Decizia civilă nr. 157/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 157/R/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
JUDECĂTOR ANA-SS
JUDECĂTOR M. O. -S. GREFIER C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei privind pe recurent C. Local al M. C. -N. prin P., recurent M. C. -N. prin P. și pe intimat M. C. M., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 20139 din_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, de la ora 10:53, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că prin Încheierea civilă nr. 18/R/CC/2013 a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de recurenții C. Local C. -N. și M.
C. -N. prin P. .
Se constată că la data de_ s-a depus prin registratura instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 387,5 lei și 5 lei timbru judiciar, aferentă recursului promovat.
T. ul constată că recursul este formulat și motivat în termen, comunicat, legal timbrat, instanța fiind legal învestită cu soluționarea recursului.
T. ul reține cauza în pronunțare pe baza actelor de al dosar.
T. UL Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 20139/_ s-a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru creanța aferentă intervalului_ -_ invocată de pârât.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. LOCAL AL M. C. N., împotriva pârâtei M. C. M., ca fiind formulată de o entitate fără capacitate procesuală activă.
S-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. C. -N., împotriva pârâtei M. C. M., având ca obiect pretenții.
S-a respins cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în favoarea lor.
A obligat reclamanții să plătească în favoarea pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 800 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Prin contractul de închiriere nr.57370/_, C. LOCAL AL M.
C. N., prin primar a închiriat pârâtei locuința situată în C. -N., str.M., nr.41, bloc M1, ap.33, pentru o perioadă de 5 ani, începând de la data semnării contractului, chiria în valoare lunară de 119,000 lei, urmând a fi achitată de pârâți până la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna în curs (f 4-5).
Prin art.6 din contractul anterior menționat, părțile au convenit ca valoarea chiriei datorate să fie actualizată în funcție de rata anuală a inflației prin hotărâre a guvernului până la data de 31 ianuarie a fiecărui an conform art.27, alin.2 din OUG nr.40/1999 și că orice modificare a cuantumului chiriei să se comunice în scris chiriașului înaintea termenului scadent la plată. Prin art.7 din contract, părțile au stipulat că neplata în termen a chiriei lunare atrage dobânzi și majorări de întârziere conform legislației financiar bugetare în vigoare, acestea datorându- se fără punerea în întârziere, de la data scadenței chiriei. Părțile au convenit de asemenea prin art.10.a.1 din contract că în situația în care până la expirarea termenului stabilit la art.3 vor apărea alte reglementări legale privind închirierea locuințelor construite din fondurile ANL, părțile vor putea negocia și stabili alte condiții de aplicare a clauzele stipulate anterior.
Părțile au modificat ulterior contractul prin acte adiționale și prin actul adițional nr.1 semnat de părți la data de_, acestea au majorat cuantumul chiriei la suma de 48,8 lei, începând cu data de_ ( f 7). Prin actul adițional nr.2 semnat de părți la data de_, acestea au prelungit durata contractului până la data de_, au majorat cuantumul chiriei la suma de 278,95 lei și au stabilit că chiria astfel majorată se datorează începând cu data de_ și se achită până la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna în curs (f 8). Prin actul adițional semnat de părți la data de_, acestea au prelungit durata contractului până la data de_, au menținut cuantumul chiriei la suma de 278,95 lei și au stabilit că chiria astfel menținută se datorează începând cu data de_ și se achită până la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna în curs (f 9). Prin același act adițional, părțile au modificat art.7 din contractul inițial de închiriere în sensul că pentru neachitarea de către debitor la termenul de scadență a obligațiilor de plată, acesta datorează majorări pentru întârziere de 0,5% pe zi din cuantumul obligației neachitate în termen, calculate pentru fiecare zi, începând cu ziua următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Cu privire la cererea reclamantului M. C. N., instanța a reținut că potrivit art.969 din Codul civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În temeiul contractului de închiriere anterior menționat, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata majorărilor pentru întârziere calculate pentru perioada_ -_, ca urmare a plăților efectuate cu întârziere de către pârâtă. Instanța a reținut astfel că perioada precizată de reclamant intră sub incidența contractului de închiriere deja modificat prin actul adițional din data de_ și cel din data de_, ambele semnate de ambele părți (f 8, 9-10).
Conform art.7 din contractul inițial, neplata în termen a chiriei lunare atrăgea dobânzi și majorări de întârziere conform legislației financiar bugetare în vigoare, acestea datorându-se fără punerea în întârziere, de la data scadenței chiriei, iar prin actul adițional semnat de părți la data de_, părțile au modificat art.7 din contractul inițial de închiriere în sensul că pentru neachitarea de către debitor la termenul de scadență a obligațiilor de plată, acesta datorează majorări pentru întârziere de 0,5% pe zi din cuantumul obligației neachitate în
termen, calculate pentru fiecare zi, începând cu ziua următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Instanța a reținut că reclamantul nu a probat plata cu întârziere a obligației principale de plată a chiriei de către pârâtă și că pârâta a dovedit achitarea în termen a chiriei convenite conform contractului inițial modificat prin actul adițional nr.1, pentru fiecare lună a intervalului din litigiu întrucât chitanțele și ordinul de plată de la filele 27-37 și 49-57 confirmă plăți efectuate de către pârâtă cu titlu de chirie în baza contractului de închiriere din litigiu pentru fiecare lună a intervalului pretins de reclamant, iar valoarea chiriei din cuprinsul fiecărei chitanțe coincide cu valoarea chiriei convenite de părți.
Instanța a reținut că unica plată efectuată în afara termenului stipulat în contractul inițial, adică în data de 30 a fiecărei luni, pentru luna în curs, este plata sumei de 4.108,41 lei achitată la data de_ (f 39, 58), reprezentând diferența dintre chiria inițială care se achitase deja și chiria majorată retroactiv prin actul adițional din_ (f 8), dar pârâta a plătit integral diferența din chiriile aferente fiecărei luni a intervalului pentru care a acceptat majorarea retroactivă a chiriei prin semnarea actului adițional din_ . Chiar dacă plata întregii diferențe a avut loc la data de_, prin nici unul dintre actele adiționale încheiate între părți, acestea nu au stabilit o scadență pentru această diferență de chirie, iar clauza privind scadența obligației de plată a chiriei inserată în contractul inițial și în actele adiționale, respectiv data de 30 a fiecărei luni pentru luna în curs este ineficientă cu privire la aceste diferențe din chiriile
lunare, datorate ca efect al majorării retroactive a cuantumului chiriei pentru luni deja împlinite, întrucât din punct de vedere obiectiv, la data încheierii actului adițional prin care s-a convenit majorarea retroactivă a chiriei, era deja imposibilă achitarea diferențelor la data de 30 a unor luni deja împlinite, curgerea timpului fiind fără îndoială ireversibilă. De altfel, reclamantul nu și-a îndeplinit propria obligație asumată prin art.6 din contract, aceea de a comunica în scris chiriașului înaintea termenului scadent la plată orice modificare a cuantumului chiriei, invocând astfel propria conduită culpabilă pentru a pretinde pârâtei plata majorărilor pentru o întârziere cauzată de nerespectarea contractului de către sine însuși. În plus, nici prin contractul de închiriere și nici prin actele adiționale la contract, părțile nu au prevăzut majorări pentru plata cu întârziere a diferențelor de chirie. Oricum, orice modalitate de plată a acestor diferențe, anterior semnării actului adițional prin care s-a convenit majorarea retroactivă a chiriei, este fizic imposibilă, așa cum s-a arătat mai sus.
Prin urmare, în temeiul art.969 din Codul civil, cererea reclamantului M.
C. -N. de obligarea a pârâtei la plata unor majorări pentru plata cu întârziere a diferențelor de chirie este nu doar neîntemeiată, ci și complet imorală și inechitabilă.
Dincolo de aceste considerente, instanța a reținut de asemenea că din fișa depusă de reclamant la filele 41-42 nu rezultă exact modul de calcul și întinderea creanței pretinse de acesta, situație în care este exclus și caracterul lichid al creanței.â
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. Local al municipiului C. -N., prin P. și M. C. -N., prin P.
, solicitând instanței admiterea prezentului recurs, cu consecința modificării sentinței recurate, in sensul admiterii acțiunii introductive de instanța, cu obligarea intimatei-parate la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea prezentului litigiu.
În motivare recurenții reclamanți arată faptul că în ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosința a C. ui Local al municipiului
C. -N., invederează instanței de recurs ca în literatura de specialitate s-a afirmat, în legătura cu capacitatea procesuala a autorităților publice, că lipsa personalității juridice nu inseamna, eo ipso, intotdeauna si lipsa capacității procesuale.
Capacitatea procesuala a autorităților publice este fundamentata pe recunoașterea capacității de drept administrativ, autoritățile publice putând sta in proces, in nume propriu, chiar in lipsa personalității juridice.
C. Local al municipiului C. -N. fiind persoana juridica de drept public, regula capacității de a incheia acte juridice civile este subordonata de principiul specialității.
După cum rezulta din prevederile arătate mai sus ale art. 3 alin.2 din Legea nr.152/1998 "in cazul in care terenurile prevăzute la alin.1 sunt in proprietatea publica ori privata a statului, acestea se transmit fara plata in proprietatea publica sau, după caz, in proprietatea privata a unităților administrativ-teritoriale in care sunt amplasate si in administrarea consiliilor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor [...]".
Asa fiind, din cele expuse mai sus, C. Local este autoritate publica investita cu atribuții de exercitare a puterii publice, care se realizează pe calea actelor administrative de autoritate, in ceea ce privește actele de administrare referitoare la locuințele construite prin programul A.N.L., in conformitate cu dispozițiile Legii nr.152/1998 republicata.
Potrivit art. 14 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 " contractul de inchiriere se poate incheia după caz, cu orice persoana fizica sau juridica, romana sau străina, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare" iar potrivit art. 12 alin. 4 din legea indicata mai sus " in litigiile privitoare la dreptul de administrare, in instanța titularul acestui drept va sta in nume propriu".
Mai mult, art.8 alin.2 din Legea nr.152/1998, republicata prevede ca " Locuințele pentru tineri destinate închirierii sunt administrate, în conformitate cu prevederile legale în materie aflate în vigoare, de autoritățile administrației publice locale ale unităților administrativ-teritoriale în care acestea sunt amplasate" iar alin.3 prevede ca " R. a locuințelor pentru tineri destinate închirierii, construite și date în exploatare prin programele derulate de A.N.L. conform prevederilor art. 7 alin. (6), se face după criterii stabilite și adoptate de autoritățile administrației publice locale și/sau centrale care preiau în administrare aceste locuințe".
In motivarea soluției pronunțate, instanța de fond in mod greșit a respins petitul prin care s-a solicitat obligarea intimatei-parate la plata majorărilor de intarziere calculate pentru perioada Ol.11.2008-_ .
In conformitate cu contractul de inchiriere nr.57370/_, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale, intimata-parata avea obligația de a achita chiria lunara stabilita, astfel:
începând cu data de_ - chiria era in cuantum de 11,90 ROL/luna;
începând cu data de_ (conform actului adițional nr.1/_ - chiria era in cuantum de 48,8 RO N/luna;
începând cu data de_ (conform actului adițional nr.2/_ )-chiria era in cuantum de 278,95 RON/luna.
Apeciază reclamanții recurenți ca, acest contract de inchiriere vizând un imobil aflat in proprietatea acestora conține clauze nenegociabile, cum sunt cele referitoare la cuantumul chiriei.
De aceea, orice modificare in cuantumul chiriei nu poate fi adus decât la cunostiinta chiriașei, chiria urmând sa fie perceputa in cuantum modificat prin efectul legii si nu al acordului de voința exprimat de părțile contractante.
Având in vedere faptul ca, intimata-parata a achitat cu intarziere chiria majorata prin efectul legii in suma de 278,95 lei/luna, s-au calculat majorări de intarziere aferente perioadei noiembrie 2008-noiembrie 2011.
Analizând recursul declarat de cei doi reclamanți, instanța îl va respinge pentru următoarele considerente:
Instanța va analiza în primul rând recursul declarat de M. C. -N., întrucât soluția asupra acestuia are o relevanță deosebită în ceea ce privește recursul declarat de C. local al municipiului C. -N. .
Din actele și înscrisurile depuse la dosar rezultă fără dubiu că pârâta a achitat chiria datorată pentru folosința imobilului începând cu momentul în care aceasta a fost notificată, doar la acest moment existând obligația plății sumei majorate.
Atât timp cât sumele solicitate cu titlu de chirie majorată nu au fost aduse la cunoștința pârâtei deși această obligație există asumată contractual nu se poate impune plata acesteia.
Indiferent dacă cuantumul chiriei se stabilește prin efectul legii sau prin acordul părților obligația încunoștințării despre noul cuantum asumată contractual există și trebuie respectată cu bună credință de ambele părți, doar în aceste condiții noul cuantum al chiriei putând fi pus în sarcina chiriașului.
Din această perspectivă recursul M. C. -N., nu apare întemeiat, iar admiterea recursului declarat de C. local al municipiului C. -N. față de soluția asupra cererii de chemare în judecată și a recursului declarat de M.
C. -N., ar duce la o agravare în propria cale de atac întrucât instanța de fond a respins acțiunea ca urmare a admiterii unei excepții, soluție care nu este de natură a crea autoritate de lucru judecat, față de soluția respingerii cererii de chemare în judecată pe fond, când reclamantul nu mai are posibilitatea de a reitera aceleași pretenții.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. Local al municipiului C. -N. și M. C. -N. prin P. , împotriva Sentinței civile nr. 20139 din_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. Local al municipiului C. -N. și M. C. -N. prin P., împotriva Sentinței civile nr. 20139 din_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C.
-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2013.
Președinte,
D. T.
Judecător, Ana-SS
Judecător,
M. O. -S.
Grefier,
C. -G. H.
RED./DACT./DT/CȘ_ /3ex.
Jud. fond .Moț M. G.
C.H. 19 Februarie 2013
| ← Decizia civilă nr. 299/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 653/2013. Pretenții → |
|---|
