Decizia civilă nr. 477/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 477 /R/2013
Ședința publică din data de 11 decembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. I. B., judecător JUDECĂTOR: M. L. B.
JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție GREFIER: N. G.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanta P. R. B. împotriva sentinței civile nr. 168/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 4 decembrie 2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
La solicitarea reprezentantului pârâtelor-intimate pentru a depune la dosar concluzii scrise s-a amânat pronunțarea deciziei la data de_ .
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 168/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta P. R.
B. împotriva pârâților C. M. și Z. V., C. locală de aplicare a legii fondului funciar B. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. .
A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.100 lei către pârâtele C. M. și Z. V. .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că în aplicarea Legii 18/1991, defunctul Z. I. a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrate sub nr. 549/_ și 327/_ la C. locală B., prin care a solicitat suprafața de 2,15 ha teren cu care s-a înscris în CAP și cu care figurează în registrul agricol din anul 1960, teren din care suprafața de 0,87 ha (0,58 ha fânaț și 0,29 ha arabil) în ritul "Clejă";.
În registrul agricol din anii 1959-1963, defunctul Z. Ianoș figurează cu suprafața totală de 1,86 ha teren din care suprafața de 0,29 ha categoria de folosință arabil și suprafața de 0,56 ha teren categoria de folosință fânaț în ridul "În Clejă";.
Ca urmare a cererii depuse, având în vedere mențiunile din registrul agricol, defunctul Z.
I. (identic cu Z. Ianoș) a fost înscris în anexa 2a B., la poziția 39, cu o suprafață de 1,87 ha teren agricol. Anexa 2a B. a fost validată prin Hotărârea Comisiei Județene B. -N. nr. 46/_, așa cum rezultă din adresele Comisiei locale B. (fila 35 și 67 dosar rejudecare), iar punerea în posesie s-a realizat la data de_ conform procesului verbal de punere în posesie nr.2447/_ pentru suprafața de 1,73 ha teren, moștenitorul defunctului Z. Ianoș, respectiv Z. Viorel, antecesorul pârâtelor semnând procesul verbal de punere în posesie și declarația prin care acesta arată că este de acord să fie pus în posesie cu suprafața diminuată de la 1,87 ha cât a fost reconstituit la suprafața de 1,73 ha, drept pentru care a fost eliberat titlul de proprietate nr. 2349/_ .
Contrar susținerilor reclamantei care a afirmat că validarea reconstituirii în favoarea defunctului Z. Ianoș s-a făcut prin Hotărârea Comisiei județene nr. 29/2000, analizând hotărârea menționată - (fila 55-56 dosar rejudecare) care se referă la validarea unor diferențe de teren rezultată în urma măsurătorilor și punerii în posesie, dar și adresele celor două comisii de aplicare a legii 18/1991, instanța a apreciat că rezultă fără dubiu faptul că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea defunctului Z. Ianoș s-a realizat prin validarea anexei 2a
B. prin Hotărârea Comisiei Județene B. -N. nr. 46/1991, hotărâre care a avut ca obiect validarea anexelor întocmite pentru orașul B. .
Este adevărat că pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietatea asupra terenurilor B. -N. nu a fost în măsură să depună la dosarul cauzei Hotărârea Comisiei județene nr. 46/1991 prin care s-a validat anexa 2a B. motivând că aceasta nu se găsește în
arhiva instituției întrucât în anul 1991-2002 hotărârile au fost redactate doar parțial, și mai mult toate hotărârile din această perioadă purtau nr. 46 însă se apreciază că este excesiv a se considera că această practică imputabilă exclusiv Comisiei județene poate lipsi actul de efectele juridice pe care trebuie să le producă, cu consecința invalidării reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea cetățenilor înscriși în anexele validate prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/1991, atâta timp cât existența acestei hotărâri este confirmată chiar de autoritatea emitentă.
Instanța a mai reținut din actele dosarului coroborate cu declarațiile martorilor audiați că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea defunctului Z. Ianoș s-a realizat pe vechiul amplasament al terenului cu care acesta s-a înscris în CAP.
Raportat la decizia de casare a fost efectuată în cauză o expertiză topografică pentru identificarea terenului în litigiu tarlaua 39 parcela 3, expertul concluzionând că suprafața de teren rezultată în urma măsurătorilor este de 5606 mp (față de 5720 mp. cât este în titlul de proprietate), terenul este situat în intravilanul orașului B., având categoria de folosință fânaț, iar cu date de c.f. se identifică în CF 117 B., cu nr. cadastral 401 (provenit din topo 783/2/2/3/2/3/6/), terenul revendicat de reclamantă înscris în TP nr. 2349/_ tarlaua 39, parcela 3 suprapunându-se peste imobilul înscris în CF nr. 117 B., conform schiței medalion concretuale (harta ungurească nescarată). Terenul nu este îngrădit și pe acesta nu există edificate construcții, iar posesori faptici sunt pârâtele Z. V. ica și C. M. .
Astfel că, având în vedere concluziile raportului de expertiză, urmează a se reține că terenul inclus în titlul de proprietate nr. 2349/_ și reconstituit defunctului Z. Ianoș reprezintă vechiul amplasament al fostului proprietar de CF nr. 117 B., respectiv reclamanta
R. B. .
Cu privire la cererile formulate de reclamantă în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF 117 B., din înscrisurile depuse la dosar instanța a reținut că:
în baza Legii nr. 169/1997, reclamanta a formulat cererea de reconstituire nr. 547/_
, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 40,99 ha teren agricol și 23,30 ha teren păduri, dovedită cu extrasul CF 117 B. nr. topo 780, 782, 783. A fost emisă Hotărârea Comisiei județene nr. 55/_ prin care s-a validat anexa 39a B. (despăgubiri) unde, la poziția 6, este menționată reclamanta cu suprafața neretrocedată de 10 ha teren din CF 117 B. .
în baza Legii nr. 1/2000, prin cererea nr. 75 din data de_, reclamanta a solicitat reconstituirea suprafeței de 10 ha arabil din cele 40,97 ha avute inițial, și 24,05 ha pădure, dovedite cu extrasul CF 117 B. .
în baza Legii nr. 247/2005, reclamanta a formulat cererea nr. 201/_, solicitând reconstituirea terenului agricol în suprafață totală de 40,8515 ha înscris în CF 117 B., ridul
"Valea R. lui";. Prin Hotărârea Comisiei județene nr. 328/2008, s-a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei cu privire la propunerea Comisiei locale B. și s-a menținut înscrierea reclamantei pe anexa 31 B. poziția 2, cu suprafața de 40,85 ha teren agricol prin acordarea de despăgubiri.
S-a mai reținut că prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/_ emisă în favoarea Parohiei Reformate B., s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5 ha teren, însă din adresa Comisiei locale B. rezultă că acesta nu deține acte în baza căruia s- a făcut reconstituirea și nici nu a atribuit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren agricol către P. R. B., motivând că doar comunitățile de cult din mediul rural beneficiau de prevederile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
La dosarul cauzei nu a fost depusă cererea de reconstituire formulată de reclamantă în baza căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru această suprafață de 5 ha și nu rezultă alte date despre terenul reconstituit, astfel că nu se poate determina dacă această suprafață de teren reconstituită provine din CF 117 B. și nici dacă prin cererea inițial formulată la C. locală (a cărui dată nu se cunoaște) reclamanta a pretins retrocedarea terenurilor din CF 117 B.
, respectiv dacă cererea vizează terenul în litigiu.
În consecință, instanța a reținut că prima cerere de reconstituire formulată de reclamantă, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF 117 B. este cea cu nr. 547 din data de_, prin care aceasta a solicitat, în baza Legii nr. 169/1997 reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 40,99 ha teren agricol și 23,30 ha teren păduri, dovedită cu extrasul CF 117 B. nr. topo 780, 782, 783.
Prin urmare, raportat la momentul formulării cererii nr. 547/_, prima cerere aptă să ofere elemente suficiente pentru a fi considerată o cerere de retrocedare a terenurilor înscrise în CF 117 B., instanța a constatat că amplasamentul terenului solicitat de reclamantă nu era liber la data solicitării, suprafața de 5720 mp intravilan tarlaua 39 parcela 3 categoria de folosință fânaț în ridul "Clejă"; fiind deja reconstituită legal altei persoane, respectiv defunctului Z.
Ianoș, înscris la poziția 39 în anexa 2a B., validată prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/_ .
Având în vedere că anterior formulării cererilor de către reclamantă, antecesorului pârâtelor C. M. și Z. Viorica i-a fost legal reconstituit dreptul de proprietate, prin validarea măsurilor propuse de către comisia locală, prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/_ a cărui existență este recunoscută de către comisia județeană, instanța a apreciat că titlul de proprietate contestat a fost emis cu respectarea prevederilor legale, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. III alin.1 lit. a pct. ii din Legea nr. 169/1997 conform cărora sunt lovite de nulitate "(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop";.
În baza art. 274 C.proc.civ., față de soluția adoptată instanța a obligat reclamanta să plătească pârâtelor cheltuieli de judecată în sumă de 4.100 lei din care suma de 4.000 lei reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanțele nr. 3763 și nr. 3789 și suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de deplasare dovedite cu bonul de combustibil depus la dosar, restul cheltuielilor de judecată solicitate nefiind probate în cauză.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, art. III alin.
1 lit. a pct. ii din Legea nr. 169/1997, art. 274 C.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamnata, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, respectiv a constatării nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 2349/_ emis de C. județeană B. -N. în favoarea defunctului Z. Ianos cu privire la terenul în suprafață de 5.720 m.p. identificat prin tarlaua 39 parcela 3, ridul "Clejă", cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că hotărârea s-a pronunțat fără observarea tuturor îndrumărilor deciziei de casare.
În discuție este terenul în suprafață de 5.720 m.p. situat în intravilanul orașului B., ridul "Clejă" ("Cleja Bisericii Reformate"), identificat în titlul de proprietate atacat în tarlaua 39 parcela 3.
Cu date de carte funciară terenul se identifică în c.f. 117 B. topografic 783.
În mod corect s-a reținut în considerente că terenul reprezintă vechiul amplasament al reclamantei.
Este greșită reținerea conform căreia prima cerere de reconstituire este cea cu nr. 547/_
.
Prin mai multe decizii ale tribunalului s-a reținut că reclamanta a adresat Comisiei locale
competente cereri de retrocedare a terenurilor pe care le-a deținut în proprietate anterior trecerii bunurilor în proprietatea CAP-ului sau statului, la toate legile fondului funciar.
Terenul înscris în CF 117 B. nr. top. 783 face parte din cel deținut de parohie în proprietate, anterior preluării. Prin urmare, și acesta a fost solicitat de parohie, la toate legile fondului funciar (inclusiv la Legea nr. 18/1991).
La dosar există contestația nr. 134/1991, Hotărârea Comisiei județene nr. 46/1991 de soluționare a contestației depuse de reclamantă.
Chiar și în considerentele sentinței atacate se reține însă că fostul teren al parohiei este cel din litigiu.
De altfel, C. locală B. a comunicat prin mai multe adrese că reconstituirea proprietății în favoarea parohiei s-a făcut atât la Legea nr. 18/1991, cât și la Legile nr. 1/2000 și nr. 247/2005.
Acordarea terenului intimatelor, în anul 2003, s-a realizat cu vădită rea-credință și în detrimentul intereselor legitime ale parohiei.
La data emiterii procesului-verbal de punere în posesie nr. 2447/_ și a titlului de proprietate nr. 2349/_ exista și cererea înregistrată sub nr. 547/_ .
În privința validării în anul 1991 s-a arătat că nu există vreun act doveditor.
Referitor la sensul noțiunii de "reconstituire"; s-a arătat că acesta nu poate fi altul decât cel ce rezultă din dispozițiile exprese ale art. 8 alin. 1 și 3 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Pe de altă parte, dacă prin "reconstituire"; s-ar înțelege doar existența unei hotărâri de validare, iar dacă validarea pentru defunct s-a făcut prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/1991, la data validării terenul era solicitat de parohie.
Se reține și în considerentele sentinței atacate că "urmare a cererii depuse, având în vedere mențiunile din registrul agricol, defunctul Z. I. a fost înscris în anexa 2a B. la poziția 39.
Nu s-a probat de intimate că la baza înscrierii terenului în folosul autorului lor ar sta vreun titlu ce să ateste dobândirea legală a proprietății.
O eventuală folosință nu dă dreptul la reconstituire.
Consemnările efectuate între anii 1945 - 1990 în registrele agricole, neînsoțite de titlurile de proprietate, au doar valoare declarativă cu privire la proprietate.
În perioada anterioară Legii nr. 68/119 regimul juridic al registrului agricol era reglementat de Decretul nr. 692/1973, care prevedea expres că înscrierea datelor în registrul agricol se făcea pe baza declarațiilor persoanelor interesate.
În ceea ce privește însă înscrierile în cartea funciară, se știe că sunt guvernate de principiul legalității și respectiv cel al forței probante absolute; iar sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 - și al principiului caracterului constitutiv de drepturi reale (art. 33, 36, 37).
Înscrierea dreptului real în cartea funciară a fost și este condiționată de existenta actului prin care dreptul real s-a constituit ori s-a transmis, dar și de valabilitatea acestuia, verificată de notar, judecător, registrator, etc.
De asemenea, principiul caracterului constitutiv de drepturi, consacrat de art. 17 din Decretului-lege nr. 115/1938 (potrivit căruia în sistemul de carte funciară drepturile reale se nasc, se modifică sau se sting, numai prin înscrierea în cartea funciară) antrenează și puterea doveditoare a acestor înscrieri.
Principiul publicității materiale (denumit și principiul forței probante a înscrierilor în c.f.) este dedus și din interpretarea dispozițiilor art. 32 și 33 din Decretului-lege nr. 115/1938 și ale art. 30 din Legea nr. 7/1996 republicată - ce instituie prezumția că, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.
Potrivit art. 1202 C.civ., prezumția legală dispensează de orice dovadă pe acela în favoarea căreia este făcută.
În condițiile în care cu privire la un anume teren un solicitant invocă drept dovadă registrul agricol, neînsoțit de vreun titlu de proprietate, iar alt solicitant invocă extrasul de carte funciară, este evident că prioritate are extrasul de carte funciară.
Prin urmare, în ceea ce privește forța probantă, este firesc ca pe primul loc se situeze actele de proprietate, extrasele de carte funciară și evidențele cadastrale, deoarece acestea, prin ele însele, fac dovada concludentă a dreptului de proprietate.
Reconstituirea se face în patrimoniul fostului proprietar sau al succesorilor lui, iar la stabilirea calității de persoană îndreptățită, atât comisiile, cât și instanțele trebuie să verifice nu numai existența actelor doveditoare, ci și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora.
Este și firesc ca, într-o astfel de verificare și apreciere, forța probantă a mijloacelor de probă este diferită; și orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță probantă, de către deținătorul actual sau cel de la data preluării la CAP a terenului, sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate.
Și aceasta indiferent că verificarea și aprecierea se face într-un litigiu privind contestarea valabilității unui titlu de proprietate sau în soluționarea cererilor a doi solicitanți, întrucât legea nu distinge (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debernus).
Prin urmare, alineatele 1 ind. 2, 1 ind. 3 și 1 ind. 4 ale art. 6 din Legea nr. 1/2000 nu aduc nicio noutate din punct de vedere legislativ, fiind vorba doar de o continuitate a reglementărilor - ceea ce exclude, prin ipoteză, retroactivitatea celei noi.
În speță nu există niciun act din care să rezulte că def. Z. Ianos ar fi fost împroprietărit cu teren preluat de la parohie, potrivit actelor normative din perioada 1945-1990, cu respectarea dispozițiilor acestor acte normative.
În situația în care ar exista o astfel de împroprietărire, ar fi incidente dispozițiile ce reglementează concursul între persoana care a fost împroprietărită și persoana căreia i-a fost preluat terenul - care acordă prioritate la restituirea în natură pe vechiul amplasament fostului proprietar deposedat (în speță, P. R. B. ).
Din cele de mai sus, în concordanță cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente, rezultă că: la data solicitării terenul în discuție nu era liber; în ipoteza împroprietăririi prioritate la restituirea în natură pe vechiul amplasament o are parohia; în lipsa ipotezei împroprietăririi, compararea actelor cu privire la proprietate anterioare Legii nr. 18/1991, aplicarea corectă a reglementării sistemului probator și a valorii juridice a existenței libere a vechiului amplasament la data formulării cererii de parohie justifică admiterea acțiunii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 312, 3041, art. 304 pct. 9, art. 274 C.proc.civ. Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 42 din Legea nr.
1/2000.
Comisiile de fond funciar, intimate în cauză, legal citate, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus apărări scrise la dosar.
Intimatele C. M. și Z. V. ica, legal citate, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 34) s-au opus admiterii recursului, cu motivarea că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/1991, terenul fiind înscris în anexa 2a B. .
În cauză s-a dovedit calitatea defunctului Z. Ianos de persoană îndreptățită, cu registrul agricol, mijloc de probă admis de lege, iar din depozițiile martorilor rezultă că anterior colectivizării terenul era deținut de defunct.
Validarea pe anexa 2a are valoarea juridică a indisponibilizării terenului în favoarea antecesorului intimatelor.
Hotărârea Comisiei județene are un dublu efect: constituirea unui drept în favoarea celui căruia i se retrocedează terenul și simultan retragerea terenului de la dispoziția comisiilor de fond funciar. Ulterior adoptării hotărârii de validare, terenul a încetat să mai fie liber.
Întrucât la dosar nu s-a depus cererea formulată de parohie în anul 1991 nu se poate observa dacă s-a solicitat sau nu terenul în litigiu.
În favoarea reclamantei s-a emis Hotărârea Comisiei județene nr. 55/2002 de acordare de despăgubiri necontestată de parohie.
Chiar dacă ar fi contestată s-a relevat că această dată este ulterioară celei la care s-a emis titlul de proprietate atacat.
Nefiind vorba de o acțiune în revendicare compararea titlurilor este irelevantă. Antecesorul intimatelor a dobândit terenul prin împroprietărire, la reforma agrară. Instanța este chemată să analizeze strict legalitatea titlului de proprietate atacat din perspectiva legilor fondului funciar.
În drept s-au invocat dispozițiile legilor fondului funciar, HG nr. 890/2005, C.proc.civ.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele conform art. 3041C.proc.civ., tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la casarea sau modificarea acesteia pentru considerentele care urmează a fi relevate.
Pentru a se analiza legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea titularului titlului de proprietate atacat este necesar a se verifica dacă suprafața înscrisă în titlul de proprietate era sau nu liberă la data stabilirii dreptului, constituia sau nu vechiul amplasament al beneficiarilor reconstituirii, era sau nu solicitată și de alte persoane. Totodată, este esențial de stabilit momentul efectiv al reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, în funcție de care se apreciază caracterul liber sau ocupat al terenului.
În prezenta cauză situația de fapt este următoarea:
La datele de 12 martie 1991 și 26 martie 1991 defunctul Z. Ianos a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 2,15 ha (f. 30, 31 dosar inițial fond), anexând pentru dovada dreptului de proprietate fila din registrul agricol din anii 1959, unde defunctul figura înscris cu suprafața de 1,86 ha, din care 0,58 ha în ridul "Cleja"; (f. 32 dosar inițial fond).
În baza cererii formulate, a registrului agricol, defunctului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,7281 ha, din care 0,5720 ha în ridul "Clejă";, emițându-se la data de 27 mai 2003 procesul-verbal de punere în posesie nr. 2447/2003 (f. 45 dosar fond), și ulterior, la data de 23 iunie 2003 titlul de proprietate nr. 2349/2003, obiect al prezentului litigiu (f. 4 dosar inițial fond).
Defunctul a fost înscris în anexa 2a B. la poziția nr. 39, dreptul său fiind validat prin Hotărârea Comisiei județene B. -N. de fond funciar nr. 46/_ (f. 35).
Deși această hotărâre nu a fost redactată, așa cum corect a reținut instanța de fond, impedimentul nu poate avea drept consecință negarea dreptului defunctului. Este cert că hotărârea s-a emis și în baza acesteia a fost validat dreptul de proprietate al defunctului.
Ca atare, tribunalul reține că dreptul antecesorului intimatelor s-a dobândit la data validării, în speță la 30 august 1991 data adoptării Hotărârii nr. 46/1991.
În ceea ce privește reclamanta, aceasta a solicitat expres reconstituirea dreptului său de proprietate în anul 1998, prin cererea nr. 547/_, apoi în baza Legii nr. 1/2000 prin cererea nr. 75/10 martie 2000 și în cele din urmă în temeiul Legii nr. 247/2005, prin cererea nr. 201/_
.
Reconstituirea dreptului de proprietate s-a solicitat de reclamantă pentru suprafața de 40,85 ha, a cărei întindere a fost recunoscută de comisiile de fond funciar și nu a fost contestată în prezentul cadru procesual, astfel că întinderea dreptului nu mai poate fi pusă în discuție.
În anul 1991, reclamanta s-a adresat comisiei județene de fond funciar, existența contestației dovedind faptul că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului său de proprietate și în temeiul Legii nr. 18/1991.
Contestația adresată comisiei județene a fost rezolvată favorabil, în sensul că prin Hotărârea nr. 46/1991, emisă la data de 30 august 1991, alta decât cea emisă în favoarea antecesorului intimatelor, reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața
de 5 ha, așa cum rezultă din adresa nr. 4756/_ a comisiei locale de fond funciar (f. 124 dosar fond rejudecare), reclamanta nefiind pusă în posesie.
Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, în forma inițială, în vigoare la data validării dreptului, suprafața de 5 ha era suprafața maximă care putea fi reconstituită parohiilor. Abia în baza Legii nr. 169/1997 se recunoaște dreptul la reconstituire în limita suprafeței de 10 ha (art. 22 alin. 6 lit. d din Legea nr. 18/1991, republicată, text introdus prin Legea nr. 169/1997).
După adoptarea Legii nr. 169/1997 și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 reconstituirea era limitată la suprafața de 10 ha.
Ca atare, în anul 1991, în baza Legii nr. 18/1991, reclamantei recurente i s-a validat dreptul de reconstituire asupra suprafeței de 5 ha, iar antecesorului intimatelor asupra suprafeței de 1,7281 ha, din care numai 0,5720 ha în ridul "Cleja";.
Așadar, conform hotărârilor de validare în vigoare, în baza Legii nr. 18/1991, reclamanta recurentă era îndreptățită la punerea în posesie pe suprafața de 5 ha pe vechiul amplasament, în ridul "Cleja";, iar antecesorului intimatelor la punerea în posesie în același rid cu suprafața de 0,58 ha.
Așa cum rezultă din adresa nr. 5313/_ a comisiei locale de fond funciar (f. 30 dosar recurs) în prezent prin hotărâre judecătorească s-a dispus anularea unor titluri de proprietate emise pentru suprafețe aflate în ridul "Clejă";, fostă proprietate a reclamantei recurente, care însumează 5,811 ha.
În urma desființării titlurilor de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, reclamantei recurente i se poate reconstitui dreptul de proprietate validat prin Hotărârea nr. 46/1991, în suprafață totală de 5 ha.
Cum în baza Legii nr. 18/1991 reclamantei recurente nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare de teren, iar această suprafață este în prezent liberă și i se poate atribui, reconstituirea în favoarea antecesorului intimatelor, este valabilă în baza art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, în forma inițială, existentă la data validării dreptului.
Prioritatea la restituire a fostului proprietar operează numai în ipoteza în care s-au formulat mai multe cereri de reconstituire în temeiul aceleiași legi a fondului funciar.
Totodată, această prioritate trebuie analizată prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la data validării dreptului privitoare la întinderea maximă a suprafeței care poate constitui obiect al restituirii.
În cazul parohiilor, așa cum s-a subliniat mai sus, Legea nr. 18/1991 prevedea dreptul la restituirea s u pr afeței ma xime d e 5 ha în me diul r ur al . Faptul că ulterior, prin legi succesive, s-a recunoscut dreptul parohiilor la restituirea întregii suprafețe preluate, nu justifică anularea unui titlu de proprietate privind un drept validat sub imperiul unei legi ce limita suprafața maximă ce o putea obține vechiul proprietar.
Fără a pune în discuție îndreptățirea sau neîndreptățirea recurentei la reconstituire asupra suprafeței de 5 ha, respectiv valabilitatea sau nevalabilitatea Hotărârii nr. 46/1991 emise în favoarea sa, în prezenta cauză în raport de hotărârea de validare emisă recurentei, în vigoare, tribunalul reține că în baza Legii nr. 18/1991 parohia nu putea primi decât suprafața maximă de 5 ha, astfel că prioritatea poate fi analizată numai în raport cu această suprafață, întrucât numai aceasta putea fi obținută pe vechiul amplasament în baza Legii nr. 18/1991 și nu întreaga suprafață preluată. Or, în prezent este liberă această suprafață, ca urmare a anulării mai multor titluri de proprietate.
Prin urmare, se reține că la data depunerii celei de a doua cereri de reconstituire de către reclamantă în anul 1998, dreptul de proprietate al antecesorului intimatelor era deja reconstituit.
Conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nicio altă confirmare.
Având în vedere că în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea parohiilor s-a prevăzut dreptul la reconstituire numai pentru suprafața de 5 ha, că această suprafață s-a reconstituit reclamantei în baza Legii nr. 18/1991, că în prezent este liberă suprafața de 5,811 ha din vechiul amplasament al reclamantei, astfel că aceasta poate fi pusă în posesie cu terenul reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, că antecesorului intimatelor a deținut suprafața de 0,58 ha în ridul "Clejă";, că reconstituirea în favoarea acestuia s-a făcut în baza Legii nr. 18/1991, reținându-se că acest drept fiind unul legal dobândit este valabil fără vreo altă confirmare, în mod corect instanța de fond a reținut legalitatea titlului de proprietate atacat.
În baza acestor considerente și făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
Întrucât la dosarul cauzei nu s-a depus chitanța justificativă a onorariului de avocat sau documente justificative ale altor cheltuieli efectuate de intimatele C. M. și Z. V. ica, în
temeiul art. 274 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea acestor intimate de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. R. B. , cu sediul în B.
, județul B. -N. împotriva sentinței civile nr. 168/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 25 ianuarie 2013 în dosarul nr._ *, pe care o menține ca fiind legală și temeinică.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatelor C. M. și Z. V. , ambele cu domiciliul procesual ales la sediul SCPA "Lăpușan, Moscovits, Steopan și Asociații"; din C. -N., strada Academician David Prodan nr. 24, județul C. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
R. | I. B. M. | L. | B. G. | C. F. | Neliga G. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare/_ judec. fond C. S. O.
| ← Decizia civilă nr. 627/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 358/2013. Fond funciar → |
|---|
