Decizia civilă nr. 1166/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 1166/R/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă DE_ EMB. 2013 COMPLETUL COMPUS DIN: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: D. -I. T. JUDECĂTOR: E. L. GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul M. C. -
N. N. împotriva sentinței civile nr.6354 din_ dosar nr._ a Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat F. ANA ȘI K. A. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatele F. Ana și K. A. E., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, este motivat și comunicat.
Se constată că la data de_ s-a depus la dosar prin registratură din partea recurentului M. C. -N. un înscris prin care arată că renunță la judecarea petitelor 1-6 ale cererii de chemare în judecată și menține cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei (filele 7-8).
La întrebarea instanței, intimatele arată că sunt de acord să achite aceste cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și precizează că au achitat chiria restantă.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr.6354/_ pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului C. Local Al Mun. C. -
N., invocata din oficiu.
A respins cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul C. Local Al Mun. C. -N., în contradictoriu cu pârâtele F. Ana și K. A.
E., ca fiind formulata de o persoana lipsita de capacitate procesuala de folosință.
A admis cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul M.
C. -N. - prin P., în contradictoriu cu pârâtele F. Ana și K. A.
E. .
A obligat pârâta F. Ana la plata către reclamant a sumei de 8.896,12 lei, cu titlu de debit restant, reprezentând contravaloarea chiriei restante aferente perioadei septembrie 2007 - septembrie 2012 și majorări de întârziere.
A constatat rezilierea contractului de închiriere nr. 37553/_ .
A dispus evacuarea pârâtelor din imobilul situat în mun. C. -N., str.
P. F. . Nr. 14, ap. 1, jud. C., și predarea locuinței de pârâta F. ANA în starea existenta la momentul începerii folosinței.
A obligat pârâta F. ANA la plata către reclamant a chiriei lunare în cuantum de 54,75 lei începând cu data formulării cererii de chemare în judecata, și anume_, și până la data predării efective a imobilului către reclamant, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal de 2.257,65 lei, calculate de la data formulării cererii de chemare în judecata, respectiv _
, și până la data achitării efective a debitului principal restant.
A obligat pârâtele sa achite reclamantului M. C. -N. - prin P. suma de 10,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Analizând materialul probator administrat, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului C. Local al Mun. C. -N., invocată din oficiu, instanța a apreciat că este fondată, urmând să admită, cu consecința respingerii acțiunii promovate de acest reclamant ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință. Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 teza I din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, "unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplina și patrimoniu propriu";, iar potrivit art. 20 alin. 1 din același act normativ, "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercita autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale";. Așadar, unități administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele, municipiile și județele, și doar acestea sunt persoane juridice de drept public și au capacitate juridică deplina și patrimoniu propriu. În lumina acestor prevederi legale exprese, și în lipsa unor alte prevederi legale în sens contrar, prin interpretarea deci per a contrario a textelor legale citate, nu se poate reține nici că satele sunt unități administrativ teritoriale, și nici că un consiliu
județean sau un consiliu local poate fi persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplina și patrimoniu propriu.
Mai mult, în art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 se prevede expres că "în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean";, sensul stric al noțiunii de unitate administrativ teritorială fiind cel stabilit de dispozițiile imperative ale art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001.
Față de conținutul prevederilor legale arătate, și având în vedere toate dispozițiile Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, instanța a reținut că un consiliu local nu are capacitate procesuală de folosință, astfel că nu poate sta în judecată ca reclamant.
Mergând mai departe, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 1 și art. 4 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia, conform cărora "dreptul de proprietate publica aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public";, și respectiv "domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public"; și
"asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată";. Deci, consiliul local, nefiind unitate administrativ teritorială, nu poate fi titular al dreptului de proprietate publică sau privată.
Un consiliu local nu face decât să reprezinte municipiul, în calitate autoritate a administrației publice prin care se realizează autonomia locală.
Aceasta este, de altfel, natura juridică a consiliilor locale, conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 ce prevede că "autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primării, ca autorități executive";, în același sens fiind și prevederile art. 121 alin. 1 din Constituția României.
Capacitatea procesuală de folosință este una dintre cele patru condiții de exercițiu a acțiunii civile, alături de afirmarea unui drept, interes și calitatea procesuală, iar verificarea întrunirii tuturor acestor condiții este obligatorie pentru a se vedea dacă poate fi analizat fondul pretențiilor formulate, ipoteză valabilă în cazul reclamantului C. Local al Mun. C. -
N., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
Aceste prevederi legale amintite mai-sus trebuie aplicate fără distincție și consiliilor locale, autoritățile administrației publice sau organele statului neputând beneficia de un tratament diferențiat față de celelalte persoane. Consiliile locale și județene nu pot sta în judecată în calitate de reclamanți, neavând personalitate juridică, aceste acțiuni trebuind să fie exercitate de comune sau municipii și respectiv de județe, aceasta fiind o problemă de capacitate procesuală de folosință. Capacitatea procesuală de folosință nu reprezintă altceva decât transpunerea pe plan procesual a capacității civile de folosință.
Pentru considerentele arătate, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului C. Local Al Mun. C. -
N., invocată din oficiu.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că între părțile litigante a intervenit contractul de închiriere nr. 37553/_, modificat prin actele adiționale nr. 1 din_ și nr. 2 din_ în virtutea căruia reclamantul C. Local al Mun. C. -N., în calitate de locator, a pus la dispoziția paratei F. Ana, în calitate de locatar, spațiul cu destinație de locuință situat în C. -N., str. P.
F., nr. 14, ap. 1, jud. C., în suprafață locuibilă de 19,71 mp, dependințe de 21,67 mp și teren de 109 mp, durata contractului fiind prevăzută până la data de_ .
Potrivit prevederilor contractuale - art. II din contract, chiria lunară în cuantumul stabilit și modificat conform act adițional nr. 2/_ de 54,75 lei de datorează de chiriaș și de achită până în data de 10 a fiecărei luni pentru luna în curs.
Deopotrivă, în acord cu art. 2 alin. 6 din convenția părților, neplata la termen a chiriei atrage o penalizare asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restant.
Astfel, părțile au stabilit și posibilitatea pentru locator de a percepe dobânzi și penalitati legale în vigoare pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi lucrătoare aceleia când suma a devenit exigibila, în caz de neplata a chiriei la scadenta.
În derularea acestor raporturi contractuale, pârâtele au ocupat spațiul cu destinație de locuință amintit fără însă să achite în totalitate contravaloarea chiriei lunare datorate. În prezent figurând în evidențele reclamanților cu un debit principal în sumă de 2.257,65 lei, reprezentând chiria datorată pentru perioada septembrie 2007 - septembrie 2012.
Instanța a constatat că perioada în considerarea căreia este solicitat debitul principal menționat se situează în interiorul duratei contractului de
închiriere, astfel cum a fost prelungită prin actul adițional mai-sus menționat.
Totodată, pârâtele nu au contestat existența și întinderea debitului invocat de reclamantă, după cum nu au dovedit stingerea acesteia prin plată, prin producerea chitanțelor liberatorii corespunzătoare. Mai mult, fiind prezente în instanță la termenul de judecată din data de_, pârâtele au recunoscut existența obligației de plată a sumei de 2.257,65 lei, reprezentând chiria datorată pentru perioada septembrie 2007 - septembrie 2012, precum și împrejurarea că nu au achitat la scadență debitul de 2.257,65 lei.
Astfel, instanța a acordat valoare probatorie înscrisurilor depuse în probațiune de reclamant, care au forța juridică a unor înscrisuri sub semnătură privată netăgăduite de partea căreia i-au fost opuse, fiind deci susceptibile a face dovada în favoarea emitentului.
În privința penalităților de întârziere, instanța a constatat că au fost determinate conform clauzelor contractuale, reclamantul având în vedere la stabilirea cuantumului majorărilor de întârziere, în cuantum de 6.638,47 lei, prevederile art. 115 din Legea nr. 210/_, art. 2 alin. 6 din contractul de închiriere și HCL nr. 284/_, prin care s-a stabilit că, începând cu data de_, se datorează majorări de întârziere în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere. În speța, reclamanții nu solicitat obligarea paratei la plata sumei de 6.638,47 lei cu titlu de penalitati de întârziere calculate pana la data de_, precum și acordarea lor în continuare pana la data achitării efective a debitului principal restant în procent de 0,5% pentru
fiecare zi de întârziere până la data plății efective a debitului principal restant.
Pentru considerentele expuse și în baza art. 969 C.civ., reținând întrunirea condițiilor răspunderii contractuale în sarcina pârâtei F. Ana, instanța a admis acțiunea, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul M.
C. -N., reprezentat prin P., solicitând modificarea în partea a acesteia, în sensul obligării intimatei-parate de rd.l la plata chiriei lunare restante în cuantum de 54,75 lei, datorate pentru perioada octombrie 2012-_ (data formulării cererii de chemare în judecata), la plata majorărilor de întârziere în procent de 0,5%/zi calculate pentru perioada_ -_ (data formulării cererii de chemare în judecata), precum și la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea recursului,
La data de_ recurentul M. C. -N. a depus la dosar o cerere în care a arătat că în temeiul art.246 alin.1 C.proc.civ. renunță la
judecata față de paratele F. Ana și K. A. E., având în vedere faptul ca, parata de rd. l a achitat integral chiria restanta datorata în baza contractului de închiriere nr.37553/_, fiind scutita de la plata penalităților de întârziere în baza HCL nr.265/_ .
În consecință a renunțat la petitele 1-6 ale cererii de chemare în judecata, însă își menține cererea de obligare a paratelor la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 10 lei reprezentând taxa judiciara de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei, având în vedere culpa procesuala în demararea litigiului și realizarea ulterioara a obligațiilor pentru îndeplinirea cărora reclamantul s-a adresat instanței de judecata.
În ședința publică din_ intimatele pârâte F. Ana și K. A.
E. au arătat că sunt de acord cu cererea recurentului și cu achitarea cheltuielilor de judecată de la fond.
Față de cele ce preced, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 și art.246 alin.1 C.proc.civ. tribunalul va admite recursul declarat de reclamant și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va lua act de renunțarea la judecată a reclamantului M. C. -N. împotriva pârâțelor F. Ana și
K. A. E. .
Având în vedere achiesarea intimatelor la pretențiile recurentului, tribunalul va menține dispozițiile sentinței privind cheltuielile de judeca.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M. C. -N. împotriva sentinței civile nr.6354 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte în sensul că ia act de renunțarea la judecată a reclamantului M. C. -N. împotriva pârâtelor
F. Ana și K. A. E. .
Menține dispozițiile sentinței privind cheltuielile de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, M. O. -S. | JUDECĂTOR, D. -I. T. | JUDECĂTOR, E. L. |
GREFIER, L. C. |
Red. D.T./C.H./_
| ← Sentința civilă nr. 229/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 722/2013. Pretenții → |
|---|
