Decizia civilă nr. 653/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 653/R/2013
Ședința publică de la 11 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător D. -I. T. Judecător E. L.
Grefier C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent B. O. și pe intimat A. de P., având ca obiect recursul împotriva Sentinței civile nr. 24465 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 4 iunie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 24465 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N.
a fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta A. de P. str. P., nr. 6, bl. S 2,, în contradictoriu cu pârâtul B. O. și în consecință: a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1520,69 lei, reprezentând cheltuieli aferente perioadei septembrie 2010 - mai 2011, sumei de 1500 lei, reprezentând penalizări aferente perioadei septembrie 2010 - mai 2011, sumei de 750 lei reprezentând redactare si multiplicare și sumei de 150 lei reprezentând notificare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărare instanța a reținut următoarele:
Conform înscrisurilor reprezentând fișă debitor și tabel lunar cu cheltuieli, anexate la dosarul cauzei, pârâtul B. O., în calitate de proprietar al apartamentului nr. 378, înscris în CF nr. 72250, Topo nr. 23211/4/S/ CCCLXXVIII, din str. P., nr. 6, bl. S 2, sc. XI, jud. C., figurează în evidențele reclamantei A. de P., cu un debit restant în valoare totală de 1520,69 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei septembrie 2010 - mai 2011și penalități de întârziere în suma de 1500 lei, aferente perioadei septembrie 2010 - mai 2011.
Astfel, conform art. 46 din Legea nr. 230/2007 ’’ Toti proprietarii au obligatia sa plateasca lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociatiei de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contributie ce le revine la cheltuielile asociatiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociatia de proprietari.’’
De asemenea, potrivit dispoz. art. 49 din același act normative:’’A. de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizari pentru orice suma cu titlu de restanta, afisata pe lista de plata. P. izarile nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de intarziere si se vor aplica numai dupa o perioada de 30 de zile care depaseste termenul stabilit pentru plata, fara ca suma penalizarilor sa poata depasi suma la care s-au aplicat. Termenul de plata a cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, afisate pe lista lunara de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice. ‘’
Față de starea de fapt reținută și în temeiul dispoz. legale anterior menționate a admis ca întemeiată acțiunea civilă precizată formulată de reclamantă și în consecință a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1520,69 lei, reprezentând cheltuieli aferente perioadei septembrie 2010
- mai 2011, sumei de 1500 lei, reprezentând penalizări aferente perioadei septembrie 2010 - mai 2011, sumei de 750 lei reprezentând redactare si multiplicare și sumei de 150 lei reprezentând notificare.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a contestat aceste sume arătând în esență faptul că prin chitanțele anexate cauzei el a făcut dovada achitării debitului restant. Or, aceste susțineri în lipsa oricărui suport probator rămân la nivelul unor simple afirmații, care nu pot produce niciun fel de consecințe juridice.
Astfel, este de menționat faptul că prin chitanțele anexate la dosar de pârât, acesta a făcut dovada efectuării unor plăți parțiale reprezentând chirie, plăți, care însă au fost imputate conform dispoz. art. 1113, alin. 2 C. civil, respectiv prin raportare la datoria cea mai veche.
Pârâtul B. O. a promovat recurs împotriva Sentinței civile nr. 24465/2012, pronunțata de Judecătoria C. -N.,
1, solicitând admiterea recursului, modificarea ei în întregime în sensul respingerii acțiunii reclamantei .
În motivare s-a arătat că sentința pronunțata de instanța de fond este nelegala.
În mod greșit, sentința atacata a fost întemeiata pe prev. art. 46 și 49 din Legea nr. 230/2007, atâta timp cat intimata-reclamanta a indicat un alt temei de drept, respectiv art 942-944 din Codul civil vechi
În cuprinsul sentinței atacate, instanța arata în mod expres ca reclamanta și-a intemeiat acțiunea pe prev. art. 942-944 din Codul civil și, în ciuda acestui fapt, intreaga motivare în drept a instanței, nu are în vedere temeiul de drept invocat de către reclamanta-intimata, ci prev. art. 46 și 49 din Legea nr. 230/2007.
Recurentul consideră că instanța de judecata era ținuta să analizeze cererea de chemare în judecata în raport cu motivele de drept invocate, iar nu sa dea o alta calificare în drept decât cea data de reclamant, astfel ca s-a pronunțat asupra unor împrejurări de drept care nu au fost deduse judecații, fiind astfel incalcate și prev. art. 304, pct. 7 din Codul de procedura civila.
În mod cu totul greșit instanța l-a obligat la plata sumei pretinsa de reclamanta, atâta timp cât, din înscrisurile administrate în cauza, rezultă faptul că recurentul a plătit cheltuielile pretinse și chiar mai mult decât atât, încasând sume nedatorate, fiind incidente prev. art. 304, pct. 8 și 9 din C. pr. civ.
La termenul de judecată din data de_, termen la care și-a angajat apărător, a depus la dosarul cauzei, înscrisuri, respectiv: chitanțele nr. 0255/_
, nr. 339 din_, nr., 0788/_, nr. 461/_, nr. 3200/_, nr. 4020
din_ și nr. 0378/_ .
Toate aceste chitanțe, însumate, fac dovada că el a plătit reclamantei, pentru perioada mai 2008-mai 2011, suma totala de 28.440,2 lei, față de suma de 11.156 lei pretinsa prin acțiunea introductica, adică un plus de 17.284,2 lei, suma care a fi încasata de către reclamanta fără just temei.
Modul de calcul și încasare a culetuielilor este lacunar și nelegal, deoarece reclamanta a afișat "lista cheltuielilor comune" fără a purta vreo semnătura din partea celui/celei care a intocmit lista, ci doar stampila asociației, pentru ca, din luna septembrie 2011, sa nu poarte nici sematura și nici stampila, ceea ce echivalează cu neasumarea răspunderii exactității și corectitudinii cheltuielilor pretinse.
În același sens, la data de_, reclamanta a incasat de la rcurent suma de 500 lei conform Chitanței nr. 339, pentru ca la data de_ sa incaseze cu chitanța nr. 0788 (emisa în formular electronic) suma de 8.435,10 lei, iar la o data ulterioara, prin chitanța cu nr. 461 din data de_, a incasat suma de
1.000 lei, ceea ce înseamnă ca intre momentul emiterii chitanței cu nr. 339/_ și cel al emiterii chitanței cu nr. 461/_, a fost emisa de către reclamanta, ca urmare a plații efectuate de către subsemnatul, chitanța nr. 0788 din_, fiind nelegal ca intre numerele de chitanța 339 și 461 sa apară numărul 788.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 ind. 1 din Codul de procedura civila, art. 299 și urm din Codul de procedurală civilă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. ul apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta a investiti instanța cu o acțiune în pretenții, solicitand obligarea paratului la plata sumei de 1520,69 lei cheltuieli comune de întreținere aferente perioadei septembrie 2010-mai 2011, de 1500 lei penalități aferente aceleiași perioade, a sumei de 750 lei reprezentând redactare si multiplicare și a sumei de 150 lei reprezentând notificare, motivand în esență că paratul nu și-a onorat obligațiile financiare față de A. de proprietari,așa cum rezultă acestea din fișa debitor și tabelul lunar de cheltuieli.
Cu toate că paratul recurent a contestat aceste sume, pretinzand că a achitat datoriile restante, sens în care a depus înscrisuri la dosar, prima instanță nu le-a acordat, fără nicio justificare legală, nicio valoare probatorie, reținand că imputația plății s-a făcut conform prevederilor art.1113 al.2 C.civ.
Verificand chitanțele depuse în original în recurs, se constată că cele mai multe dintre acestea dovedesc efectuarea unor plăți în perioada de referință, septembrie 2010-mai 2011, vizată de demersul judiciar al intimatei reclamante, iar una dintre ele atestă o plată efectuată la data de_ .
Mai mult, o parte dintre chitanțe au înscrise cate două sume de bani mult diferite ca și cuantum, fără a exista vreo mențiune în privința semnificației fiecăreia.
Ori, din notele depuse de intimată la ultimul termen de judecată în fața primei instanțe, reiese că din plățile efectuate de recurent cu chitanțele justificatoare invocate, reclamanta a imputat doar o parte, fără să existe o justificare coerentă și care să poată fi cenzurată de instanță.
Față de aceste înscrisuri, tribunalul consideră că din probatoriul administrat nu se poate determina suma certă pe care paratul recurent o mai datorează cu titlu de cheltuieli de întreținere neachitate, dacă o astfel de creanță există. De asemenea, nu se poate stabili cuantumul penalizărilor și nici dacă aceste penalizări se impun a fi aplicate față de eventualele depășiri ale scadențelor.
Astfel, este necesar sa fie suplimentat probatoriul prin efectuarea unui raport de expertiză contabilă, pentru a se stabili dacă pârâtul datorează sume cu titlu de de cheltuieli de întreținere și penalități, ținând cont de plățile efectuate și de imputația plății făcută de reclamant.
Având în vedere dispozițiile art. 305 C.pr.civ. potrivit cărora nu se pot administra alte probe în recurs cu excepția înscrisurilor, precum si dispozițiile art.312 alin.3 prima teza C.proc.civ., soluția care se impune este de casare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare, pentru administrarea de probe.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul B. O., împotriva Sentinței civile nr. 24465 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C.
-N., pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2013.
Președinte, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, C. -G. H. |
C.H. 14 Iunie 2013 Red./tehnored. M.O.S/C.G. H._
Jud. fond M. A. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 157/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 151/2013. Pretenții → |
|---|
