Decizia civilă nr. 1154/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1154/R/2013
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. -A. C.
Judecător C. -V. B. Judecător Dan-I. T. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent L. V., împotriva Sentinței civile nr. 1523/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, privind și pe intimat Z. I., intimat C. B. PRIN
P., intimat Z. I., intimat B. C., intimat P. V., intimat P. M.
, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
intimat Reclamant - Z. I. personal și asistat de avocat Sârb Voicu Dumitru
intimat Intervenient în nume propriu - P. M. personal Lipsă fiind:
intimat Pârât - B. C.
intimat Pârât - C. B. PRIN P.
recurent Pârât - L. V.
intimat Pârât - P. V.
intimat Pârât - Z. I.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că recursul este formulat în termen, este motivat și a fost comunicat.
Se constată de asemenea faptul că la data de_ s-a depus la dosar un înscris din partea recurentei la care se anexează chitanța nr. 515703320/_ reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6 lei.
Se constată de asemenea faptul că la data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei interveniente, un exemplar comunicându-se cu reprezentantul intimatului reclamant Z. I. .
La data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului reclamant, un exemplar comunicându-se cu intervenienta intimată.
Instanța constată faptul că recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 1399,87 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei, însă aceasta nu a înțeles să achite decât o taxă judiciară de timbru în sumă de 6 lei. Raportat la acest aspect invocă din oficiu excepția insuficientei timbrări a recursului și pune în discuție această excepție.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită admiterea excepției invocate.
Intervenienta intimată lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra excepției invocate.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
T. UL
Prin Sentința civilă nr. 1523/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul Z. I., în contradictoriu cu pârâții C. B. prin P., Z.
I., B. C., având ca obiect uzucapiune.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta P. M., în contradictoriu cu L. V., P. V.
, având ca obiect succesiune și hotărâre care să țină loc de act autentic.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
În fapt, imobilul în litigiu este situat din punct de vedere administrativ în intravilanul comunei B. și este înscris în CF 50375 B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 50 B. ), cu nr. top 75, sub A.1, teren în suprafață de 115 mp, cu destinația curte și sub A 1.1 imobil cu destinația casă.
Potrivit mențiunilor de sub B.1, C. B. este proprietar tabular asupra terenului înscris sub A1, cu titlu de lege, de la localizare, înscrierea dreptului său de proprietate fiind realizată prin încheierea nr. 1550/_ .
Asupra construcției de sub A1.1, proprietar tabular este Dondoș Vasilia, necăsătorit, acesta având înscris sub C1 un drept de uzufruct asupra terenului.
Instanța reține raportat la susținerile părților și probele administrate în cauză că imobil cu destinația casă edificat asupra terenului din CF 50 B. nr. top 75, nu mai există în prezent.
Totodată s-a susținut și nu a fost contestat de către vreuna dintre părți împrejurarea că asupra terenului există edificată o Remiză PSI.
Reclamantul a susținut astfel că antecesorii săi, respectiv bunicii, au dobândit posesia asupra acestui imobil, prin cumpărare, în baza unui contract încheiat sub semnătură privată în anul 1943 cu numitul Z. I. fiul lui Nicolae, posesia fiind exercitată succesiv de către părinții săi si apoi de către el, pe o perioadă mai mare de 30 de ani.
Intervenienta a susținut pe de altă parte că imobilul a fost proprietatea lui Dondos V., iar moștenitorii acestuia au promis înstrăinarea către
intervenientă și defunctul său soț în anul 2004 printr-un contract sub semnătură privată.
Potrivit înscrisurilor depuse în probațiune de către pârâta C. B., se reține că imobilul teren înscris în CF 50 B. nr. top 75, face parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 40/_, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 684 bis din data de_, anexa 13.
Totodată s-a reținut că potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, nici reclamantul nici familia acestuia, părinți și bunici, nu au folosit vreodată acest teren, care de-a lungul timpului a fost folosit în interesul întregii comunități, pentru prelucrarea cânepii sau ca ocol pentru animale, iar în alte perioade pe acesta au fost construite sere pentru cultivarea de legume.
In drept, instanța a avut în vedere că pentru dobândirea proprietății prin uzucapiune, se cere exercitarea unei posesii utile în tot timpul cerut de lege, respectiv 30 de ani (art. 1847 și art. 1890 C.civ.). Rezultă că prima și cea mai importantă condiție pentru a opera uzucapiunea este exercitarea unei posesii, iar nu a unei simple detenții precare.
Pentru ca stăpânirea materială a unui bun să fie aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă, este necesar ca ea să constituie manifestarea exterioară a prerogativelor acestui drept real, prin exercitarea faptelor materiale și a actelor juridice care obiectivează conținutul juridic al dreptului de proprietate, și să fie exercitată "de noi înșine sau de altul în numele nostru"; (art. 1846 alin.2 C.civ.). Cu alte cuvinte, este necesar să existe atât elementul corpus, cât și animus, respectiv intenția de a stăpâni bunul pentru sine.
În sistemul codului nostru civil uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani așa cum este reglementat în art. 1890 C.civ. este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată si să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
In acest sens, art. 1846 alin. 1 C.civ. prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 C.civ. ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar.
Așadar, ceea ce trebuie să dovedească reclamantul care invocă în favoarea sa efectele uzucapiunii de 30 de ani este că stăpânirea pe care a exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că reunea cele două elemente constitutive (animus și corpus) și toate calitățile cerute pentru ca posesia să fie utilă.
Cum însa terenul în litigiu a fost înscris încă din anul 1901 ca proprietate a comunei B., făcând parte din domeniul public al acesteia,
instanța a constatat că posesia pretins a fi fost exercitata de familia reclamantului, nedovedită de altfel, nu ar fi putut fi una eficace, bunul fiind în proprietatea publica a unității administrativ teritoriale.
Regimul juridic al acestor bunuri este expres menționat în cuprinsul art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în vigoare la momentul promovării acțiunii, în sensul că se exclude posibilitatea de a fi dobândite prin uzucapiune de către alte persoane decât titularul domeniului public din care fac parte, acest bunuri fiind inalienabile, insesizabile si imprescriptibile și, ca atare, scoase din circuitul civil.
Prin urmare, raportat la situația de fapt anterior expusă instanța a apreciat neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant și a respins-o ca atare.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta P. M., aceasta este de asemenea neîntemeiată în condițiile în care, pe de o parte, așa cum s-a arătat anterior imobilul în litigiu face parte din domeniul public al comunei B., iar pe de altă parte, antecesorul pârâtei L. V., Dondoș V., nu a fost niciodată proprietar tabular asupra terenului, acesta având doar un drept de uzufruct asupra terenului, stins la data decesului său. Ca urmare, succesorii lui Dondos V. nu puteau înstrăina în mod valabil bunul intervenientei și soțului acesteia, neavând calitatea de proprietari și, în mod similar bunul nu poate intra în masa succesorală după defunctul P. V. .
Raportat la considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul Z. I. în contradictoriu cu pârâții C. B. prin P., Z. I., B. C., precum
și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta P. M. în contradictoriu cu L. V., P. V. .
În baza art. 274 C. pr. civ., a reținut că nici reclamantul nici intervenienta nu sunt părți care au câștigat procesul, iar pârâții nu au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs L. V.
, solicitând instanței admiterea acestuia și casarea în întregime a sentinței atacate.
În motivare recurenta pârâtă arată faptul că instanța de fond în mod eronat a reținut că terenul în litigiu este proprietatea comunei B. întrucât atât imobilul teren, cât și imobilul construcție a fost proprietatea lui Domboș V. .
Mai arată faptul că acest teren a fost înstrăinat de către moștenitorii lui Domboș V. intervenientei P. M. și numitului P. V. .
Arată faptul că în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond faptul că terenul în suprafață de 115 mp, înscris în CF 50 B., face parte din domeniul public al comunei B. .
La data de_ intimata intervenientă P. M. a depus la dosar întâmpinare
, solicitând admiterea recursului.
În motivare se arată faptul că în mod corect, parata L. V. a arătat ca instanța de fond a constatat eronat ca imobilul in litigiu face parte din domeniul public al Statului Roman. Parata recurenta este moștenitoarea proprietarului tabular Dondos V., acesta fiind considerentul pentru care cunoaște situația juridica a imobilului.
Primăria com. B. nu a putut proba in nici un fel modul in care imobilul in litigiu a fost trecut in proprietatea sa. Se invoca o lista de inventar, iar in ciuda adreselor repetate ale instanței, nu s-au putut depune la dosar actele care au stat la baza trecerii imobilului in domeniul public.
Din probele care au fost administrate in cauza rezulta fara îndoiala ca reclamantul si familia sa nu au exercitat niciodată acte de folosința asupra terenului in litigiu. Dimpotrivă, martorii B. Gabriel D., Balaj I., P.
V. arata faptul ca, dupa revoluție, fara a putea preciza exact anul, aceasta a fost cea care a îngrădit terenul, depozitând fân pe el, dupa ce in sat s-a discutat despre faptul ca ea ar fi cumpărat terenul.
Toți martorii au arătat ca familia reclamantului nu a folosit terenul niciodată, cu atat mai mult cu cat, inainte de revoluție, terenul avea destinația de ocol unde erau ținute animalele sau de teren pe care erau amplasate sere sau topile pentru prelucrarea cânepei.
Dupa momentul in care aceasta a îngrădit terenul, nici un locuitor din comuna nu a mai exercitat acte de folosința asupra acestui teren, aspect ce rezulta tot din depozițiile martorilor. Terenul este îngrădit si la acest moment.
In aceste condiții, fata de lipsa unor înscrisuri valabil emise, fata de existenta contractului de vânzare cumpărare depus la dosar si recunoscut de recurenta-succesoarea paratei, fata de actele de folosința efectuate de aceasta si confirmate de martorii audiați, fata de lipsa oricărei apărări a posesiei din partea Primăriei B., solicită admiterea recursului si casarea hotărârii atacate nr. 1523/2013.
La data de_ intimatul pârât Z. I. a depus la dosar întâmpinare
, solicitând instanței, în principal, admiterea excepției lipsei de interes a recurentei în exercitarea căii de atac si drept consecință respingerea recursului ca fiind promovat de o persoană care nu justifică interes. În subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat și
menținerea în tot a sentinței atacate, ca fiind legală, cu cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
În motivare intimatul reclamant arată, raportat la excepția lipsei de interes a recurentei în exercitarea căii de atac, faptul că pârâta L. V., ca parte care a câștigat procesul și nu a suferit niciun prejudiciu prin hotărârea recurată, nu justifică un interes legitim, actual și personal în exercitarea căii de atac a recursului. Având în vedere că în drept să formuleze recurs este numai partea care a pierdut procesul și că hotărârea atacată nu este defavorabilă pârâtei L. V., în speță apreciază intimatul reclamant că se impune admiterea excepției lipsei de interes a acestei recurente pârâte în exercitarea căii de atac și drept consecință respingerea recursului astfel declarat ca fiind promovat de o persoană care nu justifică interes.
Cu privire la solicitările formulate în subsidiar, intimatul reclamant arată faptul că raportat la temeiurile de drept exhaustiv invocate (dispozițiile
"art. 299 și următoarele" sau "art. 299 - 316" Cod procedură civilă) și la motivele de recurs expuse în scris, consideră că în speță nu sunt incidente textele legale astfel indicate și drept urmare nici hotărârea recurată nu poate fi "casată în întregime" pentru pretinse motive de nelegalitate.
În mod corect a reținut instanța de fond că "potrivit înscrisurilor depuse în probațiune de către pârâta C. B. ...imobilul teren înscris în CF 50 B. nr. top. 75, face parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 40 /_, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 684 bis din data de _
, anexa 13." În același sens se reține în hotărârea atacată că "terenul în litigiu a fost înscris încă din anul 1901 ca proprietate a comunei B., făcând parte din domeniul public al acesteia". Datorită dovezilor clare aduse în speță (și) în legătură cu acest aspect, dar nu numai, acesta nu a formulat recurs împotriva hotărârii instanței de fond.
Pe de altă parte, după administrarea probatoriului, a fost demonstrată în speță și netemeinicia cererii de intervenție în interes propriu formulată de
P. M., în condițiile în care, "așa cum s-a arătat anterior imobilul în litigiu face parte din domeniul public al comunei B., iar pe de altă parte, antecesorul pârâtei L. V., Dondoș V., nu a fost niciodată proprietar tabular asupra terenului, acesta având doar un drept de uzufruct asupra terenului, stins la data decesului său. Ca urmare, succesorii lui Dondos V. nu puteau înstrăina în mod valabil bunul intervenientei și soțului acesteia, neavând calitatea de proprietari și în mod similar bunul nu poate intra în masa succesorală după defunctul P. V. ".
La termenul de azi, tribunalul a invocat excepția netimbrării recursului declarat de recurenta L. V. .
Analizând excepția invocată, tribunalul reține că pentru termenul de azi, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1399,87 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Recurenta a achitat doar 6 lei taxă judiciară de timbru, așa cum rezultă din chitanța de la fila 15 dosar.
Întrucât recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, urmează ca în baza art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, tribunalul să admită excepția insuficientei timbrări și să anuleze ca insuficient timbrat recursul, menținând ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția insuficientei timbrări.
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de L. V., împotriva Sentinței civile nr. 1523 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, pe care o menține în totul.
Obligă recurenta L. V. să plătească intimatului Z. I. suma de 400 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Noiembrie 2013.
Președinte, C. -A. C. | Judecător, C. -V. B. | Judecător, Dan-I. T. |
Grefier, C. -S. Ș. |
RED./DACT./CC/CȘ_ /2 ex.
Jud. fond .A. G. N.
| ← Decizia civilă nr. 208/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 3915/2013. Succesiune → |
|---|
