Decizia civilă nr. 1085/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1085
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: L. M.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Judecător: I. D. -D.
Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul C. C. C., domiciliat în C. -N., str. A., nr. 4, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 1441/_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul petent, avocat Cobzaș V., justificat cu împuternicire avocațială, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței despre faptul că intimatul a depus la dosar întâmpinare.
Se comunică întâmpinarea cu reprezentanta recurentului petent, pentru a cărei studiu, aceasta nu solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Instanța dă cuvântul reprezentantei recurentului petent în susținerea recursului declarat.
Reprezentanta recurentului petent solicită admiterea recursului pentru motivele ce urmează a fi expuse.
Așa cum rezultă din practica CEDO, aceste fapte contravenționale cum este cea în cazul de față, conduc în concret la aplicarea unor sancțiuni atât de importante, încât pot fi asimilate celor aplicate în cadrul procedurii penale interne.
În cele două soluții pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a pronunțat în dosarul A. contra României și Neață contra României s-a apreciat că, având o gravitate de natura celei din materia penală, se impune ca principiul înlăturării oricărui dubiu în dovedirea contravențiilor săvârșite să aibă prioritate, raportat la prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, recunoscute de dreptul intern.
A făcut această precizare deoarece, în mod constant, prin întâmpinările depuse, se arată că procesul verbal de sancționare contravențională beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie. Numai că, având în vedere gravitatea sancțiunilor care se aplică în cazul acestor contravenții, are prioritate dreptul
internațional care spune că, are întâietate principiul înlăturării oricărui dubiu, înainte de a se trece la sancționarea contravențională a contravenientului.
În cazul de față nu a fost înlăturat acest dubiu, având în vedere probele depuse la dosar. S-a reținut că recurentul a condus cu o viteză de 103 km/h. În continuare arată că nu s-a dovedit că viteza cu care a condus a fost cea de 103 km/h. Norma 21 din 2005 prevede o marjă de eroare pentru acest aparat de +/- 4%, pentru mașina care este în mișcare și de +/- 3 %, pentru mașina care este în staționare. Prin urmare, beneficiind de această marjă de eroare, au calculat că viteza putea să fie 98, 88 sau 99,91 km/h.
Dacă prin normă de metrologie legală este prevăzută această toleranță, atunci, precizează reprezentanta recurentului petent, au dreptul să o invoce. Astfel, viteza este sub 100 de km/h și nu mai sunt îndeplinite cele reținute prin procesul verbal de contravenție.
Pe de altă parte, reprezentanta recurentului petent arată că a revăzut de câteva ori CD-ul la care instanța de fond face trimitere. Inițial au solicitat efectuarea unei expertize, prin care să se stabilească viteza exactă avută. Prin răspunsul comunicat se arată ce înseamnă viteza care apare de obicei înregistrată. Sunt două categorii de viteză: una este viteza țintă și cealaltă este viteza blocată.
Viteza blocată este aceea care rămâne înregistrată după ultimul autoturism plecat, dacă nu au trecut 15 minute sau dacă nu s-a apăsat din nou tasta pentru a merge la țintă. Prin urmare, pe această telecomandă, dacă nu s-a apăsat în cele 15 minute, apare viteza vehiculului anterior. Verificând poza, nu apare timpul T pe care îl prevede norma, ci este timpul de la tasta L, respectiv viteza blocată. Acea viteză reținută în procesul verbal de contravenție nu este viteza cu care a circulat autoturismul recurentului, ci este viteza cu care a circulat autoturismul anterior.
În plângerea contravențională au făcut trimitere la faptul că sunt o serie de lipsuri ale procesului verbal de contravenție. Se arată că nu a trecut nimeni pe acolo, pentru a fi martor la întocmirea procesului verbal, ceea ce nu este real, așa încât procesul verbal nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi valabil, neavând semnătura martorului, deși pe sectorul de drum respectiv traficul este intens.
Instanța de fond a greșit pentru că nu a avut în vedere dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, care prevede că, în cazurile anume prevăzute de lege, vătămarea se presupune. Instanța de fond a arătat că petentul nu a făcut dovada unei vătămări, chiar dacă această lipsă a semnăturii martorului este un motiv de nulitate. Or, conform art. 105 alin. 2, această vătămare este presupusă, deci nu mai trebuia dovedită.
Pentru aceste motive, reprezentanta recurentului petent solicită în principal admiterea plângerii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar trimiterea cauzei în rejudecare.
Instanța, socotindu-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra apelului declarat :
Prin sentința civilă nr.1441 din 16 mai 2013 Judecătoria Zalău a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul Cărpinean C. C.
, împotriva procesului-verbal seria CP nr. 3248800 încheiat la_ de agentul
constatator Tuns Victor S. din cadrul S.R. - I.P.J. S., organ constatator intimat.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că fotografiile obținute printr- un mijloc tehnic certificat potrivit legii constituie proba indubitabilă cu privire la viteza autovehiculului condus de petent. Fixarea înregistrării electronice s-a făcut prin fotografii depuse la dosar. De asemenea, a fost depus suportul electronic pe care s-a realizat înregistrarea. Vizionând această înregistrare, nu mai rămâne nici cel mai mic dubiu în ceea ce privește comiterea faptei de către petent și vinovăția lui.
Dovada relevantă în ceea ce privește calitatea măsurătorilor efectuate cu un mijloc tehnic este dovada omologării acestuia și verificării lui metrologice, în condițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, republicată. Această dovadă a fost făcută de organul constatator.
Din informațiile trimise instanței de organul de expertiză, rezultă că acesta viza efectuarea unei noi verificări metrologice a cinemometrului, fapt inutil din moment ce la dosar exista dovada verificării anterioare valabile.
Organul de expertiză a enumerat semnificația indicilor care apar pe înregistrări și, analizând numai planșa foto expediată, nu și înregistrarea de pe suportul electronic, a indicat faptul că pe această planșă foto apare nu viteza măsurată de cinemometru (T 103 km/h) la momentul dat (14/01/1308:58:36), ci numai viteza blocată (L 103 km/h), viteză care poate să aparțină altui autovehicul decât cel vizat.
Or, din înregistrarea de pe CD rezultă foarte clar că viteza blocată - L 103 km/h, care reprezintă viteza autovehiculului înregistrată la un moment anterior prin apăsarea tastei "Lock"; și care se deblochează numai după apăsarea din nou a aceleiași taste, aparține autovehiculului condus de petent, nicidecum unui alt autovehicul.
Prin urmare, vinovăția petentului se confirmă.
Motivele invocate de petent cu privire la nelegalitatea încheierii procesului- verbal sunt apte să conducă la anularea acestuia numai dacă petentul dovedește că a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod, potrivit art. 105 alin. 2 teza I Cod procedură civilă aplicabil în baza art. 47 din O.G. 2/2001, în acest sens fiind și Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cât privește modul de încheiere a procesului-verbal, instanța reține că, față de existența și concludența probei tehnice la care s-a făcut referire deja, nu era absolut necesară prezența martorului asistent și nici măcar a persoanei contraveniente, în raport de dispozițiile art. 109 alin. 3 din O.U.G. 195/2002. Totuși, chiar din relatarea făcută în plângere de către petent, nu rezultă niciun indiciu că ar fi fost vătămat prin modul în care s-a încheiat procesul-verbal de contravenție, astfel încât să se impună anularea actului pentru singur acest motiv, în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă aplicabil în baza art. 47 din O.G. 2/2001.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs petentul Cărpinean
C. C. solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul anulării procesului-verbal de contravenție și anularea măsurii suspendării dreptului de a conduce.
În motivul de recurs invocat, petentul consideră că instanța de fond a
pronunțat o hotărâre netemeinică, interpretând greșit probele administrate în cauză, a analizat motivele de nelegalitate invocate și a făcut o greșită aplicare a legii, astfel că se apreciază că din înregistrarea de pe CD rezultă că viteza blocată - L103 km/h, aparține autovehiculului condus de petent, însă din vizionarea CD-ului rezultă că, cea mai mare viteză înregistrată cu privire la autovehiculul condus de recurent, este de 99 km/h, și nu de 103 km/h, care ar fi trebuit obligatoriu să apară în înregistrare la un moment dat, astfel că trebuie reținute concluziile din adresa INM că viteza blocată poate să aparțină altui autovehicul decât celui cu nr._ . Se mai arată de către contestator că, deși a solicitat o expertiză metrologică, dar care a fost respinsă potrivit dispozițiilor pct. 3.1.1. lit. c din Norma de Metrologie legală NML_, în condiții normale de trafic pentru cinemometrie, care funcționează în regim staționar și de deplasare, eroarea motivată tolerată este de ± 4%, iar pentru cele staționare, eroarea este de ± 3%.
Astfel viteza ar fi fost de 99,91 km/h la o marjă de eroare de ± 3% și de 98,88 km/h la o marjă de eroare de ± 4% și, deci, nu s-a făcut dovada că ar fi depășit viteza legală cu mai mult de 50 km/h. Se mai arată că procesul-verbal de contravenție nu este semnat de către un martor, așa cum prevăd dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001.
Recursul petentului C. C. C. este întemeiat în parte.
Prin procesul-verbal de contravenție încheiat la data de 14 ianuarie 2013 I. de P. J. S. a aplicat petentului amenda de 630 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002. S-a reținut că în data de 14 ianuarie 2013 petentul a condus autoturismul_ prin localitatea Sutor, cu viteza de 103 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar. Totodată, i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării (f. 4 - dosar fond).
În conformitate cu dispozițiile pct. 3.1.1. lit. c din Norma de metrologie legală NML - 021/2005, în condiții normale de trafic pentru cinemometre care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei eroarea maximă tolerată este de ± 4%. Pentru cele staționare, eroarea este
±
3%.
Din examinarea probelor administrate în cauză rezultă că petentul a fost surprins de aparatul radar conducând autoturismul cu viteza de 103 km/h, care se încadrează în marja de eroare de ± 3% prevăzută de ordinul susmenționat, situație în care nu se poate considera că petentul a depășit viteza legală în localitate cu mai mult de 50 km/h.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva procesului-verbal de contravenție încheiat la data de 14 ianuarie 2013 de I. de P. J. S. .
În consecință, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de petentul Cărpinean C. C. împotriva sentinței civile nr. 1441 din_ a Judecătoriei Z. .
Se va modifica hotărârea atacată și, judecând cauza în fond, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și se va înlătura sancțiunea complementară a exercitării dreptului de a conduce.
Se vor menține restul dispozițiilor procesului-verbal de contravenție atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de petentul Cărpinean C. C. împotriva sentinței civile nr. 1441 din_ a Judecătoriei Z. .
Modifică hotărârea atacată și, judecând cauza în fond, admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și înlătură sancțiunea complementară a exercitării dreptului de a conduce. Menține restul dispozițiilor procesului-verbal de contravenție atacat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
L. M. | D. | G. I. | D. | -D. M. | L. | -M. |
Red.DG/_ | /Dact.MLM/_ | /2ex |
Jud. fond: P. | Rareș |
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 59/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 404/2013. Plângere contravențională → |
|---|
