Decizia civilă nr. 1088/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 1088/R/2013
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013 Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător E. L.
Judecător D. -I. T. Grefier E. C.
Pe rol este pronunțarea cauzei civile privind pe recurent C. V., recurent C. M., împotriva Sentinței civile nr. 4123/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr._, privind și pe intimat C.
L. DE A. A L. DE PE L. C. LOCAL AL M. C. -N., intimat C. J. PENTRU S. D. DE P. P. A. T.
C., având ca obiect, fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul pe recurs al părților, au fost consemnate, în Încheierea ședinței publice din data de_, cât și prin Încheierea civilă din data de_, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Prin Sentinta civila nr. 4123/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr._ a fost respinsa ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. V. și C. M., în contradictoriu cu pârâtele C. L. Pentru S. D. De P. P.
A. T. C. Și C. J. Pentru S. D. De P. P. A.
T. C. .
A fost respinsă cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au înregistrat la data de_ la Primăria M. C. -
N., sub nr.424, o cerere prin care au solicitat în temeiul Legii nr.1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,10 ha (1447 stj) situat în zona "Surpătura";și înscris în CF nr.20190 C. -N. (f 79).
Din copia de pe CF nr.20190 C. -N. rezultă că terenul înscris în această CF sub nr.top 22719, "Fânaț la Surpătura"; în suprafață de 1 jugăr, 1447 stj, figurează în proprietatea lui C. F. (f 80).
Din actele de stare civilă depuse la filele 35-37 a rezultat că proprietarul tabular din CF anterior menționată, C. F., a decedat la data de_ potrivit certificatului de deces de la fila 35 și că moștenitorii
acestuia sunt cei doi reclamanți în cote părți de câte ½ fiecare, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor de la fila 36.
Potrivit art. 8, aliniatul 1 din Legea nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, iar conform aliniatului 2 al aceluiași articol din Legea nr.18/1991, de prevederile legii fondului funciar beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora și potrivit art.11, alin.1 din aceeași lege, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Raportând starea de fapt la aceste norme legale, instanța a reținut că îndreptățirea reclamanților la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren înscrise în CF nr.20190 C. -N., dincolo de faptul că nu a fost contestată de pârâte decât în măsura în care reconstituirea s-a solicitat în natură pe un alt amplasament, a fost dovedită prin CF anterior menționată în care este înscris terenul pe care l-au solicitat reclamanții și în care figurează ca proprietar tabular antecesorul acestora.
Instanța a reținut însă că din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmită de expert Bede Zoltan a rezultat că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților nu mai este posibilă pe vechiul amplasament, suprafața rămasă liberă fiind mult prea redusă, respectiv 133 mp și practic inutilizabilă, fără acces (f 193), motiv pentru care, în temeiul art.10, alin.1 din HG nr.890/2005 raportat la art.2, alin.1 și art.3, alin.1 din Legea nr.1/2000, reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament.
Potrivit art.3, alin.4 din Legea nr.1/2000, în situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condițiile alin.2, se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat, iar potrivit art.1, alin.3 din capitolul I al Titlului VII din Legea nr.247/2005, despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare, vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege.
Potrivit art.54 din HG nr.890/2005, persoanele fizice prevăzute la art.
3 alin. (4) din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru care nu există suprafețe de teren agricol pentru restituirea integrală a proprietății, solicitate prin cerere, cărora li se vor acorda despăgubiri se înscriu în anexa nr. 23.
De asemenea potrivit art.10, alin.1 din HG nr.890/2005, în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată (…), dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri, iar potrivit art.41, alin.2 din aceeași HG, persoanelor fizice cărora li s-a validat dreptul de proprietate conform prevederilor alin. (1), pentru care nu există
suprafețe de teren agricol, reconstituirea li se face în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, iar în situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, se vor acorda despăgubiri și se vor înscrie în anexa nr. 23, conform art. 3 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare. De asemenea, conform art.42, alin.4 din HG nr.890/200, în cazurile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în condițiile legii, și se vor înscrie în anexa nr. 23.
În speță, reținând că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților nu mai este posibilă pe vechiul amplasament, instanța a analizat posibilitatea reconstituirii dreptului pe un alt amplasament conform art.10, alin.1 din HG nr.890/2005 și art.3 din Legea nr. 1/2000.
În acest sens, instanța a reținut pe de o parte, că în întâmpinarea de la filele 109-110, pârâta C. L. PENTRU S. D. DE P. P.
A. T. C. a arătat că nu este posibilă propunerea unei suprafețe de teren în favoarea reclamanților pe un alt amplasament întrucât rezerva nu este constituită încă, or la dosarul cauzei nu există nici o dovadă contrară acestei susțineri și pe de altă parte că terenurile predate Comisiei Locale pentru S. D. de P. P. asupra T. C. din patrimoniul Agenției Domeniilor Statului în temeiul HCJ nr.555 din_ au fost destinate punerii în posesie a persoanelor îndreptățite, în limita suprafețelor atribuite prin hotărâri de validare anterioare emiterii HCJ (f 32, 33-34), or reclamanții nu fac parte dintre aceste persoane, ei fiind propuși, așa cum rezultă din răspunsurile nr.3551/304/_ și nr.30607/481/_ ale C. ui Local al M. C. -N., doar pentru acordarea de despăgubiri ca formă de reconstituire a dreptului lor de proprietate asupra terenului din litigiu (f 12, 13).
Instanța a reținut astfel că modificările succesive ale Legii nr. 18/1991 prin Legea nr. 169/1997 Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005 au îngreunat procedura de reconstituire prin majorarea numărului de solicitări, ceea ce a avut ca efect demararea unui mare număr de litigii pe rolul instanțelor de judecată. Este deja de notorietate că suprafața de teren aflata în administrarea Comisiei locale de fond funciar C. -N. este insuficientă pentru satisfacerea tuturor cererilor de reconstituire.
Având în vedere că legea fondului funciar prevede cu titlu de principiu reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament iar, în eventualitatea în care vechiul amplasament nu mai este disponibil, se poate proceda la reconstituire pe alt amplasament aflat la dispoziția comisiei, echivalent ca si valoare, prin prisma dispozițiilor legale mai sus enumerate, pentru ca cererea formulată de reclamanți, de reconstituire a dreptului lor de proprietate în natură pe un alt amplasament să fie întemeiată, este necesar ca în prealabil să se finalizeze procedura de reconstituire pe vechile amplasamente, apreciată de legiuitor ca prioritară celei de reconstituire pe un alt amplasament. Suprafața ce va face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe alte amplasamente trebuie stabilită de pârâta C. locală pentru S. D. de P. P. asupra T. C., singura care deține evidențe complete privind ansamblul procedurii de reconstituire pe raza M. C. -N., astfel încât să nu fie afectate drepturile foștilor proprietari, or în speță, pârâta și-a exprimat poziția în acest sens, arătând că reconstituirea dreptului de proprietate al reclamaților pe un alt amplasament nu este posibilă din lipsă de teren disponibil.
Ținând seama de toate considerentele de fapt și de drept anterior dezvoltate, instanța a apreciat că cererea de chemare în judecată formulată
de reclamanți împotriva pârâtelor este neîntemeiată și în consecință, a respins-o.
Potrivit dispozițiile articolului 274, aliniatul 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere că în această cauză cererea de chemare în judecată a reclamanților a fost respinsă, instanța a reținut că le aparține culpa procesuală și pentru că pârâtele nu au căzut în pretenții, a respins cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții C. M. și C.
V., solicitând admiterea recursului, în principal casarea, iar în subsidiar, modificarea hotărârii de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Prima instanță a interpretat eronat dispozițiile art.8, art.11 din L.18/1991, art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, precum și art. 10 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 18/1991, aprobate prin H.G. nr. 890/2005, conform cărorar, în situațiile în care reconstituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată.
Reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament nu este condiționata, conform acestor dispoziții legale, de finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, acesta fiind o adăugare la lege, care nu poate fi aplicată în cauză.
În această situație, cum terenul deținut anterior nu poate fi restituit,potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 18/1991, aprobate prin H.G. nr. 890/2005, pârâta C. locală este obligată să facă o ofertă persoanelor îndreptățite la reconstituire prin care se ofere un alt amplasament în aceeași localitate sau în altă localitate iar numai dacă această ofertă ar fi refuzată de cei îndreptățiți, se poate ajunge la acordarea de despăgubiri potrivit legii.
Mai mult decât atât, art. 10 alin.2 din același act normativ prevede că, în situația în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localități care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile iar alineatul 4 al aceluiași articol stabilește că atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar, aceasta se va putea adresa, prin intermediul comisiei județene de fond funciar, instituțiilor și autorităților publice care administrează teren proprietate a statului și care sunt obligate să pună la dispoziția Comisiei locale terenurile disponibile.
În cauză, C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, de pe lângă C. Local al municipiului C. -N., nu a făcut dovada efectuării acestor demersuri și nu poate invoca automat faptul că nu deține teren disponibil pentru restituire în natură cât timp nu a urmat această procedură la care era obligată potrivit dispozițiilor legale enunțate.
De asemenea, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, pentru aplicarea prezentei legi, comisia locală dispune de totalitatea terenurilor proprietate privată ale unității administrativ-teritoriale respective.
Or, din cuprinsul Hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. nr. 555/_, rezultă fără îndoială că pârâta C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991,
deține terenuri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, fapt care nu poate fi combătut de către aceasta .
Deși, pârâta C. locală a invocat faptul că nu este constituită rezerva la dispoziția sa și că numai după finalizarea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate s-ar putea da curs solicitărilor reclamanților, aceste apărări sunt neîntemeiate pentru că, potrivit dispozițiilor art. 18 și art.19 din L. 18/1991, terenurile care ar constitui rezerva Comisiei locale sunt folosite pentru a se atribui celor care au solicitat constituirea dreptului de proprietate în condițiile legii ori reclamanții sunt îndreptățiți la reconstituirea nu la constituirea dreptului de proprietate iar în acest caz, C. locală dispune nu numai de terenurile ce se află în rezerva sa ci și de celelalte terenuri prevăzute de dispozițiile legale enunțate mai sus. în plus,
întrucât cererea reclamanților este tot o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, finalizarea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate ar presupune implicit și soluționarea cererii reclamanților, aceștia neputând fi obligați să aștepte ca cererea lor să fie soluționată ultima.
Contrar celor susținute constant de către pârâta C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, de pe lângă C. Local al municipiului C. -N.
, potrivit disp. art. 10 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 18/1991, aprobate prin H.G. nr. 890/2005, instanța poate cenzura susținerile Comisiei locale care afirmă constant că nu deține terenuri pentru a se putea reconstitui dreptul de proprietate al reclamanților pe alte amplasamente, pe teritoriul municipiului C. -N., cu atât mai mult cu cât terenurile aflate în administrarea C. ui Local al M. C. -N., sunt insuficiente pentru realizarea unor investiții necesare pentru dezvoltarea municipiului și poate obliga pârâta la propunerea unei suprafețe de 10211 mp pe un amplasament situat în intravilanul municipiului C. -N., în vederea reconstituirii în natură a dreptului de proprietate al reclamanților, la înscriere-reclamanților în anexa 46 și la punerea al reclamanților în posesie pentru suprafața de teren menționată.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 5 și 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 18/1991, aprobate prin H.G. nr. 890/2005, comisiile locale au obligația de a stabili mărimea și amplasamentul suprafeței de teren pentru care urmează a se face reconstituirea să procedeze la punerea în posesie, iar comisiile județene au obligația de a valida sau invalida propunerile comisiilor locale și de a emite titluri de proprietate, obligații pe care pârâtele nu și le-au îndeplinit.
În speță reclamanții nu contestă valabilitatea titlurilor de proprietate emise pe vechiul amplasament ci solicită reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament, conform dispozițiilor legale enunțate.
Totodată, pârâta C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, nu poate face dovada faptului că, pentru suprafața de teren care face obiectul Hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. nr. 555/_, ar fi fost eliberate titluri de proprietate în favoarea altor persoane validate de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. și ale căror terenuri ar fi rămas în proprietatea Agenției Domeniilor Statului.
Așadar, cu privire la terenul în litigiu, este aplicabil principiul restituirii în natură a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, care trebuie respectat în toate cazurile de reconstituire a dreptului de proprietate pe un alt amplasament, fie că sunt reglementate de Legea nr. 18/1991, fie că sunt reglementate de Legea nr. 1/2000.
Terenul în litigiu face parte în prezent din intravilanul municipiului C.
-N., conform hărților anexate ale intravilanului municipiului C. -N., zona Fanat la "Surpatură". Față de dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, care instituie principiul potrivit căruia reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să se facă în natură pe vechiul amplasament, cu excepția cazului în care acesta a fost legal atribuit altor persoane, solicită constatarea faptului includerii terenului în litigiu în intravilanul actual al municipiului
C. -N. și a faptului că pârâta, conform dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 18/1991, aprobate prin H.G. nr. 890/2005, avea obligația legală să le facă reclamanților o ofertă de reconstituire a dreptului de proprietate pe un alt amplasament situat în intravilanul actual al municipiului C. -N. .
Prin întâmpinarea formulată intimata C. L. de A. a Legii 18/1991 a solicitat respingerea recursului.
In ceea ce privește solicitarea privind acordarea in compensare a terenului având nr. Topo 15736, învederează instanței ca, potrivit dispozițiilor art. 5 din HG nr. 890/2005 atribuțiile ce revin Comisiei locale de fond funciar, sunt acelea de înaintare si propunere spre aprobare si validare Comisiei Județene a situațiilor definitive, împreuna cu toata documentatia aferenta. Prin urmare C. locala "nu dispune compensarea" cum in mod eronat se solicită .
Solicitarea reclamantei privind echivalarea valorica dintre terenul ce a aparținut antecesorilor săi si terenul solicitat in prezenta acțiune, nu are nici un suport legal, urmând a fi respinsa de instanța, întrucât Legea nr. 18/1991 nu face nici o referire la o astfel de echivalare, ba mai mult in anexa nr. 18 a Regulamentului aprobat prin hg nr. 890/2005, sunt prevăzute in mod expres criteriile de echivalare a terenurilor agricole pe categorii de folosința, voința legiuitorului fiind clar exprimata, astfel incat nu exista motiv pentru interpretarea lor extensiva.
Valoarea terenurilor agricole se stabilește potrivit HG. 1546/2004 de aprobare a formelor metodologice privind modul de stabilire a valorii terenurilor arabile în vederea acordării despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.l69/1997, cu modificările și completările ulterioare"
Astfel valoarea unitară corespunzătoare clasei de calitate a terenurilor si stabilirea echivalentului se face pe baza "Criteriilor de echivalare a terenurilor agricole pe categorii de folosință în echivalent arabil" -Anexa 18 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.890/2005.
De asemenea, C. L. de fond funciar poate face propuneri de atribuire doar asupra terenurilor care se afla la dispozitia sa, terenuri care au fost preluate la fostul CAP, si nu asupra tuturor terenurilor aflate in proprietatea statului, asa cum susține reclamanta.
Potrivit art. 11, alin 2, indice 1, din Legea nr. 18/1991, modificata " terenurile preluate abuziv de la cooperativele agricole de producție sau de către stat, fara nici un titlu revin, de drept proprietarilor, care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite in mod legal altor persoane."
De asemenea, potrivit art. 2, alin. 1 din Legea nr. 1/2000, in aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane
, iar conform art. 10, alin 1, din HG nr. 890/2005, in situațiile in care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibila, fostului proprietar
sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat in aceeași localitate sau intr-o localitate invecinata.
Mai mult decât atât, raportat la prevederile art. 10 alin. 1, din HG nr. 890/2005, terenul ce ar urma sa fie atribuit persoanelor îndreptățite la reconstituire in schimbul vechiului amplasament nu este la alegerea acestor persoane, ci trebuie sa fie un amplasament oferit de către C. L. si care se afla la dispoziția acesteia.
Astfel intra in atribuțiile exclusive ale comisiei locale posibilitatea de a stabili, in concret terenul ce urmează a stabilit solicitantului in compensare, neputându-se substitui in atribuțiile comisiei locale, cu privire la acest aspect. Instanța se poate limita numai la constatarea îndreptățirii solicitantului de a i se oferi teren in compensare, fara indicarea in concret a elementelor de identificare a terenului respectiv, operație ce se afla la exclusiva apreciere a comisiei locale.
Învederează instanței faptul ca prin abrogarea art. 3 alin 1 din Legea nr. 1/2000, de care se prevalează reclamanții, nu mai este posibila reconstituirea dreptului de proprietate pe alte terenuri decât cele aflate la dispoziția comisiei, iar voința legiuitorului prin abrogarea articolului mai sus menționat, a fost aceea de a exclude reconstituirea pe terenul proprietate privata a comunei, orașului sau municipiului
Cu toate că art.10 din HG nr.890/2005 nu race referire la tipul de amplasament oferit spre schimb, din coroborarea art. 32 din HG nr. 890/2005, cu art. 9 alin 3 din același act normativ, reiese ca in situația terenurilor aflate in intravilan la data atribuirii sau preluării de către CAP, foștii proprietari vor fi compensati cu o suprafață de teren echivalenta valoric din terenurile intravilane sau in lipsa extravilane, ce au aparținut foștilor cooperatori sau ascendenților acestora, din rezerva comisiei locale sau dupa caz din terenul proprietatea privata a statului, iar pentru terenurile agricole la data preluării echivalarea terenurilor agricole pe categorii de folosința in echivalent arabil, este prevăzuta anexa nr. 18.
Prin urmare contează tipul de teren si locul situării sale, intravilan sau extravilan la data preluării de către CAP. Faptul ca pe acel teren ulterior preluării, CAP a făcut investiții de natura a-i creste valoarea sau s-a extins aria intravilanului, terenul devenind din arabil, teren de construcție, nu sunt de natura a conduce la concluzia ca acestea se cuvin de plano fostului proprietar.
Legiuitorul face o distincție clara, si stabilește in mod expres faptul ca
, doar din domeniul privat al statului se pot restitui terenuri, in condițiile legii foștilor proprietari sau mostenitorilor acestora care au fost inscrisi in anexele privind despăgubirile la regulamentul de aplicare al Legilor fondului funciar.
Potrivit Legii nr. 215/2001, municipiul in calitate de subiect de drept civil dispune de toate atributele dreptului sau de proprietate pe care le are orice subiect de drept civil. Prin urmare C. locala de fond funciar nu poate dispune de terenurile proprietatea municipiului, fie el public sau privat.
Legea nr. 67/2010, se refera strict la terenurile apartinand domeniului privat al statului, gestionate de ADS si sub nici o forma nu se refera la terenurile proprietatea privata a municipiului.
Atunci când nu mai exista teren in rezerva comisiei de fond funciar, acesta sa va putea adresa, prin intermediul comisiei județene de fond funciar, instituțiilor si autorităților publice care administrează teren proprietate a statului.
Astfel se nesocotesc prevederile art. 36 din Legea nr. 215/2001, republicata, potrivit cărora C. Local are inițiativa si hotărăște, in condițiile legii, in toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege in competenta altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.
Reclamanții in mod deliberat ignora si incalca dreptul de proprietate al unității administrativ teritoriale care ar trebui sa poată fi exercitat in toata plenitudinea sa.
De asemenea Legea nr. 165/2013, art. 4, coroborat cu art. 7 si art. 12, stabilește modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate, in cazul in care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibila precum si ordinea in care se atribuie terenurile in compensare.
Pe cale de consecința reclamanții nu pot sa aleagă orice teren vor, ei trebuie sa respecte ordinea stabilita de către legiuitor, in ceea ce privește acordarea terenurilor in compensare.
Mai mult decât atat, in ceea ce privește susținerea reclamanților potrivit căreia, din cuprinsul Hotararii Comisiei județene nr. 555/_, reiese fara îndoiala ca parata C. L. deține terenuri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, învederează instanței faptul ca, aceasta hotărâre se refera la terenuri agricole, situate in raza administrativ teritoriala a mun. C. -N., si nicidecum la terenuri situate in intravilan pentru a se putea face o propunere in vederea reconstituirii dreptului de proprietate, in favoarea reclamantei.
Analizând recursul declarat de reclamanții C. V. și C.
M. prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente,
T. ul apreciază că acesta este parțial fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanții, în calitate de moștenitori ai defunctului C. F., urmăresc pe calea prezentului demers, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren echivalent valoric celui pe care antecesorul lor l-a deținut, în suprafață de 10.211 mp. înscris in CF 20190 C. -N., nr. top 22719/1 și care nefiind liber, nu poate fi restituit în natură.
În aceste condiții, conform art. 10, alin 1, din HG nr. 890/2005, in situațiile in care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibila, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat in aceeași localitate sau intr-o localitate invecinată.
Așa cum se constată din actele dosarului, această procedură nu a fost urmată de către intimată, aceasta susținand ,susținere acceptată de prima instanță în pofida lipsei unor dovezi concrete, că rezerva nu este constituită și nu deține teren disponibil pentru reconstituirea dreptului de proprietate al recurenților pe alt amplasament.
În acest sens, este pertinentă susținerea recurenților că cererea lor este la randul ei, una de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel încat nu există o justificare rezonabilă pentru ca aceștia să aștepte finalizarea
întregului proces de reconstituire, proces care, dimpotrivă, trebuie să îi includă și pe ei.
Apoi, se reține că potrivit dispozițiilor art.18 alin.3 din Legea nr.18/1991 "terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei, sau din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, se pot restitui, la cerere, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora care au fost înscriși în anexele privind despăgubirile la regulamentele de aplicare a legilor fondurilor funciar.
T. ul constată însă, că pe parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv după momentul pronunțării hotărarii instanței de fond, a fost adoptată Legea nr.165/2013 a cărei incidență a fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din data de_, act normativ invocat de altfel și de intimată prin întampinare.
Cu privire aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Legii nr.165/2013, invocată în recurs, potrivit art.4 "dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi";.
Potrivit art.7 din același act normativ, "până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/ invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către
C. de Fond Funciar a municipiului B. ești, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar. Dispozițiile alin.1 nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile";.
Din analiza textelor legale anterior menționate reiese că, exceptând sentințele irevocabile, dispozițiile cu privire la suspendarea procedurilor de punere în posesie și eliberare de titluri de proprietate până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor, inclusiv în recurs.
Hotărârea judecătorească ce face obiectul prezentului recurs nu era irevocabilă la momentul intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, astfel că dispozițiile acesteia îi sunt aplicabile.
Pe de altă parte, tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art.12 alin.1 și 3 din Legea nr.165/2013 "în s itu aț ia în c are res titu ire a terenu rilor
agr icole pe vech ile amp l as ame n te nu es te pos ib il ă , după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a M. B. ești, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va atribui un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine: a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar; b) pe izlazul comunal; c) pe terenul proprietate publică, trecut în condițiile legii în proprietatea privată a statului, sau pe terenul proprietate privată a statului, care a fost administrat pe raza unității administrativ-teritoriale de institute, stațiuni de cercetare și alte instituții publice; d) pe terenul proprietate publică, trecut în condițiile legii în proprietatea privată a statului, sau pe terenul proprietate privată a statului, care a fost administrat de institute, stațiuni de cercetare și instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate în același județ. Atribuirea terenurilor de către comisia locală se face în ordinea de înregistrare a cererilor inițiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. (1). Fostul proprietar sau moștenitorii acestuia pot refuza terenul din rezerva comisiei locale de fond funciar sau din izlazul comunal, propus în vederea restituirii";.
Conform art.6 alin.1 și 2 din aceeași lege, "în termen de 180 de zile de la data constituirii, comisia prevăzută la art. 5 întocmește, conform normelor de aplicare a prezentei legi, situația terenurilor agricole, cu sau fără investiții,
și forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială. Situația prevăzută la alin. (1) va indica, prin determinare grafică pe ortofotoplan: a) terenurile ce constituie rezerva comisiei locale de fond funciar; b) terenurile aflate în proprietatea publică și privată a statului, cu sau fără investiții, aflate în administrarea unor autorități și instituții publice; c) terenurile administrate de institute și stațiuni de cercetare, cu sau fără investiții; d) terenurile ocupate de izlazuri; e) alte terenuri identificate ca disponibile în vederea restituirii";.
Astfel, tribunalul constată că în conformitate cu dispozițiile legale menționate mai sus, pentru atribuirea terenurilor agricole pe un alt amplasament este necesar ca în prealabil să se întocmească de către comisia prevăzută la art. 5 situația terenurilor agricole care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, iar în prezent termenul stabilit pentru efectuarea acestei operațiuni nu s-a împlinit.
De asemenea, potrivit dispozițiilor Legii nr.165/2013 în situația nesoluționării cererii în termenul prevăzut de art.11 partea are la îndemână procedura plângerii.
Față de cele ce preced, în baza art.304 pct.9, art.304¹ și art.312 alin.1 și 3 C.proc.civ. tribunalul va admite în parte recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâtele C. L. de Fond Funciar
C. -N. și C. jud. pt. stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. să procedeze la întocmirea documentației și punerea în posesie a reclamanților, respectiv la emiterea titlului de proprietate pentru un teren pe alt amplasament echivalent cu terenul în suprafață de 10211 mp înscris in CF 20190 C. -N., nr. top 22719/1, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 6 și 12 din Legea 165/2013.
Raportat la această soluție, în temeiul art.274 C.pr.civ. va obliga paratele să plătească reclamanților suma de 1500 le cheltuieli de judecată parțiale la fond reprezentand parte din onorariul avocațial, corespunzător pretențiilor admise (f.61 fond), va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de recurenți pentru exercitarea căii de atac, tribunalul va respinge cererea sub acest aspect întrucat nu s-a făcut proba efectuării unor astfel de cheltuieli, nefiind depuse dovezi în acest sens.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte recursul declarat de parata reclamanții C. V. și
C. M. împotriva sentinței civile nr. 4123/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâtele C. L. de Fond Funciar C. -N. și C. jud. pt. stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. să procedeze la întocmirea documentației și punerea în posesie a reclamanților, respectiv la emiterea titlului de proprietate pentru un teren pe alt amplasament echivalent cu terenul în suprafață de 10211 mp înscris in CF 20190 C. -N., nr. top 22719/1, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 6 și 12 din Legea 165/2013.
Obligă paratele să plătească reclamanților suma de 1500 le cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea recurenților privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. O. -S. | Judecător, E. L. | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, E. C. |
E.C. 13 Noiembrie 2013 Jud fond - M. M. G. Red. OSM/tehn AP.-_
| ← Decizia civilă nr. 388/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 545/2013. Fond funciar → |
|---|
