Decizia civilă nr. 2923/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R. IA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2923/R/2013
Ședința publică din data de 4 iunie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. C.
Judecători: V. M. - președintele Curții de A. C.
D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de A. C.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. C. împotriva sentinței civile nr. 620/_, pronunțată de T. S. în dosarul nr._, privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-PRIN DS, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror Slabu Aurelia, lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul intimat a depus la dosar întâmpinare ( f. 13 din dosar ) prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Sălaj ca temeinică și legală.
Se constată că potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 5 din dosar reclamantul recurent a împuternicit-o pe doamna avocat Covaci M. să îl reprezinte în fața Curții de A. C., motiv pentru care instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantei reclamantului recurent de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror Slabu Aurelia, lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentanta acestuia, doamna avocat Covaci M. și reprezentantul pârâtului intimat. Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P. ui de pe lângă C. de A. C., cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului reclamantului recurent întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.5 alin.1 lit. b din Legea nr. 221/2009, ținând cont și de decizia nr.6/2013 a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii.
C U R T E A
Prin cererea formulată de reclamantul G. C. în contradictoriu cu pârâtul
S. R. - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE București s-a solicitat a se dispune constatarea caracterului politic al măsurii administrative a confiscării unui
tractor marca Fordsa cu plug și a unei batoze Hoffer Schrancz din patrimoniul tatălui său decedat.
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâtei la contravaloarea acestora și la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința din_ s-a depus o precizare în sensul că suma solicitată este de 220.000 lei iar măsura a fost luată împotriva bunicului său și nu a tatălui său așa cum inițial s-a susținut(f.18).
Prin sentința civilă nr. 620 din 07 februarie 2013 a T. ui S. pronunțată în dosar nr._ s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul G.
C. împotriva S. UI R. - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE privind constatarea caracterului politic al confiscării, plata despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea astfel formulată reclamantul a solicitat obligarea S. ui R. la plata sumei de 220.000 lei reprezentând contravaloarea unui tractor și a unei batoze confiscate de la bunicul său G. T. .
În probațiune a depus 2 contracte de vânzare cumpărare precum și un proces verbal întocmit în anul 1960 prin care a predat cele două utilaje Comisiei Raionului comunei Petrindu (f.4-12).
Reclamantul susține că bunicului său i-au fost confiscate aceste două utilaje dar din conținutul înscrisurilor depuse în cauză nu rezultă că aceasta ar fi o măsură administrativă cu caracter politic așa cum este definită de art.3 din L.221/2009 . Pentru a îndeplini aceste condiții ar fi trebuit să fie întemeiată pe un anume act normativ ori acest fapt nu a fost dovedit.
Măsura cooperativizării nu se circumscrie cazurilor de acordare de despăgubiri și nici nu s-a dovedit caracterul său politic .
Reclamantul își întemeiază pretențiile pe prevederile art.5 alin. 1 lit. b din L.221/2009 care reglementează dreptul oricărei persoane care a suferit o condamnare cu caracter politic în perioada 3 martie 1945 -22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unei măsură cu caracter politic de a solicita despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative ,, dacă bunurile nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L.10/2001, privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 republicată sau ale Legii 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Din condițiile impuse de legiuitor pentru acordarea acestor despăgubiri și anume să nu se fi obținut despăgubiri prin echivalent rezultă că numai echivalentul bănesc al bunurilor ce intră în domeniul de reglementare al legii de reparație 10/2001 poate fi solicitat în temeiul art.5 alin.1 lit. b din L.221/2009.
În cauză, bunurile solicitate de reclamant sunt bunuri mobile dar pentru care reclamantul nu a făcut dovada că a urmat procedura prevăzută de L.10/2001 în cadrul căreia nu a obținut restituirea acestora în natură sau în echivalent nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 5 alin.1 litera b din L.221/2009 pentru acordarea despăgubirilor solicitate.
Modul de cuantificare al despăgubirilor nu a fost dovedit iar declarațiile martorilor nu pot face dovada preluării bunurilor confiscate ca urmare a unor măsuri administrative cu caracter politic.
În concluzie din probele existente la dosar rezultă că măsura la care se face referire în acțiune nu poate fi calificată de instanță ca o măsură cu
caracter politic în înțelesul L.221/2009 iar acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G. C. solicitând casarea sentinței civile nr. 620/2013 a T. ui S. și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare s-a arătat că interpretarea instanței de fond în sensul că nu se pot pretinde despăgubiri pentru bunurile confiscate de regimul comunist în temeiul Legii nr. 221/2009 dacă nu s-a formulat o astfel de cerere în baza Legii nr. 10/2001 este greșită și constituie o adăugare la lege. Textul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 nu prevede că numai cei care au pierdut procesul la Legea nr. 10/2001 pot solicita despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
În mod greșit a reținut instanța de fond și faptul că probele testimoniale nu ar putea face dovada preluării bunurilor confiscate ca urmare a unor măsuri administrative cu caracter politic.
În ceea ce privește valoarea utilajelor confiscate, aceasta nu a fost dovedită deoarece s-a respins proba cu expertiza solicitată în primă instanță.
Referitor la caracterul politic al măsurii administrative a confiscării, toate măsurile de confiscare luate după data de_ au avut caracter politic.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 312 alin. 2 și 5 C.pr.civ. și art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Legea nr. 221/2009.
În apărare, intimatul S. R. prin D.G.F.P. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-a reținut în primul rând că măsura cooperativizării nu este o măsură cu caracter politic, necircumscriindu-se cazurilor de acordare de despăgubiri.
Totodată prin decizia nr. 6/2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Procuror General al P. ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că în interpretarea și aplicarea art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
Analizând recursul declarat de reclamantul G. C. împotriva sentinței civile nr. 620 din 07 februarie 2013 a T. ui S., C. reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul G. C. a solicitat să se constate caracterul politic al măsurii administrative a confiscării unor utilaje agricole din patrimoniul antecesorului său, în temeiul art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009 solicitând acordarea de despăgubiri pentru bunurile confiscate.
În cauză nu a existat o condamnare, pronunțată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, fiind exclusă deci incidența dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 221/2009.
Conform prevederilor art. 3 din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic, orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative expres și limitativ menționate la lit. a - f.
În cauză, se observă că nu a fost luată față de antecesorul reclamantului nici o măsură de natura celor menționate în cuprinsul art.3, de către organele fostei miliții sau securități, în temeiul unuia sau mai multor acte normative din cele prevăzute expres și limitativ, concluzia fiind acea că nu este aplicabil acest text normativ, fiind exclusă existența unei măsuri administrative căreia legea să îi recunoască caracter politic.
Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, să solicite instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, prevederile art. 1 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător.
Se conferă, astfel instanțelor de judecată competența de a constata caracterul politic al unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art.3 și întemeiate pe actele normative menționate la lit. a - f, sub condiția ca ele să fi fost luate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru săvârșirea unor fapte care au urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din
nr. 214/1999, și anume:
exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
militarea pentru democrație și pluralism politic;
propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale;
înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenența sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
În cauză, din actele de la dosr nu rezultă că măsura confiscării a fost luată de către organele fostei miliții sau securități ale S. ui R., ci de către Comisia Raionului din comuna Petrindu, și nici pentru săvârșirea unor fapte prin care să se fi urmărit unul dintre scopurile prevăzute de art.2 alin.1 din O.U.G. nr. 214/1999, toate circumscrise unor manifestări de împotrivire, de protest față de regimul totalitar comunist instaurat la data de 6 martie 1945, cu toate restricțiile pe care acesta l-a adus drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și măsurile discriminatorii pe care le-a impus, fiind cel mai probabil luată în cadrul procesului de cooperativizare.
Petitul de acordare a unor despăgubiri cu titlu de daune materiale este accesoriu petitului de constatare a caracterului politic al măsurii dispuse împotriva antecesorului reclamanților, soluția pronunțată asupra acestuia neputând fi decât aceeași cu cea a petitului principal.
Oricum, chiar în condițiile în care s-ar fi constatat caracterul politic al măsurii confiscării, admițându-se astfel primul petit al acțiunii, nu puteau fi acordate despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate în condițiile în care este vorba despre bunuri mobile. Aceasta deoarece prin decizia în interesul legii nr.6/2013, invocată de către intimat în întâmpinare, s-a statuat că aceste bunuri nu intră sub incidența art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009, în conformitate cu prevederile art.3307alin.4 C.pr.civ., dezlegarea dată problemelor de drept prin decizia pronunțată în interesul legii fiind obligatorie pentru instanțe de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, decizia invocată fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.245 din_ .
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.3041C.pr.civ., C. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. C. împotriva sentinței civile nr. 620 din 07 februarie 2013 a T. ui S. pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. C. împotriva sentinței civile nr. 620 din 07 februarie 2013 a T. ui S. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | ||
A. | C. V. | M. | D. -L. B. |
GREFIER,
S. -D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: P. R. a M. lena
| ← Decizia civilă nr. 1152/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 1882/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
