Decizia civilă nr. 1152/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R. IA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1152/R/2013
Ședința publică din data de 12 martie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de A. C.
Judecători: A. C.
V. M. - președintele Curții de A. C.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. V. împotriva sentinței civile nr. 5093 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- DIRECTIA GENERALA A F. P. SĂLAJ, având ca obiect
Despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror Slabu Aurelia și fiul reclamantei recurente domnul SS L., fără procură de reprezentare la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța învederează fiului reclamantei recurente faptul că nu poate pune concluzii cu privire la recursul formulat de mama sa întrucât nu are studii juridice și mandat de reprezentare .
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții invocate, C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei P. ui de pe lângă
de A. C. cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. apreciază recursul formulat de reclamanta recurentă ca fiind fondat, solicitând admiterea lui.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată în data de _
, pe rolul Tribunalului Salaj, reclamanta S. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate caracterul politic al condamnării soțului său Spătaru Teodor, pentru săvârșirea faptei de uneltire contra ordinii publice; obligarea pârâtului la plata de despăgubiri morale; repunerea în drepturi a soțului.
În motivele cererii, reclamanta arată că soțul său a fost condamnat politic pentru o presupusă faptă de uneltire contra ordinii sociale și a executat o pedeapsă de aproape 10 ani, din data de_ până în data de_ . Precizează că, în timpul vieții, soțului său i s-a acordat indemnizație stabilită în baza Decretului-lege nr. 118/1990.
Întâmpinarea. Pârâtul S. R. prin Direcția Generală a F. P. Sălaj a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, ca fiind nefondată, invocând deciziile 1358 și 1360/2010 ale Curții Constituționale, potrivit cărora instanța este obligată să constate că S. R. nu mai datorează despăgubiri cu titlul de daune morale în baza Legii 221/2009.
Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 5093/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ , s-a respins excepția tardivității acțiunii, invocată de procuror.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei S. V., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru constatarea caracterului politic al condamnării defunctului S. Teodor la o pedeapsă penală executată în perioada 2.1. -_ în baza mandatului nr.1765/1953 emis de Tribunalul Militar, Unitatea M.S.S., pentru acordarea de daune morale și repunerea în drepturi a defunctului S. Tedor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin deciziile Curții Constituționale nr. 1358 și 1360 din_, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor stipulate de art. 5, alin.l, lit.a, teza I din Legea 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-_, astfel că actualmente nu este posibilă repararea daunelor morale prin măsuri pecuniare, bănești.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.12 din_, pronunțată de completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, s-a statuat că urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și 1360/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Reclamanta S. V. nu a dovedit în fața instanței de judecată prin niciun mijloc legal de probă că pretinsa condamnare de 10 ani închisoare pe care a suferit-o defunctul S. Teodor a avut un caracter politic, cu atât mai mult cu cât nu face referire despre temeiul juridic în baza căruia a fost condamnat acesta.
Instanța a reținut că acțiunea formulată de reclamantă nu se încadrează în prevederile legale stipulate de textele legale anterior enunțate, dat fiind faptul că antecesorul său a fost deportat în lagărele germane.
Acțiunea reclamantei apare ca nefondată în aceste circumstanțe, fiind respinsă în consecință de către instanță.
Declarația de recurs.Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. V. , solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei, așa cum a fost formulată.
În cuprinsul declarației de recurs, se apreciază că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond nu a efectuat nicio cercetare cu privire la cererea reclamantei, soluționând într-un mod total injust, în opinia recurentei, această cerere, motiv de casare prevăzut de art. 312 alin. 3 C.pr.civ.
Recurenta a arătat că soțul său a fost condamnat politic pentru o presupusă faptă de uneltire contra ordinii sociale, executând o pedeapsă de aproape 10 ani.
Recurenta precizează că a solicitat și repunerea în drepturi a celui condamnat, respectiv repararea prejudiciului suferit de soțul său și de familia sa prin măsura confiscării averii personale.
Pârâtul Direcția Generală a F. P. Sălaj și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea depusă în data de_ , solicitând respingerea recursului ca nefondat, operantă fiind și Decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010.
Judecata în recurs. Verificând hotărârea atacată, C. apreciază că recursul reclamantei este în parte fondat.
Probele administrate în cauză, inclusiv înscrisurile noi depuse în recurs, relevă faptul că soțul reclamantei, Spătaru Teodor, a fost condamnat politic, prin sentința nr.4 din 7 ianuarie 1953 a Tribunalului Militar Teritorial București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.694/1953 a Tribunalului Militar pentru Unitate M.S.S. la 10 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și 200 lei cheltuieli de judecată, pentru crima de uneltire contra ordinii sociale( p.6-17, dosarul Curții). Condamnatul a executat o pedeapsă de aproape 10 ani, din data de_ până în_, relevante sub acest aspect fiind informațiile cuprinse în biletul de eliberare nr. 135/1962 (pag. 5, 6 dosar fond).
De altfel, Spătaru T. a beneficiat și de o indemnizație în baza Decretului- lege nr. 118/1990, prin hotărârea nr.35 din 8 august 1990 reținându-se existența acestei condamnări) p.7 dosar fond).
Potrivit dispozițiilor de principiu cuprinse în art. 1 alin. 1 a Legii nr. 221/2009, act normativ care fundamentează în drept cererea reclamantei, constituie condamnare cu caracter politic, orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Pentru ca o condamnare să confere celui condamnat dreptul la despăgubiri potrivit art. 5 din Legea nr. 221/2009, se cer, așadar, a fi întrunite cumulativ următoarele condiții:
condamnarea să fi fost dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă;
hotărârea de condamnare să fi fost pronunțată în perioada 6 martie 1945
- 22 decembrie 1989;
- faptele care au atras această condamnare să fi fost săvârșite înainte de 6 martie 1945 sau după această dată și să fi avut drept scop "împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945";.
În cauză, observă C. că a existat o condamnare, pronunțată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, fiind astfel incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 221/2009, constatările primei instanțe, sub acest aspect, dovedindu-se a fi eronate.
Referitor la solicitarea de acordare a unor despăgubiri cu titlul de daune morale, în prezentul proces,reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic sau, după caz, prin luarea unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al R. iei nr. 761 din 15 noiembrie 2010, însă legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu Constituția a dispozițiilor declarate neconstituționale.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Astfel fiind, rezultă că atunci când Curtea Constituțională constată neconformitatea cu Constituția a unui act normativ de natura celor sus- menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al R. iei a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu Constituția a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu Constituția.
Astfel fiind, pretențiile privitoare la obligarea S. ui R. la plata de daune morale au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legii sus arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamantul îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere.
În consecință, prezenta instanță apreciază că, de lege lata, nu mai apare ca posibilă obligarea S. ui R. la a plăti, de pe temeiul Legii nr. 221/2009, o sumă de bani cu titlul de reparație pentru prejudiciul moral suferit, în caz contrar ajungându-se, așa cum s-a arătat mai sus, la lăsarea fără efecte a evocatei decizii a Curții Constituționale.
Cât privește solicitarea de repunere în drepturi, generic formulată, aceasta nu ar putea opera pe temeiul și în condițiile Legii nr. 221/2009, nefiind reglementată o astfel de reparație prin această lege specială.
Referitor la cererea reclamantei de reparare a prejudiciului suferit de soțul său și de familia sa prin măsura confiscării averii personale, trebuie subliniată și împrejurarea că o astfel de cerere nu a fost expres formulată în primă instanță, fiind inadmisibilă în raport cu dispozițiile art.316 rap. la art.294 C.proc.civ. Mai mult decât atât, chiar și în ipoteza în care cererea ar fi fost formulată în primă instanță, înăuntrul termenului procedural, observă C. că urmare a modificării sentinței penale nr.4/1953, prin decizia penală nr.694/1953, mai sus evocată, pedeapsa confiscării averii personale a condamnatului Spătaru D.Teodor a fost înlăturată, cererea reclamantei fiind, astfel, lipsită de obiect.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art.312 alin.1 rap. la art.304 pct.9 C.proc.civ., C. va admite în parte recursul declarat de reclamanta S.
V. împotriva sentinței civile nr. 5093 din_ a Tribunalului Sălaj, pe care o va modifică în parte, în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantei și va constata caracterul politic al condamnării penale dispuse împotriva lui S. Teodor prin sentința nr. 4 din 05 ianuarie 1953 pronunțată în dosarul nr.
4/1953 de Tribunalul Militar Teritoriul București și decizia nr. 694/1953 a Tribunalul Militar pentru Unitatea M.S.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamanta S. V. împotriva sentinței civile nr. 5093 din_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei.
În consecință, constată caracterul politic al condamnării penale dispuse împotriva lui S. TEODOR prin sentința nr. 4 din 05 ianuarie 1953 pronunțată în dosarul nr. 4/1953 de Tribunalul Militar Teritoriul București și decizia nr. 694/1953 a Tribunalul Militar pentru Unitatea M.S.S.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la respingerea celorlalte capete de cerere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
D. | -L. B. | A. | C. | V. | M. |
GREFIER
S. -D. G.
Red.DB/dact.MS 3 ex.
Jud.fond: N.C.C.
| ← Decizia civilă nr. 3561/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 2923/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
