Decizia civilă nr. 1098/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1098
Ședința publică din 29 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. N. C., judecător
L. M., judecător
H. I. D., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. | G. R. | A. | |
-R. | S., cu sediul procesual ales la cabinet av. Iancu M. | Salapa, B. | , B- |
dul.Carol I, nr.51, etaj 1, ap.8, sector 2, împotriva sentinței civile nr.527 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare nu se prezintă nimeni.
Cauza se lasă la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Instanța raportat la obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin Sentința civilă nr. 527 din 21 februarie 2013 a Judecătoriei Z. a fost respinsă ca nefondată cererea în despăgubiri introdusă de reclamanta G. R.
A. -R. S. B. împotriva pârâtului SS .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Societatea de asigurare reclamantă se subrogă ex lege în dreptul asiguratului său de a antrena răspunderea delictuală în sarcina persoanei vinovate de producerea prejudiciului, conform art.22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările.
Pentru aceasta, are sarcina de a dovedi întrunirea în persoana pârâtului a celor 4 elemente ale răspunderii civile delictuale subiective, conform art. 998-999 Cod civil: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.
Din probele administrate în prezenta cauză reiese cu puterea evidenței că pârâtul nu se face vinovat de săvârșirea faptei cauzatoare de prejudiciu. Fapta a fost săvârșită de o altă persoană, pe nume Vasile Andrei, care presta o muncă în favoarea S. TEHNIC GROUP S.R.L., fără a avea totuși încheiat un contract de muncă cu angajatorul. Această persoană a efectuat manevra greșită a buldoexcavatorului pe care îl conducea, tamponând un alt utilaj și producând astfel paguba asupra bunului asigurat. Pârâtul nici nu era de față la momentul săvârșirii
faptei prejudiciabile. Cauza pentru care pârâtul apare în evidențele societății de asigurare ca persoană vinovată de producerea prejudiciului este explicată detaliat de martorul G. Aurel, administratorul firmei care folosea utilajele asigurate și care a furnizat telefonic relațiile despre accident asigurătorului, la 2-3 luni după producerea acestuia. Administratorul nu a avut la dispoziție decât datele personale ale pârâtului spre a fi oferite asigurătorului, neștiind că are vreo relevanță pentru plata despăgubirii CASCO identitatea persoanei care a comis fapta. Societatea de asigurări pârâtă nu a efectuat nicio cercetare la fața locului, întregul dosar de daună a fost întocmit pe baza informațiilor telefonice primite.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a reținut nevinovăția pârâtului și, pe cale de consecință, neîntrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii sale civile delictuale, potrivit art. 998-999 Cod civil, motiv pentru care a respins ca nefondată acțiunea în despăgubiri formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta G.
R. A. -R. S. B., solicitând, în principal casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii sale.
În motivare, recurenta critică sentința primei instanțe sub aspectul analizării întregului probatoriului și formarea greșită a convingerii că pârâtul nu a săvârșit fapta. În lipsa unor înscrisuri probatorii ale raportului de muncă al pârâtului, se impunea analizarea înscrisurilor depuse de reclamanta, din care s-a născut prezumția absolută că pârâtul a săvârșit fapta delictuală. Este evident că declarația de martor a administratorului societății, G. Aurel, contrazice toată starea de fapt ce rezultă din înscrisuri și încearcă să protejeze pârâtul salariat, prin indicarea unui nume, despre care susține că este persoana răspunzătoare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct.5, art. 304 ind.1 și art. 312 C.pr.civ.
Intimatul pârât SS a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate. În esență, pârâtul reiterează apărările pe care le-a formulat în fața instanței de fond, arătând că nu el este autorul faptei prejudiciabile, deoarece la data producerii accidentului nu se afla în raporturi de muncă cu societatea Tehnic Grup SRL, în acea perioadă aflându-se în concediu pentru îngrijirea copilului. S-a angajat la societatea în cauză după data producerii accidentului.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul reclamantei este neîntemeiat, pentru următoarele motive:
Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, apreciind în mod întemeiat că aceasta nu a fost în măsură să probeze îndeplinirea cumulativă a condițiilor angajării răspunderii civile delictuale subiective, pentru fapta proprie. În concret, judecătoria a apreciat că nu s-a dovedit că pârâtul este autorul faptei ilicite prejudiciabile și, implicit, nici culpa acestuia în producerea pagubei.
Reclamanta susține în recurs că din înscrisurile pe care le-a depus în probațiune la dosarul de fond prima instanță ar fi trebuit să deducă "prezumția absolută"; că pârâtul este autorul faptei ilicite prejudiciabile. Analizând aceste
înscrisuri, instanța de recurs constată că ele constituie copii din dosarul de daună al reclamantei și că niciunul dintre acestea nu-l indică pe pârât drept vinovat de producerea accidentului. Dimpotrivă, în avizarea de daună depusă la fila 5 din dosarul de fond, la rubrica privind identificarea persoanei vinovate de accident ( altul decât asiguratul) nu este completat nimic și toate celelalte înscrisuri anexate acțiunii se referă la stabilirea pieselor avariate la bunul asigurat, evaluarea pagubei și fixarea cuantumului despăgubirilor.
În aceste împrejurări, câtă vreme reclamanta nu a dovedit în nici un fel vinovăția pârâtului și având în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil, sarcina probei îi revenea, acțiunea reclamantei putea fi respinsă doar la simpla opunere a pârâtului. Acesta din urmă însă a dovedit cu prisosință temeinicia apărărilor sale, prin declarațiile celor doi martori pe care i-a propus și prin înscrisurile depuse dovedind că la data producerii accidentului se afla în concediu pentru îngrijirea copilului și că nu lucra pentru societatea utilizatoare a autovehiculului asigurat.
Față de cele arătate, apreciind neîntemeiate motivele invocate în cererea de recurs și neidentificând nici alte motive de ordine publică, văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ., T. va respinge recursul, urmând să mențină în integralitate hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G. R. A.
R. SA împotriva sentinței civile nr.527 din 21 februarie 2013 a Judecătoriei
Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. N. C. L. M. H. I. D. V. V.
Red.HID/_
Dact.VV/_ /2ex.
Jud.fond: P. C.R.
| ← Încheierea civilă nr. 152/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 100/2013. Pretenții → |
|---|
