Decizia civilă nr. 627/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.627/R
Ședința publică din 18 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
J. ecător A. S. T.
J. ecător D. W.
G. ier A. Sas
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul G. V. cu domiciliul în Valea Vișeului nr. 255, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 2041 din 27 septembrie 2012 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar .
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, apoi pentru data de_ când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Prin sentința civilă nr. 2041 din 27 septembrie 2012 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ s-a respins plângerea formulată de petentul G. V. în contradictoriu cu intimații C. locală Poienile de Sub Munte, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. și P. comunei R., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus în data de_ sub nr._, astfel cum a fost precizată, petentul G. V., în contradictoriu cu intimatele C. locală Poienile de Sub Munte, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
M. și P. R., a solicitat instanței anularea Hotărârii nr.2550/C/_, reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră și pășune în suprafață de 48 ha, situat în Poienile de Sub Munte, locul
numit "Budescu";, identificat în C.f.926 Poienile de Sub Munte, nr.cad.4636 și anularea în parte a procesului-verbal nr.1/_ .
În fapt, petentul a aratat că, la data de_, tatăl său a cumpărat imobilul identificat în C.f. 926 Poienile de Sub Munte, fiind ulterior deposedat în mod abuziv.
Petentul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestui imobil, însă C. locală a invalidat cererea, motivând că nu a fost prezentat originalul contractului de vânzare-cumpărare, aspecte nereale, întrucât actul a fost prezentat în original. Totodată, în ceea ce privește motivul potrivit căruia suprafața solicitată de către petent a fost deja reconstituită Primăriei com.R., în baza sentinței civile nr.1478/_ și a procesului- verbal de punere în posesie nr.1/2009, petentul a menționat că nu există identitate între cele două terenuri.
Pe de altă parte, a susținut că P. R. nu a avut niciodată în posesie teren de natură pădure și pășune pe muntele "Budescu";.
În probațiune, s-a anexat Hotărârea nr.2550/C/_, copia contractului de vânzare-cumpărare din anul 1949, C.f.50178 Poienile de Sub Munte și certificat de deces Hlovatchi V. .
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., legal citată în cauză, a formulat întâmpinare, arătând că, cererea petentului a fost invalidată întrucât s-a prezentat o copie xerox după un contract de vânzare-cumpărare din_, încheiat ulterior procesului de naționalizare a pădurilor din anul 1948.În măsura în care petentul va face dovada dreptului de proprietate, intimata nu se opune admiterii cererii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 247/2005, Titlul IV-VI și ale HG 890/2005.
Celelalte intimate, legal citate în cauză, nu au formulat întâmpinare.
Analizând susținerile părților, raportat la probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile în speță, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la P. com.Poienile de Sub Munte sub nr.3607/_ (f.29 dos.), petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 48 ha - pădure și pășune, identificat în C.f.926 Poienile de Sub Munte, nr.top.4636, arătând că este moștenitorul lui Glavaschi
V., care a avut în proprietate acest teren, preluat în mod abuziv. Petentul a menționat și în cuprinsul cererii, faptul că dreptul de proprietate îl dovedește cu un contract de vânzare-cumpărare încheiat în data de_ și extrasul de C.f.
Solicitarea petentului a fost invalidată, contestația depusă fiind respinsă de către intimata C. județeană, potrivit Hotărârii nr.2550/C/_, arătându-se că petentul nu a făcut dovada proprietății.
Astfel cum prevede art.11 din Legea 18/1991, "suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.";
În speță, petentul și-a justificat îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate prin aceea că, este fiul lui Glavatchi V., care a cumpărat terenul în suprafață de 48 ha "de munte";, de la unii dintre proprietarii de C.f. ai imobilului, respectiv Damber Iosef, Damber Silvie, Damber Frida și Schussel Henie.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de_ nu a putut fi însă considerat ca reprezentând dovada dreptului de proprietate al autorului petentului, fiind un act lipsit de autenticitate.
Instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize grafice, dat fiind faptul că, astfel de contracte, încheiate cu proprietarii de C.f., care erau, de regulă, evrei, după deportările masive din zonă din anul 1944 (actul datând din 1949), referindu-se la suprafețe foarte mari de teren, cu o valoare semnificativă, obținute "pentru o pereche de boi și un bivol";, ridică semne de întrebare privind veridicitatea conținutului lor și a încheierii reale a vânzării-cumpărării. Potrivit raportului de expertiză, actul din litigiu nu a fost redactat la data inserată, fiind utilizată o filă cu mențiuni preexistente și cu o impresiune de ștampilă, veche, tocmai pentru a conferi o aparență de autenticitate înscrisului. Mai mult, pentru a nu lipsi petentul de posibilitatea de a dovedi dreptul de proprietate al autorului său, instanța a încuviințat și proba cu un martor, însă acesta a relevat doar împrejurarea că știe de la tatăl său că familia petentului a avut teren în locul respectiv, fără a cunoaște proveniența terenului și nici cu ce titlu era deținut acest imobil de către autorul petentului. Martorul a declarat și că acest teren nu ar fi fost cooperativizat și că numai după revoluție, a aflat că nu se mai află în posesia familiei petentului, aspecte care întăresc dubiile cu privire la natura dreptului exercitat de către autorul petentului asupra imobilului și nu se coroborează cu mențiunile din adeverința nr.2305/_, în sensul că, tocmai, după revoluție, din anul 1990 până în anul 2000, pășunea Budescu M. a fost repartizată pentru crescătorii de animale, terenul fiind
administrat de Glavatchi V. .
Raportat la împrejurările menționate, a rezultat că Hotărârea nr.2550/C/_ în care se arată că petentul nu a făcut dovada proprietății, este legală și temeinică, plângerea formulată fiind respinsă.
Drept consecință, și capătul de cerere privind anularea în parte a procesului-verbal de punere în posesie a Primăriei com.R. nr.1/_, pentru suprafața de 48 ha, este lipsit de fundament. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile . 2041 din 27 septembrie 2012 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă a formulat recurs recurentul-petent Glavatchi V., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivele de recurs, recurentul a arătat următoarele:
Hotărârea pronunțata a fost data cu interpretarea greșita a actului juridic dedus judecații, fiind pronunță cu aplicarea greșita a legii, instanța
soluționând dosarul fara a intra in cercetarea fondului. Potrivit prevederilor art.312 pct.3 din Cod procedură civilă solicită admiterea prezentului recurg.
Prin hotărârea atacata de recurent, instanța de fond a respins acțiunea motivat de faptul ca inscrisul sub semnătura privata incheiat intre tatăl său și o parte dintre proprietarii evrei datează de dupa anul 1954, nefiind incheiat la data de_ .
Dupa cum se observa din actele depuse la dosar si obiectiunile formulate in fata instanței de fond, metodele care au determinat vechimea inscrisului sunt superficiale. Simplul fapt ca in inscrisul expertizat se regăsește o scriere cu "I"; din "i" (folosita in mod frecvent dupa anul 1954), nu poate duce la concluzia ca acest act ar fi un fals.
Conform art.177 si urm. din Cod procedură civilă expertiza grafologica putea sa fie ordonata de instanța numai in situația in care una sau toate părțile cărora li s-a opus înscrisul, nu-1 recunosc.
In speța de fata, niciuna dintre parti nu a ridicat problema veridicității înscrisului, insa, instanța, in depășirea limitelor rolului activ, a ordonat din oficiu aceasta proba.
In motivarea respingerii, instanța s-a prevalat doar de concluziile acestui raport, trecând cu vederea faptul ca, in favoarea Primăriei C. R. s-a emis in mod nelegal procesul verbal de punere in posesie si titlul de proprietate prin care aceasta intra in posesia celor 253 ha si 432 m.p., aspect asupra căruia de altfel nu s-a pronunțat deloc.
Ca atare, consideră total nelegala hotărârea atacata cu prezentul recurs, instanța pronunțând-o fara a intra in cercetarea fondului cauzei.
Intimata C. județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor M. a depus întâmpinare la recursul declarat de către recurent, arătând că reiterează susținerile din întâmpinarea depusă la fondul cauzei și solicită judecata în lipsă - fila 4.
Intimata P. C. R. a depus întâmpinare, invocând excepția nulității recursului, în baza art. 137 Cod procedură civilă și art. 302 indice 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, iar, în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea acesteia întâmpinări se arată că următoarele: Potrivit art. 3021alin. 1 lit. c Cod procedură civilă cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.
304 Cod procedură civilă; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 Cod procedură civilă sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
In speță, nu numai că recurentul nu s-a conformat exigențelor art. 3021alin. 1 lit.c Cod procedură civilă neindicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă pe care își întemeiază recursul, dar nu a
formulat nici critici, care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinței care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată de instanța de fond și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.
Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs. Facil se poate constata că recurentul a invocat în drept doar prevederile art. 312 pct. 3 Cod procedură civilă.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 Cod procedură civilă iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, recurentul solicită să se constate nulitatea recursului, conform art. 3021alin. 1 lit. c Cod procedură civilă.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul a criticat faptul că, instanța, în depășirea limitelor rolului activ a ordonat din oficiu proba cu expertiza grafologică.
In conformitate cu prevederile art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, " cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Alin. 5: J. ecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei soluții temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc. "
Prin urmare, având în vedere că petentul își întemeia dreptul de proprietate pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, instanța de fond în mod întemeiat a dispus efectuarea unei expertize grafice, tocmai pentru a lămuri dreptul de proprietate al petentului. Ca urmare a efectuării expertizei grafice instanța a apreciat că, fiind un act lipsit de autenticitate nu poate fi considerat ca o dovadă a dreptului de proprietate al autorului petentului.
Instanța de fond, tocmai pentru a da posibilitatea petentului să-și dovedească dreptul de proprietate asupra terenului a cărui reconstituire o solicită, a încuviințat proba cu martori și a audiat pe numitul Semeniuc V., care însă nu a putut preciza decât că știe că tatăl petentului ar fi avut teren pe
muntele Budescu, fără a indica o anumită suprafață sau de unde provine acel teren.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a apreciat că, petentul nu a făcut dovada dreptului de proprietate astfel că, Hotărârea nr. 2550/C/_ a Comisiei J. ețene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. este temeinică și legală.
Recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepției nulității recursului ca neîntemeiată și admiterea recursului pentru motivele arătate.
Analizând sentința civilă nr.2041/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, pe baza motivelor de recurs formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă,tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimata P. comunei R. prin întâmpinare, aceasta este nefondată și se impune a fi respinsă.
Considerațiunile expuse în întâmpinare în susținerea excepției sunt valabile în cazul unui recurs împotriva unei decizii pronunțate în apel.
În speță, sentința recurată este atacabilă direct cu recurs, fiind incidente dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, care arată că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Recursul declarat este nefondat.
Recurentul critică sentința pentru depășirea de către prima instanță a limitelor rolului activ, atitudine care ar fi determinat-o, în opinia recurentului, să ordone din oficiu proba cu expertiza grafică. Această critică este nefondată.
Codul de procedură civilă 1865 prevede în art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, "cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Alin. 5: J. ecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei soluții temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc. "
Prin urmare, având în vedere că petentul își întemeia dreptul de proprietate pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, instanța de fond în mod întemeiat a dispus efectuarea unei expertize grafice tocmai pentru a lămuri dreptul de proprietate al petentului. Ca urmare a efectuării expertizei grafice instanța a apreciat că, fiind un act lipsit de
autenticitate nu poate fi considerat ca o dovadă a dreptului de proprietate al autorului petentului.
Instanța de fond, tocmai pentru a da posibilitatea petentului să-și dovedească dreptul de proprietate asupra terenului a cărui reconstituire o solicită, a încuviințat proba cu martori și a audiat pe numitul Semeniuc V., care însă nu a putut preciza decât că, știe că tatăl petentului ar fi avut teren pe muntele Budescu, fără a indica o anumită suprafață sau de unde provine acel teren.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a apreciat că, petentul nu a făcut dovada dreptului de proprietate astfel că, Hotărârea nr. 2550/C/_ a Comisiei J. ețene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. este temeinică și legală.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, tribunalul constată că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și faptul că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata P. comunei R. ;
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul-petent G.
V., domiciliat în Valea Vișeului nr. 255, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 2041/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
Ț. DS | T. | A. W. D. | Sas A. |
Red.DȚ/_
Tred. A.S. / 19 Decembrie 2013 - 2 ex
J. ecător la fond: L. Ana M.
| ← Decizia civilă nr. 1271/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 477/2013. Fond funciar → |
|---|
