Decizia civilă nr. 3394/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3394/R/2013
Ședința publică din 06 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta B. M. C., împotriva deciziei civile nr. 154/A din_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat B. R. Ș., precum și pe pârâtul intimat B. M. C., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente B. M. C., doamna avocat A.
M., cu împuternicire avocațială pentru formularea recursului, obiect al prezentului dosar, care se află la f. 10 din dosar, lipsă fiind pârâta recurentă personal, reclamantul intimat B. R. Ș. și pârâtul intimat B. M. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta B. M. C. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării sale.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin Încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de_ a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de către pârâta recurentă B.
M. C., având ca obiect scutirea, reducerea sau eșalonarea taxei judiciare de timbru, în cuantum de 3679 lei și a timbrului judiciar, în valoare de 5,6 lei, iar pârâta recurentă are drept de reexaminare împotriva acestei încheieri, în termen de 5 zile de la comunicare.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar chitanța care atestă achitarea taxei judiciare de timbru, în cuantum de 3679 lei și timbre judiciare, în valoare de 6 lei.
Curtea constată că recursul declarat de pârâta B. M. C. este legal timbrat.
Curtea, având în vedere că pârâta recurentă are drept de reexaminare împotriva încheierii ședinței Camerei de Consiliu din data de_, prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de către aceasta, va dispune comunicarea încheierii anterior arătată cu pârâta recurentă.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că partea pe care o reprezintă renunță la formularea cererii de reexaminare împotriva încheierii ședinței Camerei de Consiliu din data de_, prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de către aceasta, deoarece a achitat deja taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente recursului pe care l-a formulat.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantei pârâtei recurente că doar partea personal poate să renunțe la calea de atac împotriva încheierii ședinței Camerei
de Consiliu din data de_, iar aceasta nu are mandat din partea pârâtei recurente pentru a renunța la calea de atac menționată anterior.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtei recurente în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, în principal, casarea deciziei civile nr. 154/A/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj și a sentinței civile nr. 20817/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei C. -N., iar în subsidiar, modificarea hotărârilor pronunțate, în sensul respingerii acțiunii ca nedovedită, pentru motivele dezvol- tate pe larg în memoriul de recurs. Arată că pârâta B. M. C. a formulat personal o întâmpinare, care a fost comunicată și înregistrată la data de_ (cu trei zile anterior pronunțării hotărârii de către instanța de fond), iar instanța de fond nu a admis această întâmpinare. Apreciază că recursul formulat de pârâta B. M. C. este admisibil și solicită admiterea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 20817/_, pro nunț ată de Judec ăto r ia Clu j -Napocaîn dosar nr._
, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul
R. Ș., împotriva pârâților B. M. C. și B. M. C., și s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B. G., decedată la data de_, se compune din apartamentul nr. 13, situat în localitatea C. -N.
, str. I. nr. 72, jud. C., compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cameră alimente, 1 baie, 1 vestibul, 1 debara, 1 balcon, 1 boxă pivniță, având suprafața
de 51,79 mp.
S-a constatat că moștenitori acceptanți ai succesiunii rămase după defuncta B. G., decedată la data de_, sunt reclamantul B. R. Ș.
, pârâții B. M. C. și B. M. C., în calitate de descendenți direcți, în cota de 1/3 parte fiecare.
S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului și al pârâților în cota-parte de 1/3 fiecare asupra imobilului ce constituie masă succesorală.
S-a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei de rd. 1 la plata sumei de 1000 Euro, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantului ca urmare a imposibilității folosirii imobilului menționat.
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantului a sumei de 12558,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele
:
"Din extrasul de carte funciară nr. 2. -C1-U16 reiese faptul că proprietar tabular al apartamentului nr. 13, situat în loc. C. -N., str. I. nr. 72, jud.
, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cameră alimente, 1 baie, 1 vestibul, 1 debara, 1 balcon, 1 boxă pivniță, având Su de 51,79 mp, este B. G., decedată la data de_, cu ultim domiciliu în loc. C. -N., str. I. nr. 72, ap. 13, jud. C. . Din certificatul de moștenitor nr. 83/_, emis de BNP M.
Petruș reiese faptul că moștenitori legali ai defunctei B. | G. | sunt | |
reclamantul B. R. Ș. și pârâții B. M. C. | și B. | M. C. | , în |
cotă de 1/3 fiecare.
Conform art. 111 din C.pr.civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Așadar, cu privire la cererea prin care reclamantul a solicitat instanței să stabilească masa succesorală după defuncta B. G. decedată la data de _
, instanța, având în vedere starea de fapt mai sus menționată și dispozițiile art. 651 și urm. C.civ., a admis acțiunea și a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B. G. decedată la data de_ se compune din apartamentul nr. 13, situat în localitatea C. -N., str. I. nr. 72, jud. C., compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cameră alimente, 1 baie, 1 vestibul, 1 debara, 1 balcon, 1 boxă pivniță, având Su de 51,79 mp.
Din actele de stare civilă depuse la dosar instanța a constatat că moștenitori acceptanți sunt reclamantul B. R. Ș. și pârâții B. M. C. și B. M. C. în calitate de descendenți direcți, în cotă de 1/3 parte fiecare.
Potrivit art. 25 din legea nr. 7/1996 priv. cadastrul și publicitatea imobiliară, (1) Înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor, iar art. 26 alin.1 din același text de lege stipulează faptul că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înțelege să dispună de ele.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 651 si urm. C.civ., și art. 26 din Legea nr. 7/1996, instanța a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B.
G. decedată la data de_ se compune din apartamentul nr. 13, situat în localitatea C. -N., str. I. nr. 72, jud. C., compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cameră alimente, 1 baie, 1 vestibul, 1 debara, 1 balcon, 1 boxă pivniță, având Su de 51,79 mp și că moștenitori legali după defuncta B. G. decedată la data de_ sunt reclamantul B. R. Ș. și pârâții B. M.
C. Și B. M. C., în calitate de descendenți direcți, în cota de 1/3 parte
fiecare, în calitate de descendenți direcți și a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului și al pârâților în cota-parte de 1/3 fiecare asupra imobilului ce constituie masă succesorală.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligarea a pârâtei B. M.
C. la plata contravalorii imposibilității folosiri imobilului menționat mai sus, față de lipsa oricărei dovezi în sensul celor susținute de reclamant, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului privind obligarea pârâtei de rd. 1 la plata sumei de 1000 Euro, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantului ca urmare a imposibilității folosirii imobilului menționat.
Văzând dispozițiile art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 12558,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru 7695,4 și timbru judiciar în cuantum de 5,7 lei, și suma de 4960 lei cu titlu de onorariu avocațial achitat cu factura nr. 1/_ ";.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta B. M.
, solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei cu luarea în considerare a întâmpinării depuse la data de_, cu probele administrate în cauză și declarația martorei, respectiv concluziile scrise depuse de către celălalt pârât, având caracter de întâmpinare, prin care s-a contestat dreptul de moștenitor al apartamentului pentru reclamantul B. R. . Solicită de asemenea rezilierea
dreptului de moștenitor al reclamantului asupra apartamentului numitei B. G., să se constate calitatea recurentei de unic moștenitor a întregului apartament și înscrierea în favoarea sa în CF asupra apartamentului, iar reclamantul să-și suporte singur cheltuielile de judecată.
În motivarea recursului, recurenta arată că în cazul în care i se vor respinge cererile, înțelege să conteste cheltuielile de judecată reținute în hotărârea contestată. În subsidiar, solicită instanței ca din suma totală la achitarea căreia a fost obligată prin hotărârea recurată să se scadă propriile cheltuieli ocazionate cu prezentul proces, respectiv cca 1300 euro.
In timaț ii nu au depu s l a dos ar în tâmp in are
, însă la acest termen de judecată reprezentantul intimatului reclamant a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată, iar intimatul B. M. C. a solicitat admiterea apelului.
Mai arată recurenta că după decesul mamei s-a întâlnit cu frații săi, intimatul reclamant și intimatul pârât, ocazie cu care reclamantul a precizat că nu are nicio pretenție asupra apartamentului și bunurilor existente în acesta, apreciind că imobilul se află cu mult sub standardul de viață cu care este obișnuit în Belgia. De asemenea, a mai declarat că succesiunea nu are pentru el o valoare morală sau afectivă, referindu-se la întreaga succesiune.
Recurenta arată că apartamentul constituie doar o parte din succesiune. Acesta a fost cumpărat de către mama sa în anul 1997, la prețul de 95.000.000 lei, fiind într-o stare deplorabilă.
Recunoaște recurenta că reclamantul are dreptul de moștenitor asupra cotei de 1/3 din teren, însă cu ocazia acelei întâlniri reclamantul și-a manifestat dorința de a-și vinde partea ce i se cuvinte, motivând că "viața este scurtă, iar banii sunt pentru a-i folosi";.
Întrucât o parte din teren a fost ocupat ilegal de către un vecin, nu există posibilitatea vânzării acestuia nici în trei părți și nici integral. Consideră că mai întâi este necesară obținerea restituirii acelei suprafețe de teren de la vecin, pe cale judecătorească.
Ulterior, cu ocazia dezbaterii succesiunii de la notar, reclamantul și-a precizat pretențiile în sensul că dorește parte din apartament, cu toate că această cerere nu se justifică în condițiile în care antecesoarea părților a dorit să lase - după deces - apartamentul recurentei.
Apreciază că repartizarea unei cote de 1/3 în favoarea fiecăruia și înscrierea în CF, fără stabilirea folosirii este contraproductivă. În plus, reclamantul a refuzat soluționarea cauzei pe cale amiabilă, iar folosirea în comun a apartamentului este imposibilă. Vânzarea silită a apartamentului reprezintă în mod incontestabil o pierdere de valoare și nu ar fi o soluție corectă. Valoarea apartamentului a crescut ca urmare a investițiilor realizate de recurentă. Reclamantul nu a locuit niciodată în apartamentul din litigiu, nici chiar în timpul vieții mamei, pe care o vizita câte 15-30 minute - maxim o oră/an.
L a ter me nul de ju dec ată d in 13 f ebru ar ie 2013, r apor tat l a v alo are a
ob iec tulu i l itig iulu i, î n te me iul ar t. 282 C. pr.c iv., ins tanț a a d ispus rec al if ic ar e a c ăii
de atac, din recurs în apel
.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 154/A/_, pronunțată în dosar nr. _
, a respins ca nefondat apelul declarat de B. M. C., împotriva sentinței Judecătoriei C. -N., care a fost menținută în totul.
M. ivând decizia pronunțată, T. ul a reținut în considerentele acesteia, următoarele
:
"Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, în masa succesorală rămasă după defuncta B. G., decedată la_ se compune din apartamentul nr. 13, situat în localitatea C. -N., str. I. nr. 72, jud. C. ,
compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cameră alimente, 1 baie, 1 vestibul, 1 debara, 1 balcon, 1 boxă pivniță, având Su de 51,79 mp și că moștenitorii acesteia sunt reclamantul B. R. Ș. și pârâții B. M. C. și B. M.
C., în calitate de descendenți direcți, în cota de 1/3 parte fiecare, în calitate de descendenți direcți.
Succesiunea poate fi legală sau testamentară. În condițiile în care defunctul a cărui masă succesorală se dezbate nu a dispus în timpul vieții de bunurile sale prin testament, de bunurile rămase la moartea sa se împart moștenitorilor legali, moștenitori stabiliți de legiuitor. Întrucât nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine, potrivit art.686 Cod civil, are calitatea de persoană îndreptățită la moștenire doar persoana care are calitatea de moștenitor și care acceptă succesiunea. În cauză, toate cele trei părți sunt descendenți de gradul 1 au defunctei, toți fac parte din aceeași clasă de moștenire, respectiv toți au aceleași drepturi cu privire la masa succesorală drepturi conferite de dispozițiile art.841 și urm. Cod civil.
În ceea ce-l privește pe reclamant, acesta este fiul defunctei, fratele pârâților și în termenul de 6 luni de la deschiderea moștenirii și-a exprimat dreptul de opțiune succesorală în sensul acceptării succesiunii după mama sa. Aspectele invocate de apelantă potrivit cărora acesta a susținut că apartamentul are un standard scăzut, că nu îl interesează acest imobil nu au relevanță sub aspectul drepturilor succesorale ale reclamantului atâta timp cât legea în recunoaște îndreptățirea la acest bun în urma simplei manifestări de voință exprimate în sensul acceptării succesiunii.
Din probele administrate în cauză și susținerile părților a reieșit că defuncta nu a dispus de imobilul ce intră în masa succesorală prin legat, astfel că modul de atribuire a acesteia între moștenitori se face potrivit dispozițiilor legale. Altminteri era necesar ca defuncta să dispună prin una din modurile prevăzute de lege și în forma cerută de lege, dispoziție prin care să stabilească că acest imobil va reveni doar reclamantei. Faptul că la momentul cumpărării apartamentului de către părinții părților pârâta a contribuit cu bani nu schimbă cu nimic situația. O oarecare contribuție a pârâtei cu bani la dobândirea acestui apartament îi conferea cel mult un drept de creanță, dar nu un drept de proprietate în condițiile în care doar chiriașii puteau cumpăra și doar aceștia au devenit proprietari ai imobilului.
Cu privire la faptul că prima instanță a stabilit doar cota ce revine fiecărui moștenitor, fără a dispune atribuirea imobilului unuia sau altuia dintre moștenitor, acest motiv nu este întemeiat. Potrivit principiului disponibilității care guvernează procesul civil, judecătorul este obligat să se pronunțe doar în limita investirii sale și să acorde doar ceea ce s-a cerut nu și ce nu s-a cerut sau altceva decât s-a cerut - art.129 alin.6 Cod de procedură civilă. Prin urmare, atâta timp cât prima instanță nu a fost investită cu o cererea de partaj prin atribuirea imobilului în favoarea unuia sau altuia dintre moștenitori, aceasta nu se putea pronunța în acest sens. De altfel,apelanta nu este cu nimic prejudiciată întrucât dacă la prima instanță nu a formulat o cerere reconvențională de partajare a imobilului, o asemenea cererea poate fi făcută, în lipsa unei înțelegeri a părților și după stabilirea masei succesorale și a cotei fiecărui moștenitor. Neînțelegerile părților legate de alte bunuri care intră în masa succesorală și care exced prezentului cadru procesual nu au relevanță la soluționarea prezentei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 274 Cod de procedură civilă, partea căzută în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată. Prin urmare, pentru ca o parte să fie obligată la cheltuieli de judecată este necesar ca acesta să piardă procesul, iar partea care a câștigat să fi cerut obligarea la plata acestora.
În cauză, apelanta a fost parte căzută în pretenții alături de celălalt pârât, astfel datorează cheltuieli de judecată. Solicitarea sa ca și reclamantul să fie obligat la cheltuielile efectuate de ea cu privire la prezentul proces nu pot fi formulate direct în apel pentru ceea ce a cheltuit la fond și nu a cerut la acel moment. În ceea ce privește cheltuielile din apel, fiind parte căzută în pretenții, nu este îndreptățită la cheltuieli de judecată.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul și va menține în întregime sentința atacată";.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta B. M. C.
, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 6, 8 și 9 C.pr.civ., admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Cluj-Napoca, iar în subsidiar, modificarea hotărârilor pronunțate, în sensul respingerii acțiunii ca nedovedită.
În motivarea recursului s-a arătat că în fapt, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul intimat B. R. Ștefan, dispunând înscrierea în CF a imobilului apartament nr.13, situat din punct de vedere administrativ în Municipiul C. -N., str. I. nr.72, în cotă parte de 1/3 pentru fiecare, imobil ce constituie masa succesorală.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond pârâta a formulat apel, care a fost respins de către Tribunalul Cluj.
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel, prin acțiunea formulată de reclamantul intimat, au pronunțat hotărârile mai sus învederate, având drept temei material certificatul de calitate de moștenitor nr. 83/_, emis de BNP
M. Petruș, care atestă calitatea de moștenitor al pârâtei, al pârâtului B. M.
C. și a reclamantului B. R. Ștefan, după mama lor, defuncta B. G., decedată la data de_ .
Recurenta a formulat întâmpinare personal care a fost comunicată și înregistrată în data de_ (cu trei zile anterior pronunțării hotărârii de fond) și la termenul din_ pârâta s-a prezentat în fața instanței de judecată, poziția procesuală a acesteia fiind aceea de respingere a acțiunii introductive, având în vedere considerentul că, pe de o parte, dorința mamei sale a fost de a moșteni întreg apartamentul, urmând ca frații săi sa moștenească parte din imobilele teren, iar pe de altă parte, recurenta a contribuit financiar la cumpărarea apartamentului și la întreținerea din punct de vedere financiar a mamei sale (recurenta locuiește în Germania și periodic a trimis bani mamei sale și fratelui său, iar la cumpărarea apartamentului recurenta a trimis mamei întreaga sumă necesară cumpărării apartamentului, precum și suma necesară renovării acestuia).
Din proba testimonială, prin depoziția martorului în fața instanței și din concluziile fratelui recurentei, B. M., rezultă cu claritate cele susținute de recurenta, și anume, faptul că dorința mamei sale a fost de a moșteni întreg apartamentul, iar frați săi o parte din imobilele teren.
Cât privește aspectul că recurenta nu a formulat cerere reconvențională, se arată faptul că recurenta nu are cunoștințe juridice și nu a cunoscut posibilitatea formulării unei asemenea cereri.
M. ivarea în fapt din cuprinsul deciziei recurate, cu privire la aspectul că recurenta nu este prejudiciată prin admiterea acțiunii formulată de reclamant întrucât "poate să formuleze o cerere reconvențională de partajare a imobilului și după stabilirea masei succesorale", este nelegală, având în vedere considerentul că prin hotărârile pronunțate se dispune înscrierea în CF a apartamentului a cotei de 1/3 pentru fiecare din frați, iar instanța, prin rolul său activ, potrivit art.129 C.pr.civ., este investită pentru aflarea adevărului în cauza dedusă
judecății, și nu posibilitatea formulării de acțiunii pentru realizarea unui drept de proprietate, ulterior pronunțării hotărârii.
Reclamantul intimat are calitate de moștenitor, dar nu a dovedit în fața instanței dreptul la moștenirea asupra apartamentului, având în vedere considerentele mai sus învederate.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamantul intimat B. R. Ș.
a solicitat respingerea recursului ca nelegal și netemeinic (f. 11).
Prezent personal în instanță, la termenul de judecată din data de 28 iunie 2013, pârâtul intimat B. M. C.
nu și-a exprimat poziția procesuală cu privire la recursul declarat de pârâta B. M. C. .
Recursul este nefondat.
Cu privire la motivele de recurs de netemeinicie.
În ceea ce privește acele motive de recurs din recursul pendinte, prin care se reiterează istoricul litigiului, și prin care se fac trimiteri la starea de fapt a cauzei (împrejurarea că recurenta locuiește în Germania și a trimis periodic bani defunctei și fratelui său și că, în realitate, ea este cea care a trimis defunctei suma de bani necesară pentru cumpărarea apartamentului și pentru renovarea acestuia; referirile la înțelegerea dintre defunctă și copiii acesteia cu privire la modalitatea de împărțire a moștenirii) și la depozițiile testimoniale, Curtea constată că acestea intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., abrogate prin art. I pct. 1111din O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Pe cale de consecință, în privința motivelor de recurs de netemeinicie, Curtea, în temeiul art. 316 C.pr.civ., rap. la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., va admite excepția inadmisibilității, cu consecința neluării în seamă și a neanalizării motivelor de recurs de netemeinicie.
Cu pr iv ire l a mo tiv ul de recurs în te me iat pe d ispoz iț iile ar t. 304 pc t. 6
C.pr.civ.
Recurenta a invocat, în susținerea recursului său, prevederile art. 304 pct.
6 C.pr.civ., fără însă să indice în concret în ce constă pronunțarea de către instanța de apel asupra a ceva ce nu s-a cerut, ori acordarea de către instanța de apel a mai mult decât s-a cerut.
Art. 306 alin. 3 C.pr.civ. permite instanței de recurs, în situația în care motivele de recurs au fost indicate greșit, să procedeze la analizarea acestora, dacă dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Analizând motivele de recurs dezvoltate de recurentă în memoriul de recurs, Curtea constată că niciunul din aceste motive nu poate fi circumscris prevederilor art. 304 pct. 6 C.pr.civ.
Drept urmare, Curtea constată că acest motiv de recurs nu este fondat.
Cu pr iv ire l a mo tiv ul de recurs în te me iat pe d ispoz iț iile ar t. 304 pc t. 8
C.pr.civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 8 C.pr.civ., este posibilă modificarea hotărârii recurate când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Invocarea de către recurentă a prevederilor art. 304 pct. 8 C.pr.civ. este, în opinia Curții, pur formală, în condițiile în care nu a fost dedus judecății de către recurentă niciun act juridic civil - în accepțiunea de "manifestare de voință făcută cu intenția de a da naștere, modifica ori stinge un raport juridic civil"; -, căruia instanța de apel să îi fi schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic.
Pe cale de consecință, Curtea constată că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C.pr.civ. este nefondat.
Cu pr iv ire l a mo tiv ul de recurs în te me iat pe d ispoz iț iile ar t. 304 pc t. 9
C.pr.civ.
Recurenta a susținut că instanța de apel a încălcat rolul său activ prevăzut de art. 129 C.pr.civ., și în virtutea căruia ea era învestită cu aflarea adevărului în cauza dedusă judecății, iar nu de a da indicații, în sensul că recurenta are posibilitatea să formuleze, ulterior pronunțării hotărârii, o acțiune separată pentru realizarea unui drept de proprietate.
Este știut faptul că procesul civil este guvernat de un principiu fundamental, acela al disponibilității, ceea ce înseamnă că partea este cea care dispune de proces, evident, în limitele cadrului procesual reglementat de Codul de procedură civilă, respectiv, instanța este ținută să se pronunțe în limitele a ceea ce i s-a solicitat prin cererea dedusă judecății.
Art. 129 aliniat final C.pr.civ. - și care constituie o consacrare a principiului disponibilității în procesul civil -, prevede că în toate cazurile judecătorii hotărăsc doar asupra obiectului cererii deduse judecății.
Este adevărat că, potrivit art. 129 alin. 5 C.pr.civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, dar nu este mai puțin adevărat că această îndatorire a judecătorilor - așa zisul "rol activ al instanței"; -, trebuie exercitată strict în limitele învestirii instanței, întrucât judecătorii sunt obligați să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Cu alte cuvinte, îndatorirea stabilită în sarcina judecătorilor, de dispozițiile art. 129 alin. 5 C.pr.civ., se poate manifesta doar în limitele în care instanța a fost învestită, respectiv, doar în raport de ceea ce s-a solicitat de către parte prin cererea dedusă judecății.
Or, în speță, instanța a fost învestită de către reclamantul B. R. Ș. cu o acțiune tipică în stabilirea masei succesorale, prin cererea introductivă de instanță judecătoria fiind învestită cu următoarele petite: să se constate că masa succesorală rămasă în urma decesului defunctei B. G. este compusă din apartamentul nr. 13, situat în localitatea C. -N., str. I. nr. 72, județul C.
; să se constate că reclamantul B. R. Ș. și pârâții B. M. C. și B.
C. au calitatea de moștenitori ai defunctei, în cotă de câte 1/3-a parte fiecare; să se dispună înscrierea în CF a drepturilor de proprietate dobândite de moștenitori asupra imobilului ce constituie masa succesorală, în cotă de câte 1/3-a parte fiecare; obligarea pârâtei recurente la despăgubiri în favoarea reclamantului pentru prejudiciul cauzat ca urmare a imposibilității folosirii imobilului anterior indicat.
Acestea au fost limitele învestirii instanței, "obiectul cererii deduse judecății";, astfel încât doar în aceste limite și doar asupra acestui obiect al cererii de chemare în judecată, instanța era ținută să își exercite rolul activ pentru aflarea adevărului, în deplină concordanță cu prevederile art. 129 C.pr.civ.
Recurenta nu a formulat o cerere reconvențională prin care să solicite anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 83/_, emis de B.N.P. M. Petruș - și prin care s-a constatat calitatea de moștenitor, după defuncta B. G.
, decedată la_, a reclamantului B. R. Ș. și a pârâților B. M. C. și B. M. C., în calitate de descendenți, în cotă de câte 1/3-a parte fiecare (f. 6 dosar fond) -, ori prin care să solicite instanței, fie să constate că recurenta ar fi, în realitate, proprietara apartamentului ce formează masa succesorală, întrucât ea este cea care a achitat prețul pentru acest apartament, fie să constate
că a existat un partaj de ascendent, prin care defuncta B. G. a dispus cu privire la partajarea bunurilor sale între cei trei copii, ori că defuncta a dispus prin legat de o parte din bunurile sale, sau chiar de întreaga sa avere, cerere reconvențională care să fie timbrată corespunzător și pentru a cărei dovedire să fie administrate probele ce se impuneau.
Nu este suficient, așa cum nefondat apreciază recurenta, ca o parte să facă doar simple afirmații în fața unei instanțe de judecată și să pretindă că aceste afirmații să conducă la o soluție favorabilă respectivei părți, în absența învestirii exprese a instanței cu o cerere procedural formulată și prin care să fie valorificate respectivele afirmații ori pretenții, fiind procedural necesar ca respectivele afirmații să îmbrace forma unei cereri de chemare în judecată, ori a unei cereri reconvenționale, după caz.
Că este așa o spune chiar Codul de procedură civilă, prevăzând în art. 109 alin. 1 C.pr.civ. că oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente, respectiv, art. 119 C.pr.civ., conform căruia, dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvențională, cerere care trebuie să îndeplinească toate condițiile pentru cererea de chemare în judecată.
Drept urmare, Curtea constată că în mod legal T. ul a reținut faptul că s-ar fi impus formularea de către pârâtă a unei cereri reconvenționale, prin care să își valorifice pretențiile proprii pe care le avea asupra moștenirii, ori în contradictoriu cu ceilalți moștenitori.
Împrejurarea că recurenta ar fi expediat la dosarul instanței de fond o întâmpinare prin care și-ar fi exprimat poziția cu privire la dosarul de succesiune (f. 53, 57 dosar fond), nu exonera recurenta de obligația legală de a-și valorifica propriile pretenții pe care le avea față de ceilalți moștenitori ori față de moștenire prin intermediul unei acțiuni reconvenționale, procedural formulată.
Dacă în fața primei instanțe, în condițiile art. 119, art. 120 și art. 135 C.pr.civ., pârâta ar fi formulat o cerere reconvențională, prin care să invoce pretenții proprii cu privire la imobilul ce face parte din masa succesorală, ori să invoce un anumit drept de creanță (rezultat din eventuala contribuție a recurentei, cu anumite sume de bani, la cumpărarea apartamentului) ori o eventuală datorie cu privire la succesiune (rezultate din întreținerea acordată defunctei de către recurentă), oricum, eventuala soluționare favorabilă a cererii reconvenționale (stabilirea faptului că recurenta ar fi contribuit cu bani la achiziționarea apartamentului), nu îi conferea acesteia un drept de proprietate asupra respectivului apartament, ci doar un drept de creanță.
Corect a reținut T. ul că prin soluția dată cererii principale pârâta recurentă nu este prejudiciată sub aspectul modalității de partajare a masei succesorale, în condițiile în care prin sentința fondului nu s-a dispus nimic cu privire la partajul succesoral, oricare dintre moștenitori având posibilitatea de a formula în viitor o cerere separată pentru partaj succesoral.
Împrejurarea că recurenta nu are cunoștințe juridice și că de aceea nu a formulat cerere reconvențională, nu este în măsură să o exonereze pe recurentă de obligația de cunoaștere a legii, iar pe de altă parte, nu o împiedica pe recurentă să apeleze la serviciile unui avocat, cu pregătire juridică calificată.
În situația în care defuncta nu a dispus prin testament de averea sa - în mod nefondat și lipsit de orice suport probator recurenta susținând că dorința defunctei a fost aceea ca apartamentul să îi revină recurentei -, nu se poate pune, în speță, problema unei moșteniri testamentare în condițiile art. 802 și urm. C.civ., succesiunea fiind una exclusiv legală, deferită moștenitorilor legali în condițiile art. 650, art. 651, art. 652 și urm. C.civ.
Nu se pune problema necesității dovedirii de către reclamant a calității sale de moștenitor, așa cum nefondat susține recurenta, în condițiile în care acesta, în calitate de fiu al defunctei, este moștenitor legal conform art. 659, art. 653, art. 654 și urm. C.civ., și câtă vreme, calitatea de moștenitori, după defuncta B. G., atât a reclamantului, cât și a pârâților, a fost stabilită prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 83/_, emis de B.N.P. M. Petruș în dosar succesoral nr. 89/2010, certificat care nu a fost atacat ori contestat de către niciuna dintre părți.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. M. C., împotriva deciziei civile nr. 154/A din_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
I. -D. C.
A. -A.
P.
C. -M.
CONȚ
Red.CMC/dact.MS 2 ex./_
Jud.apel: A.S.Seleșiu/D.Tatu Jud.fond: C.S.N.
GREFIER
-A. M.
| ← Încheierea civilă nr. 306/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 208/2013. Succesiune → |
|---|
