Decizia civilă nr. 62/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 42104
DECIZIE CIVILĂ Nr.62/R
Ședința publică din 06 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. S. T.
J. ecător D. T.
J. ecător B. G.
G. ier A. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat recurenții M. M., M.
M. M., M. D. V., G. F. M. (născ. M. ) și S. M. împotriva sentinței civile nr. 6438/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Prin sentința civilă nr. 6483/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta SS M. în contradictoriu cu pârâții M. M., M.
M. M., M. D. V., G. F. L., L. I. și S. M. și, în consecință, s-a constatat că reclamanta SS M. (născută H. ) este unica moștenitoare a defunctei M. M. (născută M. ) decedată la data de 22 iulie 1984, Conform certificatului de moștenitor nr. 1010/_ eliberat de notariatul de Stat M. .
S-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 849 mp, înscris în CF 1356 B. M., nr. topo 3152/2/2/2, astfel cota de ½ parte prin succesiune testamentară după defuncta
M. M. și cota de ½ parte, având ca proprietar tabular pe defunctul M.
M. decedat la 27 august 1968, prin uzucapiune.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 849 mp înscris în CF 1356 B. M., nr. topo 3152/2/2/2, dobândit
cu titlu de succesiune și uzucapiune, în Cartea Funciară, în favoarea reclamantei SS M. .
Au fost obligați pârâții în solidar, la plata cheltuielilor de judecată parțiale de 1.306 lei în favoarea reclamantei, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Potrivit operațiunilor evidențiate în CF 1356 B. M., sub B9-10 se identifică nr. top.3150, 3151 și 3152 în suprafață de 12.049 m.p. proprietarii tabulari ai terenului sunt M. M. și soția M. M., cu titlu de drept cumpărare, în cote egale, conform mențiunii din_, aceștia fiind căsătoriți începând cu data de_, în prezent fiind decedați.
Defunctul M. M. a decedat la data de 27 august 1968, iar defuncta M. (născută M. ) a decedat la data de 22 iunie 1984.
Reclamanta este strănepoata de soră a defunctei M. M., iar pârâții sunt descendenții defunctului M. M. - nepotul de frate - M. M.
- respectiv strănepoții de frate (M. I. ) pârâții M. M. M., M. D.
V. și G. F., și strănepoți de frate (descendenții defunctei L. Domnica) S. M. .
Pârâtul L. I. a fost scos din proces, prin renunțarea reclamantei la judecată împotriva acestuia.
Cu privire la cererile vizând succesiunea:
Reclamanta are calitatea de moștenitor testamentar - legatară cu titlu universal conform Certificatului de moștenitor nr. 1010/_, defuncții
M. M. și M., neavând copii.
Terenul în litigiu, în suprafață totală de 849 mp, este notat urmare a dezmembrărilor efectuate, după reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor - parțial fiind cooperativizate, în CF 1356 nr. topo 3152/2/2/2.
Astfel, raportat la cotele de proprietate a terenului identificat sub nr. topo 3152/2/2/2, jumătate din acesta i se cuvine de drept reclamantei pentru suprafața de 424,5 mp (cota de ½ parte) cu titlu de succesiune testamentară, cu privire la care pârâții nu s-au opus admiterii acestei cereri.
Pârâții îl moștenesc pe defunctul M. M., conform Testamentului autentificat sub nr. 1875/_ .
Prin urmare aceștia au calitatea de moștenitori testamentari în ce privește terenul în litigiu, în suprafață de 424,5 mp, respectiv cota de ½ parte din nr. topo 3152/2/2/2 notat în CF 1356 B. M. .
Așa fiind, capătul de cerere al reclamantei privind constatarea calității de moștenitor, a fost admis conform prev. art. 888 și 729 Cod civil.
Potrivit art. 111 Cod procedură civilă "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului";.
Cu privire la cererile reclamantei având ca obiect succesiune, acestea au fost admise, față de starea de fapt mai sus reținută și având în vedere dispozițiile legale anterior evocate, reținând totodată existența titlului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu (cota de ½ parte din
terenul în litigiu), instanța le-a considerat întemeiate și le-a admis, potrivit dispozitivului hotărârii judecătorești.
Cu privire la cererea vizând uzucapiunea:
Potrivit art. 28 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1932, temei invocat de reclamantă în susținerea cererii sale, "cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat";.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, proprietari tabular asupra terenului în litigiu este defunctul M. M., iar pârâții au dobândit proprietatea asupra acestui teren prin moștenire, nemaifiind necesară deci înscrierea acestui drept în Cartea Funciară.
Reclamanta a făcut dovada decesului proprietarului tabular, M.
M., decedat la data de 27 august 1968.
În considerarea faptului că reclamanta a uzucapat terenul ce face obiectul litigiului pendinte, instanța are în vedere și depozițiile martorilor audiați în cauză.
Declarațiile martorilor audiați, propuși de reclamantă Reniuc V. (f. 84-85) și D. u M. (f. 95-96), au confirmat exercitarea posesiei terenului în suprafață totală de aproximativ 8-9 ari (inclusiv cel cu privire la care dreptul de proprietate este cu titlu de moștenire), încă înainte de anul 1989, terenul nefiind cooperativizat.
Însă, martorii propuși de pârâți - N. Paul și H. F., nu au combătut în mod efectiv susținerile reclamantei privind posesia exercitată asupra terenului. Astfel martorul N. Paul (f. 82-83) a relatat date privitor la restul suprafeței de teren al pârâților - 18 ari, care a fost înstrăinat de aceștia, dar nu a cunoscut aspecte legate de folosirea, posesia și durata acesteia, cu privire la terenul în litigiu cota de ½ din suprafața de 849 mp, aflat în continuarea terenului mai sus arătat - înstrăinat.
Așadar, raportat la declarațiile martorilor, doar un martor al pârâților - H. F. a declarat că a participat la lucrări, într-un an, într-o perioadă de timp relativă arătată de aproximativ 10 ani, și de la mama pârâților știe că aceștia au folosit terenul, pe când martorii reclamantei sunt vecini ai terenului și au perceput personal cele relatate.
Iar martorul H. F. (f. 113) a confirmat că împreună cu părinții pârâților a participat la lucrări agricole în perioada 1970-1980, respectiv că de la mama pârâților M. - L. știe că și după anul 1989 aceștia au folosite terenul în litigiu. Numai că din depoziția acestuia martor, nu reiese că cu certitudine dacă este vorba de terenul pârâților - 18 ari sau cel în litigiu de 4,245 ari, sau cel de 8,49 ari, cel mai probabil fiind tot terenul notat în favoarea defuncților M. M. și M. adică 8,49 ari, în acea perioadă fiind în viață defuncta M. M. .
Susținerile pârâților, în sensul că uzucapiunea de 20 ani nu s-a dovedit utilă și neîntreruptă fiind viciată, prin faptul că reclamanta nu a posedat terenul în perioada imediat următoare decesului proprietarului tabular, nu poate fi reținute întrucât legea nu prevede și mai ales nu distinge momentul
de la care trebuie să înceapă să curgă exercitarea posesiei, fiind mai degrabă relevant momentul începerii și împlinirii termenului, pentru calculul acestuia, în cauză fiind cert că aceasta a început anterior anului 1989. Chiar și în situația începerii posesiei în anul 2000, termenul de 20 de ani este împlinit.
Separat de cele de mai sus, după decesul proprietarului M. M., este posibil ca și soția acestuia - defuncta M. M., să fi folosit acest teren, împreună cu succesorii soțului său - antecesorii pârâților.
Este adevărat că și pârâții cunoșteau situația terenului și a drepturilor lor în calitate de moștenitori legali ai moștenitorilor testamentari, conform înscrisurilor depuse la dosar, însă în cauză nu s-a dovedit că ei au exercitat posesia asupra terenului în litigiu, sau ar fi exercitat acte/acțiuni de întrerupere a posesiei reclamantei.
În consecință, fiind astfel dovedit în cauză elementul material al posesiei, instanța a constatat că, drept urmare a aplicării prezumției instituite de art.1854 Cod civil, care face din elementul material al posesiei dovada elementului intențional, prezumție ce nu a fost răsturnată în cauză printr-o dovadă contrară, reclamanta a probat posesia exercitată începând cel puțin acum 20 de ani.
F. a de aceste considerente, reținând exercitarea posesiei asupra terenului timp de 20 de ani si indeplinite conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca posesia potrivit art. 1847 Cod civil, respectiv să fie utilă, în sensul că posesia nu trebuie să fie afectată de vreunul din viciile discontinuității, violenței, clandestinității și echivocului, instanta apreciaza drept intemeiata cererea de constatare a intervenirii uzucapiunii, în temeiul art. 1837 Cod civil, instanța a admis-o, reținând totodată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Decretul-Lege nr. 115/1938,.
Ținând cont de cele de mai sus, instanța a constatat existența dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4,245 mp (cota de ½ parte) conform nr. top. 3152/2/2/2 din CF 1356 B. M., dobândit cu titlu de uzucapiune, în favoarea reclamantei, cu consecința admiterii acestei cereri, iar în temeiul prev. art. 22 al Legii nr. 7/1996, va dispune întabularea dreptului de proprietate dobândit conform celor de mai sus, în favoarea reclamantei.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți, acestea vor fi acordate doar parțial, în conformitate cu disp. art. 274 și 275 Cod proc. civ., constatând că pârâții nu s-au opus admiterii în parte a cererii reclamantei.
Împotriva sentinței civile nr. 6483/_ a Judecătoriei B. M., în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, au formulat recurs recurenții-pârâți M. M., M. M. Marius, M. D. V., G. F.
M., S. M. solicitând în temeiul art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 indice 1 Cod procedură civilă și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile nr. 6438/_ în sensul respingerii capătului de cerere privind constatarea dobândiri dreptului de proprietate de către reclamantă prin uzucapiune în condițiile art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938 asupra cotei de ½ parte, din
terenul în suprafață de 849 mp înscris în CF 1356 B. M. nr. topo 3152/2/2/2 având ca proprietar tabular pe defunctul M. M. decedat la data de_ ca nefondat, în cauză nu se poate vorbi de o posesie utilă, publică și în nume de proprietar a reclamantei. Solicită cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În motivarea recursului recurenții-pârâți au arătat următoarele: sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și a fost dată cu greșita aplicare a legii, în ceea ce privește constatarea dobândirii de către reclamantă prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra cotei de ½ parte din terenul în suprafață de 849 mp înscris în CF nr. 1356 B. M. nr. topo 3152/2/2/2 având ca proprietar tabular pe defunctul M. M. decedat la data de_, antecesorul pârâților.
Conform înscrierilor făcute în cartea funciară proprietarii tabulari ai parcelei de teren în suprafață de 849 mp înscris în CF 1356 B. M. nr. topo.3152/2/2/2 sunt M. M. și soția M. M., acest teren fiind un bun imobil cumpărat în timpul căsătoriei.
Înainte de deces proprietarul tabular M. M. prin testamentul autentic încheiat sub nr.1875/29 iulie 1967 la Notarul de Stat Regional a testat în favoarea nepoților de frate în cote egale toate terenurile pe care le-a deținut astfel și terenul în suprafață de 849 înscris în CF 1356 B. M., nr. topo 3152/2/2/2.
Recurentul-pârât M. M. (a lui P. ) este nepotul de frate al defunctului M. M. .
Recurenții-pârâți M. M. M., M. D. V. și G. F. M. sunt strănepoți de frate ai defunctului M. M., fiind descendenții lui M.
I. .
Recurenta-pârâtă S. M. (fostă L. ), este nepoată de frate a defunctului M. M. descendenta lui L. Domnica născută M. .
Conform certificatului de moștenitor nr. 1010/_ intimata-reclamantă este unica moștenitoare a defunctei M. M., având drept proprietate în parte și terenul în suprafață de 849 mp înscris în CF 1356 B. M., nr. topo. 3152/2/2/2.
Din acest motiv, recurenții nu s-au opus cererilor formulate, în sensul constatării calității de unică moștenitoare a defunctei M. M. și a dobândirii dreptului de proprietate a cotei de ½ parte din terenul de 849 mp înscris în CF 1356 B. M., nr. topo 3152/2/2.
Terenul în suprafață de 849 mp înscris în CF 1356 B. M. nr. topo 3152/2/2/2 a fost proprietate indiviză a antecesoarei intimatei-reclamante și a recurenților - pârâți prin moștenire fără înscrierea în cartea funciară conform art. 26 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Antecesorii recurenților-pârâți și recurenții-pârâți au folosit această parcelă de teren în perioada 1968-1984 împreună cu defuncta M. M., după 1984 terenul a fost folosit de recurenții-pârâți.
În acest sens sunt și declarațiile martorei H. F. audiată la termenul din_, care a arătat faptul că a fost la lucru pe această parcelă de teren și
că parcela în litigiu a fost folosită de recurenții-pârâți până în 1998 și după 1998.
În acest sens au fost și declarațiile martorului N. Paul, care a efectuat măsurătorile topografice necesare întabulării parcelei de teren restituită în baza legilor fondului funciar recurenților-pârâți M. .
În cursul măsurătorilor topografice s-a constatat că suprafața folosită de recurenții-pârâți este mai mare decât suprafața retrocedată.
Suprafața retrocedată fiind de 1800 mp iar suprafața efectiv folosită de 2.649 mp. În schița topografică nr. 3730/_ depusă în probațiune s-au individualizat separat aceste suprafețe.
În probațiune, s-a depus și procesul-verbal de punere în posesie al antecesorului M. I., acesta fiind pus în posesie cu suprafața de 1800 mp.
Schița făcută la momentul punerii în posesie, desenată pe spatele procesului-verbal de punere în posesie, indică clar că M. I. a fost pus în posesie pe întreaga suprafață de 2649 mp.
Este o identitate clară între parcela de teren pentru care s-a întocmit schița topografică nr. 3730/_ și schița de pe procesul verbal de punere în posesie.
Având în vedere strict condițiile cerute de art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, termenul de 20 de ani începe să curgă de la moartea proprietarului înscris în cartea funciară.
Proprietarul tabular, antecesorul M. M., a decedat în anul 1968, deci termenul de 20 de ani prevăzut de art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938 începe să curgă din anul 1968 și s-a împlinit în 1988.
Și după decesul lui M. M. antecesoarea intimatei-reclamante survenit în anul 1984, parcela din discuție a fost folosită de recurenții-pârâți.
Posesia reclamantei nu a fost continuă, neviciată, exclusivă, publică și în nume de proprietar timp de 20 de ani după decesul proprietarului tabular M.
M. de natură a determina dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în temeiul art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938, asupra terenului cumpărat în 1935 de către M. M. și M. M. (CF 1356 B. M., înscrierea la B9, 10).
Această situație de fapt este dovedită și cu probațiunea administrată în cauză.
Este de remarcat faptul că atât intimata-reclamantă cât și recurenții- pârâți la termenul din_ au depus schițe topografice identice, indicând parcela din litigiu, astfel nici susținerea intimatei-reclamante raportat la faptul că pârâții nu cunosc poziția parcelei de teren din litigiu nu se adeverește.
Intimata-reclamantă, conform acțiunii introductive de instanță, a solicitat să se constate faptul că a folosit acest teren începând din 1984 de la data decesului lui M. M. în nume de proprietar, în mod public, continuu, exclusiv.
În concluzie, termenul indicat de intimata-reclamanta ca început al exercitării folosinței este anul 1984.
Instanța avea obligația să stabilească faptul că începând cu anul 1984, an indicat de intimata-reclamantă în acțiune ca început al exercitării folosinței și în perioada de 20 de ani calculată de la această dată, sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, legea aplicabilă în speță.
Luarea în considerare de instanță, fără a exista o precizare a acțiunii în acest sens de către intimata-reclamantă, că data începerii termenului de prescripție achizitivă de 20 de ani (pag. 6 aliniatul 3 din sentința recurată) este anul 1989, este nelegală.
Instanța a dat ceva ce nu s-a cerut de către intimata-reclamantă, depășind contextul procesual al acțiunii introductive de instanță cu judecarea căruia a fost învestită.
Antecesorul recurenților pârâți a fost pus în posesie cu întreaga parcelă în suprafață totală de 2649 mp și această suprafață nu a fost diferențiată în două suprafețe distincte.
Elementul intențional al posesiei, animus, nu poate fi divizat la două imobile distincte, posesia reclamantei fiind viciată.
În drept, recurenții-pârâți au invocat dispozițiile art. 312, 304 pct. 9, 304
indice 1, 274 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs este legal timbrată.
Intimata Stejerean M. a depus întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că este proprietară asupra terenului în suprafață de 849 mp, pentru jumătate prin moștenire testamentară și pentru cealaltă jumătate prin uzucapiune.
Intimata a arătat că a uzucapat împotriva moștenitorilor lui M. M., care nu au folosit deloc terenul, deși pretind că au devenit proprietarii acestuia prin moștenire, chiar și fără înscrierea în cartea funciară.
Terenul nu a fost cooperativizat și a rămas înscris pe vechii proprietari
M. M. și M., decedați, fără copii.
Intimata este legatara universală a defunctei M. M. .
Pârâții sunt moștenitorii testamentari ai defunctului M. M. .
Recurenții au în proprietate în apropierea terenului în litigiu, o altă suprafață de teren pentru care aceștia au titlu de proprietate.
Martorii propuși de pârâți nu cunoșteau terenul în litigiu.
Martorii propuși de reclamantă sunt vecini ai terenului - file 21-24 din dosar în recurs.
Analizând sentința civilă nr. 6483/_, prin prisma motivelor de recurs invocate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civil, tribunalul constată că:
Conform CF 1356 B. M., sub B16, în baza titlului de proprietate nr._ emis de Comisia J. ețeană de fond funciar M., imobilul nr. topo 3152/2/2 se parcelează în numere topo noi se înscrie sub nr. de ordine A16-17 apoi imobilele nr. topo 3150/_ /2/2 și 3152/2/1 se adnotează și se transcriu în CF nr. 17842 în favoarea lui M. I. - fila 12.
Nr. topo 3152/2/2/2 rămâne în CF 1356, carte funciară în care defuncții
M. M. și soția M. M., apar sub B9-10, proprietari tabulari în părți egale - fila 11 dosar de fond.
Recurenții-pârâți susțin că au fost puși în posesie în baza legilor fondului funciar și asupra terenului identificat sub nr.topo 3152/2/2/2, ei folosind întreaga suprafață, cea prevăzută în titlu de proprietate eliberat antecesorului
M. I. și cea identificată în nr. topo 3152/2/2/2.
Intimata-reclamantă nu contestă faptul că terenul menționat în titlu de proprietate eliberat lui M. I. a fost cooperativizat și se află în vecinătatea terenului identificat prin nr. topo 3152/2/2 însă afirmă că a uzucapat terenul identificat prin nr. topo 3152/2/2/2 conform Decretului lege nr. 115/1938 art. 28, pentru cota de ½ parte, cea aparținând defunctului M. M. .
Având în vedere poziția părților, care își contestă reciproc susținerile privind natura juridică, regimul juridic al terenului, istoricul acestui teren, modalitatea de folosință, prima instanță se impunea să manifeste rol activ și în baza art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă să dispună efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie, pentru a verifica susținerile, apărările, argumentele părților.
Se impunea ca prima instanță să solicite dosarul de fond funciar care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._ emis de Comisia J. ețeană M. de fond funciar lui M. I. și să solicite Comisiei locale informații despre situația juridică a terenului nr. topo 3152/2/2/2, pentru a se elucida aspectul dacă și această suprafață de teren a fost sau nu cooperativizată.
Este de remarcat faptul că în CF1356 nu este înscrisă Cooperativa agricolă de producție, nu există nicio mențiune privind preluarea, cooperativizarea terenului din titlu de proprietate emis pentru nr. topo 3150/_
/_ /2/2/1, însă cu privire la aceste suprafețe, din titlul emis lui M. I., reclamanta nu contestă că au fost cooperativizate.
Faptul că în CF nu apare cooperativa agricolă de producție nu dovedește faptul că un teren nu a fost cooperativizat.
În cauză este esențială identificarea și stabilirea regimului juridic al terenului în litigiu, apoi analiza condițiilor prevăzute în textul de lege ce constituie temeiul juridic al acțiunii.
Se impune admiterea probei testimoniale, pentru lămurirea istoricului terenului în litigiu, dacă acesta a fost preluat de CAP sau nu, care a fost destinația acestui teren în perioada cooperativizării, având în vedere că zona a fost cooperativizată.
Deoarece în recurs, potrivit art. 305 Cod procedură civilă nu pot fi administrate alte probe în afara înscrisurilor, se impune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 312 pct.3 și 5 Cod procedură civilă.
În rejudecare, instanța de trimitere, cu respectarea dispozițiilor art. 129 pct.5 Cod procedură civilă, va proceda la suplimentarea probatoriului, cu observarea considerațiunilor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurenții: M. M., M. M. M.
, M. D. V., G. F. M. și S. M., împotriva sentinței civile nr. 6438/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 06 Februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
S. T. A. | Ț. D. | B. Giuroriu | SA |
Red.DȚ/_
Tred. A.S/ 11 Februarie 2013 - 2 ex
J. ecător la fond: I. B.
| ← Decizia civilă nr. 237/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 441/2013. Succesiune → |
|---|
