Decizia civilă nr. 3561/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3561/R/2013
Ședința publică din 19 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
C. împotriva sentinței civile nr. 222 din 15 aprilie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată B. ANA, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantei B. Ana, avocat Ilea I. M., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., procuror Violeta Trăistaru, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 septembrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta reclamantei intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
În ce privește decizia nr. 6 din_ a Înalte Curți de C. și Justiție, aceasta a fost pronunțată la data de_ și s-a publicat în Monitorul Oficial nr. 245 din 29 aprilie 2013, iar aceasta devine obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al R. iei.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și lasă la aprecierea instanței momentul de la care își face aplicarea dispozițiilor deciziei nr. 6 din_ a Înalte Curți de C. și Justiție.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 222 din 15 aprilie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta B. ANA împotriva pârâtului S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință:
S-a constatat caracterul politic de drept al condamnării defunctului
M. V. I. prin sentința penală nr.5/1962 pronunțată de Tribunalul Militar
C., în dosarul nr.1/1962.
A fost respins capătul de acțiune privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 100.000 Euro.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 7.900 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea animalelor sechestrate și confiscate în urma condamnării, constând din 1 bivoliță-val. 4500 lei, 4 oi- val. totală de1600 lei, 1 porc de 10 luni-val.800 lei, 3 purcei-val. totală de1000 lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 250 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, reclamanta este fiica lui M. V. I., născut in_ in comuna Chinteni, regiunea C., fiul lui V. si Nastasia, care a avut domiciliul in Chinteni, sat S. N., nr.39, jud.C., in prezent decedat și că în anul 1962, tatăl ei a fost arestat si dus de organele statului pentru a fi anchetat, iar ulterior prin sentința penala nr.5/l961 a Tribunalului Militar C. Secția I, a fost condamnat la 6 ani închisoare si confiscarea averii pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prev. si ped. de art 209 C penal, pedeapsa a fost executata in Penitenciarul Gherla, fiind eliberat la data de_ conform fisei matricole penale, pedeapsa fiind grațiată prin Decretul nr. 295/1962.
Ca urmare a condamnării o parte din bunurile acestuia au fost confiscate, bunuri ce sunt enumerate în procesul-verbal de sechestru asigurător din data de 23 octombrie 1961, f.35-36, respectiv bunuri imobile construcție și terenuri identificate la pct.1-3, precum și o bivoliță de 10 ani, un porc de 10 luni, două purcele și un purcel de 3 luni și 4 oi.
Pentru bunurile mobile care nu au fost restituite reclamanta a formulat pretenții în sensul celor prevăzute de art 5 lit.b Legea 221/2009.
Pentru evaluarea bunurilor mobile confiscate și nerestituite, tribunalul a procedat la audierea martorului M. Călin V., depoziție în urma căreia instanța a constatat că valoarea totală a bunurilor mobile confiscate este de
7.900 lei, constând din constând din 1 bivoliță-val. 4500 lei, 4 oi-val. totală de1600 lei, 1 porc de 10 luni-val.800 lei, 3 purcei-val. totală de1000 lei.
În baza probelor de la dosar, analizând sentința de condamnare a antecesorului reclamantei, tribunalul a constatat că acesta a fost judecat și condamnat pentru motive politice, reținându-se în sarcina acestuia acte de uneltire contra ordinii sociale, prin faptul că în perioada anilor 1956-1961 a conceput, redactat și expediat pe adresa CC al PMR, Marea Adunare Națională, M.A.I. și altor instituții de stat un număr de 12 scrisori cu caracter contrarevoluționar, în care își exprimă dorința schimbării formei de guvernământ existent cu un stat de tip capitalist.
Tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art.1 alin.3 din Legea nr.221/2009, constituie de asemenea condamnare cu caracter politic, condamnarea pronunțată în perioada 06 Martie 1945 - 22 Decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art.2 alin.1 din
O.U.G. nr.214/1999.
Potrivit art.2 alin.1 lit. d din O.U.G. nr.214/1999 constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale, iar potrivit art.2 alin.1 lit. e din același act normativ, constituie infracțiune
săvârșită din motive politice și infracțiunile care au avut drept scop înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau origine etnică, limbă ori religie, de apartenență sau opinie politică, de avere sau origine socială.
Tribunalul a reținut că infracțiunea săvârșită de tatăl reclamantei a avut drept scop înlăturarea regimului instaurat după 6 martie 1945, fiindu-i încălcate prin condamnarea suferită, dreptul la opinie și libertatea de expresie.
Prin urmare, fapta reclamantei se poate încadra în dispozițiile art.1 alin.3 din Legea nr.221/2009 raportat la art.2 alin.1 lit. b și e din O.U.G. nr. 214/1999, astfel încât în temeiul art.4 din Legea nr.221/2009 a constatat caracterul politic al condamnării.
Cât privește cererea de acordare a despăgubirilor civile, ea nu poate fi primită, decât parțial și doar numai pentru o parte din daunele materiale solicitate, neputându-se acorda despăgubirile morale solicitate, dispozițiile Legii nr.221/2009 limitând despăgubirile civile doar la cele materiale și doar pentru cele nerestituite.
Tribunalul a respins capătul de acțiune din acțiunea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 100.000 euro.
În baza art. 274 Cod pr. civilă pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 250 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâtul
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice Direcția Generală a F. P.
C., solicitând modificarea în parte a sentinței și în consecință respingerea acțiunii reclamantei, respectiv și în partea care privește obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând echivalentul bunurilor confiscate de la antecesorul acesteia în sumă de 7900 lei și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 250 lei.
În motivarea recursului, întemeiat în drept doar pe dispozițiile art. 299 Cod proc.civ., recurentul a arătat în primul rând că cererea formulată de reclamantă și comunicată pârâtului nu a fost însoțită de procesul verbal din care să rezulte că bunurile a căror contravaloare o solicită reclamanta au fost confiscate, ca consecință a unei hotărâri penale de condamnare pentru fapte cu caracter politic.
În al doilea rând, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia civilă nr. 6/_ în soluționarea unui recurs în interesul legii în sensul că numai echivalentul bănesc al bunurilor ce intră în domeniul de reglementare al acestor două acte normative de reparație, respectiv Legea nr.10/2001 și Legea nr. 247/2005, poate fi solicitat în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009.
Prin întâmpinarea depusă, intimata B. Ana s-a opus admiterii recursului, arătând că prin actele depuse la dosar a dovedit că, urmare condamnării antecesorului ei, bunurile mobile și imobile ale acestuia au fost confiscate, iar motivul necomunicării procesului verbal din care să rezulte că bunurile indicate în cererea de chemare în judecată au fost confiscate ca urmare a condamnării antecesorului ei nu este întemeiat, în condițiile în care acest act a fost comunicat alături de alte acte din dosarul antecesorului ei de către CNSAS.
În ceea ce privește decizia civilă nr. 6/2013 a Înaltei Curți de C. și Justiție la care face referire recurentul, într-adevăr, aceasta a clarificat dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, însă această decizie a fost pronunțată la data de_ și a fost publicată în M.Of. la
_, iar potrivit art. 3307Cod proc.civ., dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării lor în Monitorul Oficial.
Recursul a fost întemeiat în drept doar pe dispozițiile art. 299 Cod proc.civ. Potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 1 și 3 Cod proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2, iar indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prev. de art. 304 Cod proc.civ.
În speță, recurentul nu a indicat în care dintre dispozițiile art. 304 Cod proc.civ. se încadrează motivele de recurs invocate. Curtea apreciază că aceste motive se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., text de lege prin prisma căruia va proceda la analizarea acestora.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte pentru următoarele considerente:
Prin sentința pronunțată de instanța de fond, alături de alte dispoziții, s-a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantei 7900 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea animalelor sechestrate și confiscate în urma condamnării antecesorului reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 6/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție prin care s-a soluționat un recurs în interesul legii, instanța supremă a stabilit că "în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 cu modificările și completările ulterioare, pot fi acordate despăgubiri numai pentru acele categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație -Legea nr.10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare
- cu condiția ca partea interesată să nu fi obținut deja o reparație în temeiul acestor legi";. Prin urmare, instanța supremă a stabilit că acest text se aplică doar pentru bunurile imobile, și nu pentru cele mobile, întrucât cele două acte normative nu se referă și la acestea din urmă.
Conform disp. art. 3292Cod proc.civ., pentru a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, se poate cere Înaltei Curți de C. și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept soluționate diferit de către instanțele judecătorești, iar conform dispozițiilor art. 3307pct. 4 Cod proc.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al R. iei.
Având în vedere că decizia nr. 6/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii a fost publicată în Monitorul Oficial în data de_, că la data judecării recursului este obligatorie pentru instanță, având în vedere dispozițiile art. 3307pct. 4 Cod proc.civ., curtea va admite recursul sub acest aspect și în consecință va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge capătul de acțiune privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale.
Celelalte motive de recurs referitoare la faptul că, cuantumul despăgubirilor solicitate cu titlu de daune materiale nu au fost dovedite, că instanța de fond a luat în considerare la stabilirea cuantumului acestor despăgubiri doar declarațiile de martori, fără să existe un început de dovadă scrisă, nu vor mai fi reținute de instanța de recurs, având în vedere cele reținute la obligativitatea deciziei pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii cu privire la posibilitatea acordării despăgubirilor materiale în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009.
Pârâtul a criticat sentința pronunțată de instanța de fond și cu privire că a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 250 lei, fără a arăta în motivarea recursului care sunt motivele pe care se sprijină această critică.
Curtea apreciază că acest motiv este nefondat pentru următoarele considerente:
În urma dispariției temeiului legal al acțiunii prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009,
S. este în culpă procesuală, dat fiind că acesta a provocat existența prezentului proces, introducerea acțiunii fiind datorată apariției Legii nr. 221/2009, iar dispariția acestui temei legal nu se datorează în nici o măsură reclamanților, ci doar S. ui care trebuie să răspundă pe tărâmul culpei procesuale prin acordarea cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că există în mod mai mult decât evident o culpă a legiuitorului care a bulversat din nou sistemul judiciar prin edictarea unui act normativ ce a fost declarat neconstituțional și a născut pentru persoanele ce au formulat acțiuni doar speranțe care s-au dovedit nefondate prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale, pe principiul echității, curtea apreciază că statul trebuie să suporte plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, curtea va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 222 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge capătul de acțiune privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
A. | A. C. ANA I. | A. C. | C. | B. |
Red. IA dact. GC 3 ex/_
Jud.primă instanță: V. G.
| ← Sentința civilă nr. 335/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 1152/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
