Decizia civilă nr. 241/2013. Servitute
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.241/A
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. Brîndușa
J. ECĂTOR: S. -T. A. Ana
GREFIER: Roman M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului declarat de către reclamanții T. T. Sînzian, T. I., T. D. și T. C., toți cu domiciliul procesual ales în V. de Sus, str.22 D., nr.23, județul M., precum și apelul declarat de pârâtul R. A., cu domiciliul în B., str.A.I.Cuza, nr.66, județul M., împotriva sentinței civile nr.169 din data de_ pronunțată de J. ecătoria V. de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect servitute.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi_, când a decis următoarele.
T.
Constată că prin sentința civilă nr. 169 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de J. ecătoria V. de Sus s-a admis acțiunea civilă intentată și precizată de reclamanții T. T. S., T. I., T. D., T. C., cu domiciliul procesual ales în V. de Sus, str. 2 D., bl.23, județul M. împotriva
pârâtului Răzvauta A., domiciliat în B., str. A.I. Cuza, nr. 66, județul M. și a pârâților T. P., domiciliat în B., str. A.I.Cuza, nr. 72, județul M. și
T. I., domiciliată în B., str. A.I.Cuza, nr. 72, județul M. și a pârâtului cu domiciliu necunoscut T. A. I.I. și s-a dispus constituirea unei servituți de trecere în favoarea terenului fond dominant situat în B., identificat în c.f. 8496, nr. top. 5836/6/1, în suprafață de 960 m.p., C.F. 8496, nr. top. 5836/6/2, în suprafață de 928 m.p., pe aliniamentul 19-20-21-22-23-24-25-26-43-41-40-5- 6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19, în suprafață totală de 270 m.p. ( 199
m.p. din nr. top. 5837/a/8 înscris în c.f. 4448 și 71 m.p. din nr.top. 4448 + nr. cadastral 10630- materializat în anexele 1 și 2 la expertiză ce fac parte integrantă din dispozitiv.
Reclamanții T. T. S., T. I., T. D. și T. C. au fost obligați să-i plătească pârâtului Răzvăuță A., despăgubiri anuale în sumă de 500 lei și s-a constatat că pârâții nou chemați în judecată T. P. și T. I. nu solicită despăgubiri pentru suprafața de 71 m.p.
Pârâtul Răzvăuță A. a fost obligat să le plătească reclamanților suma de 4405 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții T. T. S.
, T. I., T. D., T. C. l-au chemat in judecată pe pârâtul R. A. solicitând constituirea unei servituți de trecere in favoarea terenului situat in B.
, identificat in c.f. 8496 nr. top 5836/6/1, în suprafață de 960 m.p.; în c.f 8496 nr.top 5836/6/2, în suprafață de 928 m.p. în calitate de fond dominant, peste terenul proprietatea pârâtului, în calitate de fond aservit, pe o lungime de 70 m și o lățime de 3 m. pe tot timpul anului cu mijloace de transport și cu piciorul și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Au arătat reclamanții că terenul identificat mai sus este proprietatea lor și se învecinează nemijlocit cu terenul pârâtului, terenul are caracter de loc înfundat, pârâtul a împiedicat exercitarea liberă a trecerii cu toate că până nu de mult aceasta s-a făcut la calea publică, pe un drum în lungime de70 m și lățime de 3 m.
În drept au fost invocate prevederile art. 616 și următoarele cod civil și art.274 c.pr.civ.
Pârâtul s-a opus admiterii acțiunii formulate de către reclamanți cu motivarea că reclamanții au acces la calea publică, iar terenul proprietatea lor nu are caracter de loc înfundat.
A reținut prima instanță că, față de propunerea de cale de acces formulată în expertiză judiciară de către expertul numit in cauză, reclamanții au depus o precizare la acțiune prin care i-au chemat în judecată și pe numiții T.
P. și T. I. care au arătat că sunt de acord cu stabilirea servituții de trecere și pe parcela de teren proprietatea lor și au menționat că exista o cale de acces, însă pârâtul R. A., fără nici un drept, a închis această cale de acces. Pârâții nou chemați in judecată au arătat că ei le-au vândut reclamanților terenul fond dominant, însă le-a dat și servitutea de acces la acest teren, iar
soluția găsită de inginerul topograf, este singura cale de acces la terenul proprietatea reclamanților, fond dominant. Ca atare, nu solicită nici un fel de despăgubiri pentru suprafața de teren folosită drept servitute pentru reclamanți, deoarece așa cum au menționat, când le-a vândut terenul le-a dat și servitutea de trecere, ce face obiectul cauzei de față.
Prima instanță, văzând susținerile părților, din actele și lucrările de la dosarul cauzei, respectiv extrase c. f., schiță de amplasament, expertiza tehnico judiciară topografică, a reținut că reclamanții sunt proprietarii terenului fond dominant, cu caracter de loc înfundat în accepțiunea prev. de art. 616 cod civil.
Amplasamentul terenului nu permite propunerea mai multor variante de ieșire la calea publică, decât varianta propusă de către expertul topograf, urmând ca pentru suprafețele ocupate, reclamanții să despăgubească pe pârâți.
Față de cele reținute, prima instanță, văzând prevederile art.616 și următoarele Cod civil, a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamanți, a dispus constituirea unei servituți de trecere in favoarea terenului fond dominant pe aliniamentul dispus de către expertul topograf și materializat in anexele1 și 2 la expertiză și i-a obligat pe reclamanți să plătească pârâtului Răzvăuta A. suma anuală de 500 lei, despăgubiri datorate pentru terenul ocupat aferent căii de acces.
Cum pârâții nou chemați în judecată nu au solicitat despăgubiri, prima instanță a luat act de această poziție.
În baza art.247 c.pr.civ. prima instanță l-a obligat pe pârâtul R. A. la cheltuieli de judecată justificate de onorariu expert și onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții T. T. S., T.
I., T. D. și T. C., dar și pârâtul Răzvanță A. .
Apelanții reclamanți au solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul înlăturării obligației stabilite în sarcina lor de prima instanță de a plăti despăgubiri pârâtului Răzvanță A. pentru terenul asupra căruia s-a constituit servitutea de trecere, învederând că proprietarii de carte funciară chemați în judecată prin completarea de acțiune au fost de acord cu "acțiunea intentată de reclamanți împotriva pârâtului Răzvanță A. care fără nici un drept a blocat drumul de acces pe care noi l-am dat reclamanților atunci când le-am vândut terenul"; .
Astfel, au susținut apelanții reclamanți, proprietarii tabulari nu au avut nici o pretenție materială sau morală și, totuși, instanța a acordat despăgubiri unui neproprietar .
Prima instanță nu putea da despăgubiri anuale față de pârâtul Răzvanță
A. în cuantum de 500 lei pentru că este neproprietar, ocupă fraudulos o suprafață de teren, nefiind înscris în registrul agricol sau în cartea funciară, iar proprietarii de CF nu au pretins despăgubiri.
Pârâtul apelant R. A. a atacat sentința civilă nr.169 din data de
_ pronunțată de J. ecătoria V. de Sus, dar fără a indica motivele de apel.
Intimata T. I. nu s-a opus admiterii apelului reclamanților T. T. Sînzian, T. I., T. D. și T. C. .
În ședința publică din data de_ T. a stabilit cuantumul taxelor de timbru datorate de apelanți, în sarcina apelantului R. A.
instituind obligația de a achita o taxă de timbru de 74,35 lei și 5 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.
La termenul de judecată din data de_ instanța a invocat excepția netimbrării cererii de apel formulate de apelantul R. A. .
Analizând cu prioritate excepția invocată conform art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, T. a reținut că, deși apelantului R. A. i s-a
comunicat obligația timbrării cererii de apel cu 74,35 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar prin citația pentru termenul de judecată din data de_, conform dispozițiilor din încheierea de ședință din data de _
(f.28), cererea acestuia nu a fost timbrată.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cu completările ulterioare, taxele de timbru se plătesc anticipat.
Conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Potrivit art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate dacă nu sunt timbrate corespunzător, iar în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Întrucât apelantul R. A. nu a dovedit plata taxei de timbru și a
timbrului judiciar nici după ce a fost citat cu această mențiune, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 T. va anula ca netimbrat apelul declarat de acesta împotriva
sentinței civile nr.169/_ pronunțată de J. ecătoria V. de Sus.
În ce privește apelul reclamanților T. T. Sînzian, T. I., T. D.
și T. C., T., examinând sentința apelată în limita aspectelor devoluate prin criticile formulate de apelanți, a reținut următoarele:
Apelanții reclamanți și-au îndreptat acțiunea de constituire a unei
servituți de trecere în favoarea terenurilor lor, locuri înfundate, împotriva pârâtului Răzvanță A., chemat în judecată ca proprietar al terenului fond aservit.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmită de expert judiciar Boroica I. (f.62-67), s-a constatat că pârâtul Răzvanță A. folosește o suprafață de teren de 447 mp parte din top. 5837/a/8 înscris în C.F. 4448 B., proprietar tabular fiind T. A. lui I. Hriska( ultima înscriere datând din 1883) și 108 mp din imobilul înscris în C.F. 8496 B. nr. top. 5838/6/3, proprietate tabulară a numiților T. P. și T. I. .
Traseul servituții de trecere propus de expertul judiciar și constituit de prima instanță prin hotărârea atacată afectează o suprafață de 199 mp din parcela cu nr. top.5837/a/8 înscrisă în C.F. 4448 B., proprietar tabular T.
A. lui I. Hriska și 71 mp din cadastralul 10630 -proprietatea apelanților reclamanți T. T. S. și T. I. .
Prin precizarea de acțiune depusă la data de_ reclamanții i-au chemat în judecată pe proprietarii tabulari T. P., T. I. și T. A. lui I., cel din urmă cu domiciliul necunoscut.
Pârâții T. P. și T. I. nu s-au opus admiterii acțiunii față de pârâtul Răzvanță A. și nu au formulat pretenții "materiale sau morale"; față de reclamanți, însă, contrar susținerilor apelanților, poziția procesuală a acestora față de îndatorirea legală a proprietarului fondului dominant de a-l despăgubi pe vecinul său pe locul căruia se face trecerea este lipsită de relevanță, cât timp servitutea de trecere propusă de expert și ulterior stabilită de prima instanță nu afectează în nici un fel imobilul aflat în proprietatea acestor pârâți(nr. top. 5838/6/3 C.F. 8496 B. ), ei nefiind, în aceste condiții, titularii dreptului la despăgubiri.
Apelanții au fost obligați la plata despăgubirilor în favoarea pârâtului Răzvanță A. deoarece recunoașterea servituții legale de trecere presupune și dreptul corelativ la despăgubire, acest pârât fiind cel care, în calitate de posesor al terenului aservit, suportă prejudiciile cauzate prin exercitarea dreptului de servitute de către apelanți, iar nu pârâții T. P. și T. I. care, opus afirmațiilor apelanților, nu sunt proprietarii tabulari ai terenului grevat de servitutea de trecere stabilită de prima instanță.
Observă T. că singura critică a apelanților față de obligația lor de plată a despăgubirii anuale către pârâtul Răzvanță A. a fost formulată exclusiv prin raportare la manifestările de voință ale pârâților T. P. și T. I. pretins proprietari ai fondului aservit, în corelație cu lipsa dovezii de proprietar al pârâtului Răzvanță A. .
Însă, pe de o parte, pârâții T. P. și T. I. nu sunt proprietarii terenului aservit, astfel că voința lor de a primi sau nu despăgubiri este irelevantă, iar pe de altă parte pârâtul Răzvanță A. este posesorul terenului aservit în suprafață de 199 mp cu nr. top.5837/a/8 înscris în C.F. 4448 B., presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul (art. 1854 cod civil).
Or, înșiși apelanții au fost cei care, în calitate de reclamanți, au înțeles să-și afirme dreptul de trecere față de pârâtul Răzvanță A. tocmai în considerarea prezumției relative de proprietate instituite de legiuitor în favoarea posesorului, desemnându-l subiect pasiv al raportului juridic dedus
judecății, iar în acest context nu poate fi acceptat ca pârâtului Răzvanță A. să i se atribuie calitate procesuală ca titular al obligației de a permite trecerea apelanților reclamanți peste terenul său, dar să i se conteste o asemenea calitate în raport de dreptul de a fi despăgubit, cât timp dreptul și obligația formează conținutul aceluiași raport juridic de drept substanțial.
Față de cele ce preced, critica apelanților nu poate fi primită, astfel că
T., subliniind că a fost investit a verifica legalitatea și temeinicia sentinței atacate în limitele stabilite prin cererea de apel, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul reclamanților apelanți T. T. S., T. I., T.
D., T. C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către reclamanții T. T. Sînzian, T.
I., T. D. și T. C., toți cu domiciliul procesual ales în V. de Sus, str.22 D., nr. 23, județul M. împotriva sentinței civile nr.169 din data de_ pronunțată de J. ecătoria V. de Sus.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de pârâtul R. A., cu domiciliul în B., str.A.I.Cuza, nr.66, județul M., împotriva sentinței civile nr.169 din data de_ pronunțată de J. ecătoria V. de Sus.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE J. ECĂTOR GREFIER
G. Brîndușa S. T. A. Ana Roman M.
Red./Tehnred./G.B./_ /10 ex. Red./J. ecător la fond:G. Mariș
| ← Decizia civilă nr. 258/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 3680/2013. Servitute → |
|---|
