută L. M. toți cu domiciliul necunoscut, având ca obiect instituire drept de servitute de trecere; s-a constatat că potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză topografic efectuat de expert Gheorghiță Tatiana și în construcții efectuat de expert Babotă Gabor asistat de expert Tudor C., imobilul proprietatea reclamantei înscris în CF 1. C., nr.top.12188/1/5 teren în suprafață de 500 mp este "loc înfundat";.

S -a dispus instituirea unui drept de servitute de trecere auto și pietonală cu o lungime de 52,7 ml și o lățime de 3 ml peste imobilul înscris în CF 2526 C., nr.top.12188/1/1/1-_ 8/1/6/1 și în favoarea imobilului înscris în CF 1.

C., nr.top.12188/1/5, conform variantei II din raportul de expertiză topografic efectuat de expert Gheorghiță Tatiana.

S -a dispus instituirea unui drept de servitute de trecere auto și pietonală cu o lungime de 36,26 ml și o lățime de 3 ml peste imobilul înscris în CF 1. C.

, nr.top.12188/1/1/2-_ 8/1/6/2 și în favoarea imobilului înscris în CF 1.

C., nr.top.12188/1/5, conform variantei II din raportul de expertiză topografic efectuat de expert Gheorghiță Tatiana.

S -a dispus înscrierea dreptului de servitute în cărțile funciare mai sus indicate.

A fost obligată reclamanta la plata către pârâta U. B. B. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial; a fost obligată pârâta U. B. B. la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de onorariu expert Tudor C. .

Din actele și lucrările existente la dosar, instanța reține următoarele:

Potrivit extrasului de carte funciară depus la fila 15 din dosar, imobilul înscris în CF 1. C. -N., nr.top.12188/1/5 teren în suprafață de 500 mp are ca proprietar pe reclamanta N. A. ca bun propriu cu titlu de cumpărare.

Așa cum rezultă din copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.809 din_ de către BNP Gorun Horacius Tony, reclamanta a dobândit

imobilul înscris în CF 1. C. -N., nr.top.12188/1/5 teren în suprafață de 500 mp prin cumpărare de la numitul Nestor D. I. pentru prețul de 100.000.000 lei ROL ( 10.000 lei RON ), declarând în mod expres "cunosc starea de fapt și de drept a imobilului identificat mai sus ce cumpăr, ca bun propriu și consimt să-l dobândesc potrivit stipulațiilor din prezentul contract…";. ( fila 6 ).

Potrivit copiilor de pe cărțile funciare depuse la filele 16-24, imobilul înscris în CF 1. C., nr.top._ 9/_ 9/__ __ _ 1/_

__ 5/2 teren în suprafață de 3.980 mp și construcții cu destinația de cămine studențești, imobilul înscris în CF 31229 C., nr.top.12226/__ __ 0/2 teren în suprafață totală de 1.620 mp și imobilul înscris în CF 31230 C., nr.top.12197/3/1/_ 5, 12197/3/1/1/1/2 teren de 1.075 mp și construcții cu destinația de cămine studențești au ca proprietar pe pârâta U.

"B. -B. ";.

Prin sentința civilă nr.9023/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr.10080/2005 ( nr. nou_ ), așa cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din_, instanța a admis în parte acțiunea civilă promovată de reclamanții B. - pârâți în prezenta cauză, constatând că imobilul proprietatea acestora - teren înscris în CF 1. C. -N., nr.top 12188/1/1/2-4/2 și 12188/6/2 este loc înfundat și dispunând instituirea unui drept de servitute de trecere auto și pietonală în favoarea acestui imobil ca fond dominant și în sarcina imobilului cu nr.top.12188/1/1/1-4/1 și 12188/1/6/1 înscris în CF 2526 C. -N. în favoarea pârâților K. H., soția lui L. I. născută K. F., K. M., K. H., T. G. și văduva lui

K. A. născută L. M. și S. R. în administrarea operativă a C. ui

P. ular al mun. C. -N. ( actualmente C. Local al mun. C. -N. ) ca fond aservit având lungimea de 52,7 ml și lățimea de 3 m, conform variantei a II a din raportul de expertiză efectuat în acea cauză de expert Bota I. . ( filele 31- 34 ).

Soluția instanței de fond a fost menținută prin decizia civilă nr.182/A/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr._, în calea de atac a apelului.

La stabilirea acestei servituți de trecere privind imobilul proprietatea pârâților B. M. și B. E., instanțele au avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:

Prin raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat de expert Bota I. s-a stabilit ca parcela cu nr.topo. 12188/1/1/2-_ 8/1/6/2 in suprafața de 500 mp - proprietatea r pârâților B. M. și B. E. este loc înfundat, neavând acces la drumul public și pentru realizarea căii de acces sunt posibile două variante - prima variantă presupune ca accesul la imobilul să se facă din str. B.P.Hasdeu, situație în care servitutea de trecere auto are o lungime de 192,9 ml, o lățime de 3,5 m prin incinta căminelor studențești și a doua variantă accesul s- ar realiza din str. Calea M., situație în care servitutea de trecere are o lungime de 52,7 ml și o lățime de 3 m.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța a apreciat că acțiunea promovată de pârâții B. M. și B. E. a fost întemeiată în parte, respectiv a apreciat întemeiată cererea lor de stabilire a unei servituți de trecere întrucât proprietatea lor reprezintă "teren înfundat" dar nu este justificată solicitarea lor de a se stabili servitutea de trecere potrivit variantei I, ci doar potrivit variantei a II-a din raportul de expertiza. În motivare s-a reținut că potrivit dispozițiilor legale ale art.617 C.civ. "trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă din drum" iar

conform art.618 C.civ. "trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă";.

S-a reținut la acea dată că prin raportare la dispozițiile legale, rezultă că argumentele pârâților B. M. și B. E. referitoare la avantajele pe care ei le-ar avea prin aplicarea variantei I respectiv accesul s-ar face fără riscuri, ca anterior construirii căminelor accesul faptic se realiza pe această varianta și crearea acestei alei va servi drept acces și pentru alte loturi aflate în zonă nu prezintă relevanță și nu pot fi luate în considerare întrucât dispozițiile legale arată expres că la stabilirea servituții de trecere trebuie luată în considerare situația terenului aservit, respectiv alegerea variantei în care acesta să fie cel mai puțin afectat și nicidecum varianta care ar satisface cel mai mult interesele proprietarilor fondului dominant. Totodată, instanța a reținut că cel puțin unul din argumentele pârâților B. M. și B. E. este cel puțin nefiresc, respectiv cel referitor la situația existentă anterior construirii căminelor studențești, știut fiind că aceste cămine studențești au fost construite cu mai mult de 20 de ani în urmă, în timp ce reclamanții au cumpărat terenul în octombrie 2002, cunoscând situația acestuia și inconvenientele și riscurile aferente pe care le-a acceptat, în caz contrar nu ar fi cumpărat acest teren.

Cu referire la dezavantajele invocate cu privire la varianta II nu reprezintă motive suficiente pentru a fi înlăturată deoarece sarcina instanței este de a institui servitutea de trecere în varianta cea mai economicoasă pentru terenul aservit și nu de a avea ca obiectiv obținerea sau nu de către reclamanți a autorizației de construire atâta timp cat astfel cum s-a arătat mai sus, pârâților

B. M. și B. E. cunoșteau situația terenului la momentul cumpărării lui. De altfel, accesul auto este perfect posibil direct din Calea M., nefiind necesar astfel cum au solicitat pârâților B. M. și B. E. ca accesul auto sa fie posibil cu orice mijloace auto. Faptul ca servitutea ar împărți terenul S. ui R. în două și ar presupune amplasarea unei platforme nu trebuie să constituie un impediment pentru aceștia, atâta timp cât nu-l deranjează chiar pe proprietarul terenului acest aspect. Totodată, s-a reținut că invocarea diferenței de nivel de 1,4 m este la fel nerelevantă, diferența de nivel între terenul pârâților B. M. și

B. E. și cel al UBB fiind stabilit la 4 m, rampa urmând a fi construită astfel încât să nu reprezinte nici un risc, și putând eventual chiar ajuta la consolidarea digului. În final, problema desființării garajului din curtea imobilului de pe str. M. sau faptul că servitutea ar servi doar proprietății pârâților B. M. și B. E. nu sunt argumente convingătoare întrucât acesta este doar o improvizație, care în mod evident a fost ridicat fără forme legale, iar pârâților B. M. și B. E. justifică interes în promovarea acțiunii doar cu privire la terenul lor, instanța nefiind investită cu o acțiune colectivă pentru stabilirea servituții de trecere în favoarea altor terenuri, proprietarii acestora putând formula acțiuni individuale dacă vor considera justificat un asemenea demers, iar cei opt locatari ai imobilelor din Calea M., care nici nu sunt proprietari ci doar chiriași ai acelor apartamente( locațiunea având ca esență un caracter temporar) și care ar putea fi

"deranjați" de această servitute sunt în mod evident mult mai puțini decât cele câteva mii de studenți ce sunt cazați în cămine studențești de opt etaje pe lângă care ar trece vehiculele de mare tonaj de care eventual ar avea nevoie pârâților B.

M. și B. E. (întrucât cele de mic tonaj pot accesa drumul din str. M. ).

Cu referire la textele legale incidente în cauză, instanța reține că sunt aceleași care au fost avute în vedere de către instanțe la pronunțarea sentinței civile nr.9023/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil

nr.10080/2005 ( nr. nou_ ) menținută prin decizia civilă nr.182/A/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în calea de atac a apelului.

Dispozițiilor legale aplicabile sunt cele ale art.617 C.civ. care stabilește că

"trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă din drum", iar conform art.618 C.civ. "trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă";.

Cu privire la textele legale mai sus enunțate, instanța mai subliniază că, contrar celor susținute de reprezentantul Universității B. B. privind aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor noului cod civil intrat în vigoare la data de_, în speță sunt incidente cele ale vechiului cod civil - art.617-618 C.civ. întrucât pe de o parte prezenta acțiune civilă a fost înregistrată în data de_, iar art.59 din Legea nr.71/2011 exclude aplicarea dispozițiilor art. 602-625 din Codul civil ( cele care reglementează limitele juridice ale dreptului de proprietate privată, inclusiv dreptul de trecere, în vechea reglementare dreptul de servitute de trecere )nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia.

Cu valoare de principiu, se reține din analiza acestor texte legale rezultă că la stabilirea concretă a drumului de servitute trebuie să se țină cont, în aceeași măsură, de interesele obiective și subiective ale proprietarului fondului aservit și ale proprietarului fondului înfundat.

Astfel, în conformitate cu prevederile legale menționate trebuie ales pentru stabilirea servituții traseul care pricinuiește cea mai redusă pagubă pentru proprietarul fondului aservit, chiar dacă acest traseu prezintă unele inconveniente, dacă acestea pot fi înlăturate cu unele cheltuieli și amenajări. În principiu, trebuie ales traseul cel mai scurt și doar atunci când acest traseu ar fi mai împovărător pentru proprietarul fondului aservit, se alege un traseu mai lung.

Totodată, spre deosebire de alte servituți, servitutea de trecere nu este gratuită, proprietarul fondului aservit fiind îndreptățit să solicite de la proprietarul fondului dominant o despăgubire proporțională cu pagubele care s- ar putea ocaziona prin stabilirea drumului de trecere. Astfel, stabilirea servituții pe traseul cel mai scurt se impune nu numai pentru că afectează o suprafață de teren mai mică, ci și pentru că proprietarul locului înfundat ar trebui să plătească despăgubiri mai mici ( în cazul în care proprietarii fondurilor aservite ar solicită aceste despăgubiri ), decât în situația în care traseul ar fi mai lung și ar afecta o suprafață substanțial mai mare de teren.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert Gheorghiță Tatiana Bota I. (filele 62-66) s-a stabilit că reclamanta N. A. este proprietară asupra imobilului înscris în CF 1. C. -N., nr.top. 12188/1/5 în suprafață de 500 mp și conform planurilor anexă 1-2 din raportul de expertiză și a concluziilor cercetării la fața locului, imobilul reclamantei este loc înfundat, neavând acces la drumul public.

La solicitarea instanței și a părților, expertul a stabilit că pentru realizarea unui acces auto la proprietatea reclamantei se pot lua în calcul doua variante: prima varianta, respectiv cea solicitată de către reclamantă, ar fi ca accesul la imobilul reclamantei să se facă din str. B.P. Hașdeu, situație în care servitutea de trecere auto are o lungime de 197,58 ml, o lățime de 3,8 ml prin incinta căminelor studențești, iar în a doua varianta accesul s-ar realiza din str. Calea M.

, situație în care servitutea de trecere are o lungime de 88,96 ml și o lățime de 3 ml.

În procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului din data de_ și existent la dosar la fila 137-138, s-a reținut că accesul la Căminele Studențești prin traversarea cărora se poate ajunge la imobilul reclamantei se face pietonal sau auto, lățimea intrării fiind de aproximativ 4-5 metrii, atât terenul reclamantei cât și a pârâților B. se află între proprietatea pârâtei U.

B. B. (dinspre str. B.P.Hașdeu) și proprietatea unor terțe persoane (dinspre str M. ), la intrarea pe proprietatea pârâtei U. B. B., unde se află Căminele Studențești este amplasată o barieră care funcționează cu cartelă/telecomandă, accesul la imobilul - teren proprietatea reclamantei se face dinspre strada B.P.Hașdeu, printre Căminele Studențești, cu traversarea parcelelor învecinate cu clădirile căminelor studențești 17, 15, A3, A2, în incinta Căminelor Studențești se află în fața fiecărui cămin amenajată o parcare care împreună cu aleele sunt betonate, în spatele Căminului Studențesc A2, drumul care duce către terenul reclamantei nu este betonat, terenul proprietatea reclamantei dinspre str B.P. Hașdeu, se află în spatele, lateral stânga Căminului Studențesc A2, imobilul proprietatea pârâților B. se află în partea de din jos al terenului proprietatea reclamantei, accesul făcându-se tot printre Căminele Studențești, de asemenea, accesul la acest imobil al pârâților B. se poate face și prin traversarea curților proprietarilor imobilelor aflate amplasate în str. M. nr. 137, urcarea unor scări edificate lângă o anexă, zid de sprijin din beton și un imobil, precum și prin traversarea imobilului proprietatea S. ui R. . Totodată, s-a mai reținut că zidul de sprijin are aproximativ o lățime de aprox 1,5 metrii și o înălțime de 1,30-1,50 metrii, în mijlocul curții imobilelor aflate pe str. M. nr.

137 se află edificat din tablă, un garaj, între imobilul unei terțe persoane și anexele construite este o distanță de aproximativ 6-7 metrii, amplasarea terenurilor în respectiva zonă, privită dinspre str. B.P. Hașdeu înspre str. M., este următoarea: proprietatea pârâtei U. B. B. unde se află căminul A2, terenul reclamantei, terenul pârâților B., terenul proprietatea S. ui R., terenul unor persoane fizice care sunt proprietari ai imobilelor de pe str. M. nr. 137, poarta curții imobilelor de pe str. M. nr. 137 este de aproximativ 2 - 2,5 metrii, la o înălțime de 3 metrii se află montată o conductă de gaz care alimentează imobilele acestei curți, proprietatea pârâților B. este îngrădită cu un gard de sârmă cu stâlpi din lemn, pe ambele părți, atât pe partea de sus de la limita de proprietate cu terenul reclamantei cât și dinspre imobilele amplasate pe str. M. nr. 137, imobilul pârâților B. are construită o poartă care nu este folosită, privind imobilul pârâților B. dinspre str. B.P. Hașdeu către str. M., în partea stângă a acestuia se află construită recent o grădiniță.

Cu privire la situația căilor de acces, expertul a reținut în varianta a doua aceleași concluzii ca și instanța cu ocazia cercetării la fața locului, în sensul că în cea de a doua variantă, accesul se realizează direct din Calea M., prin curtea comună a imobilelor cu nr.administrativ 135-137. În curte se găsește improvizat un garaj din tablă, iar în fundul curții un zid de sprijin din beton de o înălțime de aprox. 1,45 m și o lățime de aprox. 1,60 m, iar pe traseul acestei servituți există edificat un garaj.

În cauză a fost dispusă și efectuată și o expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții de către expert Babotă Gabor asistat de expert Tudor C. din care instanța reține faptul că cei doi experți au avut concluzii diferite. Astfel, în timp ce expertul principal a concluzionat pentru stabilirea servituții prin incinta campusului universitar pe motiv că în varianta a II a asigurarea accesului

ar presupune cheltuieli ce trebuie suportate de beneficiarul dreptului de trecere, inconveniente pentru ceilalți locuitori ai imobilelor limitrofe și dificultăți în utilizarea acestuia pe timp de iarnă, în timp ce expertul asistent al pârâtei UBB a concluzionat pe varianta I.

Cu referire la varianta a II a, instanța nu consideră elocvent faptul că servitutea presupune anumite cheltuieli ce trebuie a fi suportate de reclamantă, întrucât asigurarea accesului la calea publică este exclusiv în interesul său iar faptul că pe timp de iarnă accesul auto ar prezenta dificultăți, nimic nu o împiedică pe reclamantă să folosească accesul doar pentru trecere cu piciorul.

Pe de altă parte, este adevărat că potrivit regulilor de urbanism, pentru ca o parcelă să fie construibilă este necesar ca drumul de acces să aibă o lățime de 4 ml, însă în opinia instanței acest aspect nu prezintă relevanță întrucât așa cum se menționează expres în contractul de vânzare-cumpărare prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a cunoscut starea de fapt și de drept a imobilului identificat mai sus ce cumpăr, ca bun propriu și consimt să-l dobândesc potrivit stipulațiilor din prezentul contract….. ( fila 6 ), și implicit și-a asumat această situație care de altfel i-a fost și favorabilă la stabilirea prețului de doar 10.000 lei RON pentru 500 mp în zona rezidențială din centrul mun. C. -N. .

Subliniem însă că obiect al prezentei cauze îl reprezintă stabilirea unui drept de servitute de trecere, adică asigurarea accesului la drum public pentru proprietatea reclamantei - loc înfundat și nici de cum asigurarea pentru reclamantă a condițiilor de a putea edifica pe terenul cumpărat.

De asemenea, nu prezintă relevanță în speță faptul că terenul proprietatea pârâților B. există posibilitatea de a fi preluat de către C. Local al mun. C.

-N. și folosit la amenajarea curții pentru grădinița edificată pe terenul alăturat, întrucât nimic nu împietează să se stabilească o servitute de trecere în favoarea reclamantei.

Pe de altă parte, în opinia instanței, campusul universitar constituit din imobilul teren și construcții ar fi afectat prin instituirea unui drept de servitute prin incinta acestuia întrucât accesul ar traversa întreaga incintă a campusului studențesc. De asemenea, dacă s-ar admite instituirea servituții de trecere prin incinta campusului universitar, s-ar deschide posibilitatea și celorlalți proprietari din zonă, lipsiți de acces cu mijloace de transport greu, să solicite acest lucru, fapt care ar transforma aleile de acces din incinta campusului în adevărate străzi cu circulație rutieră, iar viața studenților și posibilitățile de studiu ale acestora ar fi grav afectate.

Mai trebuie subliniat faptul că porțiunea de traseu 6-7 din planșa 7 din raportul de expertiză întocmit de expert Babotă a fost amenajat pentru accesul mijloacelor de transport doar pe timpul edificării grădiniței și în acord cu conducerea Universității B. B. și în opinia instanței nimic nu o împiedică pe reclamantă ca în schimbul unui echivalent bănesc care să compenseze folosința incintei capului universitar, în situația în care vrea să edifice pe terenul proprietatea sa să obțină acordul pârâtei pentru accesul cu mijloace de transport în vederea asigurării materialelor necesare construirii.

În final, considerăm necesar a mai analiza o dată presupusele dezavantaje ale instituirii servituții de trecere pe varianta a II a din raportul de expertiză. Astfel, aceste dezavantaje nu reprezintă motive suficiente pentru a fi înlăturată, instanța fiind ținută a institui servitutea de trecere în varianta cea mai economicoasă pentru terenul aservit și nu de a avea ca obiectiv obținerea sau nu de către reclamantă a autorizației de construire atâta timp aceasta a cunoscut

situația terenului la momentul cumpărării lui. Pe de altă parte, accesul auto este perfect posibil direct din Calea M., nefiind necesar astfel cum a solicitat reclamanta ca accesul auto să fie posibil cu orice mijloace auto. Cu referire la rampă, aceasta poate fi construită astfel încât să nu reprezinte nici un risc, și putând eventual chiar ajuta la consolidarea digului. Nu prezintă importanță nici problema desființării garajului din curtea imobilului de pe str. M., acesta fiind doar o improvizație, care în mod evident a fost ridicat fără forme legale. Inconvenientele pentru locatarii imobilelor din Calea M. și care ar putea fi

"deranjați" de această servitute sunt în mod evident mult mai puțini decât cele câteva mii de studenți ce sunt cazați în cămine studențești de opt etaje pe lângă care ar trece vehiculele de mare tonaj de care eventual ar avea nevoie reclamanta. Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța găsește acțiunea civilă formulată și extinsă de reclamantă ca fiind întemeiată doar în parte, urmând ca în baza art.617 și urm. C.civ. să o admită în această măsură.

În consecință, va constata că potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză topografic efectuat de expert Gheorghiță Tatiana și în construcții efectuat de expert Babotă Gabor asistat de expert Tudor C., imobilul proprietatea reclamantei înscris în CF 1. C., nr.top.12188/1/5 teren în suprafață de 500 mp este "loc înfundat";.

În temeiul art.617 și urm. C.civ. va dispune instituirea unui drept de servitute de trecere auto și pietonală cu o lungime de 52,7 ml și o lățime de 3 ml peste imobilul înscris în CF 2526 C., nr.top.12188/1/1/1-_ 8/1/6/1 și în favoarea imobilului înscris în CF 1. C., nr.top.12188/1/5, conform variantei II din raportul de expertiză topografic efectuat de expert Gheorghiță Tatiana.

Totodată, în baza art.617 și urm. C.civ. va dispune instituirea unui drept de servitute de trecere auto și pietonală cu o lungime de 36,26 ml și o lățime de 3 ml peste imobilul înscris în CF 1. C., nr.top.12188/1/1/2-_ 8/1/6/2 și în favoarea imobilului înscris în CF 1. C., nr.top.12188/1/5, conform variantei II din raportul de expertiză topografic efectuat de expert Gheorghiță Tatiana.

Făcând aplicarea art. 22 și urm. din Legea nr.7/1996 rep. va dispune înscrierea dreptului de servitute în cărțile funciare mai sus indicate.

Fiind în culpă procesuală raportat la poziția procesuală a pârâtei UBB, în baza art.274-276 C.proc.civ. va obliga reclamanta la plata către pârâta U.

1. B. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.

   De asemenea, va obliga pârâta U. B. B. la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de onorariu expert Tudor C., numit ca expert asistent la solicitarea acestei pârâte.

   Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N. A., solicitând instanței, în temeiul dispozițiilor art. 299 și urm. C. pr. Civ, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul instituirii unei servituti de trecere auto și pietonală cu lățimea de 4 m în favoarea terenului proprietatea subsemnatei, în suprafață de 500 m.p, înscris în C.F individuală C., nr. 145.287, cu nr. topo. 12188/1/5 peste terenul având nr. topo._ 9/_ 9/2/3; 1223__ __ 1/__ _ 5/2, înscris în C.F. C.

   nr. 138.229, peste terenul având nr. topo. 12188/1/5 din CF C. 1., peste terenul având nr. topo. 12226/__ __ 0/2 înscris în C.F. C. nr. 31.229, peste terenul având nr. topo. 12197/3/1/_ 5, 12197/3/1/1/1/2 înscris în C.F. C. nr. 31.230 proprietatea pârâtei, conform variantei nr. 1 din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către d-na expert Gheorghiță

   Tatiana;să dispuneți înscrierea în cărțile funciare mai sus arătate a dreptului de servitute de trecere auto și pietonală astfel instituit în favoarea fondului subscrisei și în sarcina fondurilor aservite; Cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.

   În drept, au fost invocate următoarele considerente de fapt și de drept:

   În fapt, instanța de fond a efectuat o nelegală interpretare și aplicare a normelor juridice în materia servitutii de trecere precum și a materialului probator administrat în cauză, fapt care a condus la dezlegarea profund eronată a pricinii.

   Instanța a denaturat vădit obiectul și scopului cererii reclamantei în mod particular și al instituției servitutii de trecere în general.

   Legiuitorul a dispus în cuprinsul textul articolului nr. 616 Cod civil, cât se poate de limpede că "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului". Doctrina, a arătat de asemenea în mod unanim că acest text de lege se interpretează în sensul că stabilirea servitutii este necesară în vederea dobândirii de către reclamant a posibilității de a-și utiliza propriul fond.

   În aceste condiții, instanța de fond reține în cadrul motivelor sentinței atacate, într-un mod de-a dreptul halucinant, că obiectul cauzei îl constituie asigurarea accesului la drum public pentru terenul proprietatea reclamantei și nicidecum asigurarea condițiilor de a putea edifica pe terenul cumpărat".

   Această interpretare lipsește de conținut precum și de orice logică juridică și de bun simț normele legale în materie, transformând demersul subsemnatei într-o simplă cererea de instituire a unei alei de promenadă pentru vizitarea turistică a parcelei pe care o dețin în proprietate.

   Este evident că reclamanta a cumpărat terenul în cauză și am demarat prezentul demers judiciar în vederea edificării unei case de locuit, dorință legitimă în condițiile în care parcela are o suprafață de 500 mp și se află amplasată într-o zonă rezidențială, așa cum reține și instanță de fond.

   Este la fel de evident că legiuitorul a avut în vedere prin reglementarea dată servitutii de trecere, în cuprinsul art. 616-619 C.civ., că aceasta se instituie în concordanță cu scopul și caracterul fondului dominant. Astfel, dacă fondul dominant este un teren agricol atunci servitutea se acordă și pentru trecere cu utilaje agricole, dacă fondul dominant este o proprietate industrială, atuci evident servitutea trebuie adaptată necesităților acestei utilizări.

   Din modul în care instanță a argumentat soluția pronunțată, rezultă însă că o parcelă de 500 mp situată în centrul orașului nu poate fi decât un teren pentru construit oameni de zăpadă, întrucât doar la o astfel de destinație a terenului nu e nicio problemă, pe parcursul variantei acordate, respectiv pe cei 90 de metri de servitute cu o pantă accentuată care îl face impracticabil auto, instanța de fond afirmând că: "iarna, întrucât accesul auto prezintă dificultăți să se folosească accesul doar pentru trecere cu piciorul"

   Pentru aceste considerente instanța a înlăturat întru totul incidența în cauză a regulamenetelor de urbanism invocate de către subsemnata și surprinse în mod elocvent în cuprinsul Certificatului de Urbanism nr. 1809/_, care concluziona că pentru ca parcela să fie construibilă e necesară existența unui acces carosabil de minim 4 metri.

   În condițiile în care servitutea de trecere pe care a solicitat-o este de fapt o cale de comunicare între parcela subsemnatei și restul lumii, instanța a apreciat însă că aceasta nu trebuie să respecte decât un singur principiu și anume să fie cea mai scurtă.

   Reclamanta apreciază însă că atât normele urbanistice cât și normele privind siguranța circulației, siguranța în construcții și pricipiile de proiectare a căilor de comunicații trebuie să completeze în mod obligatoriu prevederile Codului civil în materia servitutii de trecere, aceastea neputându-se limita la prevederile și pricipiile lapidare avute în vedere de leguitor în 1864.

   2. Instanța nu a dat o corectă interpretare probelor administrate în privința pagubei pricinuite fondului aservit.

   Instanța a ignorat cu desăvârșire prevederile art 618 Cod civ. care stipulează că trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă." idee reluată și în Noul Cod Civil, prin Art. 635 alin. 2, "trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stanjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică ".

   Deși la stabilirea unei servituti de trecere instanțele de judecată au obligația să țină seama de interesul celui care urmează să suporte consecințele ei, într-un mod cel puțin bizar, instanța nu a ținut cont decât de interesul pârâtei U.B.B., pe care 1-a justificat cu o argumentație puerilă și lipsită de suport probator, interesul celorlalți pârâți din dosar, fiind omis cu desăvârșire. Chiar și atunci când a făcut referire la câteva dintre inconveniente subliniate de către expertizele efectuate în cauză, instanța le-a catalogat lapidar și superficial ca fiind lipsite de relevanță.

   Astfel, a reținut că această servitute ar traversa întreg campusul studențesc. Acest aspect nu este unul negativ în condițiile în care acest traseu are oricum destinația de drum fiind utilizat în mod normal în acest scop.

   S-a mai reținut faptul că instituirea servitutii ar "deschide posibilitatea și celorlalți proprietari din zonă, să solicite acest lucru, fapt care ar afecta grav viața și posibilitățile de studiu ale studenților. Acest argument este o repetare mecanică a susținerilor nedovedite formulate de către pârâta U.B.B.. În primul rând parcela subsemnatei este singura cu caracter de loc înfundat din zonă, ca atare nu se pune problema deschiderii unei posibilități pentru alte persoane, cu atât mai mult cu cât accesul este controlat cu telecomandă. în ceea ce privește studiul studenților, acesta nu a fost afectat de lucrările de construire a grădiniței

   "Raza de Soare" care este amplasată lângă parcela subsemnatei și a familiei B. și care s-au desfășurat cu acordul UBB tocmai pe traseul propus în varianata 1, ca atare nu va fi afectat nici de construirea locuinței recurentei, un imobil evident de mai mici dimensiuni și care se va desfășura într-un interval de timp limitat și mult mai scurt.

   Variana 1, prin interiorul campusului Hașdeu

   • este deja amenajată ca o cale de comunicație auto și pietonală, fiind integral carosabil (expertiza Babotă), astfel că fondul aservit nu pierde niciun metru de teren pentru o altă destinație decât cea existentă în prezent;

   • este utilizată în mod permanent de către "miile de studenți" care populează campusul și cărora pârâta U.B.B. le-a acordat și acces auto. Traseul acestei variante este de fapt un drum auto, utilizat zilnic de sute de mașini care au acces dincolo de bariera prin intermediul telecomenzilor și care sunt parcate în mod uzual în interiorul campusului;

   • traficul generat de locuința unifamilială pe care subsemnata doresc să mi-o edific pe fondul dominant este nesemnificativ în comparație cu traficul actual și lipsit de orice impact negativ asupra locuitorilor campusului și presupune doar remiterea către reclamantă a unei cartele de acces la

     trieră barieră.

   • singurul efect al instituirii acestei servituti ar fi creșterea traficului în incinta campusului cu un procent realmente infim.

   • asigură din punct de vedere urbanistic caracterul construibil parcelei subsemnatei, fapt care rezultă din concluziile expertizei efectuate de către domnul inginer Babotă Gabor și din realitatea de pe teren, acest drum deservind în prezent cămine impunătoare cu înălțimi între 4 și 8 etaje.

     B. Varianta nr. 2, acordată prin sentința atacată

   • nu asigură posibilitatea de a-mi exercita în deplinătatea lui, dreptul de proprietate asupra terenului, parcela nefiind construibilă cu acest acces;

   • accesul auto s-ar face literalmente pe lângă geamurile și peste pragul și trotuarul casei de pe strada M., numărul 135, cu afectarea acestora și a contoarelor de gaz și curent amplasate în acea zonă;

   • crează riscul major de accidentare auto întrucât mașinile circulă pe lângă ușile de acces în case, fără protecția minimă a unui trotuar;

   • încalcă dreptul la intimitate și viață privată, întrucât se crează acces printr- o curte în care în mod normal se desfășoară activități de natură familială;

   • curtea imobilelor de pe strada M., numerele 135 și 137, care în prezent sunt locuite de către chiriașii primăriei (familii cu copii) și care este utilizată ca loc de joacă și spațiu verde, ar suferi o schimbare dramatică prin construirea servitutii de trecere, întrucât aceasta ar ocupa 100 de mp din curte pentru realizarea umpluturii de pământ de 60 de mc cu dimensiunile de L=12m, 1=4- 8^1 și H=0-l,45 m. Această construcție ar schimba complet utilitatea și aspectul acestei curți, afectând-o într-un mod profund negativ și pe cale de consecință valoarea imobilelor de pe strada M., numerele 135 și 137 ar scădea dramatic;

   • drumul rezultat ar avea o pantă de 15%, care în timpul iernii este greu de urcat și care nu oferă un confort adecvat;

   • parcela familiei B. ar avea de suferit întrucât un procent de 20% ar fi afectat de această servitute de trecere, fapt care produce o scădere a valorii acesteia și o pierdere a intimității, cu atât mai mult cu cât și parcela familiei B. are suprafața de doar 500 m.p.;

   • totodată această variantă impiedică efectuarea tranzacției de schimb imobiliar între familia B. și C. Local al mun. C. -N., în scopul asigurării unei curți potrivite pentru Grădinița "Raza de Soare", aflată în proprietate publică.

   Astfel, deși s-a probat că varianta 1 nu ar produce nicio modificare și niciun prejudiciu fondului aservit, în condițiile în care varianta 2 l-ar afecta în mod esențial și profund negativ, fapt subliniat de către reprezentantul subsemnatei, instanța a tras concluzia, într-un mod mai mult decât suspect și subiectiv, că varianata 2 ar fi cea mai "economicoasă pentru terenul aservit".

   Mai mult, instanța procedează într-un mod netemeinic, abuziv și cu rea credință fățișă Ia minimizarea și chiar îndepărtarea contra argumentelor aduse variantei

   1. Instanța motivează alegerea variante 2 de acces, pe considerentul că "asigurarea accesului la calea publică este exclusiv în interesul său, iar faptul că pe timp de iarnă accesul auto ar reprezenta dificultăți, nimic nu o împiedică pe reclamantă să folosească accesul doar pentru trecere cu piciorul. "

Pentru soluționarea acelei cauze s-a administrat doar proba cu expertiza topografică fără să se efectueze și una în construcții și fără să se aibă în vedere normele de urbanism, fapt care a impiedicat instanța din acel dosar să constate că varianata respectivă este practic absolut neviabilă. Faptul că această hotărâre irevocabilă nu a fost pusă niciodată în aplicare, familia B. aflându-se practic în imposibilitate de ași valorifica terenul în vreun fel (prin construire sau prin

vânzare) nu a fost un indiciu relevant pentru instanța de fond din prezentul dosar. Din contră, instanța a înțeles să coroboreze această informație cu celelelate probe care concluzionează fără dubiu că varianta 2 este neviabilă pentru a pronunța o hotărâre care răstoarnă logica, ignoră probele, nesocotește legile, mă culpabilizează pentru alegerea făcută și compătimește pe pârâta U.B.B..

Dreptul de proprietate este garantat și ocrotit atât de Constituția R. iei cât și de Constituția Europeană care stipulează în art. 11-77 pctl. că: "Orice persoaă are dreptul de a se bucura de proprietatea bunurilor pe care le-a dobândit în mod leșal, de a le folosi, de a dispune de ele și de a le lăsa moștenire."

Ca și concluzie finală, consider că din motivarea instanței, transpare subiectivismul și lipsa de imparțialitate, iar menținerea unei astfel de soluții generează după cum am menționat o încălcare flagrantă a drepturile patrimoniale (de proprietate) și persoanle ale subsemnatei, ale familiei B., a dreptului de proprietate a S. ui R. prin C. Local, încurajarea abuzului de drept creat și menținut de pârâta U. B. B. prin refuzul nejustificat de a-mi acorda servitutea de trecere, fapt care în mod evident mă va împiedica să dau bunului, destinația de teren construibil pe care o are de altfel prin suprafața, forma, poziționarea și vecinătățile sale, de a mă bucura de proprietatea mea, de a mă folosi de ea, așa cum îmi garantează legea fundamentală a R. iei și cea a Uniunii Europene.

Pentru motivele expuse solicit admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea hotărârii atacate în conformitate cu cele solicitate mai sus.

În drept, art. 112 și urm., art. 274, art. 299 și urm. C.pr.civ, art. 617 și 618 C.Civ 1864, Constituția R. iei, Constituția Europeană, restul dispozițiilor legale la care am făcut referire.

S. R. prin C. Local al M. C. -N.,

reprezentat prin Primai, E. Boc, a promovat recurs împotriva Sentinței Civile nr. 18838/2012, pronunțata în ședința publica clin data de 3 octombrie 2012 de către Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr._, solicitând Onoratei Instanțe, în temeiul art. 299-

316 C. Proc.Civ. transpunerea întregului dosar al cauzei instanței competente, unde în conformitate cu dispozițiile art. 312 Ci Proc. Civ., solicitam sa admitcti recursul și sa modificați Sentința Civila atacata, în sensul instituirii servitutii de trecere pietonaia și auto, conform concluziei finale a raportului de expertiza, propunere indicata în Varianta I, cu acces din Sin Hasdeu, C. -N., având în vedere următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Nerbert A., a solicitat instanței să dispună instituirea unei servituti de trecere auto și pietonala cu lățimea de 4 m în favoarea terenului descris mai sus, peste terenul având nr. topo._ 9/_ 9/__ __ _ 1/__ _ 5/2

inscris în C.R C., nr. 138.229, peste terenul având nr. topo. 12226/__ 8/2,

12229,12230/2 inscris în C.F. C. nr. 31229, peste terenul având nr. topo. 12197/3/1/_ 5, 12197/3/1/1/1/2 inscris în C.R C. nr. 31.230 proprietatea paratei U. "B. B. " din C. -N. ;

-să dispună inscrierea în cărțile funciare mai sus arătate a dreptului de servitute de trecere auto și pietonala astfel instituit; cu cheltuieli de judecata.

Prin Sentința Civila nr. 18838/ 2012 pronunțata în ședința publica din 3 octombrie 2012 Judecătoria Cluj-Napoca admite în parte acțiunea reclamantei Nerbert A., în contradictoriu cu parații indicați în cererea de chemare în judecata astfel formulata și extinsa. Constata ca potrivit concluziilor rapoartelor

de expertiza topo. efectuate de expert Gheorghita Tatiana și în construcții efectuat de expert Babota Gabor asistat de expert Tudor C., imobilul - proprietatea reclamantei inscris în C.R 1. C., nr. topo. 12188/1/5 teren în suprafața de 500 mp. este "loc înfundat".

- să dispună instituirea unui drept de servitute de trecere auto și pietonala cu o lungime de 52.7 ml și o latime de 3 ml peste imobilul inscris în C.R 2526 Clui. nr. topo. 12188/1/1/1-_ 8/1/671 și în favoarea imobilului inscris în

C.R 1. C., nr. topo. 12188/1/5, conform variantei a Ii-a din raportul de expertiza topografic efectuat de expert Gheorgita Tatiana;

- s dispună instituirea unui drept de servitute de trecere auto și pietonala cu o lungime de 36.26 ml și o latime de 3 ml peste imobilul inscris în CE 1. Clui. nr. topo. 12188/1/1/2-_ 8/1/6/2 și în favoarea imobilului inscris în

C.R 1. C., nr. topo. 12188/1/5, conform variantei a Ii-a din raportul de expertiza topografic efectuat de expert Gheorgita Tatiana;

Dispune inscrierea dreptului de servitute în cărțile funciare mai sus indicate.

Prin aceeași hotărâre, instanța obliga parata U. "B. B. " sa achite: [ reclamantei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata- onorariu avocațial și suma de 1200 lei cu titlu de onorariu expert Tudor C. .

Fata de aspectele mai sus menționate, raportat la Sentința Civila nr. 18838/2012 pronunțata la data de 3 octombrie 2012, de Tribunalul Cluj, solicitam Onoratei Instanțe, în temeiu art. 312 C.Proc civ., admiterea prezentei cai de atac, arătând în temeiul art. 3041 C. Proc. Civ. următoarele:

Potrivit dispozițiilor art.617- 620 (Dreptul de trcere), respectiv art. 755-772 NCC (Servitutea de trecere sau a locului înfundat) proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publica are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului sau pentru exploatarea fondului propriu, trecerea urmând a se realiza în condiții de natura sa aducă o minima stanjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publica.

Analizând punctual criteriile normative stabilite prin dispozițiile art. 617 C. Civ. apreciem ca pentru exercitarea dreptului de trecere trebuie respectate atât interesele proprietarului fondului asupra căruia dreptul este creat (trecerea urmând a se realiza pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii) cat și dezideratul minimei stanjeniri asupra fondului ce are acces la calea publica, pentru acesta urmând a se alege traseul prevăzut în cuprinsul variantei I din raport și nu traseul variantei a 11-a propusa de instanța de fond prin Sentința Civila nr. 18838/2012.

Drumul stabilit în varianta I din raportul întocmit în prezenta cauza, este unul carosabil, având o latimc de cel puțin 4,0 m, fara a fi necesare cheltuieli suplimentare pentru executarea sa.

Instituirea drumului de servitute potrivit variantei a Ii-a ar implica desființarea trotuarului existent în curtea imobilului din str. M. nr. 137 și ar priva proprietarii apartamentelor acestuui imobil de dreptul de a folosi netulburati accesul la proprietățile pe care le dețin. În condiții normale, latura casei cu intrări în locuința trebuie sa beneficieze de un trotuar de minim 50 cm latime, aspect neregasit în propunerile variantei a Il-a din raport, în lipsa acestui trotuar existând iminenta producerii unor accidente auto.

Prin alegerea variantei a Ii-a din raport, traseul servitutii de trecere ar traversa imobilul în suprafața de 500 mp. (topo 12188/1/1/2; 12188/1/6/2) proprietatea numiților B. M. și B. E., teren pentru care C. Local al Mun. Clu-N. se afla în tratative cu fam. B. în vederea efectuării unui schimb,

urmând ca acest imobil aparținând fam B. sa fie inclus în curtea Grădiniței

"Raza de Soare", unitate de invatamant preșcolar care beneficiază în prezent de o suprafață insuficienta aferenta curții în vederea desfășurării activităților didactice specifice.

Asigurarea trecerii potrivit variantei a II- a se va realiza prin edificarea unei pante de cea 15%, panta dificila de accesat pe timp de iarna;

Drumul de servitute, potrivit variantei I din raport asigura lățimea necesara, neexistand nicio restricție privind limitarea gabaritului auto, a inaltimii autovehiculelor cărora le este permis accesul;

În privința Variantei I (cu accesul din str. Hasdeu) din același Raport de Expertiza Tehnica Judiciara, apreciem ca aceasta reprezintă soluția optima propusa de comisia de experți pentru instituirea unei servituti de trecere auto și pietonala la parcela reclamantei.

Pentru toate aceste argument expuse mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. Proc. Civ. se impune admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, respectiv modificarea Sentinței Civile nr. 18838/2012 pronunțata în data de 3 octombrie de Judecătoria Cluj-Napoca, în sensul instituirii servituti» de trecere potrivit variantei I din Raportul de Expertiza Tehnica efectuat în cauza.

Intimata U. "B. -B. ", a formulat întâmpinare la

recursul declarat de reclamanta N. A. și recursul declarat de paratul S. R. prin

1. LOCAL AL M. C. -iN., prin care ridicăm excepția nulității recursului declarat de pârât, iar pe fond răspunde la capetele de fapt și de drept ale cererilor de recurs, după cum urmează:

   Recursul declarat de S. R. prin C. Local al municipiului C. -N. este nul pentru că motivele sunt străine de interesul acestui pârât, respectiv este nefondat întrucât nu aduce argumente legale pentru care o servitute cu lungimea de 200 m ar fi prefarată unei servituti cu lungimea de 53 m, servitute care dealtfel a fost instituită anterior printr-o hotărâre irevocabilă.

   Conform art. 306 Cod pr. civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

   1. ivele de recurs, în opinia noastră, sunt străine de interesul personal pe care-l poate justifica reairentul-pânlt, echivalând cu nemotivarela recursului.

      Astfel, C. Local al municipiului C. -N. și-a motivat recursul pe faptul că servitutea instituită de prima instanță ar priva de folosința exclusivă a trotuarului pe locatarii imobilului din Calea M. nr. 137 (în realitate nr. 135), însă trotuarul cu o lățime de 50 cm nu mai este proprietatea sa pentru că 1-a înstrăinat la prețuri modice odată cu locuințele pe care le-a preluat abuziv.

      C. Local al municipiului C. -N. și-a motivat recursul pe faptul că unitățile de învățământ preșcolar trebuie să beneficieze de o suprafață de teren aferentă curții, suficientă pentru a-și desfășura activitățile didactice specifice, iar în vecinătatea imobilului din Calea M. nr. 137 se află o grădiniță pentru care intenționează să facă schimb de teren cu fam. B. .

      Dacă ar fi avut nevoie de acest teren, atunci nu trebuia să-1 atribuie gratuit persoanei de la care l~a cumpărat fam. B. și nici persoanei de la care 1- a cumpărat reclamanta, iar schimbul de teren nu este altceva decât o invenție a unor funcționari din cadrul Primăriei, tn plus, dacă o grădiniță are nevoie de teren unde copiii să poată desfășura activități, atunci și U. are nevoie de teren unde studenții să se poată recrea tară ca viitorii locatari ai blocului pe care reclamanta intenționează să-1 edifice pe terenul său și al fam. B., împreună cu aceștia, să aibă acces nestingheriți în campusul universitar. Grădinița are curtea

      ei, iar terenul reclamantei și al fam. B. reprezintă parcele cu totul distincte de unitatea școlară, în spatele clădirii grădiniței.

      C. Local al municipiului C. -N. și-a motivat recursul pe faptul că instituirea servitutii de trecere în varianta II nu respectă Regulamentul General de Urbanism privind căile de acces a autovehiculelor de stingere a incendiilor.

      Așa cum cum rezultă în mod cert din expertiza topo, distanța din Calea M. până la parcela reclamantei este de 52,7 m, așadar o distanță relativ mică care nu creează niciun fel de probleme tehnicii moderne de intervenție. Ca ex., daca se declanșează un incendiu la etajul V în Parkingul din spatele Primăriei, construit în urma cu 4 ani, distanța pe care trebuie să se desfășoare pompierii este mai mare de 53 m, în condițiile aceluiași Regulament de Urbanism, care dealtfel este depășit, fiind elaborat în urmă cu 14 ani. Dar și clădirea grădiniței la care face referire recurentul-pârât este amplasată pe o parcelă similară cu a reclamantei, la aceeași distanță din Calea M., în baza aceluiași Regulament General de Urbanism și cu o cale de acces similară.

      C. Local al municipiului C. -N. și-a motivat recursul pe faptul că trecerea unor vehicule de tonaj greu prin curtea imobilului din Calea M. nr. 137, ar provoca avarierea contoarelor de gaz și de electricitate.

      În primul rând acolo nu au ce căuta autovehicule de tonaj greu, iar apoi s- a solicitat instituirea unei servituti de trecere la un teren care în prezent are categoria de folosință grădină. Pe un drum de servitute cu lățimea de 3 m poate trece orice vehicul având în vedere faptul că o bandă de circulație are aceeași lățime.

      În concluzie, prin recursul astfel motivat C. Local al municipiului C. -

   2. nu justifică un interes propriu, aceasta echivalând cu nemotivarea recursului, iar pe fond este evident neîntemeiat.

Recursul declarat de reclamantă, este nefondat.

În primul rând observăm că termenii folosiți în motivarea acestui recurs sunt foarte critici, chiar duri la adresa instanței de fond.

Așadar, terenul cu nr. top. 12188, situat în C. -N., str. M. nr. 135, înscris din anul 1938 în CF 2526 C., a fost proprietatea fam. (de evrei) K., de la care S. R. 1-a preluat parțial ca bun părăsit și parțial tară niciun titlu, dar în mod evident fără să intereseze pe cineva că fam. K. nu s-a mai întors din "război".

În anul 1978, din terenul cu nr. top. 12188 s-a atribuit Universității B. -B. suprafața de 510 mp, care alipită altor parcele a format lotul de teren destinat construirii Campusului universitar "Hașdeu II", pe partea sudică a străzii B.P. Hașdeu, după ce în perioada 1961-1963 s-a construit Campusul universitar "Hașdeu I", pe partea nordică a străzii B.P. Hașdeu. Acesta a fost un fapt lăudabil întrucât C. ul universitar avea nevoie de campus pentru studenți, ce s-a realizat în cele din urmă cu costuri considerabile.

Operațiunile cadastrale de dezmembrare a parcelei cu nr. top. 12188 în teren cu nr. top. 12188/1 având suprafața de 2535 mp și teren cu nr. top. 12188/2 având suprafața de 510 mp, s-au făcut doar în anul 2000 când U.

B. -Boiyai, reprezentată de intimatul semnatar, a demarat în instanță acțiunile având ca obiect înscrierea dreptului de proprietate ce 1-a dobândit cu titlu de lege (art. 166 alin. 4 din Legea nr. 84/1995).

Ulterior, în aprilie 2003, parcela cu nr. top. 12(88/1 a fost împărțită în teren cu nr. top. 12188/1/1-4 și 12188/1/6 în suprafață de 2035 mp și teren cu nr. top. 12188/5 în suprafață de 500 mp, această din urmă parcelă transcnidu-

se în CF 1. în favoarea lui Nestor D. loan, în baza unei legi speciale de împroprietărire.

Reclamanta a cumpărat acest teren imediat după aceea, în iunie 2003, iar în contractul de vânzare-cumpărare a declarat expres că: cunoaște starea de fapt și de drept a imobilului. Așadar cunoștea că terenul cu nr. top. 2188/1/5 provine prin partaj din parcela cu nr. top. 12188 situată în C. -N. . str. M. nil 135 potrivit mențiunii din CF 2526, și ca accesul la teren se face prin curtea imobilului de pe Calea M. .

Lăsând la o parte această declarație, la data la care Nestor D. I. a dobândit teren%il cu suprafața de 500 mp pe care 1-a vândut imediat recurentei- reclamante, proprietar asupra terenului cu nr. top. 12188/1, din care s-a dezlipit parcela cu nr. top. 12188/1/5, era S. R. prin C. Local al municipiului C.

-N. .

Între parcela cu nr. top. 12188/1/5 în suprafață de 500 mp și parcelele cu nr. top. 12188/_ 8/_ 8/_ 8/_ 8/1/6 în suprafață totală de 2035 mp, nu exista nicio delimitare faptică, iar accesul la parcela cu nr. top. 12188/1/5 s-a făcut întotdeauna din Calea M. . Pe de altă parte, la limita sudică, înspre terenul cu nr. top. 12188/2 proprietatea Universității B. -B., exista atunci și există și astăzi un gard, edificat odată cu căminele și aleile ce alcătuiesc Complexul studențesc, fără a exista poartă de acces pe terenul reclamantei.

Conform art. 627 (vechiul) Cod civil, dacă proprietarul a doua proprietăți, între care există un semn văzut de servitute, înstrăinează una din proprietăți, fără ca contractul sa conțină nici o convenție atingătoare de servitute, ea urmează de a exista într-un mod activ sau pasiv în favoarea fondului înstrăinat, sau asupra fondului înstrăinat.

În același sens sunt prevederile art. 618 alin. (1) din noul Cod civil, potrivit cărora dacă lipsa accesului provine din vânzare, schimb, partaj sau dintr-un alt act juridic, trecerea nu va putea fi cerută decât celor care au dobândit partea de teren pe care se făcea anterior trecerea, iar potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil.

În concluzie apreciem că servitutea de trecere în favoarea terenului cu nr. top. 12188/1/5, proprietatea reclamantei, a fost instituită peste terenul proprietatea pârâților Municipiul C. -N. și fam. K. (care evident nu mai există de vreme ce T. ul P. ular al orașului C. a stabilit în anul 1966 că terenul cu nr. top. 12188 este bun părăsit), în mod absolut legal și temeinic.

De altfel în această variantă a fost stabilită servitutea de trecere și în favoarea terenului învecinat, proprietatea intervenienților B. prin Sentința civilă nr. 9023/2006.

Instanța de apel a arătat atunci că din analiza art. 616 - 618 Cod civil "rezultă că la stabilirea concretă a drumului de servitute trebuie să se țină cont, în aceeași măsură, de interesele obiective și subiective ale proprietarului fondului aservit și ale proprietarului fondului înfundat. Astfel, în conformitate cu prevederile legale menționate, trebuie ales pentru stabilirea servitutii traseul care pricinuiește cea mai redusă pagubă pentru proprietarul fondului aservit, chiar dacă acest traseu prezintă unele inconveniente, dacă acestea pot fi înlăturate cu

unele cheltuieli și amenajări. În principiu, trebuie ales traseu cel mai scurt și doar atunci când acest traseu ar fi împovărător pentru proprietarul fondului aservit, se alege un traseu mai lung".

Tribunalul Cluj în decizia menționată a mai arătat că servitutea de trecere nu este gratuită, iar sub acest aspect dorim să subliniem ca irelevant faptul că U.

B. -B. a construit aleile din incinta Complexului studențesc "Hașdeu", pentru că aceste alei au destinația precisă, să circule studenții, or potrivit art. 630 Cod civil acela cărui se cuvine o servitute are dreptul a face toate lucrările trebuincioase spre a se sluji cu dânsa și spre a o păstra, iar conform art. 631 Cod civil aceste lucrări se fac cu cheltuiala sa, iar nu cu cheltuiala proprietarului fondului supus, afară numai când se va stabili altfel în titlul de stabilire a servitutii.

Așadar nu este deloc neglijabilă cheltuiala pentru amenajarea unei servituti pe o distanță de aprox. 200 m din str. Hașdeu, față de amenajarea unei servituti deja stabilită printr-o hotărâre irevocabilă, la caea dată cu acceptul explicit al proprietarului fondului aservit - S. R. prin C. local al municipiului C. -

N., pe o distanță de 53 m, din Calea M. .

Și nu în ultimul rând trebuie luat în considerare faptul că terenul pe care este edificat Complexul studențesc "Hașdeu" a fost expropriat pentru utilitate publică, iar potrivit art. 13 din Legea nr. 213/1998 (în vigoare la data promovării acțiunii), servitutile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care aceste servituti sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate, or servitutea în favoarea unui teren privat pe care se poate edifica teoretic orice, nu este compatibilă cu un campus universitar unde studenții din învățământul superior public se odihnesc și învață. Nu poate fi neglijat nici faptul că servitutea în varianta I ar afecta aprox. 800 mp (200 m lungime x 4 m lățime) teren expropriat pentru utilitate publică, pentru care S. R. a plătit despăgubiri și care în final, în varianta 1, va servi pentru acces la o proprietate privată. Servitutea de trecere se poate institui prin titlu sau prin uzucapiune, însă terenul expropriat pentru utilitate publică este imprescriptibil, insesizabil și inalienabil.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge excepția nulității invocată de intimata pârâtă U. "B. -B.

".

Respinge ca nefondate recursurile declarate de N. A. și S. R.

prin C. Local C. -N. împotriva Sentinței Civile nr. 18839 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul. respinge cererea intimatei Universității B. -B. de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, ca nefondată.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

Președinte,

M. O. -S.

Judecător,

D. T.

Judecător,

C. -A. C.

Grefier,

C. -G. H.

C.H. 13 Mai 2013

Jud. fond G. E. R.

← Decizia civilă nr. 220/2013. Servitute		Decizia civilă nr. 3857/2013. Servitute →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 4269/2013. Servitute Decizia civilă nr. 107/2013. Servitute Decizia civilă nr. 84/2013. Servitute Decizia civilă nr. 220/2013. Servitute Decizia civilă nr. 3857/2013. Servitute Încheierea civilă nr. 174/2013. Servitute Decizia civilă nr. 108/2013. Servitute Decizia civilă nr. 4492/2013. Servitute