Decizia civilă nr. 1232/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1232/R/2013
Ședința publică din data de 20 martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M. -C. V.
JUDECĂTORI:
A. -T. N.
A. -A. P.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. A. și de intervenienții B. I. și O. N., precum și recursul declarat de pârâtul S.
R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DGFP SĂLAJ, împotriva sentinței civile nr. 5621 din 8 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror Slabu A. ia.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul-recurent B.
A., asistat de avocat Cobzaș V., în substituirea doamnei avocat Cobzaș Adela, care îi reprezintă și pe intervenienții-recurenți B. I. și Priș N., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent S. R. prin MFP - DGFP Sălaj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 12 martie 2013, pârâtul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamant și intervenienți, ca nefondat. Se comunică un exemplar din aceasta reprezentantei reclamantului-recurent și intervenienților-recurenți și reprezentantei P. ui de pe lângă C. de A. C. .
La termenul de azi, reprezentanta reclamantului-recurent și intervenienților -recurenți depune la dosar delegația de reprezentare și delegația de substituire, precum și întâmpinare la recursul declarat de pârât, din care rezultă că a fost comunicată pârâtului la data de 18 martie 2013, conform ștampilei aplicate de această instituție. Se comunică un exemplar din aceasta reprezentantei P. ui de pe lângă C. de A. C. .
C., după deliberare, în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art. 301 din același cod, invocă excepția tardivității recursului declarat de reclamantul B. A., având în vedere că sentința recurată a fost comunicată acestuia la data de 7 ianuarie 2013, iar recursul a fost înregistrat la data de 24 ianuarie 2013, ultima zi a
termenului legal fiind 23 ianuarie 2013, și acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Reprezentanta reclamantului-recurent B. A., apreciază că recursul a fost declarat în termen, întrucât data de 24 ianuarie 2013 nu se ia în calcul, motiv pentru care solicită respingerea excepției tardivității recursului declarat de acest reclamant.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., având în vedere
înscrisurile existente la dosar, solicită admiterea excepției tardivității recursului declarat de reclamantul B. A. .
C., după deliberare, pune în discuția părților, un motiv de recurs de ordine publică, vizând neparticiparea procurorului la judecarea cauzei în primă instanță și la termenul când cauza a rămas în pronunțare.
Reprezentanta reclamantului-recurent și a intervenienților-recurenți solicită respingerea acestui motiv de ordine publică întrucât procurorul a participat la dezbateri la primul termen de judecată, iar instanța nu avea cum să impună acestuia prezența la următoarele termene de judecată.
Reprezentanta parchetului de pe lângă C. de A. C. artă că potrivit prevederilor art. 4 alin. 5 din Legea nr. 221/2009, se impune participarea procurorului atunci când se solicită constatarea caracterului politic al unor condamnări sau măsuri administrative, însă în cauză s-a solicitat acordarea de daune morale și materiale, astfel că nu s-a impus participarea procurorului. La nivelul curți, în cauzele în care sunt formulate doar petite privind acordarea de daune materiale, reprezentanții parchetului nu s-au prezentat. Cu ocazia judecării fondului cauzei, reprezentantul parchetului a fost prezent la primul termen de judecată, și având în vedere că s-au formulat doar petite privind acordarea de daune, acesta a declarat că nu mai înțelege să participe la soluționarea cauzei, raportat la obiectul litigiului.
C., după deliberare, se va pronunța asupra acestui motiv de ordine publică prin hotărârea pe care o va da, și nefiind alte cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantului-recurent și a intervenienților-recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, și în consecință modificarea sentinței în sensul majorării despăgubirilor civile la suma de 1.235.570 lei, întrucât conform procesului- verbal din data de 5 august 1950, încheiat de organele de poliție, s-a confiscat toată averea antecesorului reclamantului-recurent și intervenienților-recurenți, iar prin inventarul ce a fost întocmit de autoritățile ce reprezentau S. R. la acea dată, rezultă că valoarea bunurilor imobile confiscate era de 726.000 lei, iar contravaloarea totală a bunurilor mobile confiscate, calculate la prețul de inventar, conform declarațiilor martorilor și a celorlalte înscrisuri depuse la dosar este de
374.570 lei.
Apreciază că expertul în mod corect a stabilit valoarea actualizată a bunurilor confiscate, însă instanța nu a reținut acest aspect. De asemenea expertul a stabilit indicele de evoluție a prețurilor, pentru ca în final să calculeze valoarea despăgubirilor cuvenite conform anexei.
Prin urmare, în mod nejustificat contravaloarea fermei de animale nu a fost cuprinsă în cuantumul despăgubirilor ce se cuvin reclamantului și intervenienților. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul declarat de pârât, reprezentanta reclamantului și a intervenienților solicită respingerea acestuia, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, întrucât s-a făcut dovada condamnării antecesorului reclamantului și intervenienților, pentru infracțiunea de instigare publică, prevăzut de art. 327 Cod penal și pentru infracțiunea de sabotaj economic, prevăzută de Decretul nr. 183/1949, condamnări care se regăsesc în art. 2 lit. a și f din Legea nr. 221/2009.
Prin considerentele sentinței atacate s-a apreciat că cererea este justificată, înscrisurile depuse la dosar au fost suficiente, astfel că nu se impunea constatarea caracterului politic al condamnărilor. Nu este imputabil reclamantului și intervenienților faptul că nu au depus la dosar hotărârea de condamnare, întrucât antecesorul acestora se afla la momentul condamnării în imposibilitatea de a pretinde autorităților eliberarea unei copii după hotărârea de condamnare.
În ceea ce privește întinderea daunelor materiale nu se poate reține cu temei că se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză, întrucât de la antecesorul recurenților au fost confiscate 4 case, 4 grajduri și alte anexe, toate animalele, unelte gospodărești, cereale și haine.
Pentru aceste motive apreciază că se impune respingerea recursului promovat de pârât.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul admiterii recursului declarat de pârâtul S. R. prin MFP - DGFP Sălaj și în consecință respingerea recursului declarat de reclamant și intervenienți.
Apreciază că din actele existente la dosar rezultă cu certitudine faptul că s-au comis abuzuri, însă aceste abuzuri trebuie reparate în spiritul Legii nr. 221/2009.
În ceea ce privește lipsa hotărârii, s-a constatat că în cauzele de acest gen există în evidențele statului, o situație a condamnărilor.
Hotărârea primei instanțe este nelegală în ceea ce privește constatarea caracterului politic de drept al condamnărilor. În speță s-a invocat art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009, și s-au formulat petite numai în ceea ce privește acordarea despăgubirilor materiale, concluzia instanței de fond, conform căreia antecesorul reclamantului și intervenienților a suferit o condamnare cu caracter politic, este greșită. Într-adevăr din actul aflat la fila 49 din dosarul de fond, intitulat "raport"; coroborat cu actul aflat la fila 51 din același dosar, intitulat "Referat";, rezultă că antecesorul recurenților ar fi fost
judecat pentru infracțiunea de sabotaj la data de 9 octombrie 1951, și urmare a procesului intentat a fost condamnat la 3 luni și 27 de zile
închisoare, însă nu rezultă din nici un act depus la dosar faptul că s-a dispus confiscarea averii printr-o hotărâre de condamnare. Chiar dacă din actul aflat la fila 45 din dosarul de fond, rezultă că s-a solicitat luarea unor măsuri împotriva chiaburului O. I. care a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare și i s-a confiscat averea, prin acesta nu s-a indicat nici un număr de hotărâre, de dosar sau numele instanței care să fi pronunțat acea hotărâre de condamnare. Singurele indicii ale condamnării sunt procesul-
verbal de inventar și biletul de ieșire din penitenciar la data de 1 decembrie 1950, aflate la filele 6-8 din dosarul Tribunalului Sălaj.
S-au făcut demersuri pe lângă Administrația Națională a Penitenciarelor, pentru a se comunica hotărârea de condamnare, însă răspunsul primit de la aceasta a fost în sensul că nu a fost identificat în evidențele de arhivă numitul O. I., precizându-se totodată că în evidențele lor se regăsesc doar fișele matricole penale ale persoanelor private de libertate începând cu anul 1950.
Analizând aceste acte, rezultă că nu există o fișă de condamnare cu privire la antecesorul recurenților, întrucât pentru acesta nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare. Acesta a fost arestat, însă nu a fost supus unui proces, a fost luat în evidență în anul 1950, a fost declarat chiabur, a fost evacuat din comuna M. județul C., și i s-a stabilit domiciliul forțat în satul B. a din județul Sălaj. Inventarierea bunurilor s-a produs ca urmare a arestării acestuia pentru infracțiunea de sabotaj, însă ulterior a fost eliberat. O altă variantă ar fi că în timpul acelei condamnări de 1 an și 6 luni închisoare, s-a aflat în stare de libertate. Însă toate acestea sunt simple supoziții. Consideră că este greșită concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul că condamnarea a avut caracter politic și urmare a acesteia s-a dispus confiscarea, întrucât confiscarea trebuie să fie ulterioară condamnării și nu anterioară condamnării. În mod greșit au fost stabilite legăturile de cauzalitate între condamnarea din anul 1951 și confiscarea din 1950.
Pentru motivele arătate anterior, apreciază că se impune respingerea recursului declarat de reclamant și intervenienți, admiterea recursului promovat de pârâtul S. R. prin MFP - DGFP C., cu consecința modificării hotărârii în sensul respingerii acțiunii. În ipoteza în care nu se împărtășește de către instanță acest punct de vedere, solicită respingerea recursului declarat de reclamant și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, întrucât apreciază că nu se impune mărirea cuantumului despăgubirilor.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5621 din 8 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea reclamantului B. A., și în parte cererile de intervenții formulate de intervenienții O. N., și B. I., împotriva S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția G. ă a F. P. Sălaj, pentru despăgubiri, pârâtul a fost obligat la plata către reclamant și intervenienți a sumei de 270.595 lei despăgubiri, a fost respinsă cererea pentru acordare daune morale și a fost obligat pârâtul să achite reclamantului și intervenienților cheltuieli de judecată în valoare de 1200 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, conform actelor de stare civilă depuse în copie la dosar, reclamantul B. A. și intervenientul B. I. nepoții de fiică (B. Veroană) ai defunctului O. I. iar intervenientul O. I. este fiul acestuia.
Din conținutul documentelor comunicate depuse de reclamant coroborate cu documentele comunicate de către CNSAS instanța a reținut că că antecesorul reclamantului și al intervenienților a suferit o condamnare cu
caracter politic. Legea însăși recunoaște acest caracter pentru cazul în speță, infracțiunea de sabotaj, menționată în documentul de la fila 49 din dosar drept temei al condamnării lui O. I., regăsindu-se printre textele legale enumerate în art. 2 lit. a) din Legea nr. 221/2009.
Cu privire la daunele morale solicitate, tribunalul a constatat că la data de 21 octombrie 2010 Curtea Constituțională a pronunțat decizia nr. 1358 prin care s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 5 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, text de lege pe care reclamanta și-au fundamentat acțiunea în ceea ce privește daunele morale.
Cu privire la despăgubirile civile solicitate, tribunalul a reținut că antecesorul reclamantului a fost mutat forțat de la domiciliul său într-o altă localitate și i s-a confiscat întreaga avere mobilă și imobilă, inclusiv obiecte de uz strict personal (cămăși, poale, pantaloni, indispensabili).
Această realitate este confirmată de documentele întocmite cu ocazia confiscării, ca și din depozițiile martorilor audiați Urs Teodor și Agrijan I. .
Potrivit depoziției acestuia din urmă, familia O. a trebuit să părăsească domiciliul în două ore, seara, fiind nevoită să înnopteze în câmp deschis și stabilindu-se apoi forțat în satul B. a, în alt județ.
Niciunul din bunurile confiscate nu a fost restituit familiei defunctului
O. I. . Nu s-au formulat cereri de restituire în baza Legii nr. 112/1995 ori a Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilele abuziv confiscate (adresă Primăria Almașu, fila 107).
Procesul-verbal încheiat la data de 15 august 1950 atestă confiscarea tuturor bunurilor proprietatea lui O. I., predarea efectivă a acestora de către reprezentantul Miliției M. și primirea lor de către reprezentanții Gospodăriei Agricole Colective "Drumul Socialismului";.
Expertiza imobiliară efectuată în cauză a evidențiat imobilele confiscate de regimul comunist din patrimoniul antecesorului reclamantului și intervenienților
Expertul a concluzionat că valoarea edificatelor menționate în inventarul întocmit cu ocazia confiscării, respective în procesul-verbal încheiat în data de 1 august 1951, în localitatea M. este de 157.322 lei.În cauză s-a efectuat și o expertiză prețuitoare, care a concluzionat că valoarea actualizată a bunurilor confiscate, incluzând și imobilele, este de
lei.
Deducând valoarea imobilelor, de 1.081.000 lei ar rezulta o valoare pentru bunurile mobile de 719.287 lei.
Această lucrare nu evaluează propriu-zis bunurile menționate în actele de confiscare, ci doar aplică valorilor exprimate pentru fiecare bun în parte indicele general privind evoluția prețurilor de consum în perioada 1 ianuarie 1970 - iunie 2011, astfel cum acest date au fost comunicate expertului de către Direcția Județeană de Statistică.
Tribunalul nu a utilizat însă concluziile acestei expertize, apreciind eronată premisa acesteia, constând în raportarea la valorile menționate în actele întocmite cu ocazia confiscării.
Aceasta deoarece ulterior confiscării a intervenit reforma monetară din ianuarie 1952, ceea ce a avut drept primă consecință o reașezare a prețurilor.
Reclamantul și intervenienții sunt îndreptățiți să pretindă echivalentul valorii bunurilor confiscate, adică valoarea de astăzi a acestor bunuri, raportat la dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, iar nu echivalentul valoric din momentul confiscării, actualizat.
Așa fiind, instanța a dat eficiență dispozițiilor martorilor Urs Teodor și Agrijan I., relațiilor furnizate de către Direcția de Agricultură și Dezvoltare Rurală Sălaj și Direcția Silvică.
La stabilirea valorii unor culturi, a animalelor și a furajelor confiscate, vor fi avute în vedere valorile indicate în Hotărârea nr. 121/26 septembrie 2011 a Consiliului Județean Sălaj, publicată în Monitorul Oficial al Județului Sălaj nr. 46 din data de 7 octombrie 2011 privind stabilirea prețurilor medii ale produselor agricole, care vor fi practicate în anul 2012 pentru evaluarea veniturilor în natură obținute, din arendă, de către proprietarii de terenuri, uzufructuari sau alți deținători legali.
În baza art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 acțiunea a fost admisă în parte, fiind obligat pârâtul să achite reclamantului și intervenienților suma de 270.595 lei despăgubiri.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă pârâtul a fost obligat să achite reclamantului și intervenienților cheltuieli de judecată în valoare de 1200 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs :reclamantul B. A., intervenienții B. I., O. N. și pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Reclamantul B. A. și intervenienții B. I., O. N. au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul majorării despăgubirilor civile la suma de 1.235.570 lei. Recurenții au solicitat și contravaloarea imobilelor indicând suma de 726 lei și valoarea bunurilor mobile în sumă de 370.570 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului au arătat că antecesorul lor, O. I., a fost condamnat în 1949 pentru săvârșirea faptei de sabotaj contra noii orânduiri și a fost privat de libertate în perioada_ -_ . Bunurile imobile și imobile au fost confiscate în baza procesului verbal încheiat de către organele de poliție la data de_ și în inventar a fost menționată valoarea fiecărui bun.
În privința bunurilor imobile, recurenții au solicitat obligarea S. ui R. la plata sumelor ce au fost menționate în inventarul întocmit de autorități, care este opozabil S. ui R. .
Recurenții au susținut că valorile bunurilor trecute în inventar au valori corespunzătoare unor bunuri similare din dosarele care se judecă în prezent. Deoarece nu recurenții s-au făcut vinovați de degradarea sau dispariția unor bunuri, în temeiul art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009 au solicitat echivalentul valoric al bunurilor confiscate în cuantum de 762.000 lei, după cum rezultă din inventarul de confiscare.
În ceea ce privește bunurile mobile, recurenții au solicitat restituirea contravalorii bunurilor mobile calculate pentru cele din inventar la prețul de inventar, iar pentru celelalte bunuri, animale, atelaje, conform declarațiilor martorilor și celorlalte înscrisuri depuse. Recurenții au apreciat valoarea totală a bunurilor mobile la suma de 374.570 lei.
În subsidiar, dacă instanța de fond considera că valoarea de inventar nu corespunde valorii actuale se impunea să țină seama de expertiza contabilă efectuată în cauză, care a ținut cont de inflație și de toate operațiunile de evoluția prețurilor din anul 1970.
Recurenții au apreciat că nu se mai poate face trimitere la reforma din 1952 dacă expertul menționează că în perioada existenței statului comunist nu a existat inflație.
Raportul de expertiză prin care s-a stabilit valoarea actualizată a bunurilor confiscate, ca fiind valoarea bunurilor la data confiscării este corect, iar instanța a stabilit în mod nelegal că valoarea bunurilor nu a fost corect stabilită prin acest raportul de expertiză.
În consecință, recurenții au solicitat acordarea despăgubirilor potrivit raportului de expertiză, întocmit de dl. expert Borz G. .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 ind. 1 și 312 alin. 3 Cod proc.civ.
S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția G. ă a F. P. a județului Sălaj a solicitat admiterea recursului, desființarea în parte a sentinței cu privire la despăgubirile materiale acordate și cheltuielile de judecată, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că instanța de judecată trebuia să constate caracterul politic al condamnării și numai în această situație puteau fi acordate și despăgubiri, pârâtul a arătat că nu consideră că antecesorul reclamantului a suferit o condamnare care să poată fi calificată ca o condamnare cu caracter politic în înțelesul art. 1 din Legea nr. 221/2009, iar instanța de fond nu a constatat faptul că infracțiunea pentru care a fost condamnat antecesorul reclamanților s-a regăsit în categoria infracțiunilor prevăzută în textul legal și, în consecință, instanța nu putea obliga S. R. la plata despăgubirilor materiale.
Dispozițiile Legii nr. 221/2009 au caracter reparator special și nu pot fi extinse pe calea interpretării la alte situații decât cele expres prevăzute, iar antecesorul reclamantului și intervenienților nu se afla în nici una din situațiile prevăzute de Legea nr. 221/2009, infracțiunea de sabotaj nu se circumscrie cazurilor prevăzute de dispozițiile legale anterior arătate.
În al doilea rând, s-a arătat că, nelegal s-a dispus acordarea daunelor materiale în sumă de 270.595 lei, tribunalul acordând mai mult decât s-a cerut, în sensul că pârâtul nu a primit nicio precizare de acțiune cu majorarea pretențiilor civile de la suma de 120.000 lei la suma de 2.770.170 lei de care face vorbire instanța de fond.
În mod nelegal au fost acordate despăgubirile, deoarece din probațiunea administrată nu a rezultat că s-a dispus confiscarea construcțiilor, recoltelor, animalelor și păsărilor, a stupilor și a utilajelor agricole, a obiectelor de îmbrăcăminte și de uz gospodăresc, ca urmare a condamnării antecesorului intimaților.
Bunurile au putut fi preluate ca urmare a colectivizării, iar existența inventarului acestor bunuri nu este suficient pentru admiterea acțiunii și instanța de fond nu a ținut seama la stabilirea contravalorii bunurilor de starea în care se aflau acestea la data preluării de către stat.
În mod nelegal s-au acordat despăgubiri în sumă de 157.322 lei pentru imobilele construcții, deoarece intimații nu au făcut dovada că nu li s-au restituit aceste bunuri în natură, în baza Legii nr. 10/2001, ori a altor legi reparatorii. În acest sens, era necesară suplimentarea probațiunii și solicitarea unor date de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru a se evita o dublă reparație în favoarea intimaților.
Pârâtul a arătat că raportul de expertiză efectuat în cauză nu poate fi luat în considerare, deoarece metodele folosite de expert nu se utilizează pentru stabilirea despăgubirilor, iar instanța de fond a acceptat aceste valori fără să țină seama de apărările pârâtului. S-a arătat că valoarea despăgubirilor trebuia stabilită având în vedere valoarea de vânzare a imobilului respectiv, potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, întrucât Legea nr. 221/2009 face referire expresă la dispozițiile Legii nr.10/2001.
În mod nelegal s-au acordat despăgubiri civile în sumă de 75.000 lei pentru 250 oi, întrucât nu s-a făcut dovada confiscării a 250 oi, din inventarul bunurilor rezultând faptul că defunctul O. I. a deținut 31 oi și nu 250 oi, cum a considerat instanța de fond. Declarațiile martorilor trebuie coroborate cu celelalte probe și nu pot dovedi doar acestea, întinderea despăgubirilor.
Recurentul a arătat că preluarea stupilor nu s-a efectuat ca urmare a condamnării cu caracter politic și în consecință, statul nu poate fi obligat la restituirea contravalorii lor și, în plus, din inventarul bunurilor a rezultat faptul că O. I. a deținut doar 13 stupi și nu 50, cât a menționat tribunalul în baza depozițiilor martorilor, care sunt subiective.
A fost considerată ca nelegală și acordarea sumei de 10.441 lei pentru recolta, produsele agricole și păsări, deoarece nu s-a făcut dovada confiscării acestor bunuri, iar unele calcule sunt eronate, pentru cartofi suma era de 360 lei în loc de 1200 lei, iar la păsări 80 lei în lor de 90 lei. Pentru recolta obținută în 1950 pe terenul aflat în proprietatea defunctului nu se putea stabili despăgubiri materiale, deoarece contravaloarea recoltei nu poate fi asimilată noțiunii de echivalent al valorii bunurilor confiscate.
În mod nelegal au fost acordate despăgubiri materiale de 7.832 lei pentru obiectele de îmbrăcăminte și uz gospodăresc, întrucât nu a fost dovedită confiscarea și întinderea lor, în speță aceste obiecte de uz personal au fost doar inventariate, nu și confiscate.
În plus, cele 5 cămăși bărbătești menționate în inventar erau reformate, adică scoase din ut și prin urmare nu se putea stabili o valoare a acestora.
Conchizând, pârâtul a arătat că în mod nelegal a fost obligat S. R. la despăgubiri materiale în sumă de 270.959 lei.
Pârâtul a arătat că sentința este nelegală și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 lei, deoarece S. R. a formulat apărările în cauză prin Direcția G. ă a F. P. Sălaj în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și în consecință, nu poate fi reținută culpa procesuală a acestuia în cauză.
În subsidiar, în ipoteza în care instanța nu exonerează pârâtul de plata cheltuielilor de judecată, acesta a solicitat diminuarea cuantumului cheltuielilor, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare, reclamantul B. A. și intervenienții B. I., O. N.
au solicitat respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Reclamantul și intimații și-au precizat acțiunea astfel încât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.
Prin întâmpinare, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția G. ă a F. P. Sălaj a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant și intervenienți, deoarece cererea de acordare a despăgubirilor excede cadrul legal și nu s-a dovedit că bunurile pentru care s-au acordat despăgubiri bănești au fost preluate de S. R. ca urmare a condamnării.
Examinând recursurile formulate, curtea reține următoarele:
Analizând prioritar, conform art. 137 raportat la art. 301 Cod procedură civilă, excepția tardivității recursului invocată din oficiu, curtea reține că sentința recurată a fost comunicată reclamantului B. A. la data de_ după cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare (fila 192 dosar fond), iar recursul declarat de către acesta a fost înregistrat la data de_, cu depășirea termenului legal de 15 zile.
Ultima zi de recurs ar fi fost_ însă recurentul a înregistrat recursul la data de_, cu depășirea termenului legal de recurs.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul a fost declarat după împlinirea termenului legal imperativ de 15 zile, se va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul B. A. .
Examinând recursurile intervenienților și pârâtului, curtea reține că acestea sunt fondate parțial, pentru următoarele considerente:
Reclamantul B. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. să fie obligat pârâtul la plata sumei de 200.000 euro, reprezentând daune morale și suma de 120.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate, conform procesului verbal.
Apoi, contrar susținerilor pârâtului, potrivit cărora reclamantul nu și- ar fi precizat acțiunea, prin înscrisul înregistrat la f. 96, B. A. și-a majorat pretențiile reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate la suma de 2.770.113 Ron (f. 96-99). Însă, această precizare de acțiune nu a fost comunicată pârâtului, pentru ca acesta să-și poată face apărările pertinente la pretențiile reclamantului, fiind încălcat astfel principiul dreptului la apărare prev de art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale .
După cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (f.120), pârâtului i s-a comunicat doar cererea de intervenție, nu și precizarea de acțiune depusă anterior termenului de judecată din data de_ .
Așadar, nu are susținere critica potrivit căreia instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece reclamatul și-a precizat acțiunea, însă precizarea de acțiune nu a fost comunicată pârâtului, potrivit dispozițiilor art. 1141alin. 2 Cod proc.civ. încălcându-se dreptul la apărare al acestuia, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod proc.civ.
Reclamantul nu a solicitat constatarea caracterului politic al condamnării suferite de antecesorul său și nici caracterul politic al vreunei
măsuri administrative luate de statul comunist împotriva defunctului O. I.
, ci a solicitat doar daune morale și daune materiale.
Prin cererea de intervenție intervenienții O. N. și B. I. au solicitat despăgubiri reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate din motive politice, fără a detalia dacă este vorba de o condamnare penală sau o măsură administrativă abuzivă luată de regimul totalitar.
Nici reclamantul și nici intervenienții nu au clarificat care a fost măsura politică în urma căreia defunctului O. I. i-a fost confiscată averea și nici instanța de fond nu a cerut lămuriri suplimentare în acest sens.
În considerente sentinței recurate tribunalul reține că antecesorul reclamantului și al intervenților a suferit o condamnare cu caracter politic, fiind vinovat de încălcarea dispozițiilor Decretul - lege nr. nr. 183/1949, combinat cu art. 327 C. penal și aceste infracțiuni se regăsesc printre textele legale enumerate la art. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Cu toate acestea, când tribunalul a verificat îndreptățirea reclamantului și a intervenienților la despăgubiri materiale pentru bunurile confiscate, instanța a reținut că întreaga avere a fost confiscată și antecesorul reclamantului a fost mutat de la domiciliul său într -o altă localitate. În acest sens instanța de fond reține și înscrisul emanat de la Direcția Regională C. a M. ui Afacerilor Externe, din care rezultă că O.
I. a avut activitate politică și în anul 1950 a fost trecut pe lista chiaburilor comunei M. pentru faptul că a posedat 36 ha teren și i s-a fixat domiciliul obligatoriu în satul B. a Raionul Z. (f. 56).În acest sens este și declarația martorului Agrijan I., care arată că antecesorul reclamantului a fost nevoit să plece cu familia în două ore din sat, era seară, a trebuit să înnopteze în câmp deschis, stabilindu-i-se acestui domiciliul forțat în satul B. a (f. 95).
Din cele mai sus reținute, curtea constată că instanța de fond nu a lămurit pe deplin starea de fapt și nu a verificat dacă bunurile deținute de
O. I. au fost confiscate în temeiul sentinței penale de condamnare a acestuia pentru actele de sabotaj sau dacă bunurile au fost confiscate ca urmare a unei măsuri administrative abuzive de fixare a domiciliului obligatoriu în satul B. a, după cum rezultă din Hotărârea de trecere în evidență a numitului O. I. (f. 56) sau depoziția martorului (f.95).
Această distincție este foarte importantă în prezenta cauză, întrucât în ipoteza în care antecesorul reclamantului și al intervenienților a suferit o condamnare penală pentru fapte prevăzute de art. 1 din Legea nr. 221/2009 nu trebuie să solicite constatarea caracterului politic al condamnării deoarece este prevăzut de actul normativ și în aceste circumstante, acțiunea pentru stabilirea despăgubirilor materiale și morale se judecă fără participarea obligatorie a procurorului.
În ipoteza în care reclamantul și intervenienții au invocat ca motiv al confiscării măsura administrativă de fixare a domiciliului obligatoriu a lui O.
I. în satul B. a, jud. Z., instanța, în virtutea rolului activ, putea săpună în discuția reclaamtului și intervenienților dacă înțeleg să-și precizeze acțiunea, respectiv cererea de intervenție, cu solicitarea de constatare a caracterului politic al măsurii administrative dispuse față de antecesorul lor.
În plus, tribunalul a invocat o sentință penală de condamnare care nu a fost depusă la dosar, iar în răspunsul dat de către chestorul
penitenciarelor, s-a menționat că nu a fost identificată o sentință penală pe numele numitului O. I., însă a fost desemnată o persoană de contact, care putea să dea informații suplimentare dacă instanța ar fi solicitat (f. 114).
Având în vedere că hotărârea instanței de fond conține considerente contradictorii în sensul că, pe de o parte susține că O. I. a suferit o condamnare cu caracter politic, însă nu există la dosar nici un înscris care să ateste numărul hotărârii penale și dosarul în care a fost pronunțată, iar, pe de altă parte, susține că împotriva lui O. I. s-a luat măsura administrativă a fixării domiciliului forțat într-o altă localitate și i s-a confiscat întreaga avere mobil și imobilă (f. 4 alin. 3 din hotărâre), curtea constată că nu este lămurit obiectul cauzei, situație în care, instanța de control judiciar nu poate să verifice celelalte aspecte legate participarea obligatorie a procurorului la soluționarea cauzei, precum și cuantumul despăgubirilor, pentru daunele materiale solicitate de către reclamant și intervenienți.
În ipoteza în care există o condamnare considerată politică, potrivit art. 1 din Legea nr. 221/2009, pentru acțiunea având ca obiect stabilirea daunelor materiale nu era nevoie de prezența procurorului, însă dacă bunurile au fost confiscate ca urmare a unei măsuri administrative cu caracter politic, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, prezența procurorului era obligatorie, sub sancțiunea nulității hotărârii.
Aceste aspecte tribunalul trebuia să la clarifice în ședința publică din_, când reprezentantul P. ui a arătat că nu mai înțelege să participe la soluționarea prezentului litigiu (f. 83).
Întrucât obiectul litigiului nu a fost lămurit și pârâtului i s-a încălcat dreptul la apărare, datorită faptului că nu i-a fost comunicată precizarea de acțiune, curtea în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 Cod proc.civ., coroborat cu art. 312 alin.5 Cod proc.civ., va admite în parte recursurile declarate de intervenienții B. I. și O. N. și pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 5621 din 8 noiembrie 2012 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o va casa în parte și va trimite cauza spre rejudecare, pe fond, aceleași instanțe.
Sentința a avut și o dispoziție de respingere a cererii pentru acordarea daunelor morale, care nu a fost recurată și această dispoziție a rămas irevocabilă prin nerecurare, motiv pentru care a fost casată doar parțial sentința, cu referire numai la petitul de daune materiale, instanța urmând să clarifice dacă acestea sunt solicitate ca urmare a unei condamnări penale sau a unei măsuri administrative cu caracter politic.
Deși recursul declarat de către reclamantul B. A. a fost respins ca tardiv, efectele hotărârii de casare se întind atât asupra reclamantului, cât și asupra intervenienților, situație în care, cu ocazia rejudecării se va analiza atât acțiunea reclamantului cât și cererea de intervenție referitoare la daunele materiale solicitate, potrivit dispozițiilor art. 48 alin. 2 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul B. A. .
Admite în parte recursurile declarate de intervenienții B. I. și O. N. și pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 5621 din 8 noiembrie 2012 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o casează în parte și trimite cauza spre rejudecare, pe fond, aceleași instanțe.
Menține dispoziția referitoare la respingerea daunelor morale. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. V. A. -T. N. A. -A. P.
GREFIER
M. - L. T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud fond. D.D.I.
| ← Sentința civilă nr. 1882/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 458/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
