Decizia civilă nr. 109/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 109/R/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. O. -S. JUDECĂTOR: DAN-I. T.
JUDECĂTOR: E. L. GREFIER: E. C.
Pe rol este pronunțarea cauzei civile privind recursul declarat de recurent R. V., recurent C. ANA, împotriva Sentinței civile nr.651/_
, pronunțată în dosar nr._ Al Judecătoriei Gherla, privind și pe intimat C. L. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. D.
C. C. LOCAL AL C. J., intimat C. J. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. C. DE PE L. P. J. C., intimat P.
A., intimat P. A. J., intimat P. V., intimat P. I., intimat P.
D., având ca obiect, fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
T. ul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul pe recurs al părților prezente, au fost consemnate prin Încheierea Ședinței publice din data de 29 ian.2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
A. cauzei, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 651/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții R. V. și C. Ana împotriva pârâtelor C. L. de fond
funciar J. și C. J. C. de aplicare a legilor fondului funciar; a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu a intervenienților P. A. ,
P. A. jr., P. V., P. I. și P. D. împotriva reclamanților și a pârâtelor și în consecință: a fost obligată pârâta pârâta Comisa L. de fond funciar J. să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate, în favoarea intervenienților în calitate de moștenitori legali ai defunctului P. A., pe care să o înainteze pârâtei Comisa J. C., cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 1,55 ha teren, situat în satul G. comuna J., din care face parte și terenul în suprafață de 1400 mp, situat în locul numit popular " sub coastă"; și să-i pună în posesie cu această suprafață; a fost obligată pârâta C. J.
să emită titlu de proprietate în favoarea intervenienților în calitate de moștenitori legali ai defunctului P. A., pentru suprafața totală de 1,55 ha teren, situat în satul G. comuna J., din care face parte și terenul în suprafață de 1400 mp, situat în locul numit popular " Sub Coastă";.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Reclamanții sunt moștenitorii legali ai defuncților R. Iosif și R. M. din G. . R. Iosif, antecesorul reclamanților, s-a înscris în fostul G.A.C. și apoi C.A.P. G. în 1959, cu suprafața totală de 1,70 ha, figurând în total în registrul persoanelor care au adus terenuri în cooperativa agricolă de producție G. cu suprafața totală de 4,36 ha.
Intervenienții în interes propriu - P. A., P. A. jr., P. V.
, P. I. și P. D. sunt moștenitorii legali ai defunctului P. A. senior; acesta s-a înscris în fostul GAC G. și apoi în CAP în 1959 cu suprafața totală de 1,53 ha teren în G. comuna J., figurând în total în registrul persoanelor care au adus terenuri în cooperativa agricolă de producție G. cu suprafața totală de 3 ha.
După apariția Legii nr. 18/1991, ambele părți au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile deținute anterior cooperativizării.
Deși s-a aprobat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea defunctului P. A. senior pentru suprafața totală de 1,55 ha, în G., fiind întocmită Adeverința nr.371/1992, acesta sau moștenitorii săi nu au fost puși niciodată în posesie cu această suprafață, întrucât a apărut un litigiu legat de o suprafață intravilan de 14 ari situată în locul numit ,,sub coastă";, care a fost cerut și de antecesorul reclamanților, defunctul R. Iosif.
probele administrate a rezultat că părțile sunt rude și în acest context, atât defunctul R. Iosif cât și defunctul P. A. senior au avut teren în locul numit ,,sub coastă";, în satul G., de la P. Dochița, mama lui
P. A. și a lui P. Grigore, antecesorul lui R. Iosif, ambii fiind trecuți într-un tabel din evidențele agricole ale satului, cu teren în locul numit "Sub Coastă".
Toți martorii audiați în cauză, care sunt vecini de terenul în cauză și consătenii părților, au arătat deopotrivă că în locul numit ,,Sub Coastă";, în satul G., atât defunctul P. A. cât și defunctul P. Gligor, antecesorul lui R. Iosif și respectiv reclamantul R. V. au avut ca moștenire după P. Dochița, câte un lot de teren în suprafață de 14 ari și nu mai mult, cu care s-au înscris în fostele gospodăriri agricole și apoi în CAP G.
, iar după apariția Legii nr. 18/1991 l-au solicitat în vederea retrocedării.
Acest fapt este confirmat și de extrasul CF 12 G. unde apare înscrisă ca proprietară defuncta P. Dochița, antecesoarea comună a celor doi.
Raportat la aceste considerente, instanța apreciază că atât defunctul P.
A. senior cât și defunctul R. Iosif, antecesorul reclamantului R. V. au fost îndreptățiți fiecare doar la suprafața de 14 ari din locul numit ,,sub coastă"; în satul G., lot primit fiecare ca moștenitori de la antecesoarea lor comună, defuncta P. Dochița și nu la o suprafață mai mare cum pretinde reclamantul R. V., cum că ar mai fi îndreptățit la încă un lot de 14 ari.
În consecință, instanța, în temeiul art. 8, 9, 19 din Legea nr. 18/1991 cu modificările ulterioare, a respins acțiunea reclamanților împotriva pârâților întrucât reclamantul ca moștenitor al defunctului R. Iosif nu mai este îndreptățit încă la o suprafață de 14 ari în locul numit ,,sub coastă";, neexistând la dosar probe concludente care să ateste că R. Iosif a mai avut în locul arătat două loturi a câte 14 ari fiecare;
În privința cererii de intervenție în interes propriu, instanța a apreciat că se impune admiterea acesteia, constatând că în mod nelegal defunctul P.
senior nu a fost pus în posesie de C. locală de fond funciar J. cu
întreaga suprafață de 1,55 ha teren în G., inclusiv cu suprafața de 14 ari din locul numit ,,Sub Coastă";, deși este îndreptățit la această suprafață.
Împotriva sentinței civile examinate au declarat recurs în termen legal reclamanții R. V. și C. Ana, arătând că sentința, respectiv încheierea, atacate sunt netemeinice și nefondate, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să admită recursul, să fie casată sentința, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu obligarea intervenienților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele recursului, reclamanții au criticat legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate. Recurenții au susținut că instanța de fond a pronunțat sentința fără a analiza toate înscrisurile și dovezile existente la dosarul cauzei, pronunțându-se plus petita, respingând cereri în probațiune fără a motiva această respingere în cuprinsul încheierii de ședință din_ . În același timp, recurenții au arătat că prin cererea de intervenție antecesorii lui P. A. au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafața de 0,15 ha situat administrativ pe raza satului G., în locul cu denumirea toponimică "Sub Coastă", această suprafață de teren fiind cuprinsă în suprafața totală de 1,55 ha pentru care s-a emis Adeverința 371-_ . Nu s-a solicitat obligarea Comisiei locale și a comisiei județene la emiterea titlului de proprietate. Comisiile l-au invitat pe defunctul P. A. să fie pus în posesie (a se vedea fila 117 dosar fond), însă acesta a refuzat, dar instanța de fond, cu toate acestea, s-a pronunțat în sensul obligării celor două comisii la emiterea titlului de proprietate pentru
suprafața de 1,55, pronunțându-se plus petita, în opinia recurenților.
Recurenții au arătat de asemenea că numitul P. G. ă a fost străbunicul recurenților și figurează în C.F. 12 G. sub B+13. La decesul său, cei șase copii au dobândit acest teren în părți egale respectiv, P. Domnita în C.F. 12 G. figurează la poziția B+ 23,28, P. Dochita identica cu P. Eudochia în C.F. 12 G. figurează la poziția B+ 22,29, P. Gergely identic cu P. Gligore în C.F. 12 G. figurează la poziția B+ 24,30, bunica recurenților P. M. în C.F. 12 G. figurează la poziția B+ 25,31, P. Ana în
C.F. 12 G. figurează la poziția B+ 26,32, P. Vasilie identic cu P. Văzul în
C.F. 12 G. figurează la poziția B+ 26,33.
Terenul din litigiu se afla în zona denumită "Sub Coastă" sau la Valea Visei terenul se identifica cu top. 271, arător, în suprafața de 2 iugh și 899 sțjp., echivalent 14858 mp cu top. 272/1, pășunile în suprafața de 1 iugh și 5 sțjp., echivalent 5812 mp.
D. totalul de 20670 mp., jumătate a revenit lui P. G., respectiv moștenitorilor acestuia, revenind fiecăruia a șasea parte, respectiv 1700 mp.
După cum rezulta din Încheierea de carte funciară nr. 1815 din 28 septembrie de sub B+34-36 (C.F. nr. 12 G. - fila 65 dosar fond), bunicul recurenților, P. Gligor, a cumpărat o parte din porția lui P. Ana respectiv 1/2 parte având o porțiune mai mare decât ceilalți respectiv 2550 mp. Însă, suprafața folosită efectiv a fost de 2900 mp suprafață cu care a intrat efectiv în CAP în anul 1959.
Instanța a fost indusa în eroare, intervenienții, având aprobată suprafața de 1,53 ha, atât cât au solicitat și pe care o folosesc, iar aceasta suprafața de 1400 mp nu se regăsește printre cei 1,55 ha, ci este în plus. P.
formulează cerere de înscriere în CAP pentru suprafața de 1,55 ha detaliind: intravilan 2900 mp La Pătruș, 5800 mp gradina casei, 2300 mp Morătoare 4300 mp, în total 1,53 ha.
În aceasta cerere nu figurează nici un teren de 1400 mp și nici o denumire "Sub Coasta" sau "Valea Visei". Mai mult, defunctul P. A. arată în cerere că terenul de la Morătoare este a lui P. N. lae însă în 1991, când face cerere, solicită reconstituirea și pentru acest teren.
Prin răspunsul la interogatoriu, P. D. recunoaște că folosește terenul de 1,55 ha, detaliind toate parcele pe care le au în folosință, care se regăsesc în cererea de înscriere în C.A.P. a defunctului lor tată, P. A., însă doresc în plus și suprafața de 1400 mp de sub coasta pentru care nu au formulat cerere și nu au solicitat-o niciodată la nici o modificare a Legii nr. 18/1991.
O condiție a Legii nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate este aceea de a solicita terenul depunând o cerere scrisă în acest sens.
Intervenienții au indus instanța în eroare, afirmând că cei 1400 mp teren se regăsesc în adeverința de proprietate prin care li s-a aprobat 1,55 ha teren.
Însă acest lucru nu este adevărat, intervenienții folosesc cei 1,55 ha și doresc în plus cei 1400 mp pentru care nu au formulat însă cerere de reconstituire niciodată.
Acest aspect rezulta și din Procesul verbal încheiat în_ în care se arată la aliniatul 4 "...conform Anexei 2a/546 dl. P. are aprobată o suprafața de 1,53 ha iar cererea de intrare în CAP sus-numitul are defalcată suprafața, respectiv tarlalele. Însă tarlaua pe care o solicita să fie trecută în procesul-verbal de punere în posesie "sub Coasta" nu este menționată.
La fila 109 din dosarul de fond se găsește cererea lui P. A. care a formulat o singura cerere la Legea nr. 18/1991 pentru suprafața de 1,55 ha. Are prea mică relevanță dacă este 1,55 ha sau 1,53 ha. Important este că cei 1400 mp de la Valea Visei sau Sub Coasta nu au fost solicitați și nu se regăsesc în cei, 1,55 ha, ci sunt peste această suprafață, deci în plus.
În tabelul la Anexa 2a, P. A. figurează la poziția 546 cu suprafața de 1,53 din care extravilan 1,24 ha și intravilan 0,29 ha, anexa pe care nu au contestat-o.
Recurenții arată că fiica lui P. Gligor a fost P. M., mama recurenților, căsătorita cu R. Iosif.
R. Iosif, tatăl recurenților, a intrat în CAP cu suprafața de 1,70 ha.
R. Remus a fost tatăl lui R. Iosif.
Tatăl recurenților, defunctul R. Iosif a făcut cerere atât în nume propriu cât și după R. Remus. La filele 98, 99 există cererile de intrare în
C.A.P. ale antecesorilor recurenților.
Suprafața cerută după R. Remus este de 2,66 ha iar suprafața cu care a intrat R. Iosif în CAP este de 1,70 ha, în total 4,36 ha.
Aceasta suprafață a fost validată în Tabelul Anexa 2a la poziția 500 unde figurează cu 4,36 ha, numitul R. Iosif.
Instanța nu a verificat toate înscrisurile, pronunțând o hotărâre nelegală, diminuându-ne practic suprafața dovedita cu acte, pe care antecesorii recurenților au înscris-o în C.A.P., concomitent cu împroprietărirea intervenienților care nu au cerut în conformitate cu Legea nr. 18/1991 terenul în litigiu niciodată în mod legal.
Recurenții au declarat recurs și împotriva încheierii civile din data de_ prin care s-a respins nemotivat cererea în probațiune privind pe P. Lazăr care cunoaște situația lucrând terenul în litigiu de la vârsta de 14 ani pana la vârsta de 21-22 ani.
Recurenții susțin că cererea a fost respinsă ca nefiind utilă, însă motivarea nu se regăsește în încheiere, lucru inadmisibil de altfel deoarece respingerea cererii în probațiune trebuie motivată.
Consideră că acest martor este util și pertinent fiind singurul care cunoaște istoricul acestui teren litigios cu lux de amănunte.
Terenul pe care îl solicita intervenienții nu a fost folosit anterior colectivizării P. A. .
Cu acest teren recurenții au fost puși în posesie dar în 2006 au fost deposedați prin violență de P. A. .
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Intimații P. A. jr., P. V., P. I., P. D. au formulat întâmpinare (f. 17-19), prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivele întâmpinării se arată că recurenții au formulat o cerere de intervenție în interes propriu prin care nu au pretins un drept propriu, iar prin aceasta cerere și-au exprimat doar poziția procesuală de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
Așadar, intimații, prin cererea de intervenție în interes propriu formulată în cauză au solicitat instanței de judecata să se respingă cererea de chemare în judecata a reclamanților, formulând ca anexă a cererii de intervenție în interes propriu o cerere de conexitate prin care au solicitat conexarea la dosarul nr._ a dosarului nr._, având ca obiect aceleași pretenții ca și reclamanții.
Așa fiind, s-a admis cererea de conexitate și ambele dosare s-au judecat împreună, astfel că prin cererea de intervenție nu au formulat pretenții proprii, dar prin cererea principală înregistrată în dosarul nr._ s-a solicitat, așa cum s-a precizat, emiterea titlului de proprietate în favoarea intimaților inclusiv pentru terenul în litigiu în suprafața de 0,14 ha, având denumirea toponimica "Sub Coastă", dar și punerea în posesie cu acest teren. Recurenții au susținut că antecesorul lor, defunctul P. A. senior, nu a formulat niciodată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,14 ha, dar nici nu s-a înscris în
colectivizare cu acest teren.
Este nefondată această susținere, pe de o parte, chiar reclamantul R.
V. recunoaște în răspunsul la interogatoriu că P. A. senior a deținut și deține o parcelă de teren în zona "Sub Coasta", iar pe de altă parte, martorii propuși în cauză de către reclamant, Feșnic I. și C. A., membrii ai Comisiei locale de fond funciar, au afirmat că numitul P. A. a fost pus în posesie imediat după anul 1991, cu o suprafața de 0,14 ha teren în locul cu denumirea toponimică "Sub Coasta".
D. dovezile administrate la dosarul cauzei, interogatorii, declarații de martori, a rezultat că antecesorul recurenților nu a dorit să se înscrie în colectivizare cu terenul pe care-l deținea la acel moment, dar a fost obligat, iar din tabelul cu membrii cooperatori întocmit cu persoanele care au adus teren în cooperativizare rezultă că numitul P. A. a intrat în cooperativizare cu o suprafața de teren de 0,14 ha, în locul cu denumirea locală "Sub Coasta".
Prin cererea formulată de către P. A. senior, ca efect al apariției Legii nr. 18/1991, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe totale de teren de 1,55 ha, situat administrativ în mai multe locații de pe raza localității G., comuna J., județul C. .
P. A. senior a decedat, dar anterior datei decesului său, ca efect al formulării cererii sus-amintite, i s-a stabilit dreptul de proprietate asupra
unei suprafețe totale de teren de 1,55 ha, conform Adeverinței nr. 371/_
, emisă de Primăria C. J. .
Așadar, după cum se menționează în Adeverința nr. 371/1992, prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 14/28.VIII.1991, în Tabelul Anexă 2a la poziția 546, P. A. senior a dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren 1,55 ha.
Recurenții susțin că în suprafața de 1,55 ha teren a fost cuprinsă și suprafața de 0,14 ha teren, având denumirea toponimică "Sub Coastă", dar și în situația în care se va aprecia că în această suprafață de teren cuprinsă în adeverința menționată, nu a fost cuprinsă suprafața de teren de 0,14 ha, având denumirea toponimică "Sub Coastă", din probele administrate la dosarul cauzei a rezultat că antecesorul recurenților, tatăl recurentului, respectiv soțul recurentei, P. A. senior, a solicitat această suprafața de teren pe tot parcursul efectelor legilor fondului funciar, inclusiv sub efectul Legii nr. 247/2005, respectiv, prin declarația olografă din data de 17.XI.2005, fapt atestat în cuprinsul procesului-verbal nr. 6412/_ și a Procesului-verbal nr. 6995/_, întocmit de C. de Fond Funciar J. .
În sfârșit, instanța de fond a făcut o analiză corectă a probelor administrate, dar nu numai, a administrat toate probele necesare unei corecte soluționări a cauzei, astfel, din declarațiile martorilor vecini ai parcelei de teren deținută de recurenți a rezultat că parcelele de teren în zona, atât a numitului P. A. cât și a reclamanților, provin de la un antecesor comun care este numita P. Dochita, înscrisă ca proprietar în C.F. nr. 12 G. sub nr. seria B. 29 minoră, asupra imobilului de sub nr. serial A+1,2, prin moștenire (declarațiile martorilor sunt confirmate de chiar extrasul de Carte Funciara nr. 12 G. ), iar reclamanții nu au făcut dovada faptului că au cumpărat o parcela de teren în plus față de cea pe care o dețineau ca și moștenire, așa cum au susținut și susțin prin chiar motivele de recurs.
D. tabelul olograf cu membrii cooperatori care au adus teren în C.A.P., depus la dosarul cauzei de ambele părți și necontestat de reclamanți, rezultă că P. A. s-a înscris în CAP cu suprafața de teren de 0,14 ha în locul cu denumirea toponimica "Sub Coastă", iar numitul R. Iosif, antecesorul lui
V. se menționează în același tabel că a adus teren în cooperativizare în suprafața de 0,29 ha, numai că la ultima rubrică din acest tabel se face mențiune că terenul este situat acasă, deci reprezintă gradina casei fiind în intravilan, aspect confirmat și de unii martori, iar martorul C. A., care a avut calitatea de membru al Comisiei locale de fond funciar, după cum a precizat în declarația de martor, a declarat că punerile în posesie și măsurătorile s-au făcut pe baza declarațiilor olografe ale părților, fără a se ține seama de înscrisuri.
Astfel, reclamantul R. V. a depus la dosarul cauzei extrasul de Carte Funciara nr. 12 G. susținând că socrul dânsului P. Grigore și soția acestuia născută P. Ana au mai cumpărat o porțiune de teren înscrisă în aceasta carte funciara de la numita P. Ana, înscrisă ca proprietar sub B.26 și B.32, numai că, pe de o parte, este vorba de o altă parcela de teren aparținând unei alte persoane, iar în speță, terenul în litigiu s-a dobândit de către părțile în proces în parți egale pentru fiecare după P. Dochita și care nu s-a înstrăinat, iar pe de altă parte înscrierile de sub B. 34, 35, 36 din C.F. nr. 12 G. atestă faptul că numitul P. Grigore și soția acestuia au cumpărat acea porțiune de teren împreună cu numitul P. V., iar conform mențiunii de sub B. 37- 38 din C.F. 12 G., acest drept de proprietate
astfel dobândit le-a fost rectificat devenind proprietari Pescar A. și soția nasc. P. M. .
În concluzie, reclamanții nu au făcut dovada prin înscrisuri, martori sau alte mijloace de probă procesual admise în cadrul unei judecați, că sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren mai mare de 0,14 ha, suprafața pe care deja au dobândit-o că efect al reconstituirii dreptului de proprietate și apoi au înstrăinat-o după cum aceștia au recunoscut în proces, iar susținerile din motivele de recurs că numitul P. A. i-ar fi deposedat prin violenta de suprafața de teren aflata în litigiu, sunt nefondate și nedovedite.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, T. ul reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt în baza probelor administrate și a pronunțat o sentință legală și temeinică ce urmează să fie menținută.
Potrivit Adeverinței nr. 371/_, emisă de C. comunală de fond funciar J. (f. 21 dosar judecătorie), în favoarea antecesorului intimaților intervenienți, defunctul P. A., s-a stabilit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1,55 hectare, prevăzută în Anexa nr. 2A, la poziția nr. 546 din Hotărârea comisiei județene C. nr. 14/_ .
locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor J. nu a fost în măsură să ofere o explicație plauzibilă pentru emiterea celei de a doua adeverințe cu același număr dar din data de_ (f. 114 dosar judecătorie), din care ar rezulta că defunctului P. A. i s-a stabilit dreptul de proprietate doar cu privire la suprafața de 1,53 ha. În aceste condiții, a doua adeverință este lipsită de efecte juridice.
documentele aflate la dispoziția intimatei C. locală J. rezultă că
P. A. a deținut suprafața de 0,14 ha teren în locul denumit "Sub coastă";, iar R. Iosif, antecesorul în drepturi al recurenților reclamanți a deținut suprafața de 0,29 ha., grădină în intravilan (f. 116 dosar judecătorie). Referitor la tabelul analizat, în cuprinsul adresei emisă de Primăria J. sub nr. 1869/_ (f. 120 dosar judecătorie) se arată că într-un registru neoficial al suprafețelor de teren înscrise în C.A.P. P. A. este menționat cu suprafața de 0,14 ha la locul numit "Sub Coasta"; (în același registru figurând și R. Iosif, antecesor al numitului R. V. cu suprafața de 0,29 ha), iar "această suprafață nu îi poate fi aprobată"; deoarece, pe de o parte, nu a fost solicitată, iar pe de altă parte, "a fost atribuită numitului R.
V. ";.
În ședința Comisiei de fond funciar J. din data de_ au fost prezenți atât recurentul R. V. cât și P. A. . Ambii au susținut că suprafața în litigiu este înscrisă în cartea funciară, iar P. A. a precizat că folosește suprafața de 0,14 ha. din anul 1991. C. a apreciat că se impune efectuarea punerii în posesie a numitului P. A. și întocmirea procesului verbal în acest sens potrivit Anexei 2A/546 (f. 121 dosar judecătorie).
În urma coroborării ansamblului probelor administrate în cauză, inclusiv interogatoriile și depozițiile martorilor audiați, instanța de fond a statuat corect în sensul că atât defunctul P. A. cât și defunctul R. Iosif, antecesorii în drepturi ai părților, au fost îndreptățiți fiecare doar la suprafața de 0,14 ha. din locul denumit "sub coastă";, sat G., lot primit de fiecare de la antecesoarea lor comună P. Dochița. Sunt nefondate astfel susținerile recurenților în sensul că ar mai fi îndreptățiți la încă o suprafață de 0,14 ha. în locul arătat.
În consecință, T. ul apreciază că sunt nefondate criticile examinate, iar această constatare face inutilă analizarea celorlalte argumente expuse în motivele cererii de recurs, care constituie o reiterare a întregii situații de fapt deduse judecății.
M. ivul de recurs vizând pronunțarea instanței de fond plus petita este de asemenea nefundat. Astfel, în ședința publică din data de_ (f. 93 dosar judecătorie), instanța a admis cererea de conexare a dosarului nr._ la dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla. În cuprinsul cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Gherla intimații reclamanți P. A., P. A. jr., P. V., P. I. și P. D. au solicitat și obligarea au solicitat: 1)obligarea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor J. să întocmească documentația și să o înainteze la C. județeană C. pentru ca aceasta să emită titlul de proprietate în favoarea reclamanților, în calitate de moștenitori după P. A., asupra terenului în suprafață totală de 1,55 ha., situat administrativ pe raza satului G., suprafață de teren din care face parte și terenul de 0,14 ha. cu denumirea toponimică "sub coastă";, pentru care s-a emis Adeverința nr. 371/_ și 2)obligarea Comisiei locale
J. la punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de teren de 1,55 ha., din care face parte și terenul de 0,14 ha., cu denumirea toponimică "sub coastă"; (f. 51-52 dosar judecătorie).
În considerentele sentinței care formează obiectul controlului judiciar instanța de fond a arătat că s-a procedat la conexarea celor două cauze, iar
împrejurarea că în dispozitivul sentinței s-a menționat că s-a admis cererea de intervenție și nu acțiunea conexată constituie o eroare materială, care poate fi îndreptată potrivit art. 281 C.pr.civ.
Față de cele expuse, nu se poate reține incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ., instanța de fond pronunțându-se în limitele învestirii sale.
Analizând motivul de recurs privind respingerea cererii în probațiune formulată la termenul din data de_ (f. 208 dosar judecătorie), T. ul constată următoarele:
În cuprinsul încheierii de ședință s-a consemnat solicitarea reprezentantei reclamanților având ca obiect încuviințarea audierii în calitate de martor a numitului P. Lazăr și faptul că instanța a respins cererea, fără să fie indicate motivele. Este de remarcat însă faptul că reprezentanta reclamanților nu a justificat nici un mod de ce s-a formulat cererea în probațiune la acel moment procesual, după momentul punerii în discuție a cererilor în probațiune. În același timp, nu a fost indicată teza probatorie. În aceste condiții, instanța de control judiciar nu dispune de elemente din care să rezulte producerea unei vătămări reclamanților prin neindicarea motivelor de respingere a cererii în probațiune, criticile examinate urmând să fie apreciate nefondate.
Pentru ansamblul considerentelor expuse, T. ul apreciază că sunt nefondate în întregime criticile recurenților, în cauză nefiind prezent motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pt. 9 C.pr.civ. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ din același cod, hotărârea nefiind supusă apelului.
Astfel, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții R. V. și C. Ana împotriva Sentinței civile nr. 651/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla, care va fi menținută în totul.
În baza prevederilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ. vor fi obligați în solidar recurenții R. V. și C. Ana să plătească intimatului P. A. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial conform actelor justificative depuse la dosar (f. 70).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții R. V. și C. Ana împotriva Sentinței civile nr. 651/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla, pe care o menține în totul.
Obligă recurenții R. V. și C. Ana să plătească intimatului P. A. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, M. O. -S. | JUDECĂTOR, DAN-I. T. | JUDECĂTOR, E. L. |
GREFIER, E. C. |
E.C. 05 Februarie 2013 Red. E.L./ Tehnored. C.H. 2 ex./_
Jud. fond. S. C. - Judecătoria Gherla
| ← Sentința civilă nr. 3820/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 622/2013. Fond funciar → |
|---|
