Decizia civilă nr. 1179/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 1179/2013
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE F. S. B.
Judecător Ana-SS Judecător D. T. Grefier A. P.
S-a luat in examinare recursul declarat de recurent SA T. C.
S. impotriva Sentintei civile nr. 1045/_ pronuntata de Judecatoria T., nr dosar_, privind și pe intimat S. R. DE R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta reprezentantul recurentei, dl Bob Nicolae V., lipsa fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 38,14 lei și 1,5 lei timbru judiciar.
Instanța constată că recursul este declarat în termen legal, este motivat, este comunicat.
La data de_ intimata a depus la dosar întâmpinare. Instanța comunică reprezentantului recurentei un exemplar de pe întâmpinare.
Instanța, din oficiu, raportat la calitatea părților și la obiectul cauzei, pune în discuție excepția necompetenței materiale a T. ului Cluj.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea excepției invocate. Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Reține că, prin sentința civilă nr. 1045/_, Judecătoria Turda a admis acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.
R. DE R. în contradictoriu cu pârâta SC A. T. C. SRL, și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei suma totală de 816,48 lei, din care suma de 720 lei reprezintă contravaloare taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, iar suma de 96,48 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate la data de_ .
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 40 alin. 3) din Legea nr. 41/1994, privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune, republicată, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune
și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Dispozițiile art. 5 alin.1 din H.G. nr. 977/2003 statuează că taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3, de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice consumate".
În fine, potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din HG nr. 977/2003, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, iar cuantumul acestora se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" -S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică.
După cum se poate observa din actele dosarului, pe seama pârâtei au fost emise facturile fiscale depuse în probațiune la filele 9-10 de unde rezultă existența în sarcina debitoarei a unui debit principala în sumă de 720 lei, la care se adaugă și suma de 96,48, cu titlu de penalități de întârziere, calculate până la data de_, aspect evidențiat și de mențiunile adresei nr. 59.080/_ emisă de Radio România- Departamentul Economic (f.6-7).
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâta SC A. T.
C. SRL, solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare și, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului arată că instanța de fond a pășit la judecarea pricinii cu toate că pârâta nu a fost citată în mod corespunzător.
Instanța a dispus citarea pârâtei, cu toate acestea pârâta nu a recepționat cererea de chemare în judecată, astfel încât nu a avut cunoștință de existența acestui dosar.
În virtutea rolului activ, consideră că instanța era obligată a aborda o atitudine impusă de principiu și trebuia să dispună efectuarea de verificări pentru a fi sigură că pârâta a recepționat cererea de chemare în judecată.
Mai arată că de la acțiunea introductivă lipsește dovada semnatarului cererii de chemare în judecată, mai exact nu s-a făcut dovada calității de reprezentant a celui care a semnat acțiunea.
În drept se invocă art. 304 pct.5,8,9, art. 304 ind.1, art. 312 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului.
În motivarea poziției procesuale arată că pârâta datorează reclamantei taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, obligația fiind una legală.
SRR este o instituție publică care desfășoară un serviciu public autonom de interes național, nu o persoană juridică oarecare obligată la încheierea de contracte. Beneficiarul principal al serviciilor prestate de SRR îl reprezintă întreaga populație a României.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a T. ului Cluj, instanța o va admite, pentru considerentele ce urmează:
Asupra excepției de necompetență, tribunalul reține că în speță este vorba de un litigiu între profesioniști, conform definiției date de Noul Cod Civil, iar demersul judiciar al reclamantului vizează neexecutarea obligațiilor debitoarei parate, obligații izvorate din contractul de prestări servicii intervenit între părți.
Reclamantul, furnizor de servicii, în calitate de profesionist, în înțelesul art.3 din noul Cod civil, a pretins prin acțiunea promovată plata serviciilor furnizate către clienta parată.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, precum si, in raport cu natura si numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat,
implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzand posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte
dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
T. ele comerciale Argeș, Cluj și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Ca urmare, tribunalul va admite excepția necompetenței T. ului Cluj- Secția civilă și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite exceptia necompetentei T. ului Cluj.
Declina competenta de solutionare a recursului declarat de SC A. T.
C. SRL impotriva Sentintei civile nr. 1045/_ pronuntata de Judecatoria
T., nr dosar_ in favoarea T. ului Specializat Cluj. Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2013.
Președinte, F. S. B. | Judecător, Ana-SS | Judecător, D. T. |
Grefier, A. P. |
A.P. 06 Decembrie 2013
| ← Decizia civilă nr. 100/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1241/2013. Pretenții → |
|---|
